Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 665/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 665/R DOSAR NR-
Ședința publică din data de 14 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Simona Franguloiu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Țînț
- - - JUDECĂTOR 3: Constantin Epure
- - - Judecător
- - - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public M.
procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de asigurătorul SC Reasigurare VIENNA INSURACE SA B, împotriva deciziei penale nr.64/A din 18 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 09 octombrie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 14 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr. 64/18 martie 2009 Tribunalului Brașova fost respins apelul declarat de asigurătorul SC ROMÂNEASCĂ - SA împotriva sentinței penale nr. 1691/2007 a Judecătoriei Brașov.
Au fost admise apelurile declarate de inculpatul - și părțile civile și împotriva aceleiași sentințe penale care a fost desființată sub aspectul nereținerii art. 13.pen. cu privire la neaplicarea pedepsei accesorii, al aplicării măsurii de siguranță prev. de art. 112 lit. c pen. și sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile acordate părților civile și și cu prilejul ejudecării în aceste limite:
S-au reținut în sarcina inculpatului - prevederile art. 13.pen. referitor la neaplicarea pedepsei accesorii.
A fost înlăturată aplicarea măsurii de siguranță prev. de art. 112 lit. c pen. rap. la art. 115 alin. 1.pen. a interzicerii inculpatului - a exercitării activității de conducător auto pe durată nedeterminată.
A fost ajorat cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat asigurătorul ROMÂNEASCĂ - să le plătească părților civile și de la 26.000 euro la 40.000 euro, echivalent în lei la cursul BNR din data plății, reprezentând 12.000 euro daune morale pentru partea civilă, 4.000 euro daune morale pentru partea civilă și 24.000 euro daune materiale pentru ambele părți civile în solidar.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
În baza art.192 alin.2,3 C.P.P. a fost obligat asigurătorul ROMÂNEASCĂ - la plata sumei de 100 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat în apel, restul cheltuielilor judiciare avansate de către stat în apel rămânând în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că:
Prin sentința penală nr. 1691/11.10.2007 Judecătoria Brașova hotărât:
În temeiul art.184 alin.1 și 3 Cod penal a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă față de partea vătămată.
În temeiul art.184 alin.2 și 4 Cod penal a condamnat pe inculpatul la pedeapsa doi ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă față de partea vătămată.
În temeiul art.33 lit.b și art.34 lit.b Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de doi ani închisoare.
În temeiul art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de patru ani, termen stabilit conform art.82 Cod penal.
Instanța de fond a făcut aplicarea art.71 alin. final Cod penal în ce privește aplicarea pedepselor accesorii, prevăzute de art.71 alin.1 Cod penal coroborat cu art.64 alin.1 lit.a teza a II a și b Cod penal.
În temeiul art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În temeiul art.112 lit.c și art.115 alin.1 Cod penal prima instanță a interzis inculpatului, pe durată nedeterminată, exercitarea activității de conducător auto.
În temeiul art.14 și art.346 alin.1 instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile (soți) și și în temeiul art.48 și art.54 Legea 136/1995 a constatat că inculpatul a încheiat contract de asigurare obligatorie RCA pentru autoturismul 1300 înmatriculat sub nr. -, implicat în accidentul rutier, cu asigurătorul SC Românească SA, valabil la data producerii accidentului: 04 11 2004.
În temeiul art.49 din Legea 136/1995 și art.10 alin.1 lit. b din Ordin 3113/2003 emis de Președintele Comisiei de Supraveghere al Asigurărilor, asigurătorul SC Românească SA au fost acordate despăgubiri în cuantum de 26.000 Eur echivalent în lei la cursul BNR din data plății, părților civile (soți) și.
În temeiul art.49 din Legea 136/1995 și art.10 alin.1 lit. b din Ordin 3113/2003 emis de Președintele Comisiei de Supraveghere al Asigurărilor, asigurătorul SC Românească SA au fost acordate despăgubiri în cuantum de 765,10 Ron și 69.439.041 lei către Spitalul Județean B, sume ce reprezintă valoarea prestațiilor medico sanitare acordate părților vătămate.
În temeiul art.191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 ron cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art.50 Legea 136/1995 asigurătorul SC Românească SA a fost obligat să acopere cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat potrivit chitanțelor nr.- și -, respectiv acordă sumele de o sută ron și cincisute ron către părțile civile (soți) și.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele: la data de 04.11. 2004 ora 17,30 lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului Poliției Rutiere B au întocmit un proces verbal de cercetare la fața locului prin care, în prezența martorilor asistenți și, constatau producerea unui accident rutier în localitatea, în dreptul imobilului 783, pe DN 11, intersecția cu strada - (fila 9 dosar urmărire penală). În accident au fost implicate autoturismul marca 1300 înmatriculat sub nr.-, condus de inculpatul - și motocicleta marca înmatriculată sub nr.B 90, condusă de partea vătămată, care se deplasa împreună cu soția lui, partea vătămată. Autoturismul rula din direcția B spre, iar motocicleta pe sens contrar. Potrivit declarațiilor sale, inculpatul rula pe a doua de mers, sensurile de mers fiind separate prin linie continuă dublă (fila 20 dosar). La un moment dat, a ales să vireze stânga pentru a intra pe un drum de țară. A precizat inculpatul că spre acel drum de țară nu se putea face accesul, din punctul în care el se afla, decât prin încălcarea regulilor de circulație. A mai arătat că nu a ocolit, s-a desprins din coloană, a semnalizat, a așteptat să treacă un camion din sens opus ce mergea pe a doua, a virat stânga, fără a observa motocicleta care se deplasa în spatele camionului. Inculpatul, în fața instanței, a menționat că motocicleta rula pe întâi de mers. În raportul de expertiză tehnică 439/2005 s-a reținut că motocicleta rula pe întâi de mers. Expertul a dat lămuriri în fața instanței în sensul: " notat că motocicleta circula pe întâi, înțelegând prin aceasta de urgență de lângă axul drumului" (fila 63 dosar). Părțile vătămate au declarat că se deplasau pe a doua, lângă axul drumului. În aceste condiții, s-a produs impactul între autoturism și motocicletă. Inculpatul a coborât din mașină, a mers la un bar din zonă pentru a telefona la salvare, apoi a revenit la locul accidentului. Părțile vătămate au fost proiectate la marginea drumului, iar motocicleta în șanț. În urma acestui accident rutier, a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 38-40 zile de îngrijiri medicale, partea vătămată a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 120 zile de îngrijiri medicale, ceea ce rezultă din actul medico legal 3755/E/08 11 2004 respectiv 3754/E/2004/21 11 2005 ( file 26 și 23 d UP). Instanța de judecată constată în baza probelor administrate că vinovat de producerea accidentului rutier se face inculpatul.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art.72 Cp, respectiv limitele speciale de pedeapsă, gradul mediu de pericol social al infracțiunii, persoana inculpatului care nu are antecedente penale.
Față de natura infracțiunilor și persoana inculpatului, instanța a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art.52 Cod penal poate fi atins fără executarea pedepsei în regim privativ de libertate, astfel în temeiul art.81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de patru ani, termen stabilit conform art.82 Cod penal și a făcut aplicarea art.71 alin.final Cod penal în ce privește aplicarea pedepselor accesorii, prevăzute de art.71 alin.1 Cod penal coroborat cu art.64 alin.1 lit.a teza a II a și b Cod penal.
În temeiul art.112 lit.c și art.115 alin.1 Cod penal s-a interzis inculpatului, pe durată nedeterminată, exercitarea activității de conducător auto, prima instanța apreciind că se impune luarea acestei măsuri de siguranță față de inculpatul care cu bună știință a încălcat dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice, a cauzat astfel vătămarea corporală a două persoane, avarierea a două autovehicule, necesar fiind a se preîntâmpina comiterea de către inculpat a altor fapte de genul celei de față.
Cu privire la acțiunile civile formulate în cauză, instanța a reținut că părțile vătămate și au formulat pretenții civile după cum urmează: suma de 40.000 Eur sau echivalentul în lei din ziua plății, cu titlu de despăgubiri civile, din care 24.000 Eur-daune materiale și 16.000 Eur-daune morale (fila 19 dosar).
Spitalul Județean Baf ormulat pretenții civile în sumă de 765,10 RON, valoarea prestațiilor medico sanitare acordate victimei (fila 14 dosar), Casa Județeană a Asigurării de Sănătate B în ale cărei drepturi s-a subrogat ope legis Spitalul Județean Bas olicitat suma de 69.439.041 lei vechi, valoarea prestațiilor medico sanitare acordate victimei (fila 34 dosar urmărire penală).
La data de 01.07.2004 inculpatul a încheiat contract de asigurare răspundere civilă auto obligatorie valabil până la data de 31 12 2004, asigurător fiind SC SA, pentru autoturismul nr.-, ceea ce rezultă din copia poliței de asigurare depusă la fila 45 dosar.
Instanța de fond, în urma examinării materialului probator administrat, a reținut îndeplinirea în cauză a dispozițiilor art. 998, 999 Cod civil, inculpatul prin acțiunea sa ilicită cauzând un prejudiciu cert și nereparat părților vătămate și care au solicitat daune morale și daune materiale. Legiuitorul nu a prevăzut în acte normative criterii de determinare a cuantumului daunelor morale, dar în practica judiciară și în literatura juridică de specialitate se face referire la astfel de criterii: natura infracțiunii comise, urmările rezultând din producerea infracțiunii, date privind pe inculpat și partea vătămată; în cauză, în urma acțiunii ilicite și prejudicioase a inculpatului, părțile vătămate și au suferit afecțiuni serioase ale stării de sănătate, descrise în actele medicale, prin care s-a concluzionat totodată că în vederea vindecării acestea au necesitat îngrijiri medicale pe durata a 38-40 zile, respectiv 120 zile. Mai mult, acestea s-au confruntat cu o serie de dificultăți în ce privește viața de familie, viața socială, nu au mai putut să desfășoare munca și activitățile anterioare accidentului în care au fost implicați fără nicio culpă a lor. Față de aceste împrejurări, cuantumul daunelor morale solicitat apare justificat. Privitor la daunele materiale, suportarea lor trebuie dovedită de principiu prin înscrisuri, în acest mod putând fi verificată efectiv suportarea lor. O afirmație a unui martor propus de partea solicitantă a sumei, în sensul că aceasta a cheltuit mai mult cu alimentația, spre exemplu, nesusținută de o probă obiectivă, nu poate fi reținută ca fiind în concordanță deplină cu realitatea. Părțile au depus înscrisuri din care rezultă că au suportat cheltuieli pentru tratament medical, dar și că au fost prejudiciate material prin pierderea locului de muncă.
De asemenea, prima instanță a reținut și faptul că părțile vătămate au fost internate în spital, iar unitatea spitalicească a formulat pretenții civile solicitând a-i fi acoperite cheltuielile avansate.
În consecință, în temeiul art.49 din Legea 136/1995 și art.10 alin.1 lit.b din Ordin 3113/2003 emis de Președintele Comisiei de Supraveghere al Asigurărilor, asigurătorul SC Românească SA instanța de fond a acordat despăgubiri în cuantum de 26.000 Eur echivalent în lei la cursul BNR din data plății, părților civile (soți) și și a acordat despăgubiri în cuantum de 765,10 Ron și 69.439.041 lei către Spitalul Județean B, sume ce reprezintă valoarea prestațiilor medico sanitare acordate părților vătămate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul -, părțile civile și și asigurătorul SC Românească SA.
În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului -, invocate oral la termenul din 03.03.2008, s-a arătat că prima instanță nu a dat relevanță circumstanțelor atenuante prev. de art. 74. pen. respectiv că este infractor primar, a recunoscut săvârșirea faptei și a încercat să ia legătura cu părțile civile după accident însă a fost refuzat, solicitându-se în consecință reducerea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege, cu aplicarea art. 81.pen.
În ceea ce privește latura civilă, inculpatul a arătat în motivele de apel că părțile civile nu au făcut dovada pretențiilor solicitate, respectiv nu au dovedit că banii obținuți din vânzarea unui imobil au fost folosiți în mod exclusiv pentru intervențiile chirurgicale și tratamentul necesar însănătoșirii, respectiv nu au depus la dosar chitanțe pentru serviciile medicale de care au beneficiat.
În dezvoltarea motivelor de apel ale părților civile și ( 47-49 ) se arată că sentința apelată este nelegală sub aspectul acordării daunelor morale în cuantum de numai 10.000 Euro față de 24.000 Euro cât au solicitat, având în vedere prejudiciile pe care le-au suferit.
De asemenea, părțile civile au criticat neacordarea în întregime a daunelor materiale solicitate, arătând că anterior accidentului partea civilă realiza un venit lunar de 715,39 Euro iar ulterior accidentului nu a mai putut obține un loc de muncă, sub acest aspect prejudiciul material pe ultimele 38 de luni fiind de 27.184, 82 Euro; părțile civile au mai arătat că din declarațiile martorilor audiați în cauză reiese că o mare parte din banii obținuți din vânzarea unui imobil au fost cheltuiți cu spitalizarea, tratamentelor și recuperarea părții civile, care a suferit trei intervenții chirurgicale ( martorii, ) și că părțile civile locuiesc cu chirie, plătind o chirie de 500 Euro lunar ( martorul ); s-a mai arătat că instanța de fond în mod netemeinic nu a acordat despăgubiri materiale părții civile pentru cel puțin 20 de deplasări efectuate între B și dus- întors pentru a se interesa de mersul anchetei și pentru a se ocupa de afacerea soțului său și de care nu se mai putea ocupa, costul unei deplasări dus-întors fiind de 140 Euro.
În dezvoltarea motivelor de apel ale asigurătorului SC Românească SA ( 32-34 ) se arată că prima instanță a acordat în mod excesiv câte 5.000 Euro daune materiale fiecărei persoane vătămate, la dosar neexistând documente justificative decât pentru suma de 3.200 Euro de persoană și s-a solicitat reducerea daunelor materiale acordate la acest cuantum; se arată că nu există chitanțe pentru tratamentul de fizioterapie în valoare de 3.000 Euro, că nu s-a dovedit că toate drumurile efectuate din în România au fost neapărat necesare.
Asigurătorul SC Românească SA a mai criticat sentința pentru faptul că în mod greșit a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 600 lei către părțile vătămate, arătându-se că în mod corect ar fi trebuit să fie obligat doar inculpatul pe baza răspunderii sale delictuale, existând excludere RCA prevăzută la art. 23 pct. 6 din normele tehnice iar art. 49 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 prevede că aceste cheltuieli de judecată se suportă de asigurător în cazul procesului civil.
În apel s-a depus la dosar o adeverință, tradusă din limba, din care reiese că partea civilă aparține grupei de risc "Categorii speciale de femei amenințate cu excluderea socială"( 53 ).
Analizând sentința apelată în raport de motivele de apel și de probatoriul administrat în cauză tribunalul constată că doar apelurile declarate de inculpat și părțile civile și sunt fondate, pentru următoarele:
Prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reținând vinovăția inculpatului sub forma intenției culpei prev. de art. 19 pct 2 lit. a Cp.
Din procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit de către organele de poliție, declarațiile inculpatului și declarațiile părților civile și reiese în mod cert că inculpatul a virat stânga pentru a intra pe un drum de țară într-un loc unde nu era permis acest lucru, sensurile de mers ( având câte 2 benzi pe sens ) fiind separate de o linie dublă continuă; inculpatul a prevăzut că este posibil ca datorită acestei manevre să se producă un accident de circulație, cunoscând că nu este permis a se vira stânga în acel loc și fiind de notorietate că pe acel tronson de drum ( DN 11, la puțini km de intrarea în Mun. B ) circulația este foarte aglomerată, însă nu a acceptat producerea vreunui accident rutier, socotind că dacă se asigură nu se va produce nici un eveniment rutier; în fapt, inculpatul nu s-a asigurat suficient de bine și a virat stânga fără a observa motocicleta cu care se deplasau părțile civile și, autoturismul condus de el intrând în coliziune cu acea motocicletă, părțile vătămate și suferind afecțiuni serioase ale stării de sănătate, descrise în actele medicale, prin care s-a concluzionat că în vederea vindecării acestea au necesitat îngrijiri medicale pe durata a 38-40 zile, respectiv 120 zile.
Fiind întrunite toate condițiile cerute de dispozițiile art. 345 alin. 2 Cpp, în mod corect aceasta a dispus condamnarea inculpatului pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată.
În cadrul operațiunii de individualizare judiciară a pedepsei ce urmau a fi aplicate, instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cp. și a stabilit pentru inculpat o pedepse corespunzătoare gradului de pericol social concret a infracțiunilor și persoanei inculpatului.
Tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță nu a reținut pentru inculpat circumstanțele atenuante facultative prev. de art. 74.pen.; chiar dacă inculpatul este infractor primar, a recunoscut săvârșirea faptei și și-a manifestat disponibilitatea de a despăgubi părțile civile, aceste aspecte constituie circumstanțe atenuante a căror aplicare este facultativă și nu obligatorie; având în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptei, consecințele producerii faptei, tribunalul constată că în cauză nu se impune reținerea acestor circumstanțe atenuante.
Modalitatea de executare a fost stabilită corespunzător de prima instanță, scopul pedepsei prev. de art. 52 Cp. putând fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei rezultante, fiind îndeplinite cerințele art. 81.pen.
În ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, tribunalul constată că instanța de fond a acordat despăgubiri în cuantum de 26.000 Euro echivalent în lei la cursul BNR din data plății, părților civile (soți) și, fără să se menționeze în dispozitivul hotărârii cuantumul sumei acordat fiecărei părți civile.
În ceea ce privește daunele morale acordate în cuantum de 16.000 Euro, tribunalul constată că inculpatul și asigurătorul SC Românească SA nu au criticat acordarea acestor despăgubiri în cuantumul menționat mai sus.
Unul dintre motivele de apel ale părților civile și constă în faptul că nu li s-au acordat în întregime daunele morale solicitate, însă tribunalul constată că acest motiv de apel nu este întemeiat, având în vedere că instanța de fond a acordat în întregime daunele morale solicitate de către părțile civile în cuantum de 16.000 Euro ( fila 19 dosar fond ), aspect care reiese din motivarea instanței de fond ( 169 dosar fond- alin. 9) și nu a acordat doar 10.000 Euro daune morale, astfel cum se menționează în motivele de apel.
Tribunalul constată că daunele morale au un caracter personal, aceste daune fiind acordate pentru acoperirea prejudiciului de agrement și având un caracter compensator față de suferințele fizice, psihice ale fiecărei părți civile în parte și prin urmare instanța de fond a omis a menționa cuantumul daunelor morale acordat pentru fiecare parte civilă; față de numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare pentru cele două părți civile ( 38-40 zile pentru, respectiv 120 zile pentru ), de faptul că partea civilă a suferit trei intervenții chirurgicale și a necesitat o perioadă mai lungă de internare în spital, de tratament și de recuperare iar în prezent are o articulație falsă septică și nu trebuie să calce cu toată greutatea pe picior, această deficiență fiind permanentă ( adeverințe medicale 140, 143 dosar fond ), tribunalul va acorda 12.000 Euro părții civile și 4.000 Euro părții civile.
În ceea ce privește daunele materiale acordate părților civile și, aspect criticat de către toți apelanții, tribunalul constată că doar apelul părților civile și este fondat sub acest aspect.
Prin înscrisul de la fila 19 dosar fond părțile civile au precizat cuantumul despăgubirilor materiale solicitate ca fiind 24.000 Euro.
Tribunalul reține că instanța de fond nu a motivat în nici un fel acordarea daunelor materiale în cuantum de 10.000 Euro.
Tribunalul constată că partea civilă a dovedit că anterior producerii accidentului era salariată, având un salariu lunar de 715,39 Euro lunar în momentul concedierii 21.11.2004 ( potrivit actului de reziliere a contractului de muncă a acestei părți civile încheiat pe durată nedeterminată -fila 117 dosar fond ), astfel că prejudiciul material constând în pierderea acestui venit este de 715.39 Euro/lună x 34 luni = 24.323,26 Euro ( de la data rezilierii contractului de muncă- 21.11.2004 până la data pronunțării-11.10.2008 trecând 34 de luni ).
Părțile civile și au mai dovedit efectuarea unor cheltuieli în cuantum de 380 Euro pentru unele servicii medicale ( chitanțe 112, 114, 116 dosar fond ).
Prin urmare, cumulând aceste sume reiese că doar sub aceste două aspecte prejudiciul material cauzat părților civile și este de 24.703,26 Euro, mai mare decât cuantumul solicitat de 24.000 Euro.
Potrivit regulilor procedurale civile, nu se poate acorda mai mult decât s-a cerut, și prin urmare tribunalul constată că părțile civile au dovedit cuantumul daunelor materiale solicitate, nemaifiind necesar a se analiza celelalte motive de apel ale inculpatului și asigurătorului SC Românească SA cu privire la alte despăgubiri materiale, și în consecință va majora cuantumul daunelor materiale acordate părților civile și de la 10.000 Euro la 24.000 Euro.
Tribunalul constată că apelul asigurătorului SC Românească SA nu este întemeiat nici în ceea ce privește cel de al doilea motiv de apel, instanța de fond în mod corect obligând asigurătorul la plata sumei de 600 RON către părțile civile și, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Conform art. 50 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România "despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea sau distrugerea de bunuri", nefiind temeinică susținerea că doar în cazul unui proces civil asigurătorul este obligat să suporte cheltuielile de judecată.
Prin urmare, tribunalul constată că asigurătorul poate fi obligat în cadrul acțiunii civile exercitate de persoanele păgubite prin accidente de autovehicule, pe de o parte la plata despăgubirilor civile sub forma daunelor materiale sau morale, iar pe de altă parte la plata cheltuielilor de judecată pe care persoanele păgubite le-au efectuat în cadrul procesului penal, neputând fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat și la plata cheltuielilor de executare.
Aceste sume ( 100 lei respectiv 500 lei ) reprezintă cheltuieli de judecată efectuate de către părțile civile în cursul procesului penal și nu amenzi sau cheltuieli penale la care ar fi fost obligat inculpatul și nici cheltuielile de executare a hotărârii penale privind plata despăgubirilor.
Motivele de apel invocate de către inculpatul -, referitoare la reducerea pedepsei aplicate și la reducerea despăgubirilor civile acordate părților civile și, nu sunt întemeiate, astfel cum s-a arătat mai sus, însă analizând sentința apelată sub toate aspectele de fapt și de drept cu privire la inculpat, potrivit art. 371 alin. 2.proc.pen. tribunalul constată că apelul formulat de către inculpat este fondat sub alte aspecte:
Prin sentința apelată, instanța de fond a făcut aplicarea art.71 alin. final Cod penal în ce privește aplicarea pedepselor accesorii, prevăzute de art.71 alin.1 Cod penal coroborat cu art.64 alin.1 lit.a teza a II a și b Cod penal.
Tribunalul constată însă că inculpatul a săvârșit fapta care face obiectul acestui dosar la data de 04.11.2004, anterior introducerii alin. 5 al art. 71.pen. prin Legea nr. 278/2006 și prin urmare se impune a se face aplicarea art. 13.pen. referitor la neaplicarea pedepsei accesorii inculpatului.
De asemenea, tribunalul constată că prin sentința apelată, în temeiul art.112 lit.c și art.115 alin.1 Cod penal, prima instanță a interzis inculpatului, pe durată nedeterminată, exercitarea activității de conducător auto.
Tribunalul apreciază că aplicarea inculpatului a acestei măsuri de siguranță este exagerată, având în vedere că inculpatul este în vârstă de 41 de ani, avea permis de conducere de aprox. 4 ani, nefiind implicat anterior în alte accidente rutiere de aceeași natură ( 9 ) iar la dosar nu există probe din care să reiasă că inculpatul nu ar avea deprinderile necesare pentru a conduce un autovehicol, și astfel ar reprezenta o stare de pericol pentru circulația publică, sau ar putea produce alte accidente rutiere, nefiind astfel îndeplinite cerințele art. 111.proc.pen. cu privire la scopul măsurilor de siguranță.
Se impune mențiunea că după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a inculpatului pentru prezenta faptă, organele de poliție vor anula permisul de conducere a inculpatului potrivit art. 114 alin.1 lit. a din nr.OUG 195/2002 republicată, ulterior inculpatul putând să se prezinte la un alt examen pentru obținerea unui nou permis de conducere în condițiile art. 116 din nr.OUG 195/2002 republicată.
Prin încheierea de ședință din data de 03.04.2008, în baza art. 196.proc.pen. tribunalul a respins cererea formulată de către părțile civile și Dodre de înlăturare a omisiunii vădite din dispozitivul deciziei penale nr. 64/A/18.03.2008 a Tribunalului Brașov, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Brașov, cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în fața instanței de apel, respectiv onorariu apărător, având în vedere faptul că părțile civile și Dodre au avut calitatea de apelanți în cauză, fiind nemulțumiți de cuantumul despăgubirilor civile acordat de către instanța de fond, și prin urmare efectuarea cheltuielilor de judecată în apel nu a fost determinată de faptul că altă parte a declarat apel în cauză și ar fi trebuit să se apere față de apelul unei părți adverse ci a fost determinat de nemulțumirea lor față de hotărârea instanței de fond.
Tribunalul a constat că pentru ca una dintre părți să fie obligată la plata cheltuielilor judiciare efectuate de către altă parte din dosar, într-o cale de atac, trebuie să se rețină culpa procesuală a acelei părți în promovarea căii de atac iar acest lucru nu se poate reține în prezenta cauză, având în vedere că părțile civile și Dodre au declarat apel în cauză datorită netemeiniciei hotărârii instanței de fond sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile acordate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs asigurătorul SC ROMÂNEASCĂ - SA care și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385/9 pct. 17/1 Cod procedură penală arătând că hotărârea este contrară legii în sensul că în mod greșit a fost obligat asigurătorul la plata sumei de 17.600 euro către părțile civile cu titlu de daune materiale și că greșit a fost obligat și la plata cheltuielilor judiciare de 600 lei către aceleași părți, solicitând înlăturarea obligării la plata acestor sume.
În esență, criticile formulate vizează împrejurarea că instanța a acordat daune materiale reprezentând prejudiciul creat prin salariul nerealizat, dar nu s-a stabili legătura de cauzalitate dintre vătămările produse prin accident și pierderea locului de muncă din, contractul de muncă fiind desfăcut din vina unilaterală a angajatorului.
Asigurătorul a mai arătat că a achitat părților civile suma de 22.400 euro cu privire la care nu a exercitat nici o cale de atac.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs, potrivit art. 385/10 Cod procedură penală, se constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
În primul rând, se impune precizarea că în prezenta cauză, recurentul asigurător a formulat o excepție de neconstituționalitate, admisă de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 783/12 mai 2009 și s-a constat neconstituționalitatea art. I pct. 85 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea Codului d e procedură penală.
În esență, această decizie a statuat că pct. 17/1 al art. 385/9 alin. 1 Cod procedură penală, abrogat prin art. I pct. 85 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea Codului d e procedură penală, a fost gândit de legiuitor ca și caz de casare cu caracter general privind încălcarea legii materiale, în condițiile existenței și în procesul civil a unui atare motiv de casare, consacrat de prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, realizându-se, astfel, o abordare unitară a acestei problematici în dreptul procesual român.
Curtea Constituțională a constatat că prin abrogarea pct. 17/1 al art. 385/9 alin. 1 Cod procedură penală, prin eliminarea posibilității de criticare pe calea recursului a unei hotărâri judecătorești pe motiv că este contrară legii sau că s-a făcut o greșită aplicare a legii, închide părții interesate calea valorificării efective a dreptului încălcat. Curtea a conchis că, ori de câte ori legea penală sau civilă a fost încălcată, trebuie să se asigure părții interesate posibilitatea de a cere și obține restabilirea legalității prin casarea hotărârii nelegale, or, prin abrogarea textului legal menționat, s-a creat un vid de reglementare în ceea ce privește desființarea hotărârii nelegale în situația încălcării legii civile.
Astfel, prin abrogarea acestui text, pentru recursul părții civile sau al părții responsabile civilmente din procesul penal nu există temei de casare în cazul greșitei aplicări a legii civile în soluționarea acțiunii civile subsecvente acțiunii penale, devenind lipsite de posibilitatea apărării intereselor lor legitime specifice procesului penal, spre deosebire de părțile din procesul civil, fiind astfel încălcate dispozițiile constituționale ale art. 21 privind liberul acces la justiție, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului raportate la prevederile art. 6 referitoare la un proces echitabil li ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților sale fundamentale.
În speță, constituirea de parte civilă a fost formulată de părțile civile prin apărător, fiind consemnat în încheierea de ședință din data de 31 ianuarie 2007 că acestea solicită despăgubiri civile de 40.000 euro, reprezentând daune materiale și morale, fără a preciza cuantumul exact al fiecărei categorii de daune, cu regim juridic diferit.
La solicitarea instanței, la a doua strigare a cauzei, s-a formulat precizarea că daunele materiale reprezintă 24.000 euro și daunele morale suma de 16.000 euro.
În ce privește daunele materiale, acestea trebuie dovedite de partea civilă, potrivit regulilor ce guvernează acțiunea civilă și instituția răspunderii civile delictuale, cu referire la existența legăturii de cauzalitate între prejudiciul produs și delict, pe lângă celelalte condiții impuse de art. 998 Cod civil.
Principala componentă a acestei sume o reprezintă venitul nerealizat, reținându-se de către instanța de apel, că partea civilă și-a pierdut locul de muncă în urmare a accidentului, calculat la un salariu de 715,39 euro/lună la 34 de luni, rezultând un prejudiciu de 24.323,26 euro, de la data rezilierii contractului de muncă - 21.11.2004 până la data pronunțării.
În legătură cu pierderea locului de muncă, instanța are a constata că partea civilă nu a făcut dovada că a fost concediată urmare a accidentului ori că a demisionat din acest motiv, ci pur și simplu, din actele emanate de la angajatorul din se constată că acest contract de muncă a fost reziliat la data de 21.11.2004, fără a fi precizate cauzele rezilierii, astfel că nu s-a făcut dovada că acest contract a fost reziliat din vreun motiv legat de accidentul de circulație în care au fost implicate părțile din prezentul proces -fila 117 dosar fond.
Asigurătorul a purtat o corespondență cu angajatorul căruia i-a solicitat să comunice motivele rezilierii contractului de muncă, precizând că a formulat pretenții civile în fața instanțelor române legate de pierderea acestui loc de muncă însă, angajatorul nu a răspuns.
De precizat că sarcina acestei probe aparținea părții civile și nu asigurătorului și chiar așa fiind, partea civilă nu a dovedit existența legăturii de cauzalitate între accident și pierderea locului de muncă.
Partea civilă a mai arătat că urmare a accidentului nu-și poate găsi de lucru, fiind încadrată în grupa de risc "Categorii speciale de femei amenințate cu excluderea socială" și a beneficiat de servicii auxiliare de susținere în cadrul Proiectului de activitate pentru integrare socială "Rețeaua regională pentru diferențe și egalitate" - fila 53 dosar apel - însă nu rezultă din cuprinsul acestui act motivul pentru care este integrată în asemenea grupă de femei "amenințate cu excluderea socială" și nici că acest motiv este legat sau urmare a accident ului suferit în 2004.
Mai trebuie precizat că această parte civilă a suferit leziuni ce au necesitat 38-40 zile de îngrijiri medicale, leziuni descrise în raportul de constatare medico-legală aflat la fila 26 dosar, acestea nu au lăsat sechele ori alte urmări care să determine încadrarea sa în vreo grupă de risc, astfel că nu există legătură de cauzalitate față de această împrejurare.
Părțile civile nu au dovedit nici cu acte și nici cu martori sumele cheltuite cu alimentația suplimentară, transport, alte cheltuieli efectuate în spital, martorii nu au putut preciza vreo sumă, afirmând că părțile au cheltuit "o groază de bani", afirmații pe care instanța, în lipsa altor probe produse de către partea civilă, nu a putut să le ia în considerare în stabilirea cuantumului prejudiciului.
Singurele cheltuieli pe care părțile le-au dovedit sunt reprezentate de suma de 380 Euro pentru unele servicii medicale ( chitanțe 112, 114, 116 dosar fond).
Așa fiind se constată că sub aspectul pretențiilor civile reprezentate de daunele materiale, singurele cheltuieli dovedite sunt cele în cuantum de 380 euro.
Cu privire la daunele morale, în speță se constată că asigurătorul recurent a și plătit suma solicitată, astfel că aceste daune nu fac obiectul recursului.
Cum asigurătorul a achitat către părțile civile suma de 22.400 euro, ceea ce înseamnă că a achiesat și la o parte din pretențiile cu titlu de daune morale, urmează a se proceda la calculul diferenței dintre suma achitată și cea reprezentând daune morale (22.4000- 16.000=6.400), această sumă fiind achitată conform principiului disponibilității, chiar dacă acest cuantum nu a fost dovedit integral, cum asigurătorul a achiesat la această sumă prin plată, numai această sumă poate reprezenta obligația de dezdăunare a asigurătorului și la această sumă urmează a fi redus cuantumul daunelor materiale, ce deja a fost achitată.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală și art. 385/9 pct. 17/1 Cod procedură penală urmează a se admite recursul declarat de asigurător, se va casa decizia penală atacată în ca privește cuantumul daunelor materiale acordate părților civile și, se va desființa și sentința penală nr. 1691/2007 a Judecătoria Brașov sub același aspect și cu prilejul rejudecării în aceste limite, se va reduce cuantumul despăgubirilor civile acordate părților civile cu titlu de daune materiale la suma de 6.400 euro, urmând a se constata că asigurătorul a achitat părților civile suma de 22.400 euro.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Cu aplicarea art. 192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de asigurătorul SC Românească SA împotriva deciziei penale nr. 64/18 martie 2008 Tribunalului Brașov, pe care o casează în ce privește cuantumul daunelor materiale acordate părților civile și, desființează și sentința penală nr.1691/2007 a Judecătoriei Brașov sub același aspect și rejudecând în aceste limite:
Reduce cuantumul despăgubirilor civile acordate părților civile și cu titlu de daune materiale la suma de 6400 euro.
Constată că asigurătorul a achitat părților civile suma de 22.400 euro.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. SF/ 09.11.2009
Dact.DG/09.11.2009
Jud. fond:
Jud.apel: /
- 3 exemplare -
13 2009
Președinte:Simona FranguloiuJudecători:Simona Franguloiu, Nicoleta Țînț, Constantin Epure
