Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 667/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 667/2009
Ședința publică de la 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 3: Oana Maria
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
- procuror
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpatul, asiguratorul SC - Asigurări Transilvania SA, partea civilă și partea responsabilă civilmente SC SRL A I, împotriva deciziei penale numărul 104/20.05.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu -secția penală în dosarul nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 27 octombrie 2009 prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru această dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 738/18.12.2008 a Judecătoriei Sibiu, în baza art. 184 alin. 1,2,4 Cod Penal, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 2.pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b.
În baza art. 81 alin. 1.pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 alin. 1.
În baza art. 71 alin. 5.pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359.C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84.pen.
În baza art. 14 și 346 alin. 1.C.P.P. cu aplicarea art. 998-999.civ. și a art. 1003.civ. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente A I la plata sumelor de:
-10.538,22 lei, cu dobânda legală la data plății, către partea civilă Spitalul Clinic Județean Sibiu cu titlu de daune materiale și
-7.820 lei cu titlu de daune materiale și 200.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă. Au fost respinse restul pretențiilor civile.
În baza art. 54 și 55 din Legea nr. 136/1995, a fost obligată societatea de asigurare - Asigurări Transilvania C- N, în calitate de asigurator de răspundere civilă, conform poliței de asigurare obligatorie seria - nr. - din data de 15.12.2005 să preia riscul asigurat și să plătească părților civile despăgubirile stabilite în sarcina inculpatului prin sentință, în limita prevederilor contractului de asigurare existent.
În baza art. 191 alin. 1 și 3.C.P.P. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente A I la plata sumei de 3.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria a reținut că în data de 19.12.2006 inculpatul, aflat în Sibiu la volanul autoturismului marca cu numărul de înmatriculare CJ 11796-10/01, se deplasa spre A I, întorcându-se de la C unde remediase o problemă tehnică ivită la o lucrare pe care societatea comercială al cărei director executiv era o angajase. Inculpatul se deplasa cu autoturismul pe Șoseaua A I în direcția de mers S, aflându-se pe a doua a sensului său de mers. În zona aeroportului, circulând cu viteza legală de aproximativ 50 km/, inculpatul a acroșat-o pe trecerea de pietoni pe partea vătămată, angajată regulamentar în traversarea străzii.
Urmare a accidentului partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 140-150 de zile de îngrijiri medicale. Leziunile produse i-au pus acesteia viața în pericol, i-au produs o infirmitate psihică permanentă și i-au diminuat capacitatea de muncă cu 70%.
Starea de fapt enunțată de către instanța de fond, s-a apreciat că rezultă din probele administrate în cauză și de altfel a fost recunoscută într-o oarecare măsură de către inculpat.
Din declarațiile martorilor, și, precum și din concluziile raportului de expertiză tehnică-auto întocmit în faza de urmărire penală, s-a desprins cu certitudine faptul că accidentarea părții vătămate de către inculpat a avut loc pe trecerea de pietoni. Indiferent de modul în care partea vătămată a trecut strada pe trecerea de pietoni (grăbită sau în mers normal), Judecătoria a considerat că în producerea accidentului culpa îi aparține în totalitate inculpatului. Aceasta în primul rând pentru că, aflându-se în apropierea unei treceri de pietoni și existând un trafic intens pe sensul opus de mers, trafic ce practic îi obtura vizibilitatea într-o mare măsură, trebuia să circule cu atenție sporită până în momentul în care în siguranță depășea marcajul trecerii de pietoni.
Instanța de fond a considerat că sunt irelevante calculele făcute de expert cu privire la viteza de deplasare a pietonului în mers normal sau în fugă pentru mai multe considerente. Mai întâi pentru faptul că probele existente la dosar erau insuficiente pentru a ajunge la concluzia fermă că partea vătămată a traversat strada în fugă (doar inculpatul afirmând ferm acest lucru iar martora afirmând că pietonul a trecut strada cu mers grăbit). Apoi pentru faptul că din însăși calculele efectuate de către expert a rezultat că diferența dintre cele stiluri de mers reflectată în timpul pe care inculpatul l-ar fi avut la dispoziție pentru evitarea accidentului, este insignifiantă.
Fapta inculpatului din data de 19.12.2006 de a produce din culpa sa exclusivă un accident de circulație soldat cu vătămarea corporală gravă a victimei a cărui viață a fost pusă în primejdie și care a suferit leziuni vindecabile în 145-150 de zile de îngrijiri medicale, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4.pen.
Modul și mijloacele de comitere a faptei (acroșarea părții vătămate), împrejurările producerii ei (pe trecerea de pietoni, pe fondul neatenției sporite raportată la traficul foarte intens), scopul urmărit (probabil graba inculpatului de a ajunge la domiciliu după un drum ), urmările produse (foarte grave raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor dar și la celelalte consecințe - punerea în primejdie a vieții, diminuarea capacității de muncă) și persoana inculpatului (parțial sincer, a regretat fapta săvârșită, s-a prezentat constant în instanță arătând practic că a înțeles gravitatea faptei săvârșite, studii superioare, cu loc de muncă, căsătorit, 2 copii minori) au justificat aprecierea că aplicarea unei pedepse de 1 an și 6 luni închisoare a cărei executare instanța a suspendat-o condiționat, în baza art. 81 alin. 1.pen. pe o durată de 3 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 alin. 1.pen. este de natură a asigura scopul ei preventiv.
Atitudinea parțial sinceră a inculpatului, regretul manifestat, prezentarea sa constantă în instanță, împrejurările concrete de producere a accidentului, au reprezentat argumente în sprijinul ideii că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea ei în penitenciar.
În baza art. 359.C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84.pen.
Sub aspectul laturii civile, s-a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale (fapta ilicită, vinovăția, prejudiciu, raport de cauzalitate), iar instanța a admis acțiunile civile formulate în cauză dar cu unele precizări:
În primul rând, inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor în solidar cu partea responsabilă civilmente A I de vreme ce la data producerii accidentului inculpatul se întorcea dintr-o misiune încredințată de către această societate, aflându-se practic în exercițiul atribuțiilor de serviciu.
În al doilea rând, acțiunea civilă a părții civile Spitalul Clinic Județean Sibiu, a fost admisă integral de vreme ce pretențiile au fost detaliate și justificate(filele 55-57).
În al treilea rând, acordarea daunelor morale în suma solicitată inițial și nu în final (200.000 lei), instanța a apreciat că este în măsură a asigura repararea pe cât posibil integrală a prejudiciului nepatrimonial suferit de către partea vătămată, care nu numai că a trecut prin numeroase operații chirurgicale și internări în spital, dar și-a văzut diminuată simțitor capacitatea de muncă și, cel mai grav, a suferit importante leziuni psihice permanente(fila 117).
În al patrulea rând acordarea daunelor materiale a fost făcută în parte raportat la sumele de bani dovedite cu depozițiile martorilor și (1.120 lei alimentație suplimentară pentru cele 56 de zile de spitalizare la un cost de 20 lei/zi; 760 lei medicamentație suplimentară pentru perioada celor 76 de zile de internare la un cost de 10 lei/zi; alimentație suplimentară pentru perioada concediului medical de 57 zile în sumă de 1.140 lei la un cost de 20 lei/zi; cheltuielile de recuperare pentru 30 de ședințe de masaj și 30 de ședințe de gimnastică recuperatorie la un cost de 30 lei/ședință; prestația persoanei angajate pentru supravegherea părții vătămate pe perioada spitalizării-1500 lei la un cost de 500 lei/lună; cheltuielile de transport de la domiciliu în Sibiu în sumă de 1.500 lei). Celelalte pretenții(contravaloare cârje, costul ședințelor de vorbire, diferențe salariale) au fost respinse ca nedovedite.
Prin urmare în baza art. 14 și 346 alin. 1.C.P.P. cu aplicarea art. 998-999.civ. și a art. 1003.civ. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente A I la plata sumelor de:
-10.538,22 lei, cu dobânda legală la data plății, către partea civilă Spitalul Clinic Județean Sibiu cu titlu de daune materiale și
-7.820 lei cu titlu de daune materiale și 200.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă. Respinge restul pretențiilor civile.
În baza art. 54 și 55 din Legea nr. 136/1995, a fost obligată societatea de asigurare - Asigurări Transilvania C - N, în calitate de asigurator de răspundere civilă, conform poliței de asigurare obligatorie seria - nr. - din data de 15.12.2005 să preia riscul asigurat și să plătească părților civile despăgubirile stabilite în sarcina inculpatului, în limita prevederilor contractului de asigurare existent.
Pentru a adopta această soluție, instanța a pornit de la dezideratul de principiu înscris chiar în art. 1 alin. 2.C.P.P. potrivit căruia procesul penal trebuie să contribuie printre altele și la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților sale. Or protejarea persoanei nu poate să nu aibă în vedere și patrimoniul său, patrimoniu care odată vătămat îi dă dreptul la repararea acestuia; protejarea acestui patrimoniu se realizează inclusiv prin garanția acoperirii daunei de către persoana responsabilă de producerea ei și, în cazul de față, de către societatea de asigurare la care era asigurat inculpatul tocmai pentru ca societatea de asigurare să acopere prejudiciul în locul său.
Instanța a mai relevat că doar calitatea de asigurator a societății de asigurare, fără a o și obliga efectiv la plata daunei nu ar face altceva decât să dea naștere unui nou proces de vreme ce, neexistând un titlu executoriu împotriva societății de asigurare, aceasta nu poate fi obligată direct la plată în locul inculpatului. A arătat că în aceste condiții, procesul penal în curs, în loc să definitiv o stare conflictuală creată în societate nu ar face altceva decât să dea naștere uneia noi și implicit unui nou proces.
Dată fiind culpa sa infracțională exclusivă, în baza art. 191 alin. 1 și 3.C.P.P. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente A I la plata sumei de 3.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Împotriva sentinței penale mai sus menționate, au declarat în termen legal apeluri, atât partea civilă, cât și asigurătorul CTA sigurări Transilvania A și inculpatul.
Prin calea de atac exercitată, partea civilă a solicitat modificarea hotărârii apelate, în sensul admiterii în totalitate a pretențiilor civile solicitate la instanța de fond, și aceasta având în vedere numărul mare de îngrijiri medico-legale, infirmitatea fizică și psihică provocată, reducerea capacității sale de muncă, la o vârsta de doar 23 ani.
C - Asigurări Transilvania A, a solicitat desființarea în parte a sentinței penale atacate, referitor la obligarea sa la plata daunelor morale și materiale către partea vătămată, precum și la diminuarea cuantumului daunelor morale și materiale.
Prin apelul promovat, inculpatul a învederat că în mod greșit s-a reținut vinovăția sa la comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. e C.P.P. motivat de faptul că nu este vinovat de producerea accidentului, care s-a produs dintr-o cauză absolut inevitabilă și imprevizibilă, respectiv conduita exclusiv culpabilă a victimei, care a traversat strada în fugă, la aproximativ 4 de trecerea de pietoni; sub aspectul laturi civile, apelantul a solicitat ca în cazul în care va fi găsit vinovat este de acord cu plata despăgubirilor civile, doar în măsura în care au fost dovedite și ținându-se seama de culpa gravă a victimei.
Prin decizia penală nr. 104/A/20.05.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- a fost admis apelul asiguratorului SC - Asigurări Transilvania SA C N, a fost desființată în partea sentința atacată și, judecând în fond, a fost înlăturată dispoziția de obligare a societății de asigurare de a prelua riscul asigurat și de a plăti părților civile despăgubirile stabilite în sarcina inculpatului.
A fost constatată calitatea de asigurător a societății de asigurare.
Au fost respinse apelurile declarate de partea civilă și de inculpatul și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Conform art. 192 alin. 2, 4 Cod pr. penală partea civilă și inculpatul au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a constatat următoarele:
Prin sentința apelată, Judecătoria a reținut în mod corect starea de fapt, care concordă cu materialul probator administrat în cauză, a realizat o justă încadrare juridică a faptei conformă cu starea de fapt relevată și o judicioasă individualizare judiciară a pedepsei, luând în considerare criteriile impuse de dispozițiile art. 72, 52.
Cod PenalDin această perspectivă, tribunalul a apreciat că susținerile apelantului inculpat nu pot fi primite, întrucât în mod corect a relevat judecătorul fondului, că din mijloacele de probă administrate în cauză, se desprinde concluzia că victima se deplasa pe trecerea de pietoni.
În acest sens, sunt relevantedeclarațiile martorei, date în faza de urmărire penală, care a menționat că victima era pe trecerea de pietoni și care se coroborează cu raportul de expertiză tehnică - ca mijloc de probă științific, obiectiv - conform căruia, impactul s-a produs pe trecerea de pietoni (fila 38 dosar urmărire penală), și de ale cărui concluzii nu au fost infirmate de nici o altă expertiză tehnică judiciară, care de altfel nu a fost solicitată, în prezenta cauză, nici instanței de fond, nici de apel.
Contrar solicitării apelantului inculpat, tribunalul a considerat că vinovăția la producerea accidentului aparține inculpatului, având în vedere că:
- potrivit art. 72 alin. 2 din G nr. 195/2002 republicat, singura ipoteză în care pietonii au prioritate pe trecere, față de conducătorii de vehicule, este aceea când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate și marcate, ceea ce, după cum am mai menționat, este și situația din prezenta cauză;
- de asemenea, dispozițiile art. 72 alin. 2 și 3 din aceeași G, impun obligația pietonului de a traversa drumurile publice numai prin locurile special amenajate și semaforizate, ceea ce partea vătămată a respectat; mai mult însă, expertul a verificat și concluzionat definitiv acest aspect, subliniind că indiferent dacă pietonul traversa drumul public mergând normal sau fugind, indiferent dacă era pe trecerea de pietoni sau pe lângă aceasta, conducătorul nu putea evita impactul, deoarece nu ar fi avut la dispoziție timpul necesar pentru efectuarea manevrei de evitare;
- având în vedere că pietonul parcursese deja J din trecerea de pietoni ( pe sensul de mers opus inculpatului), obligația de a se asigura viza momentul inițial, înainte de a angajarea în traversare, și nu pe tot parcursul traversării drumului;
- deplasarea victimei pe trecerea de pietoni, nu poate fi considerată a fi caz fortuit în sensul art. 47.Cod Penal, având în vedere că reprezintă caz fortuit cauza imposibil de prevăzut, atât din punctul de vedere al faptului ce va interveni, de momentul intervenirii, cât și al efectului pe care îl va produce. În contextul în care însă, inculpatul se apropia de o trecere de pietoni, apariția victimei pe trecere ( fila 71 dosar urmărire penală), nu poate fi considerată o împrejurare imposibil de prevăzut, cu atât mai mult cu cât, în preajma trecerii pentru pietoni semnalizate, există obligația pentru șoferi de a reduce viteza.
Concluzionând, instanța a considerat că în speță nu se poate dispune achitarea inculpatului, consecință a reținerii art. 47.Cod Penal, privind cazul fortuit.
De asemenea, tribunalul a apreciat că și sub aspectul laturii civile a cauzei, Judecătoria a pronunțat o soluție corectă, întemeiată pe mijloacele de probă administrate, cuantumurile despăgubirilor materiale și morale fiind judicios stabilite, luând în considerare circumstanțele personale ale victimei.
În ceea însă ce privește primul motiv al apelului declarat de asigurătorul SC - Asigurări Transilvania A, tribunalul a apreciat că acesta este fondat. Astfel, tribunalul a constatat că în raport de dispozițiile Deciziei nr. 1/28.03.2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, asupra recursului în interesul legii, sentința atacată nu este legală, întrucât societatea de asigurări participă în procesul penal doar în calitate de asigurător de răspundere civilă.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termenul legal, asiguratorul SC - Asigurări Transilvania, partea civilă, inculpatul și partea responsabilă civilmente SC SRL A
În expunerea motivelor de recurs, asiguratorul a solicitat diminuarea daunelor morale și a celor materiale acordate părții civile, susținând că acordarea daunelor materiale este posibilă doar în măsura dovedirii acestora în totalitate cu documente justificative, iar daunele morale nu se pot transforma în amenzi excesive pentru autorii daunelor și garanții lor, nici venituri nejustificate pentru victimele acestora.
Prin motivele de recurs însușite și de partea responsabilă civilmente SC SRL, inculpatul a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.e Cod pr. penală, accidentul producându-se exclusiv datorită conduitei culpabile a părții vătămate.
S-a arătat că partea civilă a încălcat prevederile art. 72 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, întrucât nu s-a asigurat în momentul traversării străzii, a trecut strada în fugă și la aproximativ 4 distanță de trecerea de pietoni, apărând total intempestiv de după o mașină staționată în coloană de pe sensul opus de mers.
În condițiile arătate și în contextul în care circula cu viteza legală, inculpatul a apreciat că nu avea posibilitatea obiectivă a evitării accidentului, practica judiciară stabilind că apariția în fugă a pietonului în fața mașinii exonerează de răspundere pe conducătorul auto.
Partea civilă a solicitat, prin recursul formulat, acordarea integrală a pretențiilor civile, astfel cum au fost majorate în fața instanței de fond și obligarea inculpatului la plata despăgubirilor periodice lunare, la valoarea salariului minim pe economie, având în vedere că în urma accidentului a suferit leziuni care au necesitat 140-150 de zile îngrijiri medicale, a rămas cu o infirmitate fizică și psihică permanentă și i s-a diminuat capacitatea de muncă cu 70%, fiind încadrat în grupa a II- a de invalidate.
Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în limitele statuate de art. 385/9 alin. 3 Cod pr. penală, Curtea constată că recursurile declarate sunt nefondate.
Primele instanțe au interpretat corect probatoriul administrat în cauză, stabilind în mod just starea de fapt dedusă judecății și dispozițiile legale aplicabile.
Răspunzând criticilor aduse de inculpat și partea responsabilă civilmente modului de soluționare a laturii penale a cauzei, Curtea constată următoarele:
Probele administrate în cursul urmăririi penale și al judecății nu au confirmat culpa exclusivă a părții vătămate în producerea accidentului rutier din data de 19.12.2006, soldat cu vătămarea sa corporală gravă, astfel cum a susținut inculpatul.
Expertiza tehnică efectuată în cauză a stabilit dinamica producerii accidentului și a indicat locul impactului și a indicat locul impactului dintre autoturismului marca cu nr. de înmatriculare CJ - 11796 - 10/01 condus de inculpat și partea vătămată, aspecte relevante pentru stabilirea obligațiilor ce reveneau persoanelor implicate în accident și pentru stabilirea culpei acestora.
Având în vedere toate datele din dosarul cauzei, expertul a concluzionat că impactul s-a produs în plan longitudinal,pe trecerea de pietoni, iar în plan transversal, la circa 2,57 de marcajul longitudinal continuu care separă cele două sensuri de mers, deci pe a II-a de mers Centru - Aeroport Sibiu.
Contactul primar dintre autoturism și pieton a avut loc între piciorul drept al pietonului - partea vătămată și din față a autoturismului condus de inculpat, după care pietonul și autoturismul au avut o scurtă deplasare comună pe direcția de mers a autoturismului, după care pietonul a fost proiectat pe direcția de deplasare a autoturismului, ajungând în poziția finală. De asemenea, autoturismul a ajuns în poziția finală prin frânare.
Modalitatea descrisă de producere a accidentului justifică aspectele constatate cu prilejul cercetării la fața locului, pietonul ajungând, prin deplasarea comună cu autoturismul și prin proiectare, la 4,80 în fața autovehiculului, oprit la cca. 4,9 după trecerea de pietoni.
De asemenea, într-o primă fază, în declarațiile date, inculpatul a confirmat indirect, deplasarea în comun cu pietonul, arătând că acesta a fost preluat pe, după care a fost proiectat și a căzu pe asfalt.
În contextul arătat, nu pot fi primite susținerile inculpatului, în sensul că impactul nu s-a produs pe trecerea de pietoni, ci la cca. 4 de aceasta, pentru a se putea dispune exonerarea sa de răspundere.
Dimpotrivă, în condițiile în care partea vătămată era angajat regulamentar în traversare pe trecerea de pietoni, potrivit dispozițiilor art. 72 al. 1 și 2 din OUG 195/2002, inculpatul era obligat să îi acorde prioritate, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.
Nici susținerile inculpatului, în sensul că partea vătămată i-a apărut în fața autoturismului, în mod intempestiv, în fugă, împrejurare ce echivalează cu un caz fortuit, nu pot fi primite.
Apariția unui pieton, pe trecerea corespunzător amenajată și semnalizată nu poate fi asimilată unei împrejurări imposibil de prevăzut, în mod obiectiv, pentru a fi aplicabile prevederile art. 47 Cod penal.
Potrivit art. 158 din HG 85/2003, în apropierea trecerii de pietoni inculpatul era obligat să reducă viteza de deplasare, tocmai pentru a evita apariția unor situații de genul celei în speță, obligație care nu a fost respectată.
Raportat la toate considerentele arătate, Curtea constată că inculpatului îi revine culpa în producerea evenimentului rutier, nefiind aplicabile prevederile art. 10 lit. e Cod pr. penală.
Cu privire la recursurile asiguratorului și părții civile, vizând modul de soluționare al laturii civile a cauzei, Curtea reține următoarele:
Primele instanțe au realizat o justă evaluare a prejudiciului cauzat părții civile, stabilind corect cuantumul daunelor materiale și morale ce se cuvin acesteia.
Nu se justifică acordarea despăgubirilor periodice lunare la nivelul salariului minim pe economie, solicitate de partea civilă după efectuarea expertizei medico-legale, în condițiile în care partea civilă a făcut doar dovada împrejurării că a fost angajat în perioada premergătoare accidentului, fără a aduce probe cu privire la venitul pe care l- realizat.
În atare circumstanțe, nu se poate determina cu certitudine beneficiul nerealizat, parte a prejudiciului suferit, iar raportarea la venitul minim pe economie nu este justificată, în condițiile în care partea civilă a realizat venituri salariale, care ar fi putut fi avute în vedere în acest sens.
De asemenea, Curtea constată că daunele morale acordate, în cuantum de 200.000 lei, sunt de natură să compenseze prejudiciul moral încercat de partea civilă, raportat la gravitatea leziunilor produse, timpul îndelungat necesar vindecării acestora și infirmitatea fizică și psihică permanentă a părții civile și diminuarea capacității sale de muncă în proporție de 70%.
Raportat la aceste elemente, Curtea reține că nu se impune o reducere a daunelor morale stabilite, însă nu este justificată nici o majorare a acestora, criticile formulate de asigurator și partea civilă fiind nefondate.
Mai mult, răspunzând criticilor asiguratorului referitoare la acordarea despăgubirilor materiale, Curtea constată că în cauză au fost respectate dispozițiile art. 998 și urm. Cod civil, daunele fiind dovedite potrivit regulilor care guvernează răspunderea civilă delictuală, nefiind aplicabile reglementările speciale din materia asigurărilor.
Acestea din urmă vizează modalitatea de stabilire a despăgubirilor ca urmare a intervenirii răspunderii contractuale, bazate pe contractul de asigurare, or răspunderea civilă, alăturată celei penale în procesul penal, este de natură delictuală și suspusă regulilor de probațiune incidente în această materie, prejudiciul material putând fi dovedit cu orice mijloc de probă.
Pentru toate considerentele expuse, constatând că Tribunalul Sibiua adoptat o soluție legală și temeinică, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză, iar în baza art. 192 alin.2 Cod pr. penală va obliga pe fiecare recurent la plata cheltuielilor avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
D E CI DE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de partea civilă, inculpatul, partea responsabilă civilmente A I și asiguratorul - Asigurări Transilvania împotriva deciziei penale nr. 104/20.05.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr-.
Obligă fiecare recurent la plata sumei de 40 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 4 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnored.LA/2ex/
Jud.fond:
Jud.apel: C-tin,
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Monica Farcaș, Oana Maria
