Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 670/2009. Curtea de Apel Constanta

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 670/

Ședința publică de la 12 noiembrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Daniel Dinu

JUDECĂTOR 2: Adriana Ispas

JUDECĂTOR 3: Dan Iulian

Grefier -

Cu participarea Ministerului Public prin procuror -

S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatulG- cu domiciliul în C,-, -3,.1,.16, împotriva deciziei penale nr.238 din data de 13 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.1040 din data de 8 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.184 Cod penal.

În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la primul apel nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat G, personal și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.78230/2009, emisă de Baroul Constanța și intimatul parte civilă - personal.

Se constată lipsa intimatului parte civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C, a intimatei parte responsabilă civilmente C și a intimatului asigurator Asigurări

Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.

Curtea aduce la cunoștința recurentului inculpat G dispozițiile prevăzute de art. 70 al. 2 cod procedură penală, în sensul că are dreptul de a nu da nici o declarație în fața instanței de recurs și i se pune în vedere că ceea ce declară poate fi folosit în împotriva sa, acesta precizând că dorește să dea o declarație.

In conformitate cu disp. art. 385¹⁴alin. 1¹fost ascultat recurentul inculpat G, cele relatate fiind consemnate în procesul verbal de la dosarul cauzei.

În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală,

Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat G solicită a se emite o adresă către Serviciul Poliției Rutiere C care să comunice dacă există in evidențe o ocolitoare destinată utilajelor neînmatriculate. Cu această probă dorește să se stabilească culpa în producerea accidentului, întrucât partea vătămată conducea un autovehicul neînmatriculat. Dorește să dovedească că, în zonă există un drum de țară și nu se poate afirma că partea vătămată circula regulamentar.

Procurorul având cuvântul cu privire la cerea de probatorii formulată, arată că aceasta nu este utilă. In cuprinsul expertizei efectuate se arată că nu se observă existența unui drum de țară cu ieșire la șoseaua asfaltată, locul fiind prevăzut cu un parapet metalic, însă din expertiză rezultă că inculpatul a intrat pe contrasens.

Curtea deliberând asupra cererii formulate, arată că aceasta va fi analizată odată cu recursul și se va aprecia asupra acestei cereri.

În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.

Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 385¹¹cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 385¹³cod procedură penală.

Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat G, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor, reținerea cauzei spre rejudecare, admiterea probei solicitate și acordarea unui termen pentru administrarea ei.

Pe fond, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și achitarea inculpatului în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a cod pr. penală, rap. la art. 10 lit. d cod pr. penală. Solicită a se observa că este vorba de o infracțiune săvârșită din culpă și se pune problema cine a generat starea de pericol. Nu s-a dovedit că era cu neputință ca inculpatul să adoarmă la volan, pentru că acestuia i-au fost respinse probele. Anterior plecării în cursă acesta se odihnise mai multe ore. Nu s-a administrat nici un fel de probă pentru a arăta netemeinicia probelor în acuzare. Apărarea este formulată numai pe baza unor raționamente, reținându-se că, partea vătămată circula pe drumurile publice cu un autovehicul neînmatriculat. In aceste condiții, apreciază că nu este drept ca inculpatul să fie condamnat pentru o culpă exclusivă. Dacă acesta adormea la volan, în primul rând accidentul nu s-ar fi produs la o ieșire din curbă, acesta ar fi ieșit din decor. Solicită a se observa urmele de frânare care au apărut. Apreciază că in cauză există dubii care profită inculpatului. Din procesul verbal încheiat la fața locului rezultă că cea de-a doua remorcă a fost găsită perpendicular pe axul drumului. Este posibil ca inculpatul să fi observat în ultimul moment tractorul și din instinct să fi virat stânga de volan, să frâneze și să intervină impactul. Apreciază că nu se poate reține culpa inculpatului pentru că, tractorul nu avea ce căuta acolo, iar partea vătămată, nu poate cere despăgubiri pentru propria-i culpă.

În subsidiar, solicită reținerea unei culpe comune în producerea accidentului și să se constate că nu se impune acordarea de despăgubiri civile părții vătămate.

Intimatul parte civilă arată că el circula regulamentar, intrase pe pod. Solicită respingerea recursului declarat de inculpat, pentru că inculpatul este vinovat.

Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea dispozițiilor hotărârilor pronunțate care sunt temeinice și legale. In cauză nu se impune achitarea inculpatului, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 184 cod penal. probatorii propuse de inculpat au fost analizate de către instanța de apel. Procesul verbal incheiat la fața locului atestă urme de frânare pe contrasens, la fel și planșele foto de la dosarul cauzei. Apreciază că, inculpatul a fost in mod corect condamnat si in mod corect s-au acordat și despăgubirile civile.

Recurentul inculpat G în ultimul cuvânt arată că, lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța.

CURTEA;

Asupra recursului penal de față:

Prin sentinta penala nr 1040 din 08 10 2008 pronunțată în dosarul penal nr -, Judecătoria Constanțaa hotarat:

În baza art.184 alin.1,4 Cod penal a condamnat pe inculpatul G, la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art.81 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 2 ani și 8 luni, reprezentând termen de încercare, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.

În baza art.359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 și art.84 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de încercare sau în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre.

În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a-teza a doua, b Cod penal și în baza art.71 alin.5 Cod penal a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art.14 raportat la art.346 alin.1 Cod procedură penală coroborat cu art.998-999 cod civil a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă și a obligat pe inculpatul G, alături de asigurătorul SC ASIGURĂRI SA C și în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SA C la plata către partea civilă a sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale, asigurătorul urmând să răspundă alături de inculpat în limita plafonului legal.

În temeiul art.14 raportat la art.346 alin.1 Cod procedură penală coroborat cu art.998-999 Cod civil a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C și obligă inculpatul G, alături de asigurătorul SC ASIGURĂRI SA C și în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SA C la plata către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Cas umei de 3.718 lei, cu titlu de daune materiale, asigurătorul urmând să răspundă alături de inculpat în limita plafonului legal.

În temeiul art.191 alin.1,3 Cod procedură penală a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SA C la plata sumei de 800 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut urmatoarele:

În dimineața zilei de 27 10 2006, jurul orei 04³⁰, ajungând la Podul, partea vătămată care conducea un tractor la care erau atașate două remorci, a ieșit pe pentru a traversa șoseaua și a intra pe un lot de lucernă. După ce a virat stânga la intersecția ce face legătura dintre satul P și, partea vătămată s-a încadrat cu tractorul și cele două remorci pe, pe sensul de deplasare spre După ce a parcurs pe sensul său de deplasare o distanță de aproximativ 100 de metri, deplasându-se în linie dreaptă pe podul din zona Popasului cu o viteză de aproximativ 20 km/, partea vătămată a ajuns la ieșirea de pe pod, în curbă la dreapta pe sensul său de mers.

În același timp, ajungând în zona Popasului, în curbă la stânga, înainte de a pătrunde pe pod, inculpatul a ațipit la volan și a pătruns pe contrasens, respectiv pe sensul de deplasare al tractorului condus de partea vătămată.

În momentul în care partea vătămată a ajuns la ieșirea de pe pod, deplasându-se regulamentar pe sensul spre C, a observat autotrenul condus de inculpat îndreptându-se pe contrasens, a oprit tractorul, fiind lovit frontal, după ce autotrenul a trecut de axul drumului pe sensul său de deplasare.

Ca urmare a impactului puternic și a diferenței de gabarit între cele două autovehicule, tractorul părții vătămate a fost proiectat înapoi pe o distanță de aproximativ 1,6 metri, a doua remorcă deplasându-se perpendicular pe axul. Tractorul condus de partea vătămată a fost distrus în proporție de 90%, iar roțile autotrenului condus de inculpat s-au blocat, deoarece s-au spart conductele.

Potrivit raportului de constatare medico-legală nr.64/AC/20.02.2007 emis de Serviciul de Medicină Legală C partea vătămată a suferit la data de 27.10.2006 leziuni care au putu fi produse prin lovire cu și de corpuri dure și au necesitat pentru vindecare 4 luni de zile de îngrijiri medicale.

Privitor la dispozițiile legale încălcate, s-au avut în vedere actele normative în vigoare la momentul producerii accidentului, respectiv OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice și Regulamentul de aplicare a ordonanței. Inculpatul nu a respectat dispozițiile art.41 alin.1 din OUG nr.195/2002 și art.124 din Regulament, întrucât a pătruns pe contrasens.

Mijloacele de probă administrate în cauză confirmă existența unei culpe exclusive a inculpatului în producerea accidentului de circulație.

În drept, fapta inculpatului G care, la data de 27.10.2006, conducând autotrenul marca Renault cu numărul de înmatriculare -, pe, pe sensul de deplasare C-T, nu a respectat dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice și a pătruns pe contrasens, în zona Popasului, în curbă la stânga, întrucât a ațipit la volan, accidentându-l din culpă pe partea vătămată, care se deplasa regulamentar la volanul tractorului, pe, spre C, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 4 luni de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2,4 Cod penal.

La stabilirea și individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.184 alin.2,4 Cod penal, instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.72 Cod penal. Instanța a avut în vedere gradul de pericol social care rezultă din modalitatea de săvârșire a faptei și din urmările produse, partea vătămată necesitând pentru vindecare un număr mare de zile de îngrijiri medicale, precum și persoana inculpatului, care este în vârstă de 34 de ani, căsătorit, având un copil minor, cu ocupație și loc de muncă, nefiind cunoscut cu antecedente penale. Instanța a avut în vedere și atitudinea nesinceră a inculpatului manifestată pe parcursul procesului penal. În fața instanței inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, iar în declarația dată în faza de urmărire penală a fost parțial sincer, precizând că a ațipit la volan, dar că partea vătămată circula fără a avea luminile aprinse. Pentru aceste considerente, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa de 8 luni închisoare.

Întrucât inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are vârsta de 34 de ani, are familie, ocupație și loc de muncă, fiind o persoană integrată în societate, astfel cum rezultă și din declarația martorului, instanța a apreciat că îndreptarea acestuia este posibilă și fără executarea în regim privativ de libertate a pedepsei aplicate, astfel încât, în baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 2 ani și 8 luni, reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal. S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 și art.84 Cod penal a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de încercare sau în cazul neachitării cu rea-credință a obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre.

În baza art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a-teza a doua, b Cod penal și în baza art.71 alin.5 Cod penal se va constata suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art.14 raportat la art.346 alin.1 Cod procedură penală coroborat cu art.998-999 Cod civil instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă și a obligat inculpatul G, alături de asigurătorul SC ASIGURĂRI SA C și în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SA C la plata către partea civilă a sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale, asigurătorul urmând să răspundă alături de inculpat în limita plafonului legal. Prin fapta sa ilicită inculpatul a cauzat părții civile un prejudiciu moral, care justifică acordarea unor daune morale. La acordarea daunelor morale instanța a avut în vedere numărul mare de zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie partea civilă pentru vindecare, dar și natura leziunii suferite, respectiv fractură de membru inferior. Prejudiciul moral cauzat părții civile constă în suferințele fizice (durei) dar și psihice produse ca urmare a accidentului, astfel cum rezultă și din declarația martorului.

În temeiul art.14 raportat la art.346 alin.1 Cod procedură penală coroborat cu art.998-999 Cod civil instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C și obligă inculpatul G, alături de asigurătorul SC ASIGURĂRI SA C și în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SA C la plata către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Cas umei de 3.718 lei, cu titlu de daune materiale, asigurătorul urmând să răspundă alături de inculpat în limita plafonului legal. Instanța a reținut că inculpatul trebuie să achite cheltuielile ocazionate de spitalizarea părții vătămate, având în vedere că spitalizarea a fost impusă de leziunile traumatice produse prin fapta ilicită a inculpatului.

Alături de inculpat urmează să răspundă și asigurătorul SC ASIGURĂRI SA C cu care a fost încheiată polița de asigurare de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de circulație nr.-/16.06.2006, conform art.49 și art.50 din Legea nr.136/1995 în vigoare la momentul producerii accidentului, în conformitate cu care despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asigurații sunt obligați să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea sau distrugerea de bunuri.

A fost obligată în solidar cu inculpatul la repararea pagubei și partea responsabilă civilmente SC SA C, în temeiul art.1003 Cod civil, fiind îndeplinite condițiile art.1000 alin.3 Cod civil pentru angajarea răspunderii civile a comitentului pentru fapta prepusului. Astfel, din probele administrate în cauză (declarațiile inculpatului, adresa SC SA C, contractul de muncă al inculpatului nr.-/3443/10.07.2006) rezultă că la data de 27.10.2006 inculpatul era angajat al SC SA C în funcția de șofer, fiind dovedit raportul de prepușenie, condiție pentru angajarea răspunderii civile a comitentului pentru fapta prepusului. De asemenea, este îndeplinită și cerința săvârșirii faptei în funcțiile încredințate, la data producerii accidentului inculpatul aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, efectuând cu mașina societății un transport pe ruta C-

Impotriva acestei hotarari au declarat apel inculpatul, asiguratorul SA, si partea responsabila civilmente SC SA, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul G arata ca probele administrate sunt incomplete, si se impune efectuarea unei expertize tehnice auto pentru a lamuri pe deplin conditiile in care s-a produs accidentul de circulatie din data de 27 10 2006.

Dinamica producerii accidentului nu a fost corect stabilita, existand 3 variante posibile, neanalizate nici in cadrul expertizei efectuate, nici separat, situatie care a condus la aparitia unor contradictii in considerentele sentintei instantei de fond.

Expertul desemnat in cursul urmaririi penale a retinut ca autotractorul inculpatului a intrat in coliziune cu tractorul partii vatamate, pe care l-a proiectat inapoi pe o distanta de 1,6, si a mai retinut ca partea vatamata a patruns pe drumul national cu cca 70- 80 metri inainte de locul producerii accidentului, iar impactul s-a produs pe sensul sau de mers.

In schimb, martorii propusi de partea vatamata releva o alta situatie de fapt, respectiv ca tractorul a fost proiectat inapoi cca 10 metri, iar inculpatul sustine ca partea vatamata a patruns cu tractorul pe drumul national fara a se asigura si fara a-i acorda prioritate de trecere, imediat anterior locului producerii accidentului, fara a avea luminile aprinse si fara a fi semnalizat in vreun alt fel.

Pentru a se putea pronunta o hotarare de condamnare, vinovatia trebuie sa fie stabilita fara dubiu; instanta de fond ar fi trebuit sa lamureasca prin expertize tehnice auto, care din cele trei variante posibile corespunde dinamicii reale de producere a accidentului.

Datele de la care a plecat expertul au fost stabilite in mod empiric, fara a avea la baza un suport probator solid. Desi expertul avea posibilitatea sa verifice viteza calculata matematic cu cea indicate de tahograful cu care era dotat autovehiculul condus de inculpat, nu a facut-o.

de cele aratate, inculpatul a solicitat efectuarea unei noi expertize tehnice auto, cu urmatoarele obiective:

1.- se stabileasca locul exact prin care partea vatamata a patruns cu tractorul pe drumul national, si ce obligatii avea aceasta;

2.In raport de locul prin care partea vatamata a patruns pe, sa se stabileasca daca aceasta avea posibilitatea de a observa vehiculul inculpatului, pentru a-i acorda prioritate;

3.- se stabileasca daca inculpatul avea posibilitatea de a observa tractorul partii vatamate, daca acesta era echipat cu faruri, in buna stare si aprinse, si daca tractorul si remorcile erau prevazute cu alte sisteme de semnalizare;

4. de configuratia drumului si de viteza de deplasare a inculpatului, sa se stabileasca efectele adormirii la volan ale inculpatului, cu posibilitatea acestuia de a mai mentine directia de mers si de a parcurge curbele successive pe care le prezinta drumul in acea portiune;

5.- se stabileasca modalitatea in care au aparut urmele de pe carosabil, respectiv daca acestea se datoreaza actionarii violente a pedalei de frana sau impactului dintre tractor si autovehiculul condus de inculpat, cu consecinta spargerii conductelor sistemului de franare;

6.- se stabileasca locul producerii impactului dintre cele doua autovehcule, prin raportare si la imprejurarea ca urmele de franare incep de pe sensul de mers al inculpatului;

7.- se stabileasca ce l-ar fi putut determina pe inculpat sa franeze violent, in conditiile in care autovehiculul acestuia se deplasa in linie dreapta pe sensul sau de mers;

8.In masura in care s-ar stabili ca urmele de pe carosabil se datoreaza blocarii instalatiei de franare in urma impactului, prin raportare la faptul ca urmele incep de pe sensul de mers al inculpatului, sa se stabileasca motivul patrunderii autovehiculului inculpatului pe celalalt sens de mers.

9.- se recalculeze viteza de deplasare a autovehiculului inculpatului si partii vatamate, daca cel al inculpatului era echipat cu limitator de viteza, daca era in buna stare de functionare, sa se stabileasca ce viteza a inregistrat in premomentul producerii accidentului;

10.- se stabileasca daca tractorul partii vatamate putea patrunde pe soseaua nationala prin alt loc decat pe la intersectia cu strada secundara, respectiv direct din camp;

11.sa se explice pozitia celei de-a doua remorci a tractorului condus de partea vatamata, respective perpendicular pe axul drumului, si daca era posibila ajungerea in aceasta pozitie in conditiile in care se retine ca tractorul s-a deplasat inapoi doar 1,6 . Totodata, sa se determine care era efectul asupra remorcilor daca tractorul s-ar fi deplasat inapoi pe o distanta de aproximativ 10 metri, asa cum sustin martorii.

Inculpatul mai arata ca partea vatamata a patruns pe soseaua nationala la volanul unui tractor neinmatriculat, ceea ce constituie infractiune; daca partea vatamata ar fi respectat legea si ar fi condus pe drum de camp, accidental nu s-ar fi produs. Daca s-ar elimina din lantul cauzal actiunea partii vatamate, singura consecinta ar fi putut sa fie avarierea autovehiculului inculpatului si vatamarea acestuia.

Nu s-a stabilit dincolo de orice dubiu vinovatia inculpatului, nerezultand ca acesta ar fi adormit la volan, iar declaratia data imediat dupa producerea accidentului fiind luata in stare de soc.

In motivele de apel ale partii responsabile civilmente, aceasta arata ca in mod gresit instanta de fond a retinut culpa exclusiva a inculpatului, ignorand faptul ca partea vatamata conducea un autovehicul neinmatriculat, fara a fi semnalizat luminos, pe un drum national in timpul noptii.

Instanta a administrat eronat expertiza tehnica auto, si se impune inlaturarea parti responsabile civilmente la daunele materiale.

Apelantul asigurator Sc SA nu a depus motivele de apel.

Examinand sentinta penala apelata prin prisma criticilor formulate, precum si din oficiu, confrm art. 371 alin 2 cod procedura penala, tribunalul a constatat apelurile ca fiind nefondate.

S-a constatat că instanta de fond a facut o apreciere temeinica a probelor administrate, retinand in baza acestra situatia de fapt, in sensul ca in dimineata zilei de 27 10 2006, in jurul orei 04,15, inculpatul G, care conducea autotractorul marca Renault cu remorca, deplasandu-se pe DN 22 din localitatea catre localitatea, jud T, a intrat pe contrasens in zona intersectiei cu drumul ce face legatura cu localitatea P, si a lovit frontal tractorul agricol condus de partea vatamata, aceasta din urma suferind multiple leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 4 luni de ingrijiri medicale.

Directiile de deplasare ale celor 2 autovehicule, precum si persoanele care le conduceau, rezulta din declaratiile inculpatului si partii vatamate.

De asemenea, locul in care s-a produs accidentul de circulatie si pozitiile celor doua autovehicule implicate in accident, in special faptul ca autotrenul condus de inculpat se afla in totalitate pe sensul de mers al partii vatamate, rezulta din plansele foto efectuate cu ocazia cercetarii la locului, efectuata de organele de politie.

In ce priveste consecintele accidentului pentru partea vatamata, acestea sunt stabilite prin raportul de constatare medico-legala nr 64/AC/20 02 2007 al SML Constanta.

Rezulta din aceasta situatie de fapt ca, in sensul art. 184 alin 3 si 4 cod penal, inculpatul G se face vinovat de nerespectarea dispozitiilor OUG nr 195/2002 si a regulamentului de aplicare a acesteia, referitoare la circulatia autovehiculelor pe de circulatie din dreapta, raportata la sensul de deplasare, precum si la interzicerea incalcarii liniei continue, acolo unde aceasta este marcata pe.

In ce priveste apararile inculpatului, indicate in cererea de efectuare a unei noi expertize tehnice auto si in concluziile pe fond, tribunalul le-a înlăturat ca nefondate, pentru urmatoarele considerente:

1-In legatura cu locul exact prin care partea vatamata a patruns cu tractorul pe drumul national, acest loc nu poate fi situat in imediata apropiere a locului unde au fost gasite autovehiculele implicate in accident. Astfel, se observa atat din fotografiile efectuate in cursul urmaririi penale (foto 2 si 3) cat si din fotografiile depuse de inculpat (fila 137) ca accesul pe drumul public dinspre partea dreapta a sensului de mers al inculpatului (dinspre drumul secundar ce formeaza intersectia ilustrata in fotgrafiile depuse de inculpat) este imposibil in zona accidentului, pentru ca drumul este prevazut in acea zona cu balustrada de protectie.

In ce priveste posibilitatea ca tractorul partii vatamate sa fi patruns pe prin locul anterior acelei balustrade, aceasta varianta, pe de parte, nu are legatura cu cauza producerii accidentului, iar pe de alta parte, nu se confirma prin probe.

Faptul ca tractorul si cele doua remorci ar fi patruns (ipotetic) pe, pe langa terminatia balustradei de protectie ce se observa in cele 2 fotografii depuse de inculpat la dosar nu ar fi putut determina producerea accidentului, pentru ca de la acel loc si pana la locul impactului (la marginea balustradei podetului ce se observa pe cealalta parte a soselei) tractorul a mai parcurs cca 15-20 de metri, timp in care remorcile s-au aliniat si s-au incadrat pe corecta de mers. Deci faptul ca ultima remorca este pozitionata in accident perpendicular pe axul drumului nu poate avea semnificatia ca aceasta inca nu se incadrase liniar in urma tractorului, pentru ca in acel loc nu s-ar fi putut efectua patrunderea pe drumul public, datorita balustradei care se prelungeste pe exteriorul curbei mult mai mult decat podetul propriu zis, unde a fost gasita pozitionata remorca.

In conditiile in care configuratia terenului pe unde se presupune ca a patrus tractorul si remorcile (denivelare pronuntata), caracteristicile tractorului (utilaj de viteza ), greutatea tractata (2 remorci) precum si luarea virajului de 90 de grade la au impus deplasarea acestuia cu viteza, si in conditiile in care, in aceasta situatie, tractorul a avut timp sa se deplaseze pana la podetul de trecere, tribunalul retine ca autovehiculul condus de inculpat, care se deplasa cu o viteza de aproximativ 80 km/ora, era la o distanta de peste 100 de metri de locul respectiv, astfel incat inculpatul nu poate sustine ca a fost surprins de prezenta ultimei remorci pe sensul sau de deplasare, astfel incat sa reactioneze brusc prin franare.

De altfel, chiar si in conditiile impactului, ultima remorca se observa ca se afla in totalitate pe sensul de mers al partii vatamate (foto 3 UP).

In realitate insa, probele nu confirma faptul ca partea vatamata ar fi patruns cu tractorul pe drumul public prin locul analizat.

Astfel cum se observa din fotografii, acel loc este denivelat, existand un terasament inalt al drumului, neobservandu-se existenta vreunui drum de tara care sa iasa la prin acel loc. Nici nu este verosimil sa existe un drum de tara cu acces la soseaua principala, situat la foarte distanta de o intersectie cu un drum secundar asfaltat care satisface nevoile celor ce ar circula din acea directie si ar iesi la drumul principal.

De asemenea, este neverosimil ipoteticul procedeu al partii vatamate de a circula, pe timp de noapte, cu tractorul si 2 remorci, pe camp printr-o zona denivelata ce putea crea pericolul unui autoaccident, si de a iesi la sseaua principala cu un efort deosebit al motorului si al atentiei in manevrarea tractorului ( a se observa in acest sens configuratia terenului din locul respectiv) cata vreme la 20- 30 metri distanta se afla un drum care ar fi eliminat toate aceste dificultati.

Pe de alta parte, in cursul urmaririi penale inculpatul nu a sustinut in nici un moment ca accidentul s-a produs ca urmare a locului pe unde a patruns partea vatamata pe, si nici nu a solicitat sa se constate eventuale urme de cauciucuri ale tractorului in zona locului respectiv. Dimpotriva, inculpatul a mentionat intr-una din declaratii ca tractorul se deplasa regulamentar, iar in alta ca nu a vazut tractorul deoarece acesta nu avea lumini -deci implicit nu a vazut nici locul pe unde tractorul a patruns pe drumul public.

Solicitarea in cursul judecatii in fond si apel (adica peste 1 an de la producerea accidentului) de a se efectua o expertiza care sa constate locul pe unde tractorul ar fi patruns pe, este evident nefondata, pentru ca intr-un interval de timp asa de mare eventualele urme s-au sters ca urmare a intemperiilor, ori sunt neconcludente ca urmare a faptului ca este posibil ca un alt tractor sa fi trecut ulterior pe acolo, fara a mai vorbi de lipsa de verosimilitate a sustinerii.

In conditiile in care probele converg catre faptul ca partea vatamata a patruns cu tractorul pe la intersectia semnalizata -ilustrata de fotografiile depuse de inculpat -este evident ca inculpatul nu a putut fi incomodat in deplasarea sa de acest fapt, pentru ca in momentul respectiv autovehiculul sau se afla mult inainte de podetul pe care s-a produs impactul, si cu atat mai mult de intersectia aratata mai sus.

In raprt de aceasta situatie, partea vatamata nu era in situatia de a acorda prioritate autovehiculului inculpatului, cata vreme a avut timp sa se incadreze pe, si sa parcurga chiar 70-80 de metri in aliniament cu viteza specifica acelei situatii. Tinand cont ca viteza de deplasare a tractorului putea fi de aprox 6 m/s, adica peste 30 km/ora, acesta a ajuns la locul impactului (podet) in aprox 12 secunde. In acest timp, inculpatul se apropia din partea opusa cu viteza de aprox 22 m/s, deci la momentul la care partea vatamata a intract pe, inculpatul se afla la o distanta de peste 300 de metri de locul respectiv, situatie ce exclude sustinerea ca accidentul s-a produs datorita modului in care partea vatamata s-a angajat in deplasare pe drumul principal.

In ce priveste apararea inculpatului ca tractorul si remorcile partii vatamate nu erau semnalizate, aceasta nu se confirma, deoarece inculpatul nu a sustinut deloc o astfel de situatie in prima sa declaratie, desi daca era adevarata, ar fi fost primul lucru relevant in aparare, iar pe de alta parte, partea vatamata si martorul arata ca tractorul avea luminile aprinse. Fotografiile efectuate la locul accidentului releva o distrugere mare a tractorului, neputandu-se observa componentele instalatiei de iluminare, iar o eventuala expertiza la momentul judecatii, privind stabilirea modului de functionare a instalatiei de iluminare a tractorului in cursul accidentului nu poate fi efectuata, cata vreme nu mai exista componentele tractorului in forma si asamblarea in care erau la acel moment. Organul de urmarire penala nu a stabilit un astfel de obiectiv al expertizei efectuate, cata vreme apararea inculpatului pe tot parcursul urmaririi penale nu a fost in acest sens, ci a fost relevata abia in declaratia din data de 18 05 2007. Cu cazia prezentarii materialului de urmarire penala, inculpatul nu a solicitat administrarea altor probe.

In declaratia data olograf in zia accidentului, inculpatul a aratat ca a tipit o fractiune de secunda la volan, si a precizat chiar si cauza acestei atipiri-faptul ca avea aeroterma in masina.

Atat partea vatamata cat si martorii si confirma aceasta declaratie a inculpatului, aratand ca au discutat cu el in momentele respective si inculpatul a afirmat ca a atipit/adormit la volan. Inculpatul nu contesta prezenta martorilor respectivi la locul accidentului, deci nu exista indicii in sensul ca martorii nu aveau posibilitatea sa stea de vorba cu inculpatul.

Starea de soc invocata de inculpat pentru a justifica continutul primei declaratii si a-l inlatura nu poate explica autoculpabilizarea pe care acesta a facut-o in scris si argumentat, referitoare la faptul ca a atipit la volan. Daca atipirea nu ar fi fost reala, inculpatul nu avea motive sa o inventeze, orice sofer stiind ca adormirea la volan nu te poate justifica, ci doar culpabiliza.

In ce priveste sustinerea inculpatului ca, daca ar fi adormit, nu mai era posibil sa incadreze masina pe, in conditiile curbelor de la locului, aceasta este o speculatie lipsita de pertinenta. Inculpatul nu a afirmat ca a adormit in intelesul propriu al cuvantului, respectiv ca a cazut in somn o perioada de mai multe minute sau chiar numai secunde. In aceasta situatie este evident ca reflexele l-ar fi parasit, inclusiv cordonarea bratelor pe volan, a picioarelor pe pedalele masinii, cu consecinta unui accident sigur.

In realitate, astfel cum a si precizat in declaratia sa, inculpatul,a atipit fractiune de secunda" atipire care semnifica faptul ca acesta a pastrat o stare de veghe care i-a permis sa in continuare volanul pe directie si pedala de acceleratie apasata, dar care l-a facut sa nu mai observe decorul o perioada scurta, probabil 1-2 secunde maxim. Acest interval de timp face posibila mentinerea autovehiculului pe (eventual cu intrarea pe contrasens, astfel cum s-a constatat) pe distanta respectiva, dar in acelasi timp autovehiculul parcurgand o distanta suficient de mare (22 m/s) care l- apropiat de tractorul partii vatamate la o distanta ce a facut imposibila manevra de evitare, mai ales in conditiile recapatarii bruste a constientei si a observarii pericolului imminent.

In ce priveste determinarea locului impactului, cauza urmelor de franare pe, apararea inculpatului porneste de la ipoteza neconfirmata de probe ca franarea a inceput pe sensul sau de mers, si s-a datorat blocarii franelor ca urmare a spargerii conductelor aferente.

Procesul verbal de cercetare la locului coroborat cu fotografiile judiciare efectuate releva insa ca s-au gasit 2 urme de franare ale rotilor autotrenului inculpatului, din care cea din pe o lungime de 13,10, iar cea din dreapta pe o lungime de 6 (fila 6 verso UP). Ambele aceste urme de franare sunt pe de mers a partii vatamate, si nu pe cea a inculpatului (foto 5, 6 si 7 UP). De altfel, in foto 7 se observa ca marcajul urmei de franare a rotii din dreapta, punctat cu creta, se suprapune aproximativ cu linia continua a soselei, iar autotrenul inculpatului este pe toata lungimea, in aliniament, pe sensul contrar de mers. de aceste mijloace de proba, afirmatia inculpatului ca urmele de franare incep de pe sensul sau de mers (si deci implicit ca se afla pe sensul sau de mers cand a observat pericolul ) nu au suport probator. Imprejurarea ca expertul tehnic auto a mentionat la un moment dat in raportul de expertiza ca urmele de franare incep de pe sensul de mers al inculpatului si se termina pe contrasens reprezinta o eroare materiala, pentru ca expertul a avut la dispozitie acelasi material probator examinat de instanta, acesta fiind in sensul ca urmele de franare sunt in totalitate pe sensul de mers al partii vatamate.

Cauza acestor urme de franare nu poate fi spargerea conductelor de frana si blocarea franelor. Pentru a ajunge la aceasta sustinere, inculpatul a pornit de la declaratia unui martor, si anume.

Ori, potrivit propriilor sustineri, acest martor nu a observat personal accidentul, ci a sosit ulterior la locului, concluzia fiind ca nu a observat personal locul impactului. In fapt, din analiza declaratiei acestui martor, se observa ca el relateaza locul si cauza franelor pe baza propriilor presupuneri si concluzii, si nu pe baza a ceea ce a constatat prin propriile simturi. Astfel, martorul nu afirma ca a constatat personal ca s-au blocat franele, ci reproduce ceea ce i-a spus inculpatul in acele momente (,inculpatul a spus ca nu a pus frana iar rotile s-au blocat intrucat s-au spart conductele").

Luand drept veridice aceste afirmatii, martorul a imaginat propriul scenariu al accidentului, ajungand la concluzia ca, daca urmele de frana provin de la spargerea conductelor, iar spargerea conductelor s-a datorat accidentului, atunci accidentul s-a produs la locul unde incep urmele de franare. De aici si urmatoarea concluzie a martorului, potrivit careia tractorul si remorcile au fost impinse inapoi pe distanta de cel putin 10 metri (,tractorul a fost cel putin 10 metri impins,intrucat am vazut franele autotrenului").

In realitate, aceste sustineri ale martorului sunt eronate, pentru ca pe de parte, se intemeiaza pe o afirmatie a inculpatului catre el, si nu pe o realitate obiectiva, iar pe de alta parte sunt contrazise de probele obiective, precum si de proba stiintifica a expertizei.

Astfel, daca impactul s-ar fi produs in locul sustinut de martor, acel loc ar fi continut urme materiale provenind de la cele doua autovehicule -resturi de componente. In fotografii insa (foto 1, 2, 5, 6, 7 UP) nu se observa absolut nici o urma a impactului, spre deosebire de foto 8, 10-14, care ilustreaza fragmentele numeroase de material raspandite la locul real al impactului, cum de altfel l-a determinat si expertul tehnic prin calcule stiintifice.

Obiectivele 5-8 ale expertizei tehnice propuse de inculpat sunt astfel nerelevante cauzei, pentru ca se intemeiaza pe o situatie dovedita ca fiind nereala.

In ce priveste stabilirea vitezelor celor 2 autovehicule, pe de o parte acestea au fost determinate in expertiza tehnica, iar pe de alta parte, determinarea vitezelor nu este relevanta pentru stabilirea cauzei accidentului, intrucat starea de pericl nu s-a datorat acestui element, ci patrunderii autovehiculului inculpatului pe contrasens, indiferent cu ce viteza.

In ce priveste pozitia celei de-a doua remorci, tribunalul retine ca aceasta este pe deplin explicabila ca urmare a impingerii spre inapoi a intregului atelaj, pe o distanta de aproximativ 1,6 metri. Astfel, in foto 3 si 4 se observa pozitia acestei remorci, perpendiculara pe axul longitudinal, cu spatele catre sensul de mers al inculpatului, si cu catre marginea drumului. din sunt cele care imprima directia de mers, acestea fiind bracate complet, respectiv aflandu-se sub remorca, cu osia paralela cu aceasta.

Ca si rotile din spate, cele din nu sunt situate la limita exterioara a caroseriei remorcii, ci sunt amplasate la o distanta de aproximativ 1 metru sub aceasta.

In conditiile in care prima remorca s-a rasturnat pe o parte, legatura intre aceasta si cea de-a doua remorca, constituita din insusi protapul legat direct de rotile din, a provocat pivotarea acestor roti, iar ca urmare, impingerea catre inapoi a remorcii a imprimat acesteia o traiectorie curba, care a situat-o perpendicular pe. In conditiile in care din spate a remorcii a ramas aproximativ pe loc, iar din dreapta spate a efectuat un arc de cerc de 90 de grade, distanta necesara in care remorca trebuia impinsa inapoi pentru a se pozitiona astfel este egala cu jumatatea distantei dintre axele rotilor din si din spate, adica aproximativ 1,5, ceea ce corespunde calculului expertului.

Avand in vedere considerentele de mai sus, tribunalul retine ca apararile inculpatului exprimate prin intermediul propunerii unor obiective ale unei expertize tehnice auto, sunt nefondate, situatia de fapt fiind corect stabilita prin provele dosarului.

Apararea inculpatului, si in acelasi timp a partii responsabile civilmente, potrivit careia accidentul s-a produs ca urmare a faptei partii vatamate de a circula cu un autovehicul neinmatriculat, este nefondata, intrucat lantul cauzal este format din elemente obiective ale realitatii, care influenteaza dinamica evenimentului. Ori, imprejurarea ca tractorul era neinmatriculat nu are nici o influenta asupra dinamicii accidentului analizat, cata vreme, chiar inmatriculat fiind, faptele s-ar fi petrecut la fel. Nu orice fapt antecedent are legatura cu producerea accidentului, chiar daca ar fi un fapt illicit.

Pentru considerentele expuse, tribunalul retine ca instanta de fond a stabilit in mod corect situatia de fapt si vinovatia sub forma culpei a inculpatului, fapta constituind infractiunea de vatamare din culpa, pentru care se impune aplicarea unei pedepse.

Sub aspectul individualizarii pedepsei, instanta de fond a facut o corecta aplicare a art. 72 Cod penal stabilind o pedeapsa orientata spre minimul special prevazut de lege, in conditiile in care comportamentul procesual al inculpatului nu justifica retinerea unor circumstante atenuante.

In ce priveste suspendarea conditionata a executarii pedepsei, aceasta este o masura dispusa in favoarea inculpatului, astfel incat nu se impune a fi analizata in apelul acestuia si al partii respnsabile civilmente, ori al asiguratorului, neputandu-se adopta o alta solutie.

Tribunalul apreciaza, pe latura civila, ca suma de 10.000 lei la care a fost obligat inculpatul catre partea vatamata, reprezentand daune morale, este corect evaluata in raport cu gravitatea leziunilor suferite, cu suferintele fizice incercate pe parcursul unei perioade mari de timp, cu temerea ca vor exista vatamari ireversibile ce ii vor afecta negativ viata, cu perioada in care partea vatamata nu s-a putut bucura de viata sa sociala obisnuita.

In ce priveste despagubirile acordate spitalului, acestea au fost corect stabilite pe baza extrasului din situatia contabila a acestei parti civile, care reflecta nivelul cheltuielilor de spitalizare alocate pentru insanatosirea partii vatamate.

Cu privire la apelul declarat de asiguratorul SC SA, cu majoritate de opinii tribunalul il apreciaza ca nefondat, intrucat asiguratorul raspunde in cadrul procesului penal in virtutea contractului de asigurare, chiar daca nu are calitatea de parte responsabila civilmente. Sunt incidente disp art. 42 Cod comercial, care consacra principiul solidaritatii pasive in obligatiile comerciale.

Rezolvarea actiunii civile in cadrul procesului penal este de natura a asigura solutionarea tuturor raporturilor rezultate din savarsirea faptei, fiind justificata prin posibilitatea ca societatea de asigurari sa aiba o calitate procesuala distincta, aceea de asigurator, conform deciziei in interesul legii I/2005 a ICCJ.

Intrucat nu au fost constatate elemente de nelegalitate sau netemeinicie ale sentintei penale apelate, tribunalul prin decizia penală nr. 238 din 13 mai 2009 respinge ca nefondate apelurile declarate, cu opinia separată privind modul de solutionare a actiunii civile in ceea ce priveste pe asiguratorul SC SA.

S-a onsiderat, în opinia separată, ca apelul asiguratorului SC SA trebuia admis, cu consecinta desfiintarii in parte a sentintei penale, si rejudecand sa se inlature obligarea acestuia la plata despagubirilor civile catre parțile civile.

in judecata a unei persoane, pentru a fi obligata prin hotarare judecatoreasca la plata unei despagubiri materiale are la baza ideea de raspundere civila.

Astfel, din punct de vedere procesual penal, persoana chemata in procesul penalsa raspunda, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta invinuitului sau inculpatului, se numeste parte responsabila civilmente.

Legislatia si doctrina romaneasca cunosc doua tipuri de raspundere civila, si anume: raspunderea contractuala si raspunderea delictuala.

In motivarea opiniei s-a arătat că asiguratorul de raspundere civila auto nu poate fi chemat in procesul penal pentru a fi obligat la plata pagubelor provocate de inculpatul -asigurat, nici in temeiul raspunderii contractuale si nici in temeiul raspunderii delictuale.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul nu a fost motivat în scris, iar în concluziile dezvoltate oral în fața instanței prin apărătorul ales, recurentul inculpat a arătat că anterior plecării în cursă acesta se odihnise mai multe ore. Nu s-a administrat nici un fel de probă pentru a arăta netemeinicia probelor în acuzare. Apărarea este formulată numai pe baza unor raționamente, reținându-se că, partea vătămată circula pe drumurile publice cu un autovehicul neînmatriculat. In aceste condiții, apreciază că nu este drept ca inculpatul să fie condamnat pentru o culpă exclusivă. Dacă acesta adormea la volan, în primul rând accidentul nu s-ar fi produs la o ieșire din curbă, acesta ar fi ieșit din decor. Solicită a se observa urmele de frânare care au apărut. Apreciază că in cauză există dubii care profită inculpatului. Din procesul verbal încheiat la fața locului rezultă că cea de-a doua remorcă a fost găsită perpendicular pe axul drumului. Este posibil ca inculpatul să fi observat în ultimul moment tractorul și din instinct să fi virat stânga de volan, să frâneze și să intervină impactul. Apreciază că nu se poate reține culpa inculpatului pentru că, tractorul nu avea ce căuta acolo, iar partea vătămată, nu poate cere despăgubiri pentru propria-i culpă.

În subsidiar, solicită reținerea unei culpe comune în producerea accidentului și să se constate că nu se impune acordarea de despăgubiri civile părții vătămate.

Curtea, examinând decizia recurată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, în limitele prevăzute de art.385⁶alin. 1 și 2.C.P.P. constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Sub aspect formal, curtea observă că motivul de recurs invocat se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385⁹alin.1 pct. 18.C.P.P. respectiv acela că s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.

În raport de acest caz prevăzut de lege, eroarea de fapt există atunci când situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată este contrară probelor dosarului, hotărârea fiind astfel supusă casării.

Pe de altă parte, trebuie menționat că pentru a se putea ajunge la concluzia condamnării, legea prevede ca probele administrate să fie în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție instituită în favoarea persoanei și să nu lase nici un dubiu cu privire la autorul faptei și vinovăția acestuia.

În speță, curtea constată că, în ceea ce privește situația de fapt, aceasta a fost corect reținută atât de instanța de apel cât și de instanța de fond, ca urmare a unei analize temeinice și a unei juste aprecieri a materialului probator, din probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată rezultând că, în dimineața zilei de 27.10.2006, jurul orei 04³⁰, ajungând la Podul, partea vătămată, care conducea un tractor la care erau atașate două remorci, a ieșit pe pentru a traversa șoseaua și a intra pe un lot de lucernă. După ce a virat stânga la intersecția ce face legătura dintre satul P și, partea vătămată s-a încadrat cu tractorul și cele două remorci pe, pe sensul de deplasare spre C, a parcurs pe sensul său de deplasare o distanță de aproximativ 100 de metri, deplasându-se în linie dreaptă spre podul din zona Popasului cu o viteză de aproximativ 20 km/.

În același timp, ajungând în zona Popasului, în curbă la stânga, înainte de a pătrunde pe pod, inculpatul G, care conducea autotractorul cu numărul de înmatriculare - în cuplu cu remorcă, din sens opus, a ațipit la volan și a pătruns pe contrasens, respectiv pe sensul de deplasare al tractorului condus de partea vătămată.

În momentul în care partea vătămată observat autotrenul condus de inculpat îndreptându-se pe contrasens, a oprit tractorul, fiind lovit frontal în timp ce se afla pe sensul său de mers.

Această situație de fapt și vinovăția inculpatului au fost reținute din coroborarea următoarelor mijloace de probă: declarațiile părții vătămate, raportul de constatare medico-legală nr.64/AC/20.02.2007 emis de Serviciul de Medicină Legală C, procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice, raportul de expertiză tehnică auto întocmit de expertul Domnel, declarațiile martorilor și, declarațiile inculpatului date în faza de urmărire penală.

Astfel, se observă că partea vătămată a declarat constant că în dimineața zilei de 27.10.2006 a plecat pe câmp, pe drum de pământ, la volanul tractorului, având farurile aprinse, pentru a aduna lucernă. Când ajuns la podul, nefiind alt loc de trecere, a virat stânga pe pentru a traversa șoseaua și pentru a intra pe lotul de lucernă. Partea vătămată a mai precizat că s-a încadrat pe sensul de deplasare spre C cu tractorul și cu cele două remorci, deplasându-se cu o viteză de aproximativ 20 km/, a parcurs în linie dreaptă aproximativ 70-80 de metri, iar la un moment dat a observat autotrenul condus de inculpat, care se îndrepta spre sensul său de mers, a oprit tractorul, dar autovehiculul condus de inculpat a intrat în coliziune frontală cu tractorul. A mai arătat partea vătămată că inculpatul nu a frânat dar, urmare a impactului, roțile autotrenului s-au blocat întrucât s-au spart conductele, imediat după accident inculpatul spunând că a adormit la volan.

Potrivit raportului de expertiză tehnică auto întocmit de expertul Domnel rezultă că în premomentul producerii accidentului inculpatul se deplasa cu o viteză de aproximativ 80- 81 km/, iar viteza tractorului părții vătămate a fost egală cu zero, concluzii ce confirmă susținerile părții vătămate în sensul că a observat autovehiculul condus de inculpat pătrunzând pe contrasens, moment în care a oprit tractorul pe sensul său de deplasare pe, spre Expertul a mai reținut că impactul s-a produs înainte ca inculpatul să pătrundă pe pod, în curbă la stânga pe sensul de deplasare C-T, în timp ce partea vătămată ajunsese în curbă la dreapta, la ieșire de pe pod, inculpatul pătrunzând pe contrasens, iar urmare a impactului, tractorul părții vătămate a fost proiectat înapoi pe o distanță de 1,6 metri. S-a concluzionat că starea de pericol a fost creată în exclusivitate de către inculpatul G care, ațipind la volan, a pătruns pe contrasens.

Procesul-verbal de cercetare la fața locului, prin care s-a stabilit poziția celor două autovehicule în urma măsurării distanțelor față de axul drumului, față de podeț și față de acostament și fotografiile judiciare aflate la dosar confirmă declarația părții vătămate în sensul că după ce a virat stânga pe, s-a încadrat cu tractorul și cu cele două remorci pe sensul de deplasare spre C, conducând în linie dreaptă aproximativ 100 de metri. Din cele două mijloace de probă rezultă că în momentul impactului tractorul părții vătămate se afla pe pod, încadrat pe sensul său de deplasare, astfel cum se poate observa din fotografiile judiciare existente la doar, iar inculpatul a pătruns pe contrasens, autotrenul oprindu-se cu toată lungimea sa pe sensul de deplasare al părții vătămate. Mai rezultă că, urmare a impactului puternic, tractorul părții vătămate a fost împins înspre înapoi, cea de a doua remorcă deplasându-se perpendicular pe axul drumului. Susținerea părții vătămate în sensul că, după ce s-a încadrat pe a mai condus în linie dreaptă aproximativ 70 de metri, traversând podețul, se coroborează și cu fotografiile judiciare, din care rezultă că cea de a doua remorcă s-a deplasat înapoi, perpendicular pe axul drumului, dar se observă că în urma deplasării, aceasta a rămas tot pe pod, deci partea vătămată parcursese până în momentul impactului o anumită distanță pe sensul său de deplasare. De altfel, astfel cum a reținut și expertul tehnic, accidentul s-a produs în curbă la stânga pe sensul de deplasare al inculpatului, la intrarea acestuia pe pod, în timp ce partea vătămată se îndrepta spre ieșirea de pe pod, în curbă la dreapta pe sensul de deplasare spre

Este de menționat și faptul că, potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului, a fost identificate două urme de frânare ce proveneau de la autotrenul condus de inculpat.

Martorul a declarat că în dimineața zilei de 27.10.2006 se afla pe câmp așteptându-l pe partea vătămată și a observat împrejurările producerii accidentului. Martorul a arătat că partea vătămată s-a încadrat pe cu tractorul și cele două remorci, pe sensul de deplasare spre C, având luminile aprinse, a condus aproximativ 100 de metri, inculpatul pătrunzând pe contrasens și lovind frontal tractorul părții vătămate. Martorul a mai precizat că imediat după producerea accidentului, inculpatul a spus că a ațipit la volan, la fața locului a sosit și martorul și, împreună, cei doi martori și inculpatul, l-au scos pe partea vătămată din tractor, au anunțat poliția și salvarea.

Martorul a declarat că a ajuns la locul accidentului la aproximativ două minute după impact, autovehiculul condus de inculpat se afla pe contrasens, iar inculpatul a spus că a ațipit la volan. Martorul a mai precizat că se blocaseră roțile autotrenului întrucât s-au spart conductele, tractorul părții vătămate se deplasase spre înapoi pe o distanță de aproximativ 10 metri, dar radiatorul și puntea tractorului se aflau pe pod, cam la 5 metri de capul podului.

Atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut, în mod corect, declarația dată de inculpat în faza de urmărire penală, întrucât acesta se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză. Astfel, acesta a declarat că a ațipit la volan, relatând și cauza, respectiv faptul că pornise căldura în autovehicul. Inculpatul a mai declarat că partea vătămată se deplasa regulamentar, că autotrenul pe care îl conducea a pătruns pe contrasens, iar el s-a trezit în momentul impactului.

Cele două instanțe au analizat complet și au interpretat just fiecare probă administrată, din coroborarea cestora rezultând, fără dubiu, culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului.

În ceea ce privește apărările ulterioare ale inculpatului în sensul că nu se poate explica poziția perpendiculară pe axul drumului a celei de a doua remorci a tractorului condus de partea vătămată, din probele administrate în cauză a rezultat că, urmare a impactului puternic între cele două autovehicule și a diferenței de gabarit, tractorul s-a deplasat înapoi și, întrucât tracta două remorci, aceasta este pe deplin explicabila ca urmare a impingerii spre inapoi a intregului atelaj, pe o distanta de aproximativ 1,6 metri. Astfel, in foto 3 si 4 se observa pozitia acestei remorci, perpendiculara pe axul longitudinal, cu spatele catre sensul de mers al inculpatului, si cu catre marginea drumului. din sunt cele care imprima directia de mers, acestea fiind bracate complet, respectiv aflandu-se sub remorca, cu osia paralela cu aceasta.

Ca si rotile din spate, cele din nu sunt situate la limita exterioara a caroseriei remorcii, ci sunt amplasate la o distanta de aproximativ 1 metru sub aceasta.

Referitor la faptul că partea vătămată conducea un tractor neînmatriculat, în mod corect s-a apreciat de ambele instanțe că nu se poate reține din acest motiv o culpă în sarcina părții vătămate cu privire la producerea accidentului de circulație, intrucat lantul cauzal este format din elemente obiective ale realitatii, care influenteaza dinamica evenimentului. Ori, imprejurarea ca tractorul era neinmatriculat nu are nici o influenta asupra dinamicii accidentului analizat, nu a fost "sine qua non" pentru producerea rezultatului așa cum s-a produs acesta, câta vreme, chiar inmatriculat fiind, faptele s-ar fi petrecut la fel. Nu orice fapt antecedent are legatura cu producerea accidentului, chiar daca ar fi un fapt illicit. Caracterul "sine qua non" al unei condiții se stabilește folosind procedeul eliminării ipotetice a acesteia din antecedența rezultatului și dacă rezultatul nu s-ar fi produs în înfățișarea sa concretă, atunci acea condiție a fost necesară și este cauză. Când însă și fără acea condiție rezultatul s-ar fi produs în aceeași configurație și în aceleași proporții, acea condiție nu a fost necesară (sine qua non) și deci nu poate fi socotită cauză a rezultatului. condiția privind înmatricularea tractorului (nu a prezenței acestuia pe partea carosabilă, câtă vreme pe partea carosabilă putea circula și un vehicul care nu necesită înmatriculare), observăm că rezultatul s-ar fi produs în aceeași configurație și în aceleași proporții.

În ceea ce privește cererea recurentului inculpat formulată în recurs, privind emiterea unei adrese către Serviciul Poliției Rutiere C care să comunice dacă există in evidențe o ocolitoare destinată utilajelor neînmatriculate, probă cu care dorește să se stabilească culpa în producerea accidentului, întrucât partea vătămată conducea un autovehicul neînmatriculat, având în vedere argumentele expuse, curtea apreciază că proba nu este pertinentă, fiindcă nu are legătură cu accidentul produs, și nici utilă cauzei, față de materialul probator administrat. Mai trebuie menționat că, din actele dosarului, rezultă că podețul pe care s-a produs accidentul era singura cale de traversare a terenului, astfel că nu ar relevanță dacă exista sau nu un drum de pământ, secundar (care oricum nu figurează în evidențele Serviciului de circulație rutieră), câtă vreme tot pe podeț trebuia să se treacă dintr-o parte în alta.

În raport de toate aceste elemente, curtea constată că hotărârea de condamnare se întemeiază pe probe sigure, certe și decisive, care nu lasă loc niciunui dubiu în privința vinovăției inculpaților, și apreciază ca nefondate criticile formulate de inculpat referitoare la pretinsa eroarea gravă de fapt care a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.

Față de aceste considerente, constatând netemeinicia cazului de casare invocat de inculpat și lipsa oricărui alt caz de casare din cele ce pot fi luate în considerare din oficiu, conform art. 385⁹alin.3 C.P.P. curtea, în baza art.385¹⁵alin.(1) pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, va respinge recursul penal declarat de inculpatulG- cu domiciliul în C,-, -3,.1,.16, împotriva deciziei penale nr.238 din data de 13 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.1040 din data de 8 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr-, ca nefondat.

În baza art. art.192 al.2 cod procedură penală, va obliga recurentul la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGI

DECIDE:

În baza art. 385¹⁵al.1 pct.1. lit. cod procedură penală,

Respinge recursul penal declarat de inculpatulG- cu domiciliul în C,-, -3,.1,.16, împotriva deciziei penale nr.238 din data de 13 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.1040 din data de 8 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr-, ca nefondat.

În baza art. art.192 al.2 cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 309 alin.3 cod procedură penală, minuta s-a întocmit în două exemplare originale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.11.2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

Jud. fond:

Jud. apel: a/TV

Red.. Jud. -

Tehnodact. Gref.

2 ex./16.11.2009

Președinte:Daniel Dinu
Judecători:Daniel Dinu, Adriana Ispas, Dan Iulian

Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 670/2009. Curtea de Apel Constanta

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 670/2009. Curtea de Apel Constanta