Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 675/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.675/R/2009
Ședința publică din 04 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Chitidean JUDECĂTOR 2: Delia Purice
JUDECĂTORI: Valentin Chitidean, Delia Purice, Ioana Cristina Președinte Secția Penală
: - -
GREFIER: -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 125/A din 25 iunie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4.pen. și părăsire a locului accidentului, prev. de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av., din Baroul Maramureș, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile civile și Spitalul Județean de Urgență Dr..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul inculpatului depune la dosar un bilet de călătorie, pentru a justifica deplasarea inculpatului la instanță la termenul de astăzi.
Se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului,av., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă și menținerea pedepsei pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului. Cu privire la latura civilă, solicită respingerea pretențiilor civile formulate de partea vătămată. Solicită a se reține culpa exclusivă a părții civile în producerea accidentului a cărui victimă a fost din următoarele motive: viteza cu care a condus mopedul a fost de 38 km/ așa cum rezultă din expertiza efectuată în cauză. se conduce cu o viteză de maxim 40 km/, iar în situația în care conducătorul are o practică sub 1 an, viteza se reduce cu 20 km/, aceasta fiind viteza cu care trebuia să circule partea vătămată. De asemenea, este interzisă conducerea sub influența băuturilor alcoolice. Partea civilăa recunoscut că a consumat băuturi alcoolice înainte de a circula pe drumurile publice. Se mai interzice conducerea mopedului pe timp de noapte, deoarece acest mijloc de transport nu este prevăzut cu lumini de poziție și nu există posibilitatea de semnalizare. Accidentul s-a produs pe timp de noapte, în condițiile în care drumul nu era luminat. Partea vătămată a arătat că a depășit o căruță și de aceea a apărut pe contrasens. Potrivit art.44 și 45 din OUG 195/2002, depășirea se face așa încât să nu pericliteze siguranța celorlalți participanți la trafic. Este adevărat că a frânat, urmare de frânare apare chiar de pe contrasens de la o distanță de 22,90 metri. Față de această distanță, apreciază că se putea evita coliziunea cu căruța, deoarece avea spațiul și timpul necesar. Atât instanța de apel, cât și cea de fond confundă cauza cu condițiile favorizante. Cauza constă în faptul că partea vătămată a condus mopedul pe timp de noapte, fără a poseda permis de conducere, deși conducerea era interzisă, cu viteză nelegală și sub influența băuturilor alcoolice. Este vinovat în exclusivitate de producerea accidentului. S-a reținut în sarcina inculpatului că trebuia că conducă atelajul cu o îmbrăcăminte fosforescentă și că trebuia să semnalizeze căruța. Acestea sunt doar condiții favorizante și nu cauze la producerea accidentului. Inculpatul nu a încălcat vreo regulă de circulație pe drumurile publice. În mod greșit s-a reținut culpa comună. Prin urmare și pretențiile civile trebuie respinse, deoarece culpa nu poate sta la baza propriei dezdăunări. Solicită obligarea părții civile la plata cheltuielilor de judecată în apel și recurs, reprezentând onorariul avocațial în apel și recurs, contravaloarea raportului de expertiză efectuat în apel și contravaloarea cheltuielilor de deplasare ale inculpatului la Tribunalul Maramureș și la Curtea de APEL CLUJ.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate. Cele două instanțe în mod just au apreciat că în sarcina inculpatului subzistă infracțiunile imputate, acesta având o culpă în producerea accidentului. Partea vătămată are procentul lui de culpă, aspect reținut de ambele instanțe. Căruța nu era semnalizată cu niciun mijloc reflectorizant, iar inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice. În mod corect s-a reținut culpa comună în producerea accidentului. Prin urmare, nu se impune pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului.
Apărătorul inculpatului solicită a se avea în vedere că prima instanță, deși a reținut culpa comună, l-a obligat pe inculpat la plata despăgubirilor civile așa cum au fost solicitate, impunându-se obligarea acestuia doar în limita culpei sale.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Judecătoria Sighetu Marmației prin sentința penală nr. 212 din 5.06.2008 a dispus condamnarea inculpatului, născut la 07.05.1958 în loc., fiul lui și, cetățean român, studii are 8 clase, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, agricultor, CNP -, căsătorit,. în Comuna, sat, nr. 313, jud. M, pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prev.de art.184 alin.2 și 4.pen. cu aplicarea art.74 lit.a și art.76 lit.e pen la pedeapsa de 2 luni închisoare și respectiv, părăsirea locului accidentului, prev. de art. 89 al.1 din OG195/2002, republicată la cu aplicarea art.74 lit.a și art.76 lit.d pen la pedeapsa de 3 luni închisoare, dispunând în temeiul art. 33 lit. a și art. 34 lit. b ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 luni închisoare.
În temeiul art.81 și 82.pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni.
A obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Județean de Urgență Dr. C-tin, B M, despăgubiri civile în cuantum de 4671 lei și părții civile, domiciliat în loc., sat., nr. 9 despăgubiri civile în sumă de 3000 lei.
A obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 500 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că la data de 9 august 2007 inculpatul s-a deplasat împreună cu socrul său și fiii săi și G înspre localitatea, însă în localitatea Ocna, au rămas fiul său și socrul său.
Din această localitate inculpatul și-a continuat traseul până în la familia numitului R de unde a achiziționat o căruță pe care a legat-o de cea trasă de cai cu care s-a deplasat și s-a întors spre casă, pe traseul, sat --Ocna --.
În drum spre casă, fiul inculpatului Gac oborât din căruță și s-a deplasat pe jos spre locuința sa.
În dreptul imobilului aparținând numitului inculpatul a fost implicat într-un accident de circulație soldat cu vătămarea corporală a părții vătămate.
Astfel, în timp ce se deplasa pe un moped, partea vătămată, pe timp de noapte a intrat în depășirea unui cărucior încărcat cu iarbă, pătrunzând pe contrasens și implicit în ruda de la căruța proprietatea inculpatului, căruță care nu era semnalizată.
Fiind sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul a dat înapoi caii, a ocolit victima cu căruța, după care fără a-i acorda primul ajutor și a anunța organele de poliție despre producerea accidentului, a plecat spre locuința sa.
Pe parcursul cercetărilor penale inculpatul nu a recunoscut faptele comise susținând că nu a fost implicat în vreun accident de circulație fără a propune vreo probă în apărarea sa, care urmează a fi înlăturată, fiind infirmată de declarațiile martorilor audiați în cauză și de actele de constatare încheiate de către organele de cercetare penală.
Din declarația martorului rezultă că nu a văzut parcat pe partea pe care trebuia să se deplaseze partea vătămată cu mopedul, vreun obstacol și că ajuns la locul accidentului l- văzut pe inculpat când a coborât din căruță și s-a uitat la partea vătămată care era accidentată,pe care a recunoscut-o și a înjurat-o, după care a dat căruța și caii înapoi și a plecat de la locul accidentului și că deși i-a solicitat inculpatului să-l ajute la transportul părții vătămate, acesta nu a răspuns.
De asemenea, martorul a susținut că în timp ce se afla în locuința sa a auzit un zgomot și un strigăt de om și după ce a ieșit din locuință a văzut că era cineva cu căruța și a auzit pe inculpatul spunând "dă-l în mă-sa că e beat". Același martor raportat la lovitura de la nivelul capului părții vătămate și a locului unde a fost găsită aceasta, după accident, apreciază că inculpatul, după impact ar fi luat pe partea vătămată și a aruncat-o în șanț.
Ca urmare a verificării căruței aparținând inculpatului efectuată în acea seară s-a constatat că pe lanțul acesteia, aflat pe ruda carului sunt urme de sânge și materie cerebeloasă.
Din certificatul medico-legal nr. 867/05.09.2007 emis de Serviciul medico-legal BMr ezultă că părții vătămate i s-a produs plagă cranio-cerebrală bifrontală, fractură sinoorbitală dreaptă, edem cerebral, leziuni care au necesitat pentru vindecare 80-90 de zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața părții vătămate.
Accidentul de circulație s-a produs din culpa comună a părților.
Partea vătămată a nesocotit dispozițiile prev. art. 54 din OUG 195/2002 republicată, care prevăd că:
"Conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic".
Inculpatul a încălcat dispozițiile art. 165 lit. "e" și "g" din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 republicată, care statuează că:
"Conducătorul vehiculului cu tracțiune animală este obligat să nu conducă vehiculul când se află sub influența alcoolului" și "de la lăsarea serii până în zorii zilei sau atunci când vizibilitatea este redusă să nu circule pe drumurile publice fără a purta îmbrăcăminte cu elemente fluorescent-reflectorizante și fără ca vehiculul să aibă în partea din spate un dispozitiv cu lumină roșie, amplasate pe partea laterală."
Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.586/10.08.2007 mai reiese că inculpatul a avut o alcoolemie de 0,70 g (57 dosar fond).
Starea de fapt expusă este dovedită la dosarul cauzei cu:
- plângerea penală și declarația părții vătămate (4, 17-20);
- procesul verbal de sesizare din oficiu (6);
- procesul verbal de cercetare la fața locului (7-8);
- planșa cu fotografiile judiciare efectuate în cauză (9-16);
- certificat medico-legal nr. 867/05.09.2007 emis de Serviciul medico-legal județean BM( 23);
- buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 586/10.08.2007 emis de Serviciul medico-legal județean BM( 57);
- declarațiile martorilor (40,41), (42), (43), (44), (45), (46,47), (48,49), (50) și G (52-53);
- declarațiile inculpatului (37,38), precum și declarația dată cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală consemnată în procesul verbal seria B nr. -/11.10.2007 (65).
În drept, a reținut instanța de fond, faptele inculpatului care în noaptea de 9/10 august 2007, în timp ce se deplasa cu căruța pe drumul public din localitatea, sat, prin nerespectarea dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, a produs un accident de circulație soldat cu vătămarea corporală a părții vătămate, cauzându-i leziuni corporale care necesită pentru vindecare 80-90 de zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața părții vătămate, după care a părăsit locul accidentului de circulație fără încuviințarea organelor de poliție, constituie infracțiunile de vătămare corporală din culpă și părăsirea locului accidentului prev. de art. 184 alin. 2 și 4.pen. și art. 89 alin.1 din OUG 195/2002 republicată.
Întrucât faptele au fost săvârșite în concurs real de infracțiuni, față de acesta sunt aplicabile dispozițiile prev. de art. 33 lit. "a" pen.
Cu privire la persoana inculpatului, prima instanță a reținut că acesta este în vârstă de 49 ani, este căsătorit și nu posedă antecedente penale.
Referitor la latura civilă a cauzei, instanța a precizat că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 lei (20 dosar fond), iar Spitalul Județean de Urgență "Dr.C-tin " B M cu suma de 4.671 lei (25 dosar fond).
În baza probelor administrate prima instanță a reținut că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată raportat la împrejurările în care a avut loc accidentul, respectiv probele prelevate de către organul de cercetare penală, motiv pentru care l-a condamnat pe inculpat potrivit dispozitivului sentinței.
La individualizarea pedepsei instanța a ținut cont de faptul că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, motiv pentru care a făcut aplicarea disp. art. 74 lit. "a" și 76 lit. "e" pen.
De asemenea, instanța de fond a considerat că pedeapsa poate să-și atingă scopul și prin suspendarea condiționată a executării acesteia în temeiul disp. art. 81, 82.pen.
Cu privire la latura civilă a cauzei, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 4.671 lei către partea civilă Spitalul Județean de Urgență "Dr.C-tin " B M, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate de această instituție părții vătămate.
Cu privire la despăgubirile civile solicitate de partea vătămată, prima instanță a constatat că acesta s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 lei. Cu proba cu martori a dovedit doar că lucra ocazional la alte persoane pentru suma de 50-60 lei/zi (fila 66-67 dosar fond) dar nu s-a probat că în cele 80-90 de zile de îngrijire medicală ar fi avut zilnic de lucru.
Având în vedere și culpa comună reținută în sarcina inculpatului și a părții vătămate, instanța i-a acordat acesteia din urmă despăgubiri civile în sumă de 3.000 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, apel respins ca nefondat prin decizia penală nr.125/A din 25 iunie 2009 a Tribunalului Maramureș.
Decizia Tribunalului Maramureș și implicit sentința judecătoriei au fost atacate cu recurs de către inculpatul care a solicitat casarea lor și rejudecând cauza a se dispune achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev.de art.184 alin.2,4 pen.în baza art.10 lit.d și art.11 pct.2 lit.a proc.pen.întrucât nu a avut nici o vină în producerea accidentului și menținerea sancțiunii aplicate pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului prev.de art.89 alin.1 din OUG 195/2002.
Pe cale de consecință, solicită respingerea tuturor pretențiilor civile formulate de partea civilă și a statua că vina în producerea accidentului îi revine în exclusivitate acesteia care a condus mopedul cu 38 km/oră, deși avea posibilitatea potrivit legii să conducă cu o viteză de doar 20 km/, se afla sub influența alcoolului și a efectuat manopera de rulare pe drumurile publice pe timp de noapte, contrar prevederilor legale, și efectuarea unei depășiri ce a contravenit normelor rutiere.
Printr-o apreciere greșită a probelor s-a reținut culpa comună a victimei și a inculpatului la producerea accidentului, câtă vreme doar victima a avut o contribuție exclusivă în evenimentul rutier.
Ca efect al admiterii recursului, inculpatul a solicitat obligarea părții civile la plata cheltuielilor judiciare în apel și în recurs reprezentând onorariul avocațial, contravaloarea raportului de expertiză efectuat în apel și cheltuielile de deplasare la Tribunalul Maramureș cât și la instanța de recurs.
A învederat, de asemenea, că deși instanțele de fond au reținut culpa comună a părților l-au obligat exclusiv pe inculpat la suportarea cheltuielilor de spitalizare ale victimei, reducând însă procentual corespunzător culpelor comune sumele datorate de inculpat părții civile conform art.14, 346.proc.pen.rap.la art.998 civ cu titlu de despăgubiri civile.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Apelul este o cale ordinară de atac prin care se promovează, la instanța imediat ierarhic superioară o rejudecare a cauzei în fond, sub toate aspectele de fapt și de drept, cu aptitudinea de a se schimba sau modifica soluția dată prin hotărârea atacată, în privința părții care a declarat apel sau la care se referă declarația de apel, în limitele calității sale procesuale.
Apelul, este în principal, o cale de atac de reformare, prin aceea că instanța de apel are dreptul de a completa probele administrate de prima instanță și de a da o nouă apreciere a acestora, fără a desființa în prealabil hotărârea apelată și de a da o altă soluționare cauzei.
În vederea pronunțării unei noi hotărâri in speță, instanța de apel va supune cauza unui examen in fond, având dreptul de a administra probele pe care le consideră necesare, dar și de a reaprecia probele administrate, precum și de a pune in discuție orice chestiuni de fapt sau de drept, de a căror soluționare depinde rezolvarea legală și temeinică a cauzei. Întrucât efectuează o judecată in fond, chiar dacă noua judecată îmbracă forma controlului judiciar, instanța de apel este îndrituită să facă orice act pe care îl putea face prima instanță, inclusiv să administreze probe în dosar.
Din verificarea actelor rezultă că hotărârea instanței de apel a adoptat în întregime motivele judecătorului de fond atât sub aspectul laturii penale cât și a celei civile, deși la solicitarea inculpatului a incuviințat efectuarea unei expertize care să stabilească dinamica producerii accidentului, concluziile probei științifice fiind avute in vedere, în întregime la pronunțarea deciziei.
Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției, inerent oricărui act jurisdicțional. Hotărârea judecătorească reprezintă rezultatul concret, sinteza operei de judecată, iar motivarea acesteia reprezintă argumentarea în scris a rațiunii ce determină pe magistrat să adopte soluția dispusă în cauză. Motivarea hotărârilor justifică echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justițiabilului de a fi convins că justiția a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale și procedurale propuse de participanți și, pe de altă parte, prin dreptul acestuia de a cunoaște oportunitatea promovării căilor de atac.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat în cauzele Balani contra Spaniei 1994, în cauza Vandehurk contra Olandei, în cauza Ruiz Torija contra Spaniei 1994, în cauza Highins contra Franței 1998, în cauza Helle contra Finlandei 1997 și Boldea contra României 2007, că art.6 paragraf 1 din Convenție obligă instanțele să-și motiveze hotărârile, aceasta neînsemnând că se cere un răspuns detaliat la fiecare argument. Amploarea acestei obligații poate în funcție de natura hotărârii. Trebuie avute în vedere diversitatea solicitărilor pe care inculpatul le-a formulat în fața instanței, precum și diferențele existente în fiecare stat contractant cu privire la dispozițiile legale obligatorii, cutume, opinii exprimate în doctrină, aplicabile în această materie. De aceea, aprecierea îndeplinirii obligației de a motiva, ce rezultă din art.6 al Convenției, poate fi determinată în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze.
CEDO a arătat că obligația instanței de a motiva hotărârea pronunțată, este aceea de a demonstra părților că au fost ascultate (cauza Tatishvili contra Rusiei 2007).
În dosarul de față, deși instanțele de fond s-au conformat disp.art.6 paragraf 1 din Convenție, constatându-se că au fost administrate și analizate probele propuse de părți, acestea au omis să arate procentual gradul de culpă ce revine părții civile și inculpatului precum și influența acestuia asupra modului de calcul al depăgubirilor civile și cheltuielilor judiciare. În lipsa indicării exprese a acestuia, instanța de recurs nu poate exercita controlul judiciar asupra laturii civile a cauzei.
Sub aspectul laturii penale a speței instanțele de fond au reținut corect că victima a încălcat disp.art. 54 din OUG.195/2002 republicată, care prevăd că, "acel conducător de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare intr-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga, sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună in pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
Argumentele instanțelor au avut la bază concluziile raportului de expertiză vizând dinamica producerii accidentului precum și probele testimoniale administrate in cauză, din care rezultă fără echivoc că victima nu avea permis pentru conducerea mopedului și nici nu a absolvit vreun curs care să ateste cunoștințele sale in acest domeniu, a rulat pe drumurile publice în timp ce se afla sub influența alcoolului potrivit propriilor susțineri, fără ca alcoolemia să fie stabilită legal și de asemenea anterior producerii accidentului a circulat pe contrasens, încercând să depășească un cărucior încărcat cu iarbă, condiții in care a intrat in coliziune cu ruda și căruța inculpatului, nesemnalizată.
Aceleași probe ale dosarului reliefează că inculpatul a încălcat disp.art.165 lit.e,g din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 care prevăd că " acel conducător de vehicul cu tracțiune animală este obligat să nu conducă vehiculul când se află sub influența alcoolului și de asemenea când de la lăsarea serii până în zorii zilei sau atunci când vizibilitatea este redusă să nu circule pe drumurile publice fără a purta îmbrăcăminte cu element fluorescent - reflectorizant și fără ca vehiculul să aibă în partea din față un dispozitiv cu lumina albă, sau galbenă, iar in partea din spate un dispozitiv cu lumină roșie, amplasate pe partea laterală. "
Actele și lucrările cauzei reliefează că inculpatul se afla sub influența alcoolului, după accident statuîndu-se că avea 0,42 mg/l alcool pur în aerul expirat, apoi 0,70 și 0,6 la mie. De asemenea a rulat pe drumurile publice fără a purta îmbrăcăminte cu elemente fluorescente - reflectorizante și fără ca acea căruță să aibă in partea din față un dispozitiv cu lumină albă sau galbenă, iar in partea din spate un dispozitiv cu lumină roșie, amplasate pe partea laterală. Mai mult, corespunde realității că inculpatul a circulat la lăsarea întunericului, dar chiar dacă nu a fost beznă, acesta trebuia să respecte prevederile art. 165 lit.e,g, din Regulamentul de mai sus.
Inculpatul, după accident, avea de asemenea obligația de a nu părăsi locul faptei și de a lua măsuri de anunțare imediată a poliției, dispoziții pe care de asemenea le-a încălcat.
Față de împrejurările concrete de producere a accidentului, Curtea reține că atât culpa victimei cât și cea a inculpatului au concurat la evenimentul rutier.
Procentual, aceasta este de 60% în sarcina inculpatului și de 40% în cea a victimei. Cu toate că instanțele de fond au reținut culpa comună a inculpatului și a victimei la producerea accidentului, nu au stabilit-o procentual pentru a verifica în cadrul controlului judiciar, modul de calcul al depăgubirilor civile și al cheltuielilor judiciare.
Astfel partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 5000 lei, Judecătoria obligăndu-l pe inculpat să-i achite suma de 3000 lei corespunzător procentului de culpă pe care l-a avut in vedere la efectuarea calculului, dar nemenționat procentual în considerente și dispozitivul hotărârii.
Recursul inculpatului apare însă fondat sub aspectul modului de calcul, procentual, al gradului de culpă statuat în sarcina fiecărei părți.
Astfel, Judecătoria Sighetu Marmației deși reține culpa comună a inculpatului și a părții civile la producerea accidentului, inculpatul a fost obligat să achite singur, in totalitate, cheltuielile de spitalizare datorate Spitalului Județean de Urgență B Considerând că inculpatul are o culpă de 60% în producerea accidentului, iar partea civilă 40%, inculpatul va fi obligat să achite Spitalului Județean de Urgență B M " Dr. " suma de 2.802 lei cheltuieli de spitalizare.
În fața Curții, inculpatul a solicitat ca partea civilă să fie obligată să-i achite corespunzător procentului de culpă următoarea sumă de: 2446 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, compusă din 1500 lei onorariu avocațial în apel, 200 lei cheltuieli de deplasare la instanță în apel și 746 lei contravaloarea expertizei criminalistice auto efectuată la Tribunalul Maramureș. Totodată inculpatul a solicitat și rambursarea onorariului avocațial in recurs, dar se constată că la dosar a fost omisă depunerea chitanței de plată a onorariului, lipsind astfel suma care să constituie obiectul controlului judiciar, condiții în care instanța de recurs, in lipsa dovezii aferente, nu va avea in vedere această cerere.
De asemenea, in fața Curții inculpatul a pretins să-I fie acordate contravaloarea cheltuielilor de transport de la domiciliu la instanță pentru termenul din 4 nov.2009, costul unui bilet fiind de 36,70 x 2 lei pentru o călătorie dus - intors S -
Apreciind ca dovedite sumele pretinse in apel și in recurs de către inculpat, partea civilă va trebui să suporte 40% din acestea respectiv suma de 1007,76 lei reprezentând cheltuieli judiciare în apel și în recurs. ( Onorariu avocațial al inculpatului in apel, cotă parte din expertiza auto efectuată in apel care profită ambelor părți, deplasări ale inculpatului la termenele de judecată in apel și recurs ).
Așa fiind, pentru motivele ce preced, în baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d Curtea va admite ca fondat recursul inculpatului impotriva hotărârilor instanțelor de fond, fiind incident cazul de casare reglementat de art.385 ind.9 pct.9 Cpp, pe care le va casa sub aspectul laturii civile a cauzei, în sensul celor invederate.
Sub aspectul laturii penale, este dovedită în afara oricărui dubiu vinovația inculpatului în comiterea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă și părăsirea locului accidentului fără incuviințarea organelor de poliție, infracțiuni prev.și ped. de art.184 al.2 și 4 Cp. și art.89 al.1 din OUG 195/2002 republicată, soluțiile instanțelor de fond fiind judicioase și corecte în statuarea culpei recurentului, netemeinică fiind însă dozarea concretă a procentului de culpă ce-i revine fiecărei părți implicate în accident, critică însușită de instanța de recurs și corectată in acest sens.La stabilirea vinovăției inculpatului s-a avut in vedere concluzia probei științifice efectuată in apel, coroborată cu declarațiile martorilor, G, și, certificatul medico-legal al părții vătămate, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie al inculpatului.
Se vor menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
În baza art.189 Cpp. se va stabili in favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va avansa din pentru avocat.
În baza art. 192 pct.3 al.3 Cpp. Cheltuielile judiciare din recurs vor rămâne in sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul, domiciliat în comuna sat nr.313, jud.M, împotriva deciziei penale nr.125/A din 25 iunie 2009 a Tribunalului Maramureș, pe care o casează împreună cu sentința penală nr.212 din 5 iunie 2008 a Judecătoriei Sighetu Marmației, sub aspectul laturii civile a cauzei și rejudecând în aceste limite:
Obligă inculpatul să plătească părții civile Spitalul Județean de Urgență Dr. B M, despăgubiri civile în cuantum de 2802 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
Obligă partea civilă domiciliat în, sat nr.9, să achite inculpatului suma de 1007,76 lei cheltuieli judiciare în apel și recurs.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, avocat.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - -
Red.PD/CA
16.11.2009 - 6 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Valentin ChitideanJudecători:Valentin Chitidean, Delia Purice, Ioana Cristina
