Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 689/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art. 184 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 689
Ședința publică de la 17 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Mircea Mugurel Șelea
- - - - JUDECĂTOR 3: Robert
- - - judecător
Grefier a
Ministerul Public reprezentat de procuror
.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpatul și asigurătorul "" B - Sucursala Târgu J, împotriva deciziei penale nr. 98 din 26 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat asistat de avocat ales, precum și avocat ales A reprezentând pe intimatul - parte vătămată, lipsind recurenta - asigurător "" B - Sucursala Târgu J, intimata - parte responsabilă civilmente " " B și intimații - părți civile Spitalul Clinic de Urgență B și Spitalul Județean Târgu
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate cereri noi, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, critică hotărârile ca nelegale și netemeinice, conform motivelor scrise de recurs, invederând în primul rând faptul că în mod nelegal instanțele au respins cererea de probatorii formulată de inculpat având ca obiect efectuarea unei noi expertize tehnice care să lămurească condițiile și dinamica producerii accidentului, întrucât din expertiza efectuată în cursul urmăririi penale nu rezultă starea drumului care prezenta denivelări, nu s-a stabilit nici viteza cu care inculpatul a circulat, respectiv 46/48 km/h, conform diagramei, cu precizarea că partea civilă a fost cea care a intrat cu autoturismul său în prezoanele roții din față, modificând direcția de mers a autoturismului inculpatului; s-a invederat că în raport de concluziile unei astfel de expertize și latura civilă a cauzei ar avea o altfel de rezolvare, arătându-se că de la data ultimei expertize medico-legale starea părții vătămate s-a îmbunătățit, întrucât în prezent aceasta desfășoară activități în gospodărie, conduce autoturismul; totodată, s-a arătat că la dosarul cauzei nu se află buletinul de examinare clinică al inculpatului, impunându-se așadar, pentru o corectă rezolvare a cauzei casarea hotărârilor recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, cu respingerea ca nefondat a recursului declarat de asigurător.
Avocat A, având cuvântul pentru partea civilă, a solicitat respingerea recursurilor declarate de inculpat și asigurător ca nefondate, cu obligarea la cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat, întrucât motivele invocate sunt nefondate, probele existente la dosarul cauzei stabilind cu certitudine culpa inculpatului în producerea accidentului, neexistând contradicție între actele medico-legale aflate la dosarul cauzei, cu precizarea că inculpatul nu a formulat obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză, iar culpa exclusivă a acestuia în producerea accidentului rezultă inclusiv din declarațiile date în cursul urmăririi penale, unde a recunoscut că a depășit axul drumului.
În replică, avocat ales pentru inculpat, subliniază din nou existența contradicțiilor între actele medico-legale aflate la dosarul cauzei, apreciind că se impune lămurirea acestor aspecte.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor ca nefondate, arătând că medicii care au întocmit actele medico-legale nu erau incompatibili, întrucât aceste acte nu conțin concluzii contradictorii, ci cele două rapoarte medico-legale se completează; expertiza tehnică auto efectuată în cauză a avut în vedere toate actele aflate la dosarul cauzei, iar instanțele au analizat toate cererile formulate de inculpat, astfel încât nu se poate susține că s-a încălcat dreptul la un proces echitabil.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, precizează că nu are nicio culpă în producerea accidentului, deoarece nu a depășit axului drumului, care nu era marcat, fiind de acord cu concluziile formulate de apărătorul ales.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Constată că, prin sentința penală nr. 169/11.03.2008 pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr-, în baza art.184 al 2 și 4 Cod penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la 07.12.1974, în comuna, județul G, CNP.-, cu același domiciliul - la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 81 cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani 6 luni și pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 83-84
Au fost obligați în solidar, inculpatul, comitentul SC SA B și asiguratorul SA B, cu sediul ales în Tg-J, județul G la plata următoarelor sume de bani:21357 lei despăgubiri materiale globale, 10000 lei despăgubiri morale și 3500 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată; 4455,88 lei cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență B și 450 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Cărbunești din data de 07.11.2006, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 2 și 4 cod penal, constând în aceea că, la data de 16.04.2006 conducea pe DJ 675C autoutilitara -, proprietatea SC service, unde este angajat.
În apropierea vârfului unei pante, inculpatul, după ce ocolise o persoană care circula în același sens pe bicicletă, a depășit axul drumului, intrând pe contrasens.
Din sens invers, circula autoturismul înmatriculat cu nr. -, condus de partea vătămată și datorită lipsei de vizibilitate, dar și a faptului că autoutilitara condusă de inculpat a intrat pe contrasens, cele două autovehicule au intrat în coliziune, fiecare în partea față.
După impact, autoutilitara condusă de inculpat s-a deplasat pe aceeași traiectorie, ieșind în afara carosabilului, în partea a direcției sale de mers.
Urmare a impactului dintre autovehicule, partea vătămată - care s-a aflat în autoturism (autovehicul de gabarit și masă mai mici), a suferit leziuni corporale care au necesitat 75-80 zile de îngrijiri medicale și a fost internată în Spitalul Clinic de Urgență B în perioada 20 aprilie 2006 -11 mai 2006, unitate spitalicească care s-a constituit parte civilă cu suma de 4.455,88 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare.
În cauză s-a efectuat o expertiză tehnică care a concluzionat că accidentul s-a produs din culpa inculpatului.
Starea de fapt expusă mai sus a fost dovedită în faza de urmărire penală cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare, declarațiile inculpatului, proces-verbal de prezentare a învinuirii, proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, raport de expertiză, planșă fotografică, adresă Spitalul Clinic de Urgență B privind cheltuielile de spitalizare, declarații de martori.
În cursul cercetării judecătorești au fost introduse în cauză, în calitate de părți civile, unitățile spitalicești Spitalul Clinic de Urgență B și Spitalul Tg. J, iar partea vătămată s-a constituit parte civilă cu următoarele sume de bani: 3.000 lei reprezentând contravaloarea prestaților ce urma să le primească în calitate de examinator la testele naționale 2006 și bacalaureat 2006; 20.000 lei reprezentând contravaloarea materialelor și a bunurilor din casa situată în comuna, sat, județul G compusă din trei camere afectate de surpările de teren, materialele nemaiputând fi recuperate întrucât se afla la spital; 7.500 lei reprezentând cheltuieli ocazionate cu tratamentul și operațiile necesare vindecării; 1.600 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu controalele medicale la unitățile spitalicești; 600 lei reprezentând plata către o persoană ce a îngrijit gospodăria; 700 lei reprezentând plata unei persoane ce l-a însoțit și l-a îngrijit timp de 2 luni după ieșirea din spital; 800 lei reprezentând contravaloarea bunurilor personale distruse în timpul accidentului (ceas, ochelari, stilou și haine); 5.000 lei reprezentând costul intervențiilor chirurgicale; 1.600 lei reprezentând beneficiul nerealizat în cele două luni de concediu; 10.000 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la autoturismul avariat; 3.500 lei reprezentând contravaloarea zilelor de la data producerii accidentului și până în prezent; 50.000 lei reprezentând daune morale.
Instanța de fond, analizând întregul material probatoriu administrat în cauză, a constatat că la data de 16.04.2006, partea vătămată - profesor în cadrul Grupului Școlar Industrial - în timp ce se deplasa cu autoturismul proprietate personală 1310 cu număr de înmatriculare - pe raza comunei, a fost victima unui accident de circulație produs din vina exclusivă inculpatului, care se afla la volanul autoutilitarei tip cu numărul de înmatriculare -, proprietatea SC service și care, apropiindu-se de vârful unei pante, a depășit o persoană aflată pe bicicletă, în acest fel a intrat pe contrasens, astfel încât, coliziunea cu autoturismul condus de partea vătămată - care venea din față - în mod regulamentar, nu a mai putut fi evitată.
În urma impactului, partea vătămată a suferit leziuni corporale ce au necesitat 75-80 de zile de îngrijiri medicale și a fot internată în Spitalul Clinic de Urgență nr.1 B în perioada 20.04.2006-11.05.2006, unitatea sanitară constituindu-se parte civilă în cauza de față cu suma de 4455,88 lei cheltuieli de spitalizare.
În Spitalul Județean Tg. J, partea vătămată nu a rămas internată și, ca atare, nu există cheltuieli de spitalizare.
Vinovăția exclusivă a inculpatului a rezultat din concluziile expertizei tehnice auto, efectuată la urmărirea penală, unde s-a arătat că producerea accidentului s-a datorat nerespectării prevederilor art. 153 aliniat 1 și 2 și art.158 lit k din Regulamentul de aplicare a OG 195/2002 care se coroborează cu depozițiile martorilor, G, G, audiați direct în instanță.
S-a reținut că drumul avea o lățime normală și nu prezenta denivelări, vizibilitatea era bună, carosabilul uscat, iar victima a intrat mult în dreapta pe sa de mers încercând să evite impactul însă cu toate acestea autoturismul său a fost acroșat pe partea și împins înapoi pe traiectoria de deplasare a autovehiculului care și- continuat deplasarea, în frânare, ieșind în afara drumului și urcând pe taluzul din partea a drumului.
S-a mai reținut că viteza de deplasare a autovehiculului condus de inculpat potrivit expertizei auto, a fost de 57- 60 km /h, deci peste limita legală, iar în urma testului alcoolscop s-a constatat că niciunul dintre conducătorii auto nu consumaseră băuturi alcoolice.
Susținerile inculpatului în sensul că și victima ar fi contribuit la producerea accidentului rutier nu sunt dovedite prin nici un mijloc de probă, expertiza tehnică efectuată la urmărirea penală, care este o probă științifică, reliefând că în cauză au fost ignorate normele rutiere prevăzută de art.153 aliniat 1 și 2 din Regulamentul de aplicare a OG 195/2002 precum și art.158 litera k din același regulament, referitoare la trecerea pe lângă vehiculele care circulă din sens opus și la viteza și distanța între vehicule.
S-a constatat astfel că, în drept, fapta inculpatului de a pricinui o vătămare corporală altei persoane, căreia i-au fost necesare pentru vindecare un nr. de 75-80 de zile de îngrijiri medicale, din culpă, datorită nerespectării măsurilor de prevedere în exercițiul unei profesii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 2 și 4 cod penal.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile părții generale codului penal, limitele de pedeapsă fixată în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite și urmările acesteia, împrejurările concrete în care s-a săvârșit fapta, persoana inculpatului - care a recunoscut parțial fapta și s-a prezentat la fiecare termen în instanță, nu este cunoscut cu antecedente penale, dar care nu a despăgubit cu nimic partea vătămată până în prezent.
Față de aceste criterii, s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, iar în baza art. 81 cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, apreciindu-se că scopul preventiv și educativ poate fi atins fără privarea de libertate a inculpatului.
Totodată, s-a stabilit un termen de încercare de 3 ani și 6 luni și s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83-84 Cod penal, în sensul că, dacă în cursul termenului de încercare va săvârși o nouă infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei.
Sub aspectul laturii civile s-au reținut următoarele:
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu diferite sume de bani reprezentând atât prejudiciul material produs în urma accidentului, cât și prejudiciul psihic datorat suferinței sale și scăderii capacității de muncă.
Aceste sume au fost parțial dovedite.
Astfel, în perioada 20.04.2006- 11.05.2006 partea vătămată este internată în Spitalul Clinic de Urgență iar la 30.05.2006 este întocmit raportul medico-legal de expertiză cu nr. 906 de SML care atestă că leziunile traumatice produse în condițiile accidentului rutier din 16.04.2006 necesită 75-80 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei.
La controlul medical nr. 1595/25.07.2006 al aceluiași spital s-a constatat o evoluție favorabilă, s-a recomandat începerea mersului cu cadrul metalic cu sprijin progresiv pe membrul stâng operat, urmând să revină la control peste trei luni.
La data de 12.10.2006 partea vătămată își reia activitatea ca profesor la Grupul Școlar Industrial, iar salariul brut pe care l-ar fi primit de la această unitate în condiții normale ar fi fost de 2375 lei respectiv 1995 lei salariu net -aspect rezultat din raportul de expertiză contabilă( 318-322).
În concluziile raportului de expertiză medico-legală din 23.02.2007 (91) s-a arătat că partea vătămată (potrivit controlului medical din 25.07.2006) a necesitat circa 5-6 luni de zile de îngrijiri medicale unde se includ și cele 75-80 de zile îngrijiri medicale acordate inițial, în această perioadă susnumitul fiind în imposibilitatea de a se deplasa; că, a rămas cu o infirmitate fizică posttraumatică până în prezent și în continuare pentru încă 6 luni cu reducerea capacității de muncă, dar neîncadrabil în grad de invaliditate ci cu o incapacitate de muncă adaptivă în procent de 40- 45%, urmând să efectueze tratament de specialitate, iar după 6 luni cazul va fi reevaluat.
Ulterior, respectiv la 23.07.2007 partea vătămată este supusă unei noi expertize medico-legale de către SML în care s-a concluzionat că "susnumitul rămâne cu infirmitate fizică postraumatică, cu scăderea capacitării de muncă, în procent de aprox 30-40%, fără a fi încadrat în grad de invaliditate".
În urma acestei expertize s-a constatat că partea vătămată nu poate fi încadrat în grad de invaliditate, nu prezintă o infirmitate fizică permanentă și drept urmare, despăgubirile globale privind câștigul nerealizat urmare a scăderii capacității de muncă în procent de 45% vor fi calculate pe perioada 12.10.2006/ 23.07.2007 adică de la data reînceperii activității până la data ultimului control medical.În această perioadă partea vătămată a trebuit să depună un efort suplimentar
(corespunzător scăderii capacității de muncă) pentru a realiza veniturile reale pe postul și locul de muncă deținute anterior accidentului.
Având în vedere venitul net lunar și făcând aplicarea procentului de 45%, ținând seama de perioada necesară recuperării, a rezultat un câștig nerealizat pentru perioada amintită, de circa 8.408 lei.
Tot în despăgubirile materiale globale au fost incluse drepturile bănești, ce i s-ar fi cuvenit părții vătămate ca profesor metodist, respectiv indemnizația de inspecții, prezența la examenul de capacitate și bacalaureat, diferențele dintre certificatele medico-legale și salariul corespunzător actualizate, în funcție de inflație precum și al 13 salariu, toate acestea fiind calculate de expertul contabil la suma de 3.745 lei.
De asemenea, potrivit expertizei tehnice auto, a fost adăugată în cuantumul despăgubirilor globale contravaloarea reparației autoturismului proprietatea părții vătămate, care a fost distrus în proporție de 80 % și ale cărui lucrări de reparații, pentru a fi readus în starea inițială, se ridică la suma de 9203, 40 lei.
Față de cele reținute și în raport de dispozițiile art. 14 raportat la art. 998 și următoarele cod civil, s-a dispus obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabil civilmente și societatea de asigurare, la plata sumei de 21.357 lei despăgubiri materiale globale, service urmând a răspunde în calitate de comitent pentru prepus (inculpatul era angajat ca șofer la această unitate), iar SC în calitate de asigurător de răspundere civilă auto, pentru pagubele produse față de terți.
Cu privire la celelalte sume de bani solicitate de partea vătămată, așa cum s-a arătat și în întâmpinarea depusă de SC SA precum și service în cauză, s-a constatat de instanța de fond că nu s-a făcut dovada existenței acestor daune și, ca atare, nu au fost incluse în cuantumul despăgubirilor acordate.
Astfel, pagubele pricinuite la imobilul casă de locuit urmare a alunecărilor de teren din vara anului 2006, s-a constatat că nu se datorează accidentului rutier survenit în aprilie 2006, nu există nici o legătură de cauzalitate între evenimentul rutier și deteriorarea materialelor de construcție, iar pe de altă parte, proprietarul acelui imobil este tatăl părții vătămate, numitul care, de asemenea, a fost implicat în accident și suferit leziuni ușoare, care au necesitat 5-7 zile îngrijiri medicale.
Nici celelalte despăgubiri nu au fost dovedite în cauză, în sensul că anumitor persoane li s-ar fi plătit sume de bani pentru îngrijirea gospodăriei sau cu ocazia intervențiilor chirurgicale din instituțiile sanitare, așa încât nu au fost incluse aceste sume în cuantumul despăgubirilor civile.
Din ansamblul probator existent la dosar, a rezultat fără echivoc că ulterior producerii accidentului, partea vătămată a traversat o perioadă critică, viața i-a fost pusă în pericol și numai intervențiile rapide și adecvate din unitățile spitalicești au condus la recuperarea sănătății victimei.
Prin urmare, suferințele fizice la care a fost expusă partea vătămată prin acordarea inițială a celor 80 zile de îngrijiri medicale, apoi intervențiile chirurgicale la picior și deplasarea pe cadrul metalic, "fractura platou tibial cu diminuarea flexiei cu 20%, fractura falangă, fracturi costale C1-C6, deficiență locomotorie ușoară și scăderea capacității de muncă cu 30-40%", s-au apreciat a fi elemente care justifică acordarea unor însemnate daune morale, considerente față de care, același inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente și societatea de asigurare au fost obligați la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale, reprezentând prejudiciul de agrement.
Fapta ilicită și raportul de cauzalitate derivă din însuși conținutul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, iar în practica judiciară s-a apreciat că importanța daunelor morale este mai mare dacă vătămările au ca obiect persoana, decât atunci când privesc bunurile.
În consecință, cuantumul despăgubirilor morale a fost apreciat în raport de toate circumstanțele cauzei, respectiv împrejurările concrete în care s-a produs accidentul și urmările grave ale acestuia, vinovăția exclusivă a inculpatului, procentul destul de ridicat referitor la scăderea capacității de muncă a victimei, poziția procesuală a inculpatului - care nu l-a vizitat nici măcar în spital și nu i-a acordat nici un fel de sprijin material.
Drept urmare, s-a apreciat că suma de 10.000 lei acordată victimei reprezintă o reparație adecvată și echitabilă a suferințelor acesteia și, în raport de starea de fapt, este o sumă rezonabilă.
Împotriva sentinței au declarat apel inculpatul, partea vătămată și părțile responsabile civilmente B și B, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În apelul inculpatului s-a susținut că probatoriile au fost greșit interpretate și nu s-a stabilit cu certitudine vinovăția sa, astfel că se impune efectuarea unei noi expertize tehnice auto formată din 3 experți care să stabilească dinamica și condițiile producerii accidentului, cât și a unei expertize medico-legale întrucât există contradicții între rapoartele medico-legale efectuate în cauză.
Pe latură civilă, s-a susținut că atât despăgubirile civile, cât și daunele morale sunt mari și nejustificate în raport cu probatoriul administrat.
În apelul părții vătămate s-a susținut că instanța de fond în mod greșit nu a dispus și obligarea inculpatului în solidar cu părțile responsabile civilmente și asiguratorul la o rentă periodică lunară în cuantum de 900 lei raportat la gradul de 30-40 % cu care i-a fost scăzută capacitatea de muncă.
SA B, în motivele de apel, a susținut că în mod greșit a fost obligată societatea la despăgubiri civile în solidar cu inculpatul și cu societatea de asigurare întrucât inculpatul trebuia să suporte în solidar numai cu societatea de asigurare, despăgubirile civile și cheltuielile judiciare.
SC SA a criticat sentința în sensul că instanța de fond a încălcat dispozițiile art.42 lit.d din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.3108 din 10.12.2004 în sensul că a obligat inculpatul în solidar cu asiguratorul la plata unor despăgubiri globale nedovedite de către partea civilă cu documente justificative cât și la cheltuieli judiciare statului.
Prin decizia penală nr. 98 din 26 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul cu nr-, s-a dispus admiterea apelurilor declarate de partea vătămată și asiguratorul B, s-a desființat sentința instanței de fond și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SA și asigurătorul SC SA B - Sucursala G, la 350 lei rentă periodică lunară către partea civilă, cu începere de la data pronunțării sentinței penale apelate și până la încetarea stării care a impus această plată.
S-a înlăturat din sentință dispoziția privind obligarea asigurătorului la plata sumei de 450 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare statului și s-a menținut restul dispozițiilor hotărârii instanței de fond.
Au fost respinse ca nefondate apelurile părții responsabile civilmente SC SA B (fosta service) și inculpatului și au fost obligați fiecare dintre apelanți la câte 50 lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de fond a constatat în esență că fapta inculpatului de a pricinui o vătămare corporală părții vătămate căreia i-au fost necesare pentru vindecare un număr de 75 -80 zile de îngrijiri medicale din culpă, datorită nerespectării măsurilor de prevedere în exercițiul unei profesii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. 2 și 4.pen. vinovăția exclusivă a acestuia fiind pe deplin dovedită cu concluziile expertizei tehnice auto efectuată în cauză unde se arată că producerea accidentului s-a datorat nerespectării prevederilor art.153 alin.1 și 3 și art.158 lit. k din Regulamentul de aplicare a OG.195/2002, care se coroborează cu depozițiile martorilor, G, G,.
Susținerile inculpatului, în sensul că și victima a contribuit la producerea accidentului rutier, nu au fost dovedite prin nici un mijloc de probă.
Tribunalul a apreciat că nu se justifică o nouă expertiză tehnică auto care să stabilească dinamica producerii accidentului întrucât, prin expertiza tehnică auto făcută în cursul urmăririi penale, s-a stabilit atât dinamica producerii accidentului cât și vinovăția inculpatului în producerea acesteia, expertiză tehnică la care nu s-au formulat obiecțiuni.
Concluziile raportului de expertiză se coroborează cu declarațiile martorilor audiați, și și ale inculpatului, care a recunoscut că accidentul s-a datorat faptului că autoutilitara a pătruns pe sensul său de mers, intrând practic în autovehiculul condus de partea vătămată.
De asemenea, tribunalul a apreciat că nu se justifică nici efectuarea unei noi expertize medico-legale, întrucât nu există contradicții între cele efectuate, singurele diferențe fiind datorate internărilor și intervențiilor chirurgicale la care a fost supusă partea vătămată și constatările ulterioare.
S-a apreciat că nici critica referitoare la rezolvarea laturii civile nu este întemeiată, instanța de fond acordând despăgubirile în conformitate cu principiul reparației integrale a prejudiciului și cu dispozițiile art.998-999.civ. 1000 alin. 3.civ. și 1001.civ. prejudiciul fiind dovedit cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, cu declarațiile martorilor și și expertizele efectuate în cauză.
S-a apreciat că și cuantumul daunelor morale este bine stabilit având în vedere leziunile cauzate prin fapta inculpatului cât și infirmitate produsă acesteia.
Instanța de fond în mod greșit nu a stabilit și nu a acordat o rentă periodică lunară părții vătămate de vreme ce, prin raportul de expertiză medico legală s-a concluzionat că acesta a rămas cu o infirmitate fizică posttraumatică cu scăderea capacității de muncă în procent de 30-40 %, fără a fi încadrat în grad de invaliditate.
La data de 23.07.2007 partea vătămată a fost supusă unei noi expertize medico legale, care a concluzionat că a rămas cu o infirmitate fizică posttraumatică cu scăderea capacității de muncă și astfel s- apreciat că va trebui să depună un efort suplimentar corespunzător scăderii capacității de muncă pentru a realiza veniturile reale pe postul și locul de muncă deținute anterior accidentului.
Având în vedere venitul net lunar, infirmitatea fizică posttraumatică și scăderea capacității de muncă al părții vătămate în proporție de 30 - 40 %, inculpatul a fost astfel obligat - în solidar cu partea responsabilă civilmente și asigurătorul - la 350 lei rentă periodică lunară către partea civilă, cu începere de la data pronunțării sentinței apelate și până la încetarea stării care a impus această plată.
În legătură cu apelul declarat de SC SA B, Tribunalul a apreciat că instanța de fond în mod corect a obligat această parte responsabilă civilmente, în solidar cu inculpatul, având în vedere dispozițiile art. 1000 alin. 3.civ. răspunderea comitentului pentru prejudiciul cauzat de prepus și art.1001 civ. răspunderea pentru lucru, iar solidaritatea rezultă din dispozițiile art. 1003.civ. această societate fiind proprietara autoutilitarei condusă de inculpat iar inculpatul fiind salariatul acestei unități.
Criticile formulate în apel d e către SC s-au apreciat a fi neîntemeiate, constatându-se în acest sens că instanța de fond, în mod just a obligat inculpatul în solidar și cu - în calitate de asigurător de răspundere civilă auto - pentru pagubele produse de terți, prejudiciul material produs în dauna părții vătămate încadrându-se în limitele prevăzute de ordinul 3108/2004 și fiind stabilit în raport cu probatoriile administrate în cauză.
Împotriva acestei decizii, au formulat recurs, în termen, inculpatul și asigurătorul "" B - Sucursala Târgu
Inculpatul a criticat hotărârile ca nelegale și netemeinice, conform motivelor scrise de recurs, invederând în primul rând faptul că în mod nelegal instanțele au respins cererea de probatorii formulată de inculpat având ca obiect efectuarea unei noi expertize tehnice care să lămurească condițiile și dinamica producerii accidentului, întrucât din expertiza efectuată în cursul urmăririi penale nu rezultă starea drumului care prezenta denivelări, nu s-a stabilit nici viteza cu care inculpatul a circulat, respectiv 46/48 km/h, conform diagramei, cu precizarea că partea civilă a fost cea care a intrat cu autoturismul său în prezoanele roții din față, modificând direcția de mers a autoturismului inculpatului; s-a invederat că în raport de concluziile unei astfel de expertize și latura civilă a cauzei ar avea o altfel de rezolvare, arătându-se că de la data ultimei expertize medico-legale starea părții vătămate s-a îmbunătățit, întrucât în prezent aceasta desfășoară activități în gospodărie, conduce autoturismul; totodată, s-a arătat că la dosarul cauzei nu se află buletinul de examinare clinică al inculpatului, impunându-se așadar, pentru o corectă rezolvare a cauzei casarea hotărârilor recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, cu respingerea ca nefondat a recursului declarat de asigurător; prin motivele scrise de recurs, inculpatul a criticat hotărârile anterioare și sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, în raport de criteriile prev.de art.72 Cod penal.
Asigurătorul SC SA a criticat decizia sub aspectul laturii civile, invocând faptul că nu s-a ținut cont de prevederile art.42 lit.d din Ordinul comisiei de supraveghere a asigurărilor nr.3108 din 10 decembrie 2004, apreciind că nu se justifică obligarea asigurătorului în solidar cu inculpatul, decât pentru sumele probate cu documente justificative și nu pentru suma de 21.537 lei; de asemenea, s-a invocat că în mod greșit instanța de apel a dispus obligarea asigurătorului la plata sumei de 500 lei reprezentând contravaloarea prestației însoțitorului, deoarece această sumă nu poate fi despăgubită de către asigurător, în temeiul dispozițiilor art.42 lit.e, care dispun că se acoperă cheltuielile cu îngrijitorii pe perioada incapacității de muncă dacă prin certificatul medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult decât salariul de bază minim brut pe economie, ori în cauza de față nu există la dosarul cauzei înscrisuri care să ateste relația bolnav-însoțitor și recomandări prin certificate medicale; de asemenea, s-a arătat că nici suma de 1.000 euro la care a fost obligat asigurătorul reprezentând banii folosiți de partea civilă pentru cheltuielile de spitalizare nu poate fi încadrată în prevederile art.42 din ordinul indicat, ca de altfel, și prestația periodică lunară în cuantum de 350 lei; ca urmare, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei, în sensul reducerii sumelor la care au fost obligați și exonerarea de plata rentei lunare periodice.
Recursurile inculpatului și asigurătorului sunt nefondate.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate și care corespund cazurilor de casare prev.de art.3859pct.10 și 14 Cod pr.penală și din oficiu în limitele prev.de art.3859alin.3 Cod pr.penală, se constată că este legală și temeinică, în concordanță cu dispozițiile legale aplicabile în materie și probele existente la dosarul cauzei.
Primele instanțe au reținut în mod corect starea de fapt și culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului pe baza tuturor probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, raport de expertiză tehnică, raport de constatare medico-legală, care se coroborează cu celelalte acte aflate la dosar, conform cărora la data de 16 aprilie 2006, inculpatul aflându-se la volanul autoutilitarei cu nr.Gj-01-, proprietatea SC, apropiindu-se de vârful unei pante a depășit persoană aflată pe bicicletă, moment în care, a intrat pe contrasens și în coliziune cu autoturismul condus de partea civilă, care circula regulamentar din față, iar în urma impactului aceasta a suferit leziuni ce au necesitat 75-80 zile îngrijiri medicale.
Susținerea recurentului inculpat în sensul că nu a avut nicio culpă în producerea accidentului, deoarece nu a depășit axul drumului, este infirmată de probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor, G, G, și raportul de expertiză tehnică care a stabilit cu certitudine cauza producerii accidentului, constituind-o părăsirea direcției de mers de către autovehiculul condus de către inculpat, acesta nerespectând prevederile art.153 alin.1 și 2 și art.158 lit.k din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 (conform acestor prevederi legale la întâlnirea a două vehicule care circulă din sensuri opuse, conducătorii acestora sunt obligați să circule cât mai aproape de marginea din dreapta a părții carosabile în sensul lor de mers, iar dacă mersul înainte de obturat de un obstacol sau de prezența altor participanți la trafic, care impun trecerea pe sensul opus, conducătorul vehiculului este obligat să reducă viteza și, la nevoie să oprească pentru a permite trecerea vehiculelor care circulă din sens opus).
Așa cum am arătat din probele existente la dosar a rezultat cu certitudine că autoutilitara condusă de către inculpat a părăsit sa de mers și a pătruns pe de sens contrar, acroșând cu partea autoturismul condus de partea civilă.
De asemenea, este nefondată susținerea acestora în sensul că nu se poate stabili dacă acesta a depășit axul drumului întrucât acesta nu era marcat, deoarece din probele dosarului rezultă că limita dintre cele două sensuri este sesizabilă, iar cioburile rezultate în urma spargerii farurilor și a lămpilor de semnalizare se aflau în zona centrală a drumului, pe sensul de mers al autoturismului 1310, rezultând așadar, că autovehiculul inculpatului a pătruns pe direcția de mers a acestuia, așa cum am arătat mai sus.
Recurentul inculpat a invocat și existența unor contradicții între probele aflate la dosarul cauzei și faptul că instanțele nu au dispus efectuarea unei noi expertize tehnice pentru lămurirea acestora, motiv apreciat de asemenea, ca nefondat, întrucât probele sunt utile, atunci când administrarea lor este necesară pentru soluționarea cauzei penale în conformitate cu legea și adevărul.
În situația în care o faptă este dovedită convingător prin probele administrate, o nouă probă care să dovedească aceeași faptă devine inutilă și nu mai trebuie să fie administrată (tocmai de aceea, potrivit art.67 alin.2 Cod pr.penală, administrarea unei probe depinde nu numai de concludența ei, cât și de utilitatea ei).
Ori, așa cum am arătat, toate împrejurările producerii accidentului au fost stabilite cu probele administrate în cauză, inclusiv raportul de expertiză întocmit în fața de cercetare judecătorească și declarațiile inculpatului în faza de urmărire penală.
Susținerea recurentului inculpat în sensul că s-au încălcat prevederile OG nr.1/2000 și ale Ordinului 255/2000, în sensul că la efectuarea actelor medico-legale au participat aceeași medici legiști, deși conform legii erau incompatibili, este nefondată, întrucât conform art.7 din ordinul invocat, medicul legist care a eliberat un certificat medico-legal nu mai poate participa la efectuarea unei noi expertize medico-legale sau la redactarea unui raport de expertiză în aceeași cauză, iar în cauza de față rezultă că raportul de constatare medico-legală a fost întocmit la 30 mai 2006 de către medicul legist, din cadrul SML G, iar raportul de expertiză medico-legală nr.288 din 23 februarie 2007, a fost întocmit de către medicii specialiști, și, iar raportul nr.1381 din 1 august 2007, a fost întocmit de către medicii specialiști, Dacăl și (așadar, legea se referă numai la incompatibilitatea medicului legist care a eliberat un certificat medico-legal în cauză de a participa la efectuarea unei noi expertize medico-legale, în cauza de față, medicul legist și nu la medicii care au întocmit un raport de expertiză medico-legală.
De altfel, raportul de expertiză medico-legală întocmit ulterior la 1 august 2007, constituie completare cu privire la primul raport de expertiză întocmit la 23 februarie 2007, în care se recomanda părții vătămate efectuarea tratamentului de specialitate recomandat și cu reevaluarea cazului după 6 luni, pentru a se stabili dacă prezintă infirmitate fizică și dacă i-a fost diminuată capacitatea de muncă ca urmare a accidentului rutier suferit la 16 aprilie 2006 (aspectele invocate de către recurentul inculpat, în motivele scrise în sensul că între anumiți medici dintre cei care au participat la efectuarea expertizei medico-legale și între aceștia și partea vătămată ar exista anumite relații, nu atrag incompatibilitatea în întocmirea actelor medico-legale menționate și nu pot constitui un temei care să pună la îndoială corectitudinea și imparțialitatea acestora.
Inculpatul a criticat hotărârile și sub aspectul pedepsei aplicate, apreciind că aceasta este prea mare în raport de criteriile prev.de art.72 Cod penal, însă instanța de recurs apreciază că s-au avut în vedere în cadrul procesului de individualizare în totalitate criteriile prevăzute de lege care se referă atât la împrejurările comiterii faptei, cât și urmările produse (partea vătămată prezintă infirmitate fizică posttraumatică cu scăderea capacității de muncă în procent de 30-40%, fără a fi încadrat în grad de invaliditate), precum și la circumstanțele personale ale inculpatului, care este infractor primar, astfel încât pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei este de natură să asigure scopul preventiv și educativ al pedepsei, prev.de art.52 Cod penal.
În ceea ce privește recursul declarat de asigurător, se constată că este nefondat, întrucât Ordinul Comisiei de supraveghere a asigurărilor nr.3108/2004, invocat în susținerea motivelor de recurs, a fost abrogat, iar forma modificată a Legii nr.136/1995, cuprinde mențiuni exprese din care rezultă numai obligația asigurătorului de a acorda despăgubiri în limita obligației acestuia stabilită anual prin hotărâre de guvern (art.49 alin.1 și art.54 alin.1 din legea menționată, arată că drepturile persoanelor păgubite prin accidente de autovehicule se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, iar art.55 din aceeași lege, arată că despăgubirile se plătesc de către asigurător, fără a face distincție în ceea ce privește natura acestor despăgubiri).
Susținerea recurentului asigurător, în sensul că sumele acordate cu titlu de despăgubiri părții civile nu au fost dovedite cu documente justificative este de asemenea nefondată, întrucât suma acordată a fost dovedită cu actele depuse de partea civilă, declarațiile martorilor, inclusiv raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în faza de cercetare judecătorească, cu precizarea că în raport de dispozițiile Legii 136/1995 despăgubirile se plătesc de către asigurator, fără a fi exclusă suma acordată cu titlul de rentă lunară.
În raport de aceste considerente, recursurile inculpatului și asiguratorului sunt nefondate, astfel încât în baza art.38515pct.1 lit.b p, vor fi respinse.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 p și 193 p;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul și asigurătorul "" B - Sucursala Târgu J, împotriva deciziei penale nr. 98 din 26 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul cu nr-.
Obligă pe fiecare dintre recurenți la câte 500 lei cheltuieli judiciare către intimatul parte civilă.
Obligă pe fiecare dintre recurenți la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 17 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
a
Red. jud.: -
Jud. apel: C-tin
06 11.2008
- 17 octombrie 2008 -
-, va urmări și încasa de la recurentul - inculpat suma de 100 lei, cheltuieli judiciare statului și de la recurentul - inculpat în solidar cu resp. civ. "" B suma de 450 lei, cu același titlu;
- SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ va urmări și încasa de la recurentul - inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente "" și asigurătorul "" B, suma de 4455,88 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare;
- ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Tg., va urmări și încasa de la recurenta asigurător "" B - Sucursala Tg. J, suma de 50 lei, cheltuieli judiciare statului;
- a Sectorului 1, va urmări și încasa de la "" suma de 50 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci, Mircea Mugurel Șelea, Robert
