Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 697/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 697
Ședința publică de la 23 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 3: Otilia Susanu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "vatamare corporala din culpa (art.184 Cod penal)", declarat de catre partile civile si impotriva deciziei penale nr.422 din 16.10.2008 pronuntata de Tribunalul I in dosarul nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul intimat asistat de av.ales, și av.ales care raspunde pentru partile civile recurente si lipsa la acest termen, lipsa fiind si partile civile intimate.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, in sensul ca partile civile recurente au depus, prin registratura, motivele de recurs formulate in scris, care se afla atasate la dosarul cauzei.
Dupa verificarea actelor si lucrarilor dosarului, nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului.
Av. avand cuvantul pentru partile civile recurente, solicita a se dispune casarea sentintei Judecatoriei I avand in vedere disp. art.385 ind.9 alin.1 pct.21 Cod procedura penala, motivat de faptul ca nu a fost introdus in cauza asiguratorul de raspundere civila, desi acest lucru este impus de dispozitiile deciziei in interesul legii, nr.1 din 28.03.2005.
Interpelata de catre instanta, daca a invocat aceste aspecte si la celelalte instante, av. sustine ca nu, a invocat in principal casarea in acest recurs avand in vedere dispozitiile art.385 pct.21 din Codul d e procedura penala, instanta de fond nu a dispus citarea unor parți.
In subsidiar, solicita a se reaprecia daunele care au fost date de catre instanta de fond catre cele doua parti civile, avand in vedere ca instanta de apel a descris o situatie de fapt total gresita, in sensul ca retine că ar fi fost persoana care a ingrijit-o pe in toata perioada de 6 luni dupa externare. In al doilea rand, se retine ca partea vatamata nu a mentionat in declaratia data in instantei ca ar fi primit ajutor din partea numitei, lucru total neadevarat, avand in vedere ca in cuprinsul declaratiei partii vatamate de la fila 27 din dosarul instantei de fond, se regaseste expres mentiunea ca a platit 500 lei catre pentru ingrijirea acordata in perioada spitalizarii.
Mai mult decat atat, instanta de apel sustine ca nu poate fi luata in considerare declaratia dată nici măcar cu privire la suma de bani pe care a acordat-o avand in vedere ca un inscris nu poate face total dovada asupra sustinerilor. A aratat, in lumina dispozitiilor art.63 alin.2, ca inscrisurile nu au valoare mai dinainte stabilita, aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata in urma examinarii tuturor probelor administrate, in scopul aflarii adevarului.
Pentru toate motivele pe care le-a aratat pe larg in scris, solicita admiterea recursului, reapreciind daunele acordate de instanta de fond. Fără cheltuieli de judecata.
Av. avand cuvantul pentru inculpatul intimat, sustine ca, in ceea ce priveste motivul de casare invocat de colega sa, achieseaza la aceasta propunere intrucat si art.54 din legea asigurarilor prevede in mod expres ca asiguratorul este introdus in mod obligatoriu de catre instanta in cauză, iar pe fondul cauzei - a se observa ca ambele instante au pronuntat o hotarare in care au avut in vedere toate probele existente la dosar. Atat din punct de vedere al sanctiunii aplicate, cat si din punct de vedere al daunelor, considera ca acestea sunt indestulatoare. Solicita respingerea recursului pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, arata ca, in urma unui accident de circulatie, a suferit leziuni pentru care au fost necesare 9-10 zile de ingrijiri medicale, fapta nefiind prevazuta de legea penala, iar cealalta parte vatamata 40-45 de zile.
Motivul invocat astazi, nu a mai fost invocat pana in prezent in celorlalte doua instante, discuta doar motivul invocat in scris de catre partile civile si anume, că se arată nemultumite de despagubirile la care a fost obligat inculpatul - care a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa prev. de art.184 alin.1 si 3 Cod penal.
de probele administrate in cauza, de probele materiale depuse in principal de catre, considera ca instanta a apreciat in mod corect daunele morale si materiale. Apreciaza ca recursul este nefondat si solicita respingerea acestuia.
Avand ultimul cuvant inculpatul intimat sustine ca este de acord cu cele spuse de catre aparatorul său.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 1274/22.04.2008 a Judecătoriei Iașis -au dispus următoarele:
Condamnă inculpatul, fiul lui și, născut 12.04.1970 în I, fără antecedente penale, la 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "vătămare corporală din culpă", prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 1 și alin. 3 Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii.
În baza dispozițiilor art. 82 Cod penal stabilește termen de încercare de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
Constată că în baza Deciziei nr. 1/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, are calitatea de parte civilă în dosarul penal nr- al Judecătoriei Iași.
În baza dispozițiilor art. 14, 15, 346 alin. 1 Cod procedură penală admite în parte cererile de constituire ca părți civile formulate de și și obligă inculpatul să achite părții civile suma de 3500 lei reprezentând despăgubiri materiale (1000 lei daune materiale și 2500 lei daune morale) și părții civile suma de 8200 lei reprezentând despăgubiri materiale(700 lei daune materiale și 7500 lei daune morale), raportat și la art. 998-999 Cod civil.
În baza dispozițiilor art. 313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății admite cererile formulate de Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. ", Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " și Serviciul de Ambulanță al Județului I și obligă inculpatul să achite Spitalului Clinic de Urgență "Prof. Dr. " suma de 174,33 lei; Spitalului Clinic De Urgență "Sf. " suma de 151,54 lei; Serviciului de Ambulanță al Județului I suma de 924 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, respectiv cheltuieli de transport efectuate pentru părțile vătămate și .
În baza dispozițiilor art. 189 și art. 191 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul să achite suma de 150 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 28.11.2006, organele de poliție s-au sesizat că pe DJ 248 I, în satul, comuna, județul I, s-a produs un accident de circulație soldat cu victime omenești, persoanele accidentate fiind și, ambele din sat, comuna, județul
Din cercetările efectuate rezultă că, în calitate de conducător al autoturismului 1310, cu numărul de înmatriculare IȘ-92-, în timp ce circula pe drumul județean I -, pe raza satului pe un sector de drum în și curbe periculoase, datorită lipsei de experiență în conducere și a neadaptării vitezei la condițiile concrete de mers a pierdut controlului volanului autoturismului care a fost proiectat într-un stâlp de electricitate după care a ieșit în decor, ajungând până la poarta locuinței numitei, lovindu-le pe numitele și care se aflau în fața porții.
Conform certificatului medico-legal numărul 2935/13.12.2006 a suferit leziuni ce au necesitat 09-10 zile de îngrijiri medicale, iar conform certificatului medico-legal numărul 2934/13.12.2006 numita a suferit leziuni ce au necesitat 40-45 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă.
În drept, fapta inculpatului care în ziua de 28.11.2006, aflat la volanul autoturismului 13010 cu numărul de înmatriculare IȘ-92- pe DJ 248 I -, pe raza satului, într-un sector de drum în, într-o succesiune de curbe periculoase, intrând pe contrasens și, datorită lipsei de experiență în conducere și neadaptării vitezei la condițiile concrete de mers (50- 0 km./) a pierdut controlul volanului autoturismului, părăsind carosabilul și lovind-o pe partea vătămată, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 40-45 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămate corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 1, 3 Cod penal.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului se va ține cont de dispozițiile art. 72 Cod penal ce indică criteriile generale de individualizare a pedepsei, și anume: dispozițiile părții generale a Codului penal; limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal; gradul de pericol social al faptei săvârșite; persoana inculpatului; împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală.
În ceea ce privește latura civilă - instanța a avut în vedere forma de vinovăție a culpei fără prevedere reținută în sarcina inculpatului, motiv pentru care, pe cale de consecință, cuantumul despăgubirilor civile solicitate de cele două părți vătămate a fost redus, atât în palierul despăgubirilor materiale, cât și în cel al despăgubirilor morale, avându-se în vedere că acest accident de circulație s-a produs ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind regimul circulației rutiere.
Pentru partea vătămată ce a solicitat 15.000 lei daune morale și 5.000 lei daune materiale. Instanța a calculat cuantumul daunelor materiale raportându-se la declarațiile martorilor propuși de partea vătămată, deoarece daunele materiale trebuie dovedite, raportat dispozițiilor Codului civil. Martorii audiați au declarat că partea vătămată are trei copii, gospodărie ce cuprinde pe lângă imobil și, vacă, păsări, o grădină în care aceasta cultivă legume (, ), fiind imobilizată din cauza accidentului, a solicitat ajutorul unei persoane, cu care s-a înțeles să fie plătită cu 1.000 lei pe lună, dar până la data audierii martorei, partea vătămată nu a plătit-o decât cu 700 lei, deoarece posibilitățile materiale ale părții vătămate nu i-au permis respectarea promisiunii. Partea vătămată n-are loc de muncă, iar soțul său este pădurar. În atari condiții, instanța nu poate acorda ca despăgubiri mai mult decât s-a dovedit, în sensul că martora a declarat că până în prezent a primit doar 700 lei.
Pentru partea vătămată - aceasta a depus un înscris autentic la dosar (fila 43) ce atestă că aceasta a cheltuit suma de 1.000 lei, reprezentând contravaloarea manoperei reparării gardului distrus ca urmare a producerii accidentului.
La aprecierea cuantumului despăgubirilor de natură morală, instanța a avut în vedere suferința pricinuită părților vătămate și în urma accidentului de circulație, respectiv numărul de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare acordat fiecărei părți vătămate în certificatele medico-legale, leziunile suferite de părțile vătămate în urma accidentului, pagubele materiale ce au fost cauzate.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel părțile civile și.
Apelantele au arătat că, în fața instanței de fond s-au administrat probatorii suficiente pentru a se acorda daunele civile solicitate la instanța de fond.
Prin decizia penală nr.422/16 octombrie 2008 Tribunalului Iași, s-au dispus următoarele:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de părțile civile și domiciliate în sat, comuna, județul I, împotriva sentinței penale nr.1274 din 22.04.2008 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr-, sentință pe care o menține.
În temeiul dispozițiilor art.189 și art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă părțile civile apelante și să plătească statului suma de câte 50 lei fiecare, cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Partea civilă a recunoscut că nu a plătit decât suma de 700 lei către martora audiată în cauză - astfel încât nu putea instanța de fond să acorde o sumă mai mare decât cea dovedită. Suma despre care se face vorbire, cea de 500 lei, care ar fi fost dată martorei - a fost dovedită cu un înscris, o declarație dată la notariat de. Probele în procesul penal se administrează în mod nemijlocit, iar declarația dată la notariat pentru a putea fi luată în considerare - trebuia coroborată cu un alt mijloc de probă. Ori nici nu a fost propusă ca martor, pentru dovedirea pretențiilor civile, de către, și nici nu rezultă din declarațiile celorlalți martori audiați realitatea situației precizate în declarație. Mai mult, nici partea vătămată, în declarația dată în fața instanței nu a precizat nimic despre, ci doar despre cealaltă martora - G.
Referitor la sumele acordate cu titlu de daune morale celor două părți civile apelante, tribunalul a reținut că, raportat la zilele de îngrijiri medicale ale fiecărei părți civile, la trauma suferită de acestea, instanța de fond a apreciat corect asupra cuantumului acestor sume.
a solicitat suma de 15000 lei, cu titlu de daune morale, iar suma de 5000 lei, tot cu titlu de daune morale.
Este incontestabil faptul că, în urma accidentului, cele două părți civile au avut o suferință atât de natură fizică cât și de natură morală, însă sumele acordate de instanța de fond sunt în concordanță cu urmările produse de accident.
În termenul prevăzut de art.3853Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de părțile civile și criticate pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prima critică vizează nelegalitatea hotărârilor și se solicită casarea cu trimitere spre rejudecare, întrucât nu a fost introdus în cauză și citat asigurătorul.
C de-al doilea motiv de recurs invocat vizează cuantumul despăgubirilor civile, solicitându-se reaprecierea probelor și majorarea cuantumului daunelor materiale și morale în limitele cerute la instanța de fond.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, care vizează cazurile de casare prevăzute de art.385 ind.9 pct.21 și pct.14 Cod procedură penală, constată că recursurile nu sunt fondate pentru considerentele ce urmează:
Participarea părților la judecată în primă instanță sau în apel, constituie un drept procesual derivat direct din dreptul la apărare și este garantată, printre altele și de principiul contradictorialității ședinței de judecată. Ca urmare, atunci când nu s-au respectat dispozițiile legale privind asigurarea participării părților la judecată, intervine o nulitate relativă - în interesul părților - care poate atrage casarea hotărârii recurate.
Cazul de casare prevăzut de art.385 ind.9 pct.21 Cod procedură penală, nu poate fi invocat din oficiu de către instanța de recurs.
Trebuie avut în vedere și faptul că, dispozițiile art.54 alin.4 din Legea 136/1995 care prevedeau că "citarea în proces a asigurătorului este obligatorie" nu mai erau în vigoare, fiind modificate prin legi succesive, respectiv Legea 172/14.05.2005, OUG nr.61 din 23.06.2005 și Legea 304/13.XI.2007.
Nici instanța de fond și nici cea de apel nu aveau obligația să introducă din oficiu, cu ocazia judecării în fond a cauzei, asigurătorul de răspundere civilă, ci doar la solicitarea părților - a inculpatului ce îi revenea și obligația de a face dovada asigurării obligatorii auto cu polița de asigurare, sau a celorlalte părți.
Nulitatea decurgând din citarea nelegală a părții trebuie invocată în termenul prevăzut de lege, or în speță, părțile civile au solicitat în recurs introducerea în cauză a asiguratorului, cerere ce nu poate fi primită de instanța de control judiciar, în cauză nefiind îndeplinite cerințele unei casări cu trimitere.
Nici cea de a doua critică invocată de recurente nu este întemeiată.
Acțiunea civilă a fost soluționată corect, în cauză administrându-se un probatoriu complet, ce a fost just apreciat de instanță.
Cuantumul daunelor materiale și morale a fost stabilit în mod corect, în concordanță cu probatoriul administrat - cu referire atât la declarațiile martorilor cât și la înscrisurile depuse de părțile civile recurente.
Înscrisul la care face referire recurenta - și anume actul notarial ce atestă că ar fi dat 500 lei martorei pentru îngrijirea pe care i-ar fi acordat-o în perioada spitalizării, nu se coroborează cu alte probe, așa încât în mod corect instanța s-a raportat la întregul probatoriu administrat, pe care l-a apreciat în sensul prevăzut de art.63 al.21Cod procedură penală.
Constatând că nu sunt motive de casare a hotărârilor recurate, potrivit art.385 ind.15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile părților civile.
În baza dispozițiilor art.192 al.2 Cod procedură penală, recurentele vor fi obligate să plătească statului cheltuielile judiciare din recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de părțile civile și împotriva deciziei penale nr.422 din 16.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurente să plătească statului suma de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.12.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
12.2009.-
2 ex.-
Președinte:Maria CenușăJudecători:Maria Cenușă, Aurel Dublea, Otilia Susanu
