Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 708/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 708/
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Uzună
JUDECĂTOR 2: Eleni Cristina Marcu
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat prin Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de:
- asigurător" INSURANCE ". prin Sucursala C cu sediul în municipiul C,-, județul C, împotriva deciziei penale nr.391 din data de 07 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.243 din data de 23 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-, privind pe inculpatul - domiciliat în municipiul C,-, județul C, trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.184 alin.2,4 Cod penal.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:
- intimatul inculpat - în stare de arest și asistat de apărătorul din oficiu al acestuia - avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.5088/2009, emisă de Baroul d e Avocați
Se constată lipsa:
- intimatei parte civilă pentru care răspunde avocat ales - în baza împuternicirii avocațiale nr.733/2009, emisă de Baroul d e Avocați C - Cabinet Individual de Avocat;
- recurentului asigurător " INSURANCE " prin Sucursala C;
- intimatei parte civilă - Spitalul Clinic de Urgență
Prin referatul oral al cauzei, grefierul de ședință învederează instanței că s-au depus la dosarul cauzei de către recurentul asigurător " INSURANCE " prin Sucursala C, motivele de recurs.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător ales al intimatei parte civilă, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de asigurător ca nefondat, apreciind că hotărârea pronunțată de instanța de apel este temeinică și legală, despăgubirile au fost stabilite și nefiind contestate își însușește valoarea acestora, pe care o consideră îndestulătoare.
De asemenea, apreciază că se impune obligarea în solidar atât a părții responsabile civilmente cât și a inculpatului la plata acestora iar motivele invocat nu subzistă în prezenta cauză.
Avocat, apărător din oficiu al intimatului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de asigurător.
Cazul de casare este cel prevăzut de disp.art.3859pct.14 Cod procedură penală, în sensul greșitei individualizări a cuantumului despăgubirilor civile.
Solicită reducerea la Jac uantumului despăgubirilor morale pentru a se ajunge la cuantum stabilit de instanța de fond cvu aplicarea disp.art.189 Cod procedură penală.
Procurorul, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de asigurător și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de apel prin care în mod corect a fost obligat asigurătorul în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul declarat de asigurător și achiesează la concluziile apărătorului său.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată că prin sentința penală nr.243/23.02.2009 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-s-au dispus următoarele:
În baza art 184 alin 2,4 pen cu aplic art 74 alin 2 și art 76 lit e pen condamnă inculpatul (fiul lui și, născut la data de 17.04.1985 în C, CNP -, domiciliat în C- A) la pedeapsa de 1500 lei amendă penală.
În baza art 631c pen atrage atenția inculpatului că neexecutarea cu rea-credință a amenzii penale poate impune înlocuirea acesteia cu pedeapsa închisorii.
În baza art 14 si 346 pr.pen obligă inculpatul alături de asigurătorul SC SA (în limita plafonului legal) la plata sumei de 2558,01 lei în favoarea părții civile Spitalul Clinic de Urgență B cu titlu de daune materiale; 9205 lei cu titlu de daune materiale și 20.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea părții civile .
În baza art 191c.pr.pen obligă inculpatul la plata sumei de 650 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța nr 8389/P/2006 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art 184 alin 2,4 pen.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că la data de 28.08.2006, în timp ce conducea autoturismul marca cu nr de înmatriculare - pe Bd 1 - din C, inculpatul a provocat un accident rutier ca urmare a încălcării prev. art 158 lit m și art 180 alin 7 din Regulamentul de aplicare a 195/2002, accident soldat cu vătămarea corporală a numitei, care pentru vindecarea leziunilor suferite a necesitat 6 luni de îngrijiri medicale.
Coroborând mijloacele de probă administrate pe parcursul procesului penal instanța reține următoarea situație de fapt: la data de 28.08.2006, în jurul orei 12 inculpatul circula pe bulevardul 1 - ( circulația desfășurându-se pe câte 3 benzi pe sens), din direcția spre Gara CFR, la volanul autoturismului marca cu numărul de înmatriculare -, având ca pasager pe locul dreapta față pe prietena sa,. Deplasarea se efectua cu o viteză de 40- 45 km/, inițial pe a doua a sensului, iar ulterior pe a treia.
La un moment dat, mașina condusă de inculpat a ajuns în dreptul unității de scafandri aflate în partea dreaptă raportat la sensul de deplasare și al Liceului amplasat pe partea stânga.
În același timp, partea vătămată a ieșit din clădirea Liceului, însoțită de directoarea instituției, martora -. Cum partea vătămată a comunicat martorei că are mașina parcată în zona Unității de, cu 20 metri anterior trecerii pentru pietoni (raportat la direcția de deplasare a inculpatului ), a fost condusă de martoră până în dreptul marcajului pietonal. După ce s-a asigurat și a observat că autoturismele de pe cele trei benzi ale sensului Gară - opriseră pentru a-i acorda prioritate, partea vătămată a inițiat traversarea străzii.
Ajungând la axul drumului, partea vătămată s-a reasigurat și a sesizat că a treia a sensului - Gară este liberă, iar vehiculele aflate pe benzile unu și doi opriseră. în aceste condiții, a continuat traversarea, însă după câțiva pași a fost lovită cu aripa stânga față a autovehiculului condus de inculpat, care schimbase de rulare, trecând pe a treia, fără a observa vehiculele oprite pentru acordarea priorității.
Partea vătămată a fost preluată pe motor, pe parbriz și de aici proiectată pe carosabil; inculpatul a oprit autoturismul pe a treia, la 7 -8 metri de victimă, a urcat-o în autovehicul și a transportat-o la spital.
După sosirea organelor de poliție, inculpatul s-a reîntors la locul accidentului, însă a poziționat autovehiculul la o distanță mai mare de trecerea de pietoni față de cea la care oprise după accident, pretinzând că nu-și mai amintește exact locul și că partea vătămată ar fi traversat după terminarea marcajului pietonal, neregulamentar.
Ca urmare a vătămărilor cauzate prin accident, partea vătămată a fost internată la Spitalul de Urgență B; prin raportul de constatare medico-legală nr. 391/AC/2006 s-a concluzionat că aceasta a suferit leziuni care s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, ce pot data din 28.08.2006 și care au necesitat pentru vindecare 90-100 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații.
Ulterior, prin raportul de expertiză medico-legală nr.76/AC/2007 durata îngrijirilor medicale a fost prelungită la șase luni, cu precizarea că leziunile nu au pus în primejdie viața victimei.
Pentru lămurirea împrejurărilor cauzei, în cursul urmăririi penale a fost efectuată o expertiză tehnică auto de către dl. Expert Domnel. Raportul întocmit a concluzionat că viteza cu care a circulat autoturismul condus de inculpate în premomentul evenimentului rutier a fost de 44- 45 km/,_ starea de pericol a fost creată în exclusivitate de conducătorul auto, care la viteza sa de deplasare nu a avut posibilitatea tehnică a evitării impactului.
Expertul a precizat că declarațiile inculpatului referitoare la încercarea părții vătămate de a traversa la circa 15 metri de marcaj trebuie private prin prisma faptului că partea vătămată acroșată pe trecerea de pietoni a fost proiectată pe carosabil, după marcajul pietonal. Între momentul impactului și cel al căderii victimei la sol, autovehiculul a rulat cu 12,26 m/s, astfel că partea vătămată a fost proiectată la circa 16- 18 metri de la terminarea liniilor zebrate.
Răspunzând obiectiunilor formulate de inculpate, expertul a demonstrat matematic faptul că partea vătămată încerca traversarea pe marcajul pietonal astfel: autoturismul rula cu o viteză de 12,26 m/s, iar din momentul preluării pietonului,alunecării pe, spargerii parbrizului, proiectării pe carosabil și până la oprirea autoturismului s-au scurs aproximativ două secunde, timp în care vehiculul a parcurs distanța de 26- 27 metri de la mijlocul marcajului până la oprirea autoturismului.
La solicitarea inculpatului, în cursul urmăririi penale a fost efectuată oad oua expertiză tehnică de către dl.expert. Noul raport a stabilit viteza de deplasare a autoturismului la 40,28 km/, locul accidentului ca fiind pe a treia a sensului -Gară pe trecerea de pietoni, că starea de pericol a fost creată de conducătorul auto, care nu a acordat prioritate pietonului aflat în traversare pe marcajul pietonal.
Raportat la probele administrate, rezultă că accidentul s-a produs pe marcajul pietonal, din culpa exclusivă a inculpatului, care nu a acordat prioritate pietonului angajat în traversarea regulamentară a străzii.
Situația de fapt astfel cum a fost reținută a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă:proces- verbal de cercetare la fațalocului însoțit de schița locului faptei și fotografii;raportul de inspecție tehnică;declarațiile părții vătămate, potrivit căreia după ce s-a asigurat că dinspre oraș spre direcția M s-au oprit mașinile care circulau pe cele 3 benzi, s-a angajat în traversarea Bd 1 - pe marcajul pietonal; când a ajuns la Ja drumului s-a asigurat că mașinile ce veneau din direcția M spre C opresc pentru a-I da prioritate la continuarea traversării drumului; văzând că mașinile de pe cele două benzi au oprit pentru a-I acorda prioritate, partea vătămată a continuat traversarea străzii pe marcajul pietonal; după ce a făcut câțiva pași, partea vătămată a fost lovită de o mașină și și-a pierdut conștiența; partea vătămată a precizat că a fost condusă până în apropierea trecerii de pietoni de martora - și că a traversat pe marcajul pietonal întrucât traficul era foarte aglomerat;raportul de constatare medico-legală nr. 391/AC/2006emis de Serviciul de Medicină Legală C prin care s-a concluzionat că partea vătămată a suferit leziuni care s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, ce pot data din 28.08.2006 și care au necesitat pentru vindecare 90-100 zile de îngrijiri medicale;raportul de expertiză medico-legalănr.76/AC/2007 durata îngrijirilor medicale a fost prelungită la șase luni, cu precizarea că leziunile nu au pus în primejdie viața victimei;rapoarte de expertiză tehnică judiciarăși răspunsurile la obiecțiuni; declarațiile martorilor-(care a însoțit-o pe partea vătămată până în dreptul trecerii pentru pietoni a Bd 1 -, partea vătămată făcând precizarea că dorește să traverseze pe marcajul pietonal întrucât traficul era extrem de aglomerat; pentru că afara începuse să picure, martora, directoarea Grupului Școlar CA, s-a despărțit de partea vătămată care se pregătea să traverseze strada și s-a întors la liceu, fiind anunțată ulterior de partea civilă că a fost implicată într-un accident rutier; (potrivit căruia într-o zi, în timp ce se afla în blocului, a auzit o pocnitură; s-a deplasat spre stradă, pe Bd 1 -, ocazie cu care a observat că o femeie era căzută pe stradă, la o distanță de 5-6 față de marcajul pietonal, spre direcția gară; femeia respectivă fusese accidentată de o mașină; șoferul mașinii a afirmat că îi pare rău de cele întâmplate și că nu a observat-o pe partea vătămată, astfel că nu a putut frâna;înscrisuri referitoare la autoturism.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a declarat că în ziua de 28.08.2006, în jurul orei 11.55, conducea autovehiculul mixt cu nr de înmatriculare - pe Bd 1 - dinspre spre gară pe a 3-a; pentru că din spatele mașinii sale a intrat în depășire un microbuz care a trecut în fața mașinii lui,iar șoferul acelui microbuz a frânat, în acel moment mașina condusă de inculpat a lovit o femeie care s-a izbit cu capul de parbriz; inculpatul a precizat că afară ploua foarte tare. Inculpatul deși a susținut că nu și-a mai amintit cu exactitate care a fost locul unde a accidentat-o pe partea vătămată și după ce a revenit de la spital unde a condus-o pe partea vătămată, a așezat mașina pentru a se face cercetarea la fața locului acolo unde a considerat el ca a avut loc accidental rutier și în orice caz acroșarea victimei s-a produs la o distanță de aprox 20 după marcajul pietonal.
Varianta susținută de inculpat a fost confirmată și de martora, aceasta declarând că în ziua accidentului rutier se afla în calitate de pasager pe locul din dreapta șoferului, în mașina condusă de inculpat; în timp ce mașina inculpatului se deplasa pe a 3-a de lângă axul drumului, oav enit de pe a 2-a și a pătruns pe a 3-a, intrând în fața mașinii conduse de inculpat. Apoi martora a observat cum la mică distanță, în fața mașinii conduse de inculpat, după ce aceasta a trecut de marcajul pietonal, a apărut o femeie care traversa strada și în acel moment s-a produs impactul dintre mașina condusă de inculpat și pieton; martora a declarat că a observat după ce s-a produs accidentul, când a coborât din mașină, că victima a fost accidentată la o distanță de 10 după marcajul pietonal.
Așadar în cauză există varianta susținută de inculpat și prietena lui în sensul că accidentarea părții vătămate s-a produs la o distanță de 10 după marcajul pietonal, spre direcția gară și varianta susținută de partea vătămată în sensul că a fost accidentată de mașina condusă de inculpat pe trecerea de pietoni.
Explicația adusă de inculpat a fost aceea că întrucât afară a început să plouă, partea vătămată, deși s-a angajat probabil inițial în traversarea străzii pe marcajul pietonal,ulterior a scurtat drumul traversând în diagonală strada, fără a mai respecta marcajul pietonal pentru a ajunge mai repede la mașina parcată în apropierea centrului de scafandri.
Partea vătămată a combătut această explicație precizând că a observat că bulevardul era intens circulat și tocmai de aceea s-a angajat în traversarea străzii pe trecerea de pietoni, că afară doar picura și deci nu a avut motive sa grabeasca pasul și nici nu a tăiat în diagonală strada pentru a ajunge mai repede la mașina, în condițiile în care mașina o parcase pe partea opusă liceului, în spatele trecerii de pietoni la 50-60, spre, astfel cum a observat și martora -; în aceste condiții argumentarea inculpatului privind traversarea în diagonală a străzii de către partea vătămată, după marcajul pietonal,la 10 în față, în direcția gară, pentru a ajunge mai repede la mașină, devreme ce mașina ei era parcată în spatele trecerii de pietoni, în direcția, nu poate fi primită întrucât s-ar fi realizat o îndepărtare de destinația dorită.
Instanta constată că martora a declarat că nu a fost atentă la drum și că abia după producerea accidentului când a coborât din mașină, a observat că trecerea de pietoni era în spatele mașinii la o distanță de 10 ; aceasta deducție a martorei, în sensul că accidentul ar fi avut loc dicolo de trecerea pentru pietoni la distanță de 10 întrucât mașina condusă de inculpat se oprise la acea distanță după accident, nu are importanță întrucât astfel cum s-a stabilit prin expertiza tehnică auto- după accidentarea părții vătămate mașina nu s-a oprit imediat ci a continuat rularea cu o viteză mică.
Manevra explicată de inculpat în sensul că a fost depășit de o altă mașină care a trecut brusc de pe a 2-a pe pe care se deplasa mașina inculpatului, lipsa de experiență în condus a inculpatului, care obținuse permisul doar de 20 de zile,lipsa oricăror urme de frânare și afirmația inculpatului că nu a observat-o pe partea vătămată în premomentul accidentului întrucât era preocupat de celelalte mașini din trafic precum și de faptul că ploaia îi îngreuna vizibilitatea în oglinzile retrovizoare, duc la concluzia că accidentul s-a produs pe fondul neatenției în conducerea mașinii din partea inculpatului, nereducerii vitezei în apropierea trecerii de pietoni și neacordării priorității pietonilor angajați în traversare pe sensul său de mers.Inculpatul ar fi trebuit să dea dovadă de diligență în activitatea de conducere a mașinii în trafic dată fiind vizibilitatea redusa din cauza ploii și apropierea de trecerea de pietoni,care era avertizată prin marcaj pietonal și indicatoare.
Împotriva sentinței penale pronunțate de către instanța de fond au formulat apel PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CONSTANȚA, inculpatul, partea civilă și asiguratorul SC INSURANCE SA, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanțaa formulat apel împotriva sentinței penale nr. 243/23.02.2009 a Judecătoriei Constanța.
S-a reținut în motivele de apel faptul că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2 și 4 cod penal, constând în aceea că, la data de 28.08.2006 a produs un accident rutier soldat cu vătămarea corporală a părții vătămate, care a necesitat pentru vindecare 6 luni de îngrijiri medicale. Prin sentința penală apelată, instanța de fond a reținut disp. art. 74 alin. 2 cod penal și art. 76 lit. e cod penal și a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1500 lei amendă penală.
Apreciază că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală, având în vedere cuantumul redus al pedepsei aplicate inculpatului, în raport de pericolul social al faptei de vătămare corporală a victimei, ce a necesitat o durată lungă de timp pentru vindecare.
Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și, rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie înlăturate disp. art. 74 alin. 2 cod penal și art. 76 lit. e cod penal, urmând a fi condamnat inculpatul la o pedeapsă care să justifice gradul de pericol social al faptei, iar ca modalitate de executare suspendarea executării pedepsei. De asemenea, solicită menținerea dispozițiilor instanței de fond privind acordarea despăgubirilor civile.
Apelanta intimată parte civilă, menționează că apelul vizează latura civilă a cauzei, întrucât în mod greșit instanța de fond nu a admis în totalitate pretențiile civile formulate de partea civilă.
Urmează a se constata că suma de 11.280 lei, solicitată cu titlu de daune materiale a fost pe deplin dovedită, conform înscrisurilor medicale depuse la dosar și, de asemenea, suma de 90.000 lei, solicitată cu titlu de daune morale, este justificată, față de suferințele părții vătămate și față de împrejurarea că timp de 6 luni s-a aflat în concediu de odihnă și nu și-a putut desfășura activitățile în mod obișnuit.
Pentru aceste considerente, apreciind că sumele de 20.000 lei - daune morale și, respectiv 9.205 lei - daune materiale, acordate de către instanța de fond cu titlu de despăgubiri civile părții vătămate, nu sunt îndestulătoare, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și, rejudecând, încuviințarea pretențiilor civile în cuantumul solicitat de partea civilă.
Apelantul -intimat - asigurator solicită diminuarea pretențiilor civile la care a fost obligat inculpatul în solidar cu acesta, menționând că numai o parte dintre acestea au fost dovedite, restul pretențiilor acordate fiind disproporționat de mari.
Apelantul inculpat, arată că primul motiv de apel îl reprezintă existența unor contradicții între considerentele și dispozitivul hotărârii instanței de fond, cu privire la cuantumul pretențiilor civile acordate.
Astfel, în dispozitivul sentinței se menționează că instanța a dispus în sensul obligării inculpatului la plata sumei de 9.205 lei cu titlu de daune materiale și 20.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea părții civile, deci în total 29.205 lei.
Cu toate acestea, în considerente se menționează că instanța dispune obligarea inculpatului la plata sumei totale de 110.000 lei către partea civilă, în contradictoriu cu cele consemnate în dispozitiv.
Având în vedere aceste aspecte, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b cod procedură penală, apreciază că se impune admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru soluționarea fondului acțiunii civile.
Al doilea motiv de apel îl constituie faptul că instanța de fond a dispus în mod greșit respingerea cererii de administrare a probei cu o nouă expertiză tehnică auto.
Astfel, în cuprinsul expertizei efectuate în cursul urmăririi penale, dinamica producerii accidentului de circulație se fundamentează în mod exclusiv pe declarația părții vătămate, fără a se argumenta în nici un fel cu privire la efectuarea manevrei de schimbare a benzilor de mers.
De asemenea, nu se stabilește care este locul impactului dintre partea civilă și autoturismul condus de către inculpat, esențial în stabilirea dinamicii producerii accidentului de circulație și a persoanei vinovate, motiv pentru care apreciază că se impune efectuarea unei noi expertize tehnice auto, întrucât solicitarea a fost respinsă în mod nelegal de către instanța de fond.
Ultimul motiv de apel reprezintă greșita condamnare a inculpatului și obligarea acestuia la plata de despăgubiri către părțile civile Spitalul Clinic Județean de Urgență C și.
Fără o corectă argumentare, instanța de fond a înlăturat declarațiile martorei, pasageră în autoturismul inculpatului, declarații ce se coroborează cu cele ale inculpatului. Totodată, expertiza efectuată nu a stabilit în mod clar și pe bază de probe că locul accidentului ar fi fost chiar pe trecerea de pietoni, urmând a se avea în vedere și declarațiile părții vătămate, în sensul că la momentul accidentului ploua foarte tare, aceasta având autoturismul parcat pe cealaltă parte a drumului, oblic față de trecerea de pietoni și că se grăbea să treacă strada pentru a ajunge la autoturism.
În aceste condiții, apreciază că nu se poate reține că locul impactului a fost pe trecerea de pietoni, cu consecința imposibilității de a se reține culpa inculpatului în producerea accidentului, cu atât mai mult cu cât s-a stabilit prin raportul de expertiză viteza de deplasare la 40 km/.
Pentru aceste motive, întrucât în mod greșit s-a dispus condamnarea inculpatului, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și, rejudecând, achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a cod procedură penală rap. la art. 10 lit. d cod procedură penală.
Prin decizia penală nr.391 din data de 07.10.2009, pronunțată în dosarul penal nr.9823/-, Tribunalul Constanța, n baza art.379 pct. 1 lit.b C.P.P.;
A respins ca nefondate apelurile declarate de apelantul - intimat - inculpat și de către apelantul - asigurator SC INSURANCE SA C împotriva sentinței penale nr.243/23.02.2009 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-.
În baza art.379 pct.2 lit a C.P.P.;
A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța și de către apelanta - intimată - parte vătămată - parte civilă împotriva sentinței penale nr.243/23.02.2009 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-.
A desființat sentința penală. apelată și rejudecând, a disous:
În baza art. 184 alin. 2 și 4 cu aplic. art. 74 alin. 2 - art. 76 lit.e;
Condamnarea pe inculpatul la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 71 alin. 1 și 2;
Interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza II și b.
În baza art. 81:
Suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare pe durata termenului de încercare prev.de art. 82 respectiv pe durata termenului de 2 ani și 4 luni.
În baza art. 71 alin. 5;
Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 C.P.P.;
A atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor legale privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
A majorat cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul alături de asigurator ( în limita plafonului legal ) către parte civilă de la suma de 20.000 lei la suma de 40.000 lei.
A înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile contrare prezentei decizii.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 192 alin.2 C.P.P.;
A obligat apelantul - inculpat și apelantul - asigurator la câte 60 lei fiecare cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.192 alin.3 C.P.P.;
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța și al părții civile au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță de control judiciar a hotărât că soluția instanței de fond este criticabilă sub următoarele chestiuni:
Sub aspectul laturii obiective, tribunalul reține că fapta inculpatului care la data de 28.08.2006, în timp ce conducea autoturismul mixt, cu numărul de înmatriculare - pe bulevardul 1 - din municipiul C, încălcând disp. art.158 lit.m și art.180 alin. 7 din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002 (privind reducerea vitezei la trecerile pentru pietoni semnalizate și acordarea de prioritate pietonilor angajați în traversarea -pe sensul său de mers-pe drumurilor publice pe trecerile marcate sau semnalizate), a produs un accident rutier, soldat cu vătămarea corporală a părții vătămate, ce a necesitat pentru vindecare șase luni de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 184 alin.2 și 4.pen.
Sub aspectul laturii subiective inculpatul a comis infracțiunea din culpă.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului de către prima instanță s-au avut in vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art 72 pen: dispozițiile părții generale a codului penal privind forma de vinovăție, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal pentru infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 184 alin.2 și 4.pen, gradul de pericol social concret al infracțiunii dat de împrejurările în care a fost comisă,de urmările produse, de circumstanțele personale ale inculpatului: acesta are vârsta de 23 de ani,are un loc de muncă stabil, s-a prezentat la termenele fixate manifestând interes față de desfășurarea prezentului proces și nu are antecedente penale; aceste din urmă împrejurări care vizează situația personală a inculpatului care au fost valorificate de instanța de fond în mod corect ca circumstanță atenuantă judiciară-art 74 alin 2 pen.
Tribunalul apreciază că se impune a se reține în contrapondere și faptul că inculpatul a produs un accident rutier soldat cu vătămarea corporală a părții vătămate, care a necesitat pentru vindecare 6 luni de îngrijiri medicale astfel că se agravează pericolul social al faptei de vătămare corporală a victimei în raport de faptul că partea vătămată a necesitat o durată lungă de timp pentru vindecare.
Reținându-se disp. art. 74 alin. 2 cod penal și art. 76 lit. e cod penal, tribunalul apreciază că scopul educativ al pedepsei poate fi atins prin condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea sub minimul special, care să justifice gradul de pericol social al faptei, pentru reeducarea inculpatului fiind suficientă ca modalitate de executare suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În ceea ce privește apelul părții vătămate - parte civilă tribunalul constată că suma de 11.280 lei, solicitată cu titlu de daune materiale a fost pe deplin dovedită, conform înscrisurilor medicale depuse la dosar și, de asemenea, suma de 90.000 lei, solicitată cu titlu de daune morale, este disproporționat de mare, față de suferințele părții vătămate și față de împrejurarea că timp de 6 luni s-a aflat în concediu de odihnă și nu și-a putut desfășura activitățile în mod obișnuit, apreciind că suma de 40.000 lei - daune morale cu titlu de despăgubiri civile - daune morale ce se vor acorda părții vătămate, sunt îndestulătoare.
În termen legal, împotriva deciziei penale nr.391 din 07 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța și a sentinței penale nr.243 din data de 23 februarie 2009, ambele în dosarul cu același număr -, a declarat recurs asigurătorul " Vienna Insurance " C criticându-le pentru greșita soluționare a laturii civile, contestând sumele acordate de prima instanță către partea civilă cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuieli ședințe kinetoterapie, diferența dintre remunerația lunară și c/valoarea indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă precum și, diferența de cheltuieli cu medicamente achitate din surse proprii.
Se mai susține că, daunele morale acordate aceleași părți civile sunt excesive în raport cu situația financiară a membrilor societății civile, cu situația economiei statului român la acest moment, având un impact social negativ întrucât stimulează persoana vătămată de a vedea într-un eveniment tragic și o latură profitabilă.
Se mai arată că, daunele morale excesive produc consecința înlăturării aplicabilității instituțiilor împăcării părților, retragerii plângerii prealabile, disponibilitatea acțiunii civile deoarece părțile civile vor urmări să se judece pentru a obține despăgubiri civile cât mai mari.
La Curtea de APEL CONSTANȚA cauza s-a înregistrat sub același număr -.
Examinând probatoriul administrat și hotărârile atacate în raport de criticile aduse și din oficiu, curtea constată că recursul declarat de asigurătorul " Vienna Insurance " C, este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin fapta ilicită a inculpatului, a fost vătămată atât din punct de vedere material cât și moral.
În mod corect s-a stabilit în cauză obligarea acestuia la repararea pagubei sub ambele aspecte, cele două obligații de dezdăunare având același izvor, fapta ilicită comisă.
Din probele administrate în cauză, rezultă că, despăgubirile civile reprezentând daune materiale au fost dovedite, cuantumul acestora fiind corect stabilit.
În ceea ce privește despăgubirile civile reprezentând daune morale, în cuantum de 40.000 lei, instanța apreciază că acestea nu au caracter excesiv, în raport de suferințele fizice și psihice pe care partea civilă, le-a suportat într-o perioadă de 6 luni necesară pentru refacerea sănătății.
Reținându-se incidența disp.art.54 din Legea nr.136/1995, obligarea societății de asigurare la plata despăgubirilor civile reprezentând daune materiale și morale alături de inculpat, este corectă.
Față de cele ce preced, curtea în baza art.38515alin.1 pct.1 lit."b" Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul parte responsabilă civilmente " Vienna Insurance " prin Sucursala
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga recurentul parte responsabilă civilmente " Vienna Insurance " prin Sucursala C, la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 300 lei.
În baza art.189 Cod procedură penală, onorariul avocat oficiu în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515alin.1 pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul parte responsabilă civilmente" INSURANCE ". prin Sucursala C cu sediul în municipiul C,-, județul C, împotriva deciziei penale nr.391 din data de 07 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.243 din data de 23 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-, privind pe inculpatul - domiciliat în municipiul C,-, județul
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Obligă recurentul parte responsabilă civilmente " Vienna Insurance " prin Sucursala C la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 300 lei.
În baza art.189 Cod procedură penală,
Onorariul avocat oficiu în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Jud.fond -
Jud.apel -;
Red.dec.Jud./08.01.2010
Tehnored.Gref./ 2 ex.
Data:08.01.2010
Președinte:Maria UzunăJudecători:Maria Uzună, Eleni Cristina Marcu, Viorica
