Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 768/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 768
Ședința publică de la 07 2008
PREȘEDINTE: Valentina Trifănescu JUDECĂTOR 2: Membri Doru Filimon
- - - - JUDECĂTOR 3: George
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor din ședința publică de la 3 2008, consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, ce parte parte integrantă din prezenta decizie, privind recursurile declarate de inculpații, G, partea civilă și recurenții asigurători SC Reasigurare ASTRA SA - Sucursala S și SC Românească SA B - Sucursala O, împotriva deciziei penale nr. 100 de la 7 mai 2008 pronunțată de Tribunalul O l în dosarul nr-.
CURTEA,
recursurilor de față:
Prin sentința penală nr. 975/ 5 decembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, în baza art.184 alin.2 și 4 a fost condamnat inculpatul G, la pedeapsa de 10 luni închisoare.
În baza art. 71 s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit. a și b cu referire la art. 8 CEDO și cauza Sabou și împotriva României, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 10 luni reprezentând termen de încercare, potrivit art. 82
S-a atras atenția inculpatului asupra dispoz. art. 83,84 în condițiile art. 359
În baza art. 71 alin. 4 s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 14 și 346 a C.P.P. fost obligată SC Românească SA că plătească părții civile următoarele sume de bani: 30.000 lei cu titlul de despăgubiri civile reprezentând daune morale; 1210,09 lei despăgubiri civile; 69 lei cu titlu de prestație periodică și Spitalului județean S suma de 891,70 lei despăgubiri civile.
În baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. d a C.P.P. fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2 și 4
În baza art. 191 alin. 1 a C.P.P. fost obligat inculpatul G la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 193 alin. 1 a fost obligată SC Românească SA să plătească părții civile suma de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare cu onorariul de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina cu nr. 4230/P/2006 înregistrat pe rolul Judecătoriei Slatina la nr- fost trimis în judecată inculpatul G pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. 2 și 4 cp
Prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală învinuitului sub aspectul aceleiași infracțiuni.Împotriva soluției de netrimitere în judecată învinuitului s-a formulat plângere la Judecătoria Slatina de către inculpatul G iar prin încheierea din 7.02.2007 pronunțată în dosarul nr- în baza art. 2781alin. 8 lit. c cpp a fost admisă plângerea, a fost desființată soluția dispusă prin rechizitoriu cu privire la acesta și a fost reținută cauza pentru judecată.
În vederea soluționării cauzei de față dosarul de față se arată că fost reunit prin conexitate cu dosarul cu nr- de pe rolul Judecătoriei Slatina.
În acest dosar s-a procedat la cercetarea judecătorească a faptei penale sesizate prin ascultarea părților, a martorilor și prin administrarea probei cu expertiza medico-legală a părții vătămate,în coroborare cu dosarul de urmărire penală.
Pe baza probelor administrate în cauză, s-a reținut situația de fapt în sensul că la data de 24 oct. 2005 pe drumul județean 546 la trecerea pe podul de peste râul de pe raza comunei Schitu jud. Oaa vut loc o coliziune între autoturismul marca Mercedes condus de inculpatul și cel marca 1310 condus de inculpatul. S-a mai reținut că trecerea peste pod nu era semnalizată cu indicator care să reglementeze prioritatea de trecere însă că erau montate limitatoare care semnalizau drumul îngust pe ambele părți ale podului.Se arată apoi că în urma coliziunii dintre cele două vehicule a rezultat vătămarea corporală a victimei . Ca mecanism de producere a leziunilor părții vătămate au fost reținut e lovirea cu și de corpuri contondente și compresiune între două planuri dure în condițiile accidentului de circulație.În concret se menționează că după coliziunea vehiculelor autoturismul condus de inculpatul Gai zbit pe partea vătămată care se deplasa pe partea dreaptă a drumului pe pod în sensul că l-a prins pe acesta între mașină și balustrada podului iar prin lovire și prin compresiune i-a produs leziuni traumatice între care și secționarea piciorului drept.
În ce privește persoanele în culpă cu privire la accident s-au constatat inculpatul și partea vătămată. Referitor la acest inculpat se menționează că vinovăția sa în forma arătată are la bază încălcarea obligațiilor impuse de normele de circulație pe drumurile publice așa cum sânt prevăzute de art. 153 alin. 2,3 și 4 din Regulam. de aplicare a OUG nr. 2105/2002. Astfel, în ce privește raportarea la art. m153 alin. 2 se menționează obligația ce revenea inculpatului G ca în cazul de față în care mersul înainte era obturat de prezența altor participanți la trafic care impune trecerea pe sensul opus există obligația pentru conducătorul vehiculului de a reduce viteza și la nevoie să oprească pentru a permite trecerea vehiculelor care circulă din sens opus.În același sens se face referire la obligația prevăzută în alineatul 3 al aceluiași articol care stabilește că pe drumurile înguste unde trecerea din sens opus unele pe lângă altele este imposibilă sau periculoasă conducătorii vehiculelor se vor conforma semnalizării existente.În concret referitor la inculpatul G se arată că acesta deși la momentul producerii accidentului de circulație la fața locului nu existau indicatoare care să reglementeze prioritatea de trecere și a observat indicatorul de drum îngustat și că pe pod se afla vehiculul condus de inculpatul și partea vătămată nu a îndeplinit obligația de a opri autoturismul pentru a da posibilitatea celuilalt vehicul ce se afla pe pod să părăsească această amenajare.Se constată că lanțul cauzal care a determinat producerea accidentului de circulație pornește de la pătrunderea pe pod a mașinii conduse de inculpatul și nu de la depășirea de către inculpatul cu autoturismul său a axului imaginar al drumului pe pod. S-a m ai constatat că deschiderea podului la nivelul extremităților ramforsărilor este de 4,10 iar suma lățimilor celor două vehicule de 3,496 iar diferența dintre lățimea podului și suma lățimilor vehiculelor este de 0,60 . Această diferență a fost stabilită de prima instanță ca insuficientă pentru efectuarea manevrei de trecerea autoturismelor în condiții de siguranță rutieră. Se concluzionează de prima instanță că accidentul de circulație incluzând acroșarea pietonului de către autoturismul condus de inculpatul G avea loc în mod necesar datorită pătrunderii vehiculului acestuia pe pod și fără ca autoturismul condus de inculpatul să fi depășit acel ax imaginar al drumului tocmai pentru că lățimea de 0,60 menționată nu era suficientă pentru trecerea unul pe lângă altul a acestora.
În privința părții vătămate se apreciază o cotă de culpă de 50 % în producerea accidentului pe baza încălcării obligațiilor ce îi reveneau așa cum sânt prevăzute de art. 205 pct. 2 din Regulamentul. de aplicare a OUG nr. 195/2002 întrucât acesta a circulat pe partea dreaptă a drumului deși trebuia conform prevederii legale să circule pe partea în sensul său de deplasare.
La stabilirea acestei situații de fapt au fost avute în vedere probele rezultând din mijloacele de proba administrate în cauză incluzând declarațiile părților,ale martorilor, procesul verbal de constatare la fața locului al organelor de poliție din 24 oct. 2005,planșa foto și raportul de expertiză tehnico-judiciară și suplimentul la acesta cât și certificatul medico-legal și raportul de expertiză medico-legală.
Susținerea inculpatului G privind culpa exclusivă în producerea accidentului celuilalt inculpat pe baza faptului că acesta a acționat sistemul de frânare și a lovit mașina sa care fost proiectată în pieton s-a înlăturat ca nefondată. În acest sens s-au avut în vedere constatările și concluziile de mai sus în legătură cu vinovăția sub forma culpei a acestuia referitoare la încălcare obligațiilor impuse prin normele de circulație de drumurile publice.De asemenea prima instanță a înlăturat ce nefondată susținerea expertului care a întocmit raportul de expertiză tehnico-judiciară în cauză cu privire la faptul că o diferență de distanță în lățime de 0,60 metri era suficientă pentru ca vehiculele să treacă unul pe lângă altul pe baza argumentului că o astfel de diferență nu putea permite manevra de trecere unul pe lângă altul a vehiculelor în condiții de siguranță rutieră.
Fapta inculpatului de a genera prin conduita sa accidentul de circulație s-a constatat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. 2 și 4 cp.Ca formă a vinovăției acestuia s-a stabilit culpa fără prevedere.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului menționat au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 cp.
În aceste condiții s- stabilit că pronunțarea pedepsei închisorii este de natură să realizeze scopul acestei sancțiuni.
Tot în vederea individualizării pedepsei pronunțate acestui inculpat s-a constatat că sânt dovedite condițiile prevăzute de art. 81 cp,sub aspectul nivelului de pedeapsă a închisorii,al lipsei antecedentelor penale ale acestuia și în baza constatării că scopul acestei sancțiuni poate fi realizat fără executarea efectivă a pedepsei.
Referitor la inculpatul s-a reținut că nu a fost încălcată vreo normă de circulație pe drumurile publice și că nu sânt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 184 alin.2 și 4 cp. De aceea în baza art. 10 alin. 1 lit. d cpp s-a stabilit soluția de achitare a acestui inculpat pentru această faptă
Sub aspectul laturii civile a procesului s-a constatat că acțiunea promovată la inițiativa părții civile Spitalul Jud. O estre dovedita sub aspectul condițiilor răspunderii delictuale prevăzute de art. 998,999 cod civil prin înscrisurile administrate în cauză cu privire la nivelului cheltuielilor cu tratamentul medical și spitalizarea avansate părții vătămate.
În ce privește acțiunea părții civile s-a reținut aceiași concluzie privind condițiile răspunderii delictuale în ce privește despăgubirile pentru prejudiciul nepatrimonial reprezentat de daunele morale ale acestei părți. acestui prejudiciul se arată că s-a stabilit în raport de intensitatea durerilor fizice și psihice dar și de împrejurările în care s-a produs fapta cât și de gravitatea acesteia, gradul de vinovăție al inculpatului și atitudinea de după producerea accidentului de a nu recunoaște culpa ce îi revine.De asemenea s-a reținut că nivelul despăgubirii pentru acest prejudiciu trebuie să fie proporțional cu acesta. De aceea ținând cont de nivelul de culpă ce revine părții vătămate,egală cu a inculpatului s-a stabilit că suma de 30.000 lei cu acest titlu este de natură să asigure o reparație integrală prejudiciului moral.
De asemenea, s-a mai reținut că partea civilă a mai făcut cheltuieli în sumă de 520,09 lei.
Referitor la despăgubirea prin obligație periodică lunară de da o sumă de bani pretinsă de această din urmă parte civilă s-a reținut că această parte în urma accidentului prezintă infirmitate fizică permanentă ce îi determină daune viitoare dar certe iar suma care s-a apreciat că asigură acoperirea acestui prejudiciu fost stabilită la 138 lei.Ținând cont de cota de culpă de 50 % ce revine acestei părți civile s-a stabilit o sumă de 69 lei lunar cu acest titlu.În ce privește nivelul despăgubirilor prin obligație periodică de a da până la data pronunțării sentinței s- determinat o sumă globală de 690 lei. Aceasta s-a cumulat cu despăgubirile reprezentate de celelalte cheltuieli ale părții civile rezultând suma stabilită drept despăgubiri pentru daune materiale.
Aceste obligații civile au fost reținute în sarcina asigurătorului SC SA pe temeiul răspunderii sale ca efect al contractului de asigurare de răspundere civilă obligatorie încheiat în condițiile legii nr. 136/1995 de către inculpatul G cu acesta.
Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri partea civilă, inculpatul și asigurătorul pentru motivele expuse în partea introductivă a deciziei.
Prin decizia penală nr. 100 de la 7 mai 2007, Tribunalul Olta admis apelurile declarate de apelantul parte civilă, apelantul inculpat G, asigurătorul SC ROMÂNEASCĂ SA B prin Sucursala O
S-a desființat în parte sentința sub aspect penal și civil, în sensul că:
În baza art. 184 al.2 și 4 a fost condamnat inculpatul, la 6 luni închisoare.
În baza art. 81 - 82 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe timp de 2 ani și 6 luni, termen de încercare.
S-au pus în vedere inculpatului disp. art. 83
În baza art. 71 al. 1 -3 s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a teza II și lit. b.
În baza art. 71 al.5 s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare.
A fost înlăturată pedeapsa accesorie interzicerii dreptului de a alege prev. de art. 64 al.1 lit. a teza I, aplicată în baza art. 71 al.1-3,în cazul inculpatului
Au fost obligați asigurătorii SC Românească SA B și SC SA Sucursala S, în solidar, la plata următoarelor sume: -30.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale; -416 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale; - 110,4 lei/lunar cu titlu de despăgubire periodică, începând cu data de 24.10.2006 până la încetarea stării de nevoie, către partea civilă, ce urmează a fi achitată în limita sumei de 200.000 lei, iar pentru sumele ce exced acesteia, obligația civilă de despăgubire se stabilește în sarcina inculpaților, în solidar.
În baza art. 191 a C.P.P. fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 54 din Lg. 135/1996 a fost obligată SC Reasigurare Românească SA B la plata sumei de 350 lei cheltuieli de judecată către partea civilă și pe SC SA Sucursala S la plata sumei de 150 lei cu același titlu către partea civilă.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Tribunalul a reținut că sentința apelată este temeinică și legală în limitele ce urmează. Astfel, situația de fapt s-a constatat în conformitate cu probele ce atestă consumarea infracțiunii având ca autor pe inculpatul Vinovăția acesteia sub forma culpei fără prevedere s-a stabilit în mod concludent de prima instanță în raport de conduita acestuia.În concret,situația de fapt dar și personală a inculpatului prezentată anterior conduce la concluzia că acesta a avut posibilitatea de a-și reprezenta fapta ilicită constând în încălcarea obligațiilor impuse de art. 153 alin.2și 3 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 dar că la nivel subiectiv acesta nu a făcut acest lucru atâta timp nu a luat măsurile de prevedere impuse de norma legală-să reducă viteza sau să oprească pentru a permite trecerea vehiculului care circulă din sens opus pe podul de traversare a râului.În acest sens se reține că apelatul inculpat putea să prevadă că mersul înainte era obturat de prezența pe podul cu lățime insuficientă pentru trecerea a două vehicule în concurs cu un pieton prin observare directă dar și prin respectarea semnificației indicatorului de drum îngust ce îi crea condiții de această natură. apelatul inculpat a rulat cu autoturismul său pe drumul îngustat cu o viteză de peste 50 Km /ore necorespunzătoare situației concrete a căii de rulare fără aor educe deși contextul pretindea o conduită preventivă în special prin oprirea mașinii spre a permite celuilalt vehicul să traverseze podul în întregime. În aceste condiții în mod concludent prima instanță a înlăturat ca neconcludentă susținerea apelantului inculpat cu privire la culpa intimatului -inculpat care ar exclude pe a sa. Argumentele în acest sens sânt cele menționate anterior cu privire la săvârșirea din culpă a faptei penale prin încălcarea obligațiilor impuse de normele menționate privind circulația pe drumurile publice.
Pe de altă parte în mod corespunzător cu probele prima instanță a reținut în producerea accidentului de circulație culpa fără prevedere părții vătămate prin încălcarea obligațiilor decurgând din aceleași norme de circulație menționate mai sus care impuneau pentru acesta să circule pe partea în sensul său de mers prin aceea că a circulat pe partea dreaptă.
În continuare s-a constatat că prima instanță nu reținut situația de fapt în mod complet deoarece nu a interpretat în mod corespunzător probele ce dovedeau că vinovăția inculpatului .
În acest sens pentru intimatul inculpat s-a reținut vinovăția în forma arătată, rezultată din încălcarea unor obligații privind circulația pe drumul public prevăzute de art. 158 lit. din Regulam. de aplicare a OUG nr.195/2002 care pretindea acestuia conduita de a reduce viteza în condițiile prezenței indicatorului "Drum îngustat" la ambele capete ale podului.În concret, se reține că intimatul inculpat a circulat pe pod cu o viteză de peste 50km/oră inadecvată situației drumului îngust.
Mai mult, intimatul inculpat a dat dovadă de conduită imprudentă față de situația de fapt prin aceea că a inițiat brusc procesul de frânare ce s- derulat cu începere de la intrarea pe pod, ceea ce a blocat roțile vehiculului său și posibilitățile de control a direcției autoturismului.
Caracterul imprudent al acestei manevre de frânare a mai rezultat și din aceea că în lipsa acesteia intimatul inculpat depășea podul și implicit victima mai înainte de intrarea pe pod a mașinii condusă de apelatul inculpat
Vinovăția intimatului inculpat a fost deci tot sub forma culpei cu prevedere întrucât examenul obiectiv și subiectiv de mai sus impune constatarea că deși a avut posibilitatea să-și reprezinte fapta de încălcare a unor obligații legale nu a făcut-o atâta timp cât optat pentru conduita imprudentă menționată.
Încălcarea din culpă a obligațiilor impuse de normele de circulație așa cum au fost expuse mai sus în cazul celor doi inculpați dar și al părții vătămate constituie condiții sine qua non ale accidentului de circulație.Într-adevăr,dacă vreunul din participanții la accident ar fi trecut la respectarea obligațiilor la care s-a făcut referire nu se producea rezultatul material - vătămarea integrității corporale victimei.Pe de altă parte,având în vedere contribuția la producerea efectului pentru fiecare din cele trei conduite comisive se reține caracterul de cauză accidentului pentru fiecare din acestea.
În raport de această contribuție s-a constatat o cotă de culpă de 50 % pentru apelatul inculpat G deoarece acesta a determinat în mai mare măsură accidentul prin conduita sa menționată mai sus.
Acesta a avut posibilitatea să observe prezența pe podul cu lățime inadecvată ce întrunea condițiile de loc îngust a autoturismului condus de intimatul-inculpat și chiar l-a văzut pe acesta dar cu toate acestea a acționat în mod imprudent fără a permite ieșirea de pe pod a acestuia prin oprirea mașinii.
Pentru intimatul inculpat cota de culpă ce se reține a fost de 30 % având în vedere contribuția sa în măsură mai redusă la accident prin neadecvarea vitezei la cerințele indicatorului de loc îngustat și prin manevra imprudentă de frânare prezentată mai sus.Pentru partea vătămată cota a fost deci cea rămasă de 20 % având în vedere contribuția sa prin încălcarea regulilor de circulație prezentate.
Vinovăția intimatului a rezultat pe baza probelor menționate care în mod concludent atestă culpa fără prevedere acestuia în condițiile de mai sus. Aspectul invocat de intimat în sensul că atitudinea sa a fost determinată de starea de necesitate pentru a evita impactul cu vehiculul condus de apelantul inculpat deși este util nu este relevant pentru soluționarea cauzei deoarece în sarcina intimatului se impune fi reținută vinovăția sub forma arătată p atâta timp cât a încălcat obligații legale impuse prin normele de circulație care au cauzat alături de celelalte accidentul de circulație.
Mai mult, concluzia s-a impus întrucât intimatul avea alte posibilități spre a evita accidentul - anume să respecte regulile de circulație.
Față de cele arătate a rezultat că se impune reformarea sentinței în sensul de se rezolva acțiunea penală prin condamnarea intimatului inculpat.În acest sens s-a reținut că sânt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.184 alin.2și 4 cp și în cazul acestuia.
La individualizarea pedepsei aplicată acestui inculpat s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72cp atât cu caracter real cât și personal.
De aceea intimatului inculpat i s-a aplicat pedeapsa închisorii cu un nivel de 6 luni de natură să asigure scopul acestei sancțiuni.
Pedeapsa menționată va fi individualizată apoi prin suspendarea condiționată a executării acesteia. În acest sens s-a reținut că sânt dovedite condițiile prevăzute de art. 81 alin. 1 cp sub aspectul nivelului de pedeapsă, al lipsei antecedentelor penale ale inculpatului dar și prin constatarea că scopul pedepsei poate fi realizat fără executarea efectivă a acesteia.De aceea în baza art. 82alin.1 cp s-a stabilit termenul de încercare și se vor pune în vedere prev. art. 83 cp
S-a reținut că reformarea sentinței, în sensul condamnării inculpatului, are loc în calea de atac a asigurătorului care vizează o astfel de soluție drept condiție preliminară pentru antrenarea răspunderii juridice civile a asigurătorului SC în baza contractului acestuia cu intimatul inculpat.În acest sens se reține și faptul că partea vătămată și-a limitat calea sa de atac doar la latura civilă sub aspectul nivelului despăgubirilor sale.
Tot ca temei pentru condamnarea intimatului inculpat a fost solicitarea apelantului inculpat G care a făcut referire la culpa acestuia și a părții vătămate cu excluderea vinovăției sale.
Este adevărat că poate servi ca bază pentru răspunderea juridică civilă a asigurătorului SC și o dispoziție de achitare a acestuia în baza art. 10alin. 1 lit.1cpp însă această problemă în privința ambilor inculpați nu se pune în raport de criteriile prevăzute de art. 181alin. 1cp(între care vătămarea corporală gravă a victimei)ce impun constatarea că fapta prezintă gradul de pericol social al infracțiunii în cauză.
În continuare s-a reținut că intimatului inculpat, în baza art. 71 aslin.1-3 cp i s-a aplicat pedeapsa accesorie de interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin, 1lit. a teza II-a și b cp iar în baza art. 71 alin. 5 cp se va suspenda această pedeapsă accesorie pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Sentința a fost în continuare reformată, în sensul de a se înlătura pedeapsa accesorie de interzicere a dreptului de va alege prevăzută de art. 64 alin.1lit. a teza I-a cp aplicată în baza art. 71 alin.1-3 cp în cazul apelatului inculpat
Din verificarea sentinței sub aspectul rezolvării acțiunii penale nu s-au constată alte temeiuri de desființare a acesteia.
Sub aspectul laturii civile sentința a fost desființată în raport de noile dispoziții ce vizează condamnarea intimatului inculpat dar și de răspunderea civilă contractuală ce revine asigurătorului SC în baza raportului cu acesta din urmă. De aceea ambii asigurători - cel al apelantului - SC și cel al intimatului - au fost obligați în solidar la plata de despăgubiri către partea civilă prin transmiterea asupra acestora pe temeiul menționat a obligației de despăgubire.
În ce privește nivelul despăgubirilor către această parte civilă ce se stabilesc în solidar în sarcina asigurătorilor s-a reținut că acesta este în cuantum de 30.000 lei pentru prejudiciul de natură morală.
Acest nivel s-a constatat că este proporțional nu numai cu nivelul daunelor morale ale părții civile dar și cu cel de culpă ce revine celor doi inculpați(50% plus 30%).Referitor la despăgubirile pentru daune materiale acestea se vor determina în mod corespunzător cotei de culpă inculpaților având ca bază de calcul despăgubirile în suma de 520,09 lei reprezentate de cheltuielile ocazionate de tratamentul medical.
În mod corespunzător acestei cote de culpă a inculpaților au fost majorate despăgubirile prin obligație periodică de a da către partea civilă suma de 110,4 lei lunar în loc de 69 lei lunar atâta timp cât prima instanță a avut în vedere doar o cota de culpă de 50% pentru inculpatul G.
Obligația de despăgubire periodică s-a constatat că s-a născut încă de la data la care s-a petrecut faptul ilicit în baza căruia s-a stabilit raportul juridic.
De aceea, obligația s-a stabilit cu începere de la această dată și va fi în timp până la încetarea stării de nevoie părții civile. Pe de altă parte s-a reținut că în baza prevederilor din convențiile de asigurare, prin raportare la cele din Ordinul Comisiei de supraveghere a Asigurărilor nr.3108 /2004 nivelul acestor despăgubiri pentru anul 2005 era plafonat pentru fiecare asigurător la 100.000 lei,deci 200.000 lei în total. Astfel, s-a făcut referire la acest plafon iar pentru sumele ce depășesc plafonul, obligația de despăgubire s-a stabilit în sarcina inculpaților în solidar.
Pe de altă parte, asigurătorii au fost obligați, fiecare, la plata de cheltuieli judiciare către partea civilă, tot pe temeiul contractelor de asigurare ale inculpaților, în baza art. 54 din legea nr. 136/1995.
În baza art. 191 alin.1cpp intimatul inculpat fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Celelalte motive invocate de către apelanți s-au constatat ca nefondate.
Astfel, solicitarea părții civile de majorare despăgubirii prin obligație periodică lunară de da a fost fondată decât în limita de mai sus în raport de cota de culpă totală a celor doi inculpați.În mod concludent prima instanță a stabilit că nivelul veniturilor nerealizate de partea civilă este de 138 lei lunar ținând cont de veniturile lunare dovedite și de cele ce se realizează ( 390 lei și respectiv 252 lei) asupra care se utilizează ca bază de calcul a despăgubirii pe baza cotei de culpă a inculpaților.
Motivul invocat de apelantul inculpat privind desfășurarea judecății în lipsa părții SC care nu a fost legal citată s-a constatat nefondat, deoarece, din examinarea procedurilor de citare a rezultat că acest act a fost realizat pentru termenele de judecată și pentru termenul la care au avut loc dezbaterile( 21 nov. 2007) și implicit pentru cel dat la data de 28 nov.2007.
Chiar dacă pentru acest din urmă termen nu s-a prevăzut în mod expres că este în continuare, această constatare a rezultat implicit din împrejurările de timp ale acestora.De aceea nu s-a impus desființarea sentinței cu trimitere a cauzei pentru rejudecare. Referitor la susținerea excluderii culpei apelantului inculpat și al culpei concurente doar intimatului inculpat și părții vătămate, s-a impus aceiași concluzie a caracterului nefondat pentru argumentele de mai sus referitoare la încălcarea din culpă de către acesta a normelor de circulație ce a determinat accidentul.
În privința motivelor de apel ale asigurătorului s-au constatat ca fondate pentru argumentele de mai sus ținând de condamnarea intimatului inculpat,stabilirea răspunderii juridice civile a asigurătorului SC dar și asupra plafonării despăgubirilor.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs inculpații, G, partea civilă și recurenții asigurători SC Reasigurare ASTRA SA - Sucursala S și SC Românească SA B - Sucursala
Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea ca temeinică și legală a sentinței penale. A menționat că decizia pronunțată de Tribunalul Olt este netemeinică, deoarece a avut în vedere împrejurări contradictorii, iar el a frânat pentru că se afla pe un pod, din sens opus circulând un alt autoturism și a efectuat manevra pentru a nu lovi partea vătămată.
În motivele scrise, inculpatul Gas olicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond, achitarea sa în temeiul dispoz. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a cod pr.penală. A arătat astfel că, instanțele au comis o eroare gravă de fapt, apreciind că în cauză sunt aplicabile dispoz. art. 3859pct. 18 și art. 38515pct. 2 lit. b cod pr.penală, deoarece nu a avut nu a avut nici o culpă în producerea accidentului de circulație, acesta circulând regulamentar.
Pe cale de consecință, pe latură civilă, a solicitat exonerarea sa de la plata despăgubirilor civile.
Partea civilă a arătat că recursul vizează latura civilă a cauzei, solicitând majorarea pensiei lunare cu titlu de despăgubire periodică.
SC - Reasigurare ASTRA SA - Sucursala S prin motivele de recurs depuse la dosar, a criticat decizia pentru netemeinicie sub aspectul laturii penale, întrucât și inculpatul se face vinovat de producerea accidentului, deoarece era obligat să reducă viteza în cazul în care prevedea unui pericol, iar cu privire la critica de nelegalitate, a arătat că instanța a încălcat dispozițiile Legii nr. 136/1995 și Ordinul nr. 3108/2004, potrivit cărora, în calitate de asigurator se pot acorda despăgubiri persoanelor vătămate în anumite limite, iar cu privire la partea de prejudiciu care depășește limitele maxime ale despăgubirilor de asigurare prevăzute în actul normativ în vigoare la data producerii accidentului, indiferent de numărul persoanelor păgubite și de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei, asigurătorii nu acordă despăgubiri.
A mai arătat că, în ceea ce privește obligarea în solidar, solidaritatea nu funcționează deoarece autovehiculele nu se află în paza juridică sau materială a societății respective, iar contractul de asigurare nu conferă un transfer al pazei juridice pentru ca asigurătorul să răspundă în solidar.
A solicitat astfel admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea ca temeinică și legală a sentinței penale în principal, iar în subsidiar, modificarea deciziei și pe fond, obligarea sa la plata despăgubirilor, în limita prevăzută de lege.
SC Românească SA - Sucursala S, a criticat decizia cu privire la latura civilă respectiv, cu privire la cuantumul sumelor la care a fost obligată în solidar către partea civilă.
În motivele scrise a arătat că Tribunalul Olta pronunțat decizia cu încălcarea dispozițiilor din Normele RCA, potrivit cărora, limita maximă a despăgubirilor ce pot fi acordate de asigurătorii RCA pentru fiecare persoană accidentată este de până la 1.000.000.000 lei vechi pentru anul 2005, în caz de vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial, iar instanța de apel, în mod greșit a obligat-o la daune care, însumate, depășesc limita maximă.
Recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse din următoarele considerente:
Cu privire la recursul declarat de inculpatul, Curtea constată că în mod corect Tribunalul Olta dispus condamnarea acestuia pentru infracțiunea prev. de art. 184 alin. 1 și 2 cod penal, vinovăția rezultând din încălcarea dispoz. art. 158 lit. b din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 care, prevede obligația acestuia de a reduce viteza în condițiile prezenței indicatorului drum îngustat la ambele capete ale podului.
Astfel, inculpatul a circulat cu o viteză inadecvată situației drumului îngustat, de peste 50 km/ și a dat dovadă de o conduită imprudentă prin faptul că a inițiat brusc procesul de frânare care a condus la blocarea vehiculului său și a posibilităților de control a direcției autoturismului.
În lipsa acestei manevre, inculpatul ar fi depășit podul și implicit victima, înainte de intrarea pe pod a mașinii condusă de inculpatul
În ceea ce privește recursul inculpatului G, vinovăția acestuia este cert dovedită în cauză prin încălcarea obligațiilor impuse de art. 153 alin.2 și 3 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, respectiv, nu a luat măsurile de prevedere impuse de textul de lege în sensul reducerii vitezei sau să oprească pentru a permite trecerea vehiculului care circula din sens opus pe pod.
În atare condiții, în mod just instanța de apel a apreciat procentul culpei acestui inculpat în producerea evenimentului rutier, care, cu concursul culpei inculpatului în sensul celor sus menționate, dar și al părții vătămate, prin încălcarea obligațiilor impuse de normele de circulație, au constituit condiții ale accidentului de circulație.
Recursul părții civile, referitor la majorarea cuantumului prestației periodice, este nefondat, întrucât, instanța de apel, în mod just i-a obligat pe asigurătorii SC SA - Sucursala S și SC SA - Sucursala S și la plata sumei de 110,4 lei lunar, în limita sumei de 200.000 lei, iar pentru sumele ce exced acesteia, obligația civilă s-a stabilit în sarcina inculpaților, în solidar, suma având la bază cota culpei inculpaților, pornind de la suma de 520,09 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate cu tratamentul medical.
Pe cale de consecință și recursurile declarate de asigurătorii SC SA - Sucursala S și SC SA Sucursala S sunt nefondate, în baza prevederilor din convențiile de asigurare, prin raportare la cele din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3108/2004, nivelul despăgubirilor pentru anul 2005, fiind plafonat pentru fiecare asigurător, la 100.000 lei, astfel încât, în mod just instanța de apel a stabilit achitarea daunelor în limita sumei de 200.000 lei, iar pentru sumele ce depășesc plafonul, obligația de despăgubirile s-a stabilit în solidar, în sarcina inculpaților.
Așa fiind și pentru motivele arătate, întrucât decizia pronunțată de Tribunalul Olt este temeinică și legală, în temeiul dispoz. art. 38515pct. 1 lit. b cod pr.penală, or fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate, iar în baza art. 192 alin.2 cod pr.penală, recurenții vor fi obligați la câte 40 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, G, partea civilă și recurenții asigurători SC Reasigurare ASTRA SA - Sucursala S și SC Românească SA B - Sucursala O, împotriva deciziei penale nr. 100 de la 7 mai 2008 pronunțată de Tribunalul O l în dosarul nr-.
Obligă recurenții la câte 40 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 7 2008.
- - - - -
Grefier,
Red.jud.VT.
Gh.
IB/ 25.11.2008
11 2008,
O va încasa de la rec.inc., suma de 240 lei cheltuieli judiciare statului.
S va urmări și încasa de la rec.inc. Gh. suma de 440 lei cheltuieli judiciare statului, de la civ.p. suma de 40 lei cheltuieli judiciare statului, de la asigurători SC Reasigurare ASTRA SA - Sucursala S, suma de 40 lei cheltuieli judiciare statului, SC Românească SA - Sucursala O suma de 40 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Valentina TrifănescuJudecători:Valentina Trifănescu, Membri Doru Filimon, George
