Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 773/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 773/
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Tacea
JUDECĂTOR 2: Liviu Herghelegiu
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - procuror șef secție judiciară în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind judecarea recursurilor declarate de inculpatul și partea civilă, împotriva deciziei penale nr. 31 din 2.02.2009 a Tribunalului Galați.
La apelul nominal au răspuns recurentul - parte civilă asistat de avocat - apărător ales, pentru recurentul inculpat, lipsă, a răspuns avocat care substituie pe avocat - apărător ales, lipsă fiind intimații-asigurător SA - Sucursala G și SA - Sucursala S, intimata - parte responsabilă civilmente Transporte SRL S și intimații- părți civile Spitalul Municipal " " T, Spitalul Județean "Sf. " G și Spitalul Clinic de Urgență
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat și acte de depus, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Avocat, având cuvântul, arată că recursul declarat de partea civilă vizează cuantumul daunelor morale acordate acesteia, întrucât prin hotărâre inculpatul a fost obligat la 10.000 lei despăgubiri civile și 50.000 lei daune morale.
Apreciază că instanța de fond nu a avut în vedere urmările produse datorită accidentului, motivarea este netemeinică și nejustificată întrucât nu s-a reținut culpa comună iar din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că inculpatul este generatorul de pericol. De asemenea din raportul medico-legal întocmit în cauză rezultă că partea vătămată a avut nevoie de 90 de zile de îngrijiri medicale iar leziunile produse au dus la o infirmitate permanentă a acesteia, în urma operațiilor efectuate aceasta a suferit o necroză de cap femural și i s-a implantat o proteză metalică. De asemenea din actele medicale rezultă că în luna iulie-august 2009 partea civilă a fost depistată cu litiază renală iar în urma operației efectuate în anul 2006 aceasta suferă de hepatită cronică persistentă și diplopie verticală ( vedere dublă). Tot urmare acestui incident în 2007-2008 partea civilă a fost depistată ca suferind de tromboflebită, colon iritabil, pentru care are recomandat un regim alimentar până la sfârșitul vieții. Având în vedere toate aceste boli de care suferă partea vătămată, aceasta nu mai poate munci și apreciază că suma acordată este mică, solicitând admiterea recursului, casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză și obligarea inculpatului în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 200.000 lei daune morale.
Avocat, având cuvântul, arată că recursul formulat de inculpat se întemeiază pe disp.art. 3859pct. 9 și 10 Cod pr.penală. Solicită ca instanța să aprecieze dacă motivele invocate se regăsesc în cauză iar pe fond, apreciază că sunt elemente din care rezultă că pot fi reținute și motivele de casare prev. de disp.art. 3859pct. 18 Cod pr.penală, întrucât s-a reținut culpa exclusivă a inculpatului și apreciază că se poate reține și culpa concurentă a victimei.
Din probele administrate în cauză rezultă că autoturismul a lovit mașina condusă de partea vătămată, la dosar sunt probe din care rezultă că partea vătămată are o anumită responsabilitate în consecințele producerii accidentului întrucât autoturismul pe care îl conducea era într-o stare proastă de funcționare, marfa transportată ( roșii și castraveți ) nu era legată și asigurată corespunzător și a determinat producerea leziunilor părții civile și instanța putea reține această responsabilitate a părții civile în producerea accidentului.
Solicită, avându-se în vedere și motivele scrise depuse la dosar, admiterea recursului declarat de inculpat.
Cu privire la recursul părții civile apreciază că se impune respingerea acestuia ca fiind inadmisibil, neavând temei în drept.
Avocat, cu privire la recursul declarat de inculpat, arată că în prima declarație inculpatul a recunoscut că a intrat pe contrasens și consideră că restul nu mai are importanță. De asemenea inculpatul a condus autoturismul cu o viteză de 60- 65 km./h iar limita de4 viteză era de 50 km./h iar din expertizele întocmite în cauză rezultă că cel care a generat starea de pericol este inculpatul.
Solicită respingerea recursului declarat de inculpat, menținerea hotărârilor cu privire la latura penală și obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către partea civilă.
Avocat, în replică, arată că expertul a concluzionat că dacă autoutilitara condusă de partea vătămată ar fi corespuns din punct de vedere tehnic, consecințele ar fi fost nesemnificative.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, cu privire la recursul formulat de inculpat, apreciază că acesta este nefundat, hotărârile pronunțate în cauză fiind legale și temeinice.
Cu privire la motivul prev. de art. 3859pct. 9 Cod proc.penală arată că legiuitorul a sancționat doar trei situații, respectiv nemotivarea hotărârii, contradicții dintre hotărâre și motivare, condamnarea inculpatului la o pedeapsă dar nu se arată care este pedeapsa, și deci acest motiv de recurs apare ca fiind neîntemeiat.
Cu privire la motivul prev. de art. 3859pct. 10 Cod proc. penală, arată că nu se regăsește acest caz de casare, a fost admisă cererea inculpatului de efectuarea unui raport de expertiză despre care s-a făcut referire în hotărârea instanței de apel.
Pe fond, de asemenea recursul este nefondat, din expertizele efectuate la fond și apel rezultă că inculpatul a încălcat prev. art. 48,49 alin.1, 35 alin.1 și 5 din OUG 195/2002, acesta nu a circulat regulamentar, nu a păstrat distanța legală și în mod corect s-a reținut culpa exclusivă a acestuia.
Solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca fiind nefundat.
Cu privire la recursul declarat de partea civilă, apreciază că instanțele au apreciat în mod just cuantumul sumelor acordate.
Avându-se în vedere cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul, motivarea instanței de apel care reține anumite aspecte ale expertizei auto în tocmită în cauză și întrucât cuantumul daunelor morale nu poate fi motiv de recurs, solicită respingerea recursului formulat de partea civilă ca fiind nefundat.
Partea civilă, având cuvântul, arată că a rămas invalid pe viață și nu mai poate munci,motiv pentru care solicită majorarea cuantumului daunelor morale la care a fost obligat inculpatul.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin cererile conexe înregistrate pe rolul acestei instanțe sub nr- inculpatul și partea civilă au formulat recurs împotriva deciziei penale nr. 31/A din 02.02.2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-.
Prin decizia penală nr. 31/A din 02.02.2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de inculpatul și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 235 din 23.11.2007 a Judecătoriei
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel, Tribunalul Galați, a avut în vedere că prin sentința penală nr. 235/23.11.2007 pronunțată de Judecătoria L, Jud. G (dosar nr-) a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă a închisorii în cuantum de 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a,c, în referire la art. 76 lit. e Cod penal.
În baza disp. art. 81-82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni.
În conformitate cu disp. art. 359 Cod proc.penală a fost atrasă atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării disp. art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei pe durata termenului de încercare.
În baza disp. art. 14 Cod proc.penală raportat la art. 998 și art. 1000.civ. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC " Transporte" SRL S și asigurătorul SC SA - Sucursala S să plătească părții civile Spitalul municipal " " T suma de 380,55 lei, Spitalului Județean "Sf. "G suma de 1343,83 lei și Spitalului Clinic de Urgență B suma de 4449,06 lei cu titlu de despăgubiri civile - reprezentând cheltuielile de spitalizare a părții vătămate.
În baza aceluiași temei juridic a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC " Transporte" SA S și asigurătorul SC SA - Sucursala S să plătească părții civile 10.000 lei despăgubiri civile (cheltuieli efectuate pe durata spitalizării) și 50.000 lei daune morale.
A fost respinsă cererea părții vătămate privind obligarea asigurătorului SC de acordare daune ca nefondată.
În baza art. 193 Cod proc.penală a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC " Transporte" SRL S la plata către partea civilă a sumei de 1501,70 - cu titlu de cheltuieli judiciare, iar în conformitate cu disp. art. 189 și 191 al. 3 Cod proc.penală la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre penală prima instanță de judecată a reținut următoarele:
Inculpatul locuiește în municipiul S și este angajat în calitate de conducător auto la SC Transporte SRL S, este posesor al permisului de conducere pentru categoriile " " și "" din august 1986, iar la data de 15.06.2006 a efectuat un transport de autoturisme noi la o societate din municipiul cu autospecializată marca "Scania" nr. SB.12. care tracta remorca cu nr. SB.81. fiind însoțit și de martorul, conducător auto la aceeași societate comercială.
În ziua de 16.06.2006, între orele 1545- 1700- așa cum rezultă din copia diagramei tahograf (fila 65) - inculpatul a circulat cu autospeciala cu remorcă plecând din municipiul spre și circulând pe DN 25, cu direcția de mers spre T. În timp ce tranzita comuna, județul G, în zona pieței de legume, în față circula autoturismul " 1310 Break " nr. BR.98. condus de martorul, care a redus viteza și a semnalizat virajul la dreapta, motivat de faptul că dorea să achiziționeze legume.
Surprins de manevra conducătorului auto turismului care circula în fața sa, inculpatul a frânat și a virat spre stânga pentru a evita coliziunea, însă pentru că circula cu o viteză peste limita legală admisă și nu a păstrat o distanță corespunzătoare față de autoturismul care circula în față, a lovit acel autoturism în partea spate, dar a pătruns pe sensul invers de mers și a intrat în coliziune și cu autoutilitara marca " " nr. GL.34. condusă de partea vătămată, care circula regulamentar.
În urma coliziunii dintre cele două autovehicule, sacii cu castraveți și baxurile cu roșii transportate de partea vătămată și neasigurate corespunzător au împins bancheta conducătorului auto spre față, provocându-i leziuni care au necesitat transportul său la spital pentru îngrijiri medicale.
Din raportul de constatare medico - legală nr. 645/E/2006 eliberat de Serviciul de Medicină Legală rezultă că partea vătămată a suferit traumatism la șoldul stâng și abdominal, luxație coxofemurală stânga, fractură de acetabul și de platou tibial stâng, leziuni care au necesitat pentru vindecare 80 - 90 zile de îngrijiri medicale, partea vătămată fiind internată succesiv în Spitalul Municipal " " T, Spitalul Județean "S " G - Secția ortopedie și Spitalul Clinic de Urgență " "
Analizând întregul material probator de la dosar s-a statuat că la data de 16.06.2006 inculpatul, angajat al SRL S, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind circulația autovehiculelor pe drum public, a provocat un accident de circulație pe DN 25, pe raza comunei, județul G, în care partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 80 - 90 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul a recunoscut culpa sa în producerea accidentului rutier în care a fost implicat la data de 16.06.2006, dar susține că și partea vătămată are culpă în ceea ce privește consecințele accidentului de circulație motivat de faptul că partea vătămată nu a avut asigurată marfa pe care o transporta cu autoutilitara condusă de ea.
S-a apreciat ca fiind dovedită situația faptică mai sus redată, implicit vinovăția inculpatului cu materialul probator administrat cauzei (procesul verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografică aferentă, raportul de constatare medico - legală nr. 645/E/2006 al serviciului de Medicină Legală G, procesele verbale de prelevare probe biologice și buletinele de analiză toxicologică alcolemie nr. 1858- 1859, nr. 1860 - 1861 și nr. 1862 - 1863 din 17.06.2006; procesele verbale de constatare a stării tehnice; procesul verbal de predare și planșa foto prezentată de inculpat; raportul de expertiză tehnică - auto; declarațiile părții vătămate; declarațiile martorilor și, copie după diagrama tahograf, copiile documentelor conducătorilor auto și autovehiculelor implicate în accidentul rutier).
La individualizarea /dozarea pedepsei aplicate au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal.
Cu privire la latura civilă a cauzei s-au avut în vedere dispozițiile art. 14 Cod proc. penală raportat la art. 998 și art. 1000.civil grefate pe probatoriul administrat.
Împotriva acestei hotărâri penale, în termen legal au promovat apel partea civilă și inculpatul apreciind soluția primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică.
Astfel primul apelant -parte civilă a arătat în final că apelul vizează doar latura civilă a cauzei.
A făcut cunoscut partea civilă în detalierea motivației căii de atac de faptul că daunele morale acordate de instanța de fond sunt insuficiente raportat la suferințele fizice și psihice, la complicațiile fiziologice care au apărut ulterior dar și la pierderea capacității de muncă.
Inculpatul apelant a apreciat hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală prin greșita interpretare și aplicare a legii și netemeinică întrucât nu a avut în vedere toate dovezile administrate în cauză iar expertizele întocmite nu au elucidat în totalitate aspectele producerii accidentului.
S-a arătat în detalierea motivației căii de atac formulate de către inculpat faptul că instanța de fond a făcut abstracție de motivele determinante în producerea accidentului; astfel nu s-a elucidat prin expertizele menționate problema existenței sau purtării de către partea vătămată a centurii de siguranță la momentul evenimentului și starea tehnică rea a autoutilitarei condusă de aceasta și posibilitatea de manevră și nu s-a adus în discuție faptul că leziunile suferite de partea vătămată implicit avariile autoutilitarei s-au datorat deplasării încărcăturii care nu era transportată corect și dislocării/ruperii scaunelor din suporți - ceea ce a diminuat considerabil reacțiile conducătorului auto.
Verificând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate dar și din oficiu, în conformitate cu disp. art. 371 al. 2 Cod proc.penală, Tribunalul a apreciat apelurile formulate în prezenta cauză ca fiind nefondate pentru următoarele considerente:
În privința inculpatului este reliefantă în cauză posibilitatea fundamentării obiective a angajării răspunderii penale - neputând fi primită cererea acestui apelant de achitare în conformitate cu disp. art. 11 pct. 1 lit. a, raportat la art. 10 lit. a Cod proc.penală.
Astfel se impunea ca inculpatul să adapteze viteza de deplasare în condițiile meteo - rutiere din ziua evenimentului (carosabilul fiind umed) - eliminând astfel declanșarea stării de pericol de accident.
Expertizele tehnice auto întreprinse în cauză implicit cea efectuată în cursul prezentei căi de atac evidențiază faptul că viteza de deplasare a autoutilitarei conduse de inculpat,anterior impactului,a fost cuprinsă între 60- 65 km/ cu depășirea limitei maxime de viteză instituite pentru localități - 50 km/).
Expertiza a certificat faptul că inculpatul a generat starea de pericol prin obturarea culoarului de trecere aferent autoutilitarei "" condusă de partea vătămată.
În aceste condiții apare improprie împrejurarea că starea tehnică rea a autoutilitarei " " ar fi determinantă în producerea accidentului.
Pe de altă parte, din perspectiva părții civile, majorarea daunelor morale acordate acestuia de la 50.000 lei la 2 miliarde de ROL nu ar fi o soluție judicioasă în condițiile unei răspunderi nepatrimoniale deci fără suport probator și ar constitui mai degrabă o amendă excesivă pentru autorul prejudiciului; sub acest aspect nu este de înlăturat nici concluzionarea expertului tehnic auto relativă faptului că dacă autoutilitara condusă de partea vătămată ar fi corespuns normelor tehnice privind siguranța rutieră conform prevederilor, art. 126 și anexa 12 (dacă marfa din interiorul acesteia ar fi fost asigurată corespunzător), consecințele ar fi fost nesemnificative existând posibilitatea împiedicării vătămării corporale a conducătorului auto.
Împotriva deciziei penale nr. 31/A din 02.02.2009 a Tribunalului Galați, în termen legal au declarat recurs inculpatul și partea civilă.
În recursul formulat inculpatul a invocat motivele de casare prev. de art. 3859pct. 9 și 10 Cod proc. penală arătând că în faza de urmărire penală și în prima instanță au fost întocmite două expertize judiciare auto, însă concluziile celor doi experți sunt contradictorii, nu reflectă în totalitate adevărul și omit unele aspecte esențiale de natură să conducă la elucidarea cauzelor reale ale accidentului. Între acestea există o serie de neconcordanțe însă și unele aspecte concrete, obiective și pertinente, de exemplu: în prima expertiză efectuată de expertul, care coroborate cu rezultatul celei de-a treia expertiză, duc la concluzia că instanța de fond nu a pronunțat hotărârea ținând cont de toate împrejurările, deoarece la acel moment ele nu existau în totalitate. Aceste aspecte au fost clarificate cu seriozitate și profesionalism de către acest al treilea expert tehnic auto, solicitat și încuviințat în faza judecării apelului și care de fapt confirmă câteva probleme stabilite și de prima expertiză, cum ar fi viteza de deplasare a autoutilitarei Scania, de 60- 65 km./h sau viteza autoutilitarei de 27 km./, etc. Se poate observa că, atât în faza de urmărire penală cât și în faza judecării cauzei la instanța de fond, nu s-a avut în vedere efectuarea unei verificări tehnice a autoutilitarei.
Ținând cont de aceste aspecte, în fața instanței de apel a solicitat efectuarea unui raport de expertiză prin care a dorit explicitarea unor aspecte importante.
Cu privire la raportul întocmit în cauză a făcut următoarele precizări legate de concluziile expertului:
- autoturismului Scania s-a situat, la momentul producerii evenimentului rutier, în plaja de valori 60/65 km./ Expertul a apreciat faptul că determinarea certă a valorii vitezei de circulație ar fi fost posibilă dacă la dosarul cauzei se afla diagrama tahograf în original.
- Culpa este stabilită de asemenea de către expert, care menționează:"Expertiza certifică faptul că numitul este generatorul stării de pericol prin obturarea culoarului de trecere aferent autoutilitarei. Însă dacă autoutilitara corespundea normelor tehnice privind siguranța rutieră conform prevederilor 2, art. 12,6 și ANEXA 12 respectiv dacă marfa era asigurată corespunzător, urmare a impactului cu auto Scania la viteza determinată de 27 km./h, consecințele ar fi fost nesemnificative existând posibilitatea ca spațiul vital conducătorului auto să nu fi suferit modificări ce au condus la vătămarea corporală a acestuia".
- Centura de siguranță - nu rezultă că era purtată de către numitul, expertul nu a putut stabili cu exactitate dacă acesta era asigurat prin prinderea centurii de siguranță.
- Starea tehnică a autoturismului era rea, conform concluziilor expertizei. Autoutilitara avea o vechime în exploatare de circa 21 de ani.
- Leziunile suferite de către partea vătămată - au avut loc sub presiunea forței dezvoltate de marfa transportată. Astfel, acesta a fost presat atât la nivelul volanului (traumatism abdominal) cât și la nivelul pedalierului (plagă contuză gamba dreaptă, fractură platou tibial stg. Cu consecințe aferente torsionării corpului uman, traumatism șold stâng).
- despărțitor - între marfa transportată și spațiul aferent pilotului, lipsea, astfel că în caz de frânare de urgență sau accident, consecințele sunt vădit mai grave.
Instanța de apel, cu toate că a încuviințat această expertiză, nu a ținut cont de punctul de vedere al expertului, reținându-se în sarcina inculpatului întreaga culpă iar faptul că starea tehnică a autoutilitarei a fost rea, apare doar ca o "împrejurare improprie".
Referitor la motivele de recurs prevăzute de disp.art. 3859pct. 9 Cod proc. penală se arată în motivele de recurs că acesta cuprinde trei cazuri, iar în speța de față este aplicabil cel care prevede " hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția".
Arată inculpatul că obligația motivării soluției este impusă sub sancțiunea nulității relative iar nerespectarea acesteia constituie motiv de casare.
Potrivit doctrinei, în practică, obligația impusă de lege instanțelor de a-și motiva hotărârile lor permite instanțelor de control de a le verifica.De aceea în cazul lipsei, insuficienței sau obscurității motivelor, instanța de recurs anulează hotărârea fiindcă, în aceste condiții, obligația de a controla hotărârea instanței de apel devine imposibil de realizat.
În aceste condiții, nemotivarea sau motivarea insuficientă apare ca un viciu de procedură (formal).
În speța de față, instanța de apel nu motivează suficient decizia, astfel că apare inexplicabil motivul pentru care nu s-a ținut cont de concluziile raportului de expertiză cu toate că au fost clarificate prin intermediul acestei lucrări unele aspoecte esențiale.
Arată de asemenea că punctul 10 al art. 3859Cod proc. penală statuează faptul că "instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului".
Instanța de apel a omis faptul că administrarea acestei probe era extrem de relevantă soluționării cauzei, astfel că în decizie se face vorbire despre această lucrare însă fără a se face o evaluare precisă a concluziilor acesteia. În practică s-a considerat că se încadrează la acest motiv de recurs cazul în care inculpatul a solicitat instanței proba cu audierea unui martor însă instanța nu s-a pronunțat asupra ei în sensul admiterii sau respingerii ei sau instanța a administrat-o însă nu a evaluat-o (Curtea de apel București, a-II- a penală, decizia 1361/1999).
Oral, apărătorul ales al inculpatului, a invocat în mod suplimentar, motivul de casare prev. de art. 3859alin.1 pct. 18 Cod proc. penală solicitând să fie avută în vedere și culpa concurentă a victimei care se deplasa pe drumul public cu un autovehicul vechi de 21 de ani, necorespunzător din punct de vedere tehnic, având în interior roșii și castraveți care nu erau legate și asigurate corespunzător și care au contribuit la agravarea leziunilor produse victimei.
În recursul formulat, partea civilă a invocat motivul de casare prev. de art. 3859alin.2 Cod proc. penală în referire la art. 3859alin.1 pct. 14 Cod proc. penală, arătând că ambele instanțe nu au luat în considerare toate dovezile administrate referitoare la urmările accidentului asupra părții civile, respectiv actele medicale și deciziile asupra capacității de muncă, ba mai mult instanța de apel a avut în vedere că autoutilitara condusă de "dacă ar fi corespuns normelor tehnice privind siguranța rutieră, consecințele ar fi fost nesemnificative, existând posibilitatea împiedicării vătămării corporale a acestuia".
Apreciază că această motivare este netemeinică atâta timp cât nu s-a reținut din probele dosarului o culpă comună, atâta timp cât expertiza certifică faptul că inculpatul este generatorul stării de pericol prin obturarea culoarului de trecere aferent autoutilitarei.
Chiar dacă din raportul medico-legal rezultă o perioadă de 80-90 zile îngrijiri medicale, aceasta a fost infirmată de evoluția medicală a leziunilor ce i-au fost provocate, ducând la o infirmitate permanentă, cu un handicap fizic al șoldului stâng însoțit de o traumă psihică cu care partea civilă va rămâne pe viitor.
În urma numeroaselor operații pe care le-a suferit în anul 2006, partea civilă a făcut o necroză de cap femural în anul 2007 și în urma operației i-a fost implantat o proteză metalică garantată 10 ani.
De asemenea din actele depuse la dosar rezultă că în perioada iulie- august 2009, partea civilă a fo9st depistată cu o litiază renală (piatră la rinichi) pentru care urmează un tratament medicamentos fiind afectat ulterior și ficatul.
Totodată, în urma operației din anul 2006, partea civilă suferă de o hepatită cronică persistentă urmare perfuziilor de sânge, iar în ultima perioadă a apărut o diplopie verticală ( vedere dublă) care din cauza anesteziilor o perioadă de două luni de zile acesta a văzut dublu.
În perioada anilor 2007-2008, urmare acestui incident i-a fost depistată părții vătămate și o tromboflebită, un colon iritabil pentru care i s-a recomandat, până la sfârșitul vieții, un regim alimentar specific acestor boli.
Astfel, dintr-un om puternic, cu mare putere și dorință de muncă, la vârsta de 52 de ani, partea civilă nu mai poate munci, nu-și mai poate întreține familia, ajungând el un întreținut, un om care trebuie ajutat să se deplaseze și să îndure o traumă psihică permanentă.
De aceea apreciază partea civilă că suma acordată de ambele instanțe nu este cel puțin apropiată valorii daunelor suferite, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente și asigurător la plata sumei de 200.000 lei reprezentând daune morale.
Analizând recursurile formulate din prisma motivelor invocate dar și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit prevederilor art. 3859alin.3 Cod proc. penală, Curtea apreciază că ambele recursuri sunt nefondate, din următoarele considerente:
1. Recursul inculpatului.
Recursul inculpatului este nefondat, raportat la împrejurările comiterii faptei și concluziile rapoartelor de expertiză tehnică efectuate în cauză.
Așa cum a rezultat, inculpatul circula cu autocamionul marca "Scania" SB.81. cu o viteză de 60- 65 km./h în localitate, viteză mai mare decât viteza legală de 50 km./h, fără a păstra o distanță corespunzătoare de mers față de autoturismul care circula în fața sa -, în situația în care carosabilul era ud.
În aceste împrejurări, atunci când autoturismul - a semnalizat dreapta pentru a ieși din trafic, inculpatul a virat brusc stânga și a intrat pe contrasens, intrând în coliziune cu autoutilitara - condusă de partea vătămată și care se deplasaregulamentarpe sensul său de deplasare.
Vechimea autovehiculului și modul neregulamentar de amplasare și legare a mărfii în cadrul autoutilitarei - nu pot constitui decât factori favorizanți, care au mărit amploarea leziunilor suferite de partea civilă.
determinat,cauzator al infracțiunii l-a determinat conduita necorespunzătoare în trafic a inculpatului care s-a deplasat cu o viteză peste limita legală admisă în localitate, fără a păstra o distanță suficientă în trafic față de autoturismul din fața sa și care a pătruns pe contrasens, săvârșind faptul ilicit cauzator de prejudiciu. În acest mod el a încălcat prevederile art. 35 alin.1, 48, 49 din OUG 195/2002 republicată.
2. Recursul părții civile.
Recursul este nefundat deoarece în primul rând partea civilă nu poate dovedi legătura de cauzalitate directă, nemijlocită, între fapta inculpatului și bolile de care ulterior acesta s-a îmbolnăvit.
În al doilea rând, instanțele au avut în vedere și împrejurarea că în producerea leziunilor mai grave un rol important l-a avut și culpa părții civile care nu purta la momentul impactului centura de siguranță iar marfa pe care o transporta în autoutilitara - (roșii și castraveți) nefiind poziționată și legată corespunzător, din culpa părții civile, în momentul impactului s-a deplasat către înainte, lovind scaunul șoferului și provocând leziuni suplimentare victimei, prin impactul scaunului rezultând și comprimarea acesteia între scaun și bordul autoutilitarei.
Așa fiind și văzând prevederile art. 38515pct. 1 lit. B Cod proc. penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpatul și partea civilă, împotriva deciziei penale nr. 31/A din 02.02.2009 a Tribunalului Galați.
Conform prevederilor art. 192 alin. 2 Cod proc. penală fiecare dintre părți va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondate, recursurile formulate de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 01.08.1968 în S, CNP - -) domiciliat în S,- și partea civilă domiciliat în G,-, -B,. 31, împotriva deciziei penale nr. 31 din 2.02.2009 a Tribunalului Galați ( sentința penală nr. 235 din 23.11.2007 pronunțată de Judecătoria L ).
Obligă pe fiecare dintre recurenți la plata către stat a sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /02.12.2009
Tehnored. /2 ex.
Jud.fond:
Jud.apel: -
Președinte:Maria TaceaJudecători:Maria Tacea, Liviu Herghelegiu, Petruș Dumitru
