Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 777/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 777
Ședința publică din data de 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruș Dumitru Judecător
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Maria Tacea
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI
PROCUROR -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 173 din data de 10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea - dosar nr- - sentința penală nr. 64/06.03.2009 pronunțată de Judecătoria Adjud - dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat - asistat de avocat, apărător ales cu delegație la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul ales al recurentului inculpat - solicită a se trece la dezbateri, întrucât nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu prevederile art. 38513alineatul 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului inculpat - susține recursul declarat în cauză vizează, sub un prim aspect greșita situație de fapt reținută în cauză, ambele instanțe motivându-și soluția pe declarația părții vătămate, fără a se lua în considerare că aceea declarație este dată de un om care, la momentul producerii incidentului rutier se afla sub influența acoolului, având o îmbibație de 2,34 %
Solicită să se constate că ambele instanțe au luat de bună această declarație, în condițiile în care percepția acestuia despre realitate la acel moment era mult alterată.
În cauză, au fost înlăturate celelalte declarații ale inculpatului cât și ale celorlalți martori, singurele declarații de la dosar fiind ale părții vătămate, soției acesteia și a celor doi copii.Consideră că declarațiile fiicei și fiului părții vătămate puteau fi coroborate de către instanța de fond și aceea de apel cu declarația inculpatului, pentru a se constata că între acestea există elemente comune pe baza cărora putea fi stabilită o situație de fapt corectă.
Apreciază că singura declarație obiectivă este declarația martorului care se afla deasupra căruței, pe grămada de coceni și privea spre spate, declarație din care rezultă că în momentul în care a intrat pe drumul județean a văzut că din spate venea o mașină, respectiv mașina inculpatului iar din sens opus venea o altă mașină, a atenționat pe inculpat că vine o mașină din spate, iar în momentul imediat următor a avut loc impactul.
Solicită să se constate că același martor a afirmat că la acel moment căruța era oprită pentru a se urca și ceilalți membri al familiei și a avut loc impactul, aspectele relatate și de către inculpat și de.
Mai arată că cele două expertize aflate la dosarul cauzei stabilesc în mod suspect, că fiecare dintre cele două părți au încălcat câte o normă rutieră.
În ce-l privește pe inculpat s-a reținut că a încălcat prevederile art. 48 din OUG 195 iar în ce privește practica judiciară în materie și doctrina, acestea au statuat că șoferul trebuie să adapteze viteza în funcție de condițiile de drum, pentru a putea evita orice pericol previzibil. Or, un pericol previzibil, nu poate consta într-o căruță care apare brusc în fața autoturismului aflat în viteză, fără nici un fel de elemente de iluminare, pietonii care mergeau pe lângă aceasta și care erau obligați să poarte veste reflectorizante, nu erau echipați ca atare iar căruța care era încărcată peste limită cu coceni de porumb, fără a fi echipată potrivit dispozițiilor legale, atelaj condus de o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice, condiții în care instanțele au ajuns la concluzia că, preluând concluzia expertizei, a faptului că partea vătămată prin starea sa de ebrietate nu a influențat cu nimic producerea acestui eveniment.
Consideră că datorită stării de ebrietate în care se afla partea vătămată, aceasta nu s-a asigurat în nici un fel, a intrat pe un drum public și practic, a tăiat calea inculpatului. Prin expertiză s-a concluzionat că pentru a putea evita impactul, inculpatul ar fi trebuit să conducă cu o viteză preventivă, de 33 km/.
Având în vedere probele dosarului, faptul că era seară dar condițiile meteo erau excelente, drumul nu era circulat, limita de viteză era de 90 km/, solicită să se aprecieze ce șofer obișnuit merge cu 33 km/ pe o șosea aproape necirculată în condiții meteo bune.
Solicită să se aprecieze dacă apariția atelajului în condițiile în care era încărcată peste limită și fără nici un fel de elemente de iluminare poate fi considerat un pericol previzibil, considerând că este un pericol imprevizibil. Consideră că partea vătămată a încălcat un număr de 7 norme rutiere, așa cum a arătat și în scris prin motivele de apel și solicită a fi avute în vedere concluziile expertizei, apreciind că în mod inexplicabil nu s-au reținut acele încălcări.
În ce privește aspectul de nelegalitate este că deși s-a reținut culpă comună în producerea accidentului, nu s-a stabilit gradul de participare, acest lucru având două consecințe și anume, pe latură penală nu rezultă cum s-a stabilit pedeapsa aplicată inculpatului, fără a stabili mai întâi gradul de vinovăție, iar pe latură civilă acesta a fost obligat să plătească părților civile Spitalul județean V și Serviciul de Ambulanță totalitatea cheltuielilor civile și nu proporțional cu gradul de participare.
Solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea lămuririi situației de fapt prin efectuarea unei noi expertize auto și stabilirea cu exactitate a tuturor normelor încălcate de către cei doi participanți la trafic, precum, și a gradului de culpă exactă a participanților la producerea evenimentului rutier, pentru a se stabili o eventuală pedeapsă pe latură penală și a se rezolva latura civilă a cauzei.
În subsidiar, solicită prin admiterea recursului în rejudecare, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit. e Cod procedură penală apreciind că apariția la 10 a căruței în fața mașinii, echivalează cu producerea unui caz fortuit.
Reprezentantul Ministerului Public arată că susținerile inculpatului cu privire la apariția intempestivă a căruței, sunt înlăturate cu raportul de expertiză și declarațiile inculpatului. Nimeni nu a susținut, în afara inculpatului la urmărirea penală, că în momentul inculpatului căruța abia apăruse pe suprafața carosabilă și dacă ar fi fost așa, impactul nu s-ar fi produs în partea dreaptă - față a mașinii, sens în care invocă planșa foto.
Invocă declarațiile martorilor și a părții vătămate din care rezultă că după ce a ieșit de pe drumul ce venea de pe câmp, inculpatul parcurs 10 de la intersecție până când a oprit, pentru ca toate persoanele care însoțeau atelajul să urce în căruță.
Nu se poate consideră că apariția căruței a fost intempestivă și în ce privește starea de ebrietate a părții vătămate este irelevantă, căruța nu se afla în mișcare la momentul impactului.
Faptul că atelajul nu avea număr de înmatriculare nu are nici o relevanță.
Cele două expertize efectuate în cauză au analizat în mod corect toate datele legate de comiterea accidentului. S-a reținut că viteza de deplasare a mașinii era foarte mare, inculpatul fiind obligat de lege să meargă cu faza scurtă în cei 30 de
Mai arată că în ceea ce privește culpa, aceasta este comună și s-au încălcat dispozițiile art. 165 al. 1 lit. g din regulamentul privind aplicarea OUG 195/2002 și latura civilă trebuia soluționată conform concluziilor puse de apărare.
Sub aspectul laturii civile pune concluzii de admitere a recursului.
Conform prevederilor art. 38513alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt recurentului inculpat - care se consideră nevinovat și solicită admiterea recursului.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Inculpatul - a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 173 din data de 10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 173/10.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Vranceaa admis apelul declarat de inculpatul - împotriva sentinței penale nr.64 din 06.03.2009 pronunțată de Judecătoria Adjud.
A desființat în parte sentința penală nr.64/2009 a Judecătoriei Adjud și în rejudecare, a modificat pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, în sensul că a interzis inculpatului prev.art.64 lit. a teza a II și lit. b Cod penal, menținând celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Vranceaa reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 64/2009, Judecătoriei Adjuda dispus condamnarea inculpatului - pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 2 și 4 Cod penal raportat la art. 74 lit. a Cod penal și 76 lit. e Cod penal la 3 luni închisoare și a aplicat acestuia și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a Cod penal.
S-a reținut că în seara zilei de 28.09. 2007, în timp ce conducea autoturismul pe ruta Podu T - Tănăsoaia, datorită neadaptării vitezei la condițiile de vizibilitate redusă pe timp de noapte, inculpatul a produs un accident de circulație a cărui consecință a fost vătămarea părții vătămate, care a suferit leziuni vindecabile în 70-80 zile, reținându-se și culpa acesteia prin neîndeplinirea obligației de semnalizare a atelajului.
S-a constatat că pe baza probelor administrate în fazele de urmărire penală și cercetare judecătorească instanța de fond a înlăturat apărările inculpatului, care a susținut că partea vătămată a ieșit cu atelajul de pe un drum lateral fără a fi semnalizat, iar accidentul nu a putut fi evitat de la distanța de 10 când a ieșit căruța pe carosabil.
S-a mai reținut că împreună cu inculpatul se aflau și alți membri ai familiei sale, că intr-adevăr atelajul nu a fost semnalizat, iar în momentul impactului acesta circula pe partea dreaptă regulamentar iar partea vătămată se afla în fața calului în partea și ținea de căpăstru, celelalte persoane aflându-se lateral dreapta sau în căruță.
Inculpatul a circulat cu viteză mare și a lovit căruța din spate victima fiind partea vătămată, iar autoturismul prin răsturnare a suferit avarii.
S-a apreciat că situația de fapt a fost stabilită pe baza procesului verbal de cercetare la fața locului planșele fotografice, rapoartele de expertiză judiciară auto, declarațiile părții vătămate și ale inculpatului, declarațiile martorilor, certificatul medico legal pentru partea vătămată.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul - care a criticat sentința susținând că din probele administrate nu rezultă vinovăția inculpatului și nu au fost înlăturate prin probe, apărările acestuia cu privire la împrejurările în care s-a produs accidentul prin apariția bruscă a căruței de pe drumul secundar în calea principală, care a făcut accidentul de neevitat.
Consideră că accidentul s-a produs exclusiv din vina părții vătămate care se deplasa cu un mijloc de transport nesemnalizat, iar autoturismul circula cu viteză regulamentară pe un drum județean.
Se solicită în principal achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. b1și aplicarea sancțiunii administrative, fiind suficientă pentru reeducarea inculpatului.
S-a apreciat că apelul este fondat dar numai pentru motivele ce vizează numai stabilirea pedepsei accesorii.
S-a constatat că instanța a stabilit o pedeapsă accesorie a interzicerii unor drepturi cu mult peste ceea ce se justifică raportat la natura faptei și persoana inculpatului și s-a apreciat că în funcție de acestea se justifică doar interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective și exercițiul autorității de stat care sunt incompatibile cu condamnarea unei persoane la executarea unei pedepse.
Totodată, s-a apreciat că celelalte drepturi însă pot fi exercitate deoarece inculpatul a comis faptă cu reținerea culpei comune cu a părții vătămate.
Referitor la critica formulată de inculpat, privitoare la faptă și lipsa dovezilor de vinovăție, s-a apreciat că aceasta nu este întemeiată, întrucât există dovada clară că atelajul a fost lovit din spate, ceea ce confirmă faptul că acesta se afla deja pe carosabil la momentul impactului, astfel s-ar fi produs impactul între partea a atelajului și partea dreaptă a mașinii. Aceste împrejurări sunt stabilite fără dubiu de expertizele tehnice auto efectuate.
S-a constatat că autoturismul prezenta urme de impact numai pe partea frontală, iar cauzele accidentului sunt pe deplin stabilite la acestea concurând atât culpa părții vătămate cât și a inculpatului care nu a adaptat viteza la circulația pe timpul nopții, astfel cum prevăd dispozițiile art. 48 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2000 Republicat.
Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs inculpatul -, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
In primul rând, consideră ca nelegale hotărârile celor două instanțe, cea de apel și cea de fond, cu privire la modalitatea de soluționare a laturii civile a cauzei, în sensul că, deși a reținut culpa comună a inculpatului și a părții vătămate, inculpatul a fost obligat la plata integrală a despăgubirilor civile.
Solicită, de asemenea, prin motivele de recurs, reținerea în favoarea inculpatului a prevederilor art. 10 lit. e Cod procedură penală, respectiv a cazului fortuit, apreciind că apariția intempestivă a căruței în fața autoturismului aflat în viteză.
Recursul este fondat cu privire la primul motiv, respectiv, obligarea inculpatului la plata integrală a despăgubirilor civile, deși s-a reținut de către instanță culpa comună cu cea a părții vătămate.
Astfel, Curtea, având în vedere că cele două instanțe au reținut culpă comună a inculpatului - și a părții vătămate, în sensul că ambii au încălcat prevederile legale privind circulația pe drumurile publice, astfel că, va obliga pe inculpat la plata a din despăgubirile civile datorate, conform art.193 al.2 Cod procedură penală.
Nu va fi primită apărarea inculpatului, potrivit căreia, apariția bruscă a căruței în fața autoturismului, constituie un caz fortuit, motiv pentru care solicită achitarea sa în baza disp.art.11 pct.2 lit. b în referire la art.10 lit. e din codul d e procedură penală.
Conform prev. art. 47 din codul penal, nu constituie infracțiune, fapta prevăzută de lege penală, al cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.
Conform declarațiilor părții vătămate, a martorilor, și, care se coroborează cu rezultatul procesului verbal de cercetare la locul accidentului, cu planșa fotografică și cu rezultatul rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, căruța, în momentul impactului, se afla pe carosabil, staționând, la cca. 10 de intersecție și a fost lovită din spate, ceea ce exclude apariția sa bruscă pe carosabil.
Pe de altă parte, prevederile art.48 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței nr.195/2002, obligau pe inculpat să adapteze viteza de circulație în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poate efectua orice manevră în condiții de siguranță.
Față de aceste prevederi, apariția unei căruțe pe carosabil, precum și a oricărui alt obstacol sau persoane, nu constituie o împrejurare neprevăzută pentru inculpat, oricare conducător auto diligent și atent, respectând prevederile mai sus menționate, putea și trebuia să le prevadă.
Având în vedere aceste considerente, curtea va respinge cererea inculpatului de a se reține în favoarea sa a existenței cazului fortuit, cu consecința achitării inculpatului pentru acest motiv.
Va admite recursul inculpatului, pentru primul motiv susmenționat, va casa în parte decizia penală nr.173/2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea, cât și sentința penală nr. 64/2009 pronunțată de Judecătoria Adjud, conform disp.art.38515pct.2 lit. d Cod procedură penală și, în rejudecare, va reduce, în proporție de, contravaloarea despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul - către părțile civile Spitalul Județean de Urgență "Sf. " Focșani și Serviciul de Ambulanță V și va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul - (fiul lui - și, născut la data de 27.06.1962 în T, județul G, CNP:-, domiciliat în comuna Tănăsoaia, județul G) împotriva deciziei penale nr.173 din data de 10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea - dosar nr- - sentința penală nr. 64/06.03.2009 pronunțată de Judecătoria Adjud - dosar nr- și, în consecință:
Casează, în parte, numai în ceea ce privește latura civilă a cauzei, decizia penală nr. 173/10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea și sentința penală nr. 64/6.03.2009 pronunțată de Judecătoria Adjud și, în rejudecare:
Reduce c/valoarea despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul - către partea civilă Spitalul Județean de Urgență "Sf. " Focșani de la 3.941,73 lei la 197,86 lei și către partea civilă Serviciul de Ambulanță V de la 368,78 lei la 184,39 lei.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. -/ 14.12.2009
Tehn. 21.12.2009
Apel: -
Fond:
Președinte:Petruș DumitruJudecători:Petruș Dumitru, Ion Avram, Maria Tacea
