Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 795/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 795 Dosar nr-
Ședința publică de la 30 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Barbu
JUDECĂTOR 2: Constantin Epure
JUDECĂTOR 3: Simona Franguloiu
GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
- procuror în cadrul Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și părțile civile și SC Reasigurare - Sucursala C împotriva deciziei penale nr 2/A din 11 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr -.
La apelul nominal facut in sedinta publica, la pronuntare, se constata lipsa părtilor.
Procedura indeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în sedinta publică din 22 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de sedintă din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanta, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronuntarea pentru 29 octombrie 2008, apoi pentru 30 octombrie 2008, când,
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr. 2/11 ianuarie 2007 Tribunalului Covasna, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria -. G și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 366/2006 a Judecătoriei -. G, care a fost desființată în ce privește soluționarea laturii civile și cu prilejul rejudecării în aceste limite, au fost majorate daunele morale la care a fost obligat inculpatul către partea civilă de la suma de 15.000 lei la suma de 20.000 lei, asigurătorul SC - Reasigurare SA Sucursala C fiind obligat la plata pentru inculpat a acestor daune morale și au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că:
Prin sentința penală nr. 336 din 5 octombrie 2006, Judecătoria - G, în baza art. 79 alin.1 din OUG nr.195/2002, l-a condamnat pe inculpatul -, fiul lui G și, născut la 19 aprilie 1073 în B, CNP -, la pedeapsa de 2(doi) ani și 10(zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de " conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge".
În baza art. 184 al. 2 și 4.pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "vătămare corporală din culpă", parte vătămată.
În baza art. 184 al. 2 și 4.pen. l-a condamnat pe inculpatul - la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "vătămare corporală din culpă", parte vătămată -.
În baza art. 184 al. 1 și 3.pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "vătămare corporală din culpă", parte vătămată -.
În baza art. 33 lit.b pen. raportat la art. 34 lit.b pen. a aplicat inculpatului - pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare.
În baza art. 86/1 pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe o durată de 6 (șase) ani, ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile art. 86/2 al.1 pen.
În baza art. 86/3 al.1 pen. l-a obligat pe inculpat ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la SERVICIUL DE PROBAȚIUNE de pe lângă tribunalul Covasna, la datele fixate de această instituție;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 86/3 al.3 lit.e pen. i-a impus inculpatului să nu conducă nici un fel de vehicul pe durata executării pedepsei.
În baza art. 359.pr.pen. i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86/4 pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
A constat că părțile vătămate -, cu domiciliul în B,-, sector 6, respectiv -, cu domiciliul în B,-, sector 4, nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
În baza art. 346.pr.pen. art.14 și art. 15 al.2C.pr.pen., raportat la art. 998-999.civ. cu aplicarea art. 106 din OUG195/2002, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 805,3 RON în favoarea părții civile - CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE B, cu sediul în mun. B,-, jud. B, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de îngrijirile medicale acordate părților vătămate și -.
În baza art. 346.pr.pen. art.14 și art. 15 al.2C.pr.pen., raportat la art. 998-999.civ. cu aplicarea art. 106 din OUG195/2002, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 23.698,8 RON în favoarea părții civile - CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE B, cu sediul în mun. B,-, sector 5, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de îngrijirile medicale acordate părților vătămate, - respectiv -.
L-a obligat pe inculpat la plata sumei de 10.000 RON, în favoarea părții civile -, cu domiciliul în B, str. -. - nr. 23,.2, sector 2, cu domiciliul ales în B,-, sector 1, cu titlu de despăgubiri materiale și la plata sumei de 15.000 RON în favoarea aceleiași părți civile, cu titlu de daune morale.
A obligat asigurătorul SC -Reasigurare - SA - Sucursala C, cu sediul în mun. -.G,-,.1,.2. jud. C, reprezentată legal prin director, să achite pentru inculpat, în favoarea părții civile -, suma reprezentând despăgubirile materiale mai sus arătate, până la limita maximă prevăzută de normele legale în vigoare, în situația în care inculpatul nu va plăti respectivul prejudiciu.
În baza art. 191 al.1 pr.pen. l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 500 RON, în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suam de 100 RON, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat, va fi avansată Baroului C din fondurile Ministerului Justiție, iar suma de 130 RON reprezintă cheltuieli din faza de urmărire penală.
În baza art. 193 al.1 pr.pen. l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 3.907,8 RON, în favoarea părții civile -, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta din urmă.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că inculpatul în dimineața zilei de 15.01.2005 a consumat 300 ml la domiciliul prietenei sale din B, iar în jurul orei 13.30 s-a hotărât să se deplaseze cu autoturismul proprietatea mamei sale la domiciliul său din mun. -. G, jud. C, însă s-a oprit la un local din cartierul brașovean Tractorul, unde a mai consumat 200 ml, iar la un alt bar din zona F din aceeași localitate inculpatul a mai băut încă 100 ml de, fără să mănânce ceva în ziua respectivă.
autoturismul cu nr. de înmatriculare - pe drumul B - -. G, în care se mai aflau trei persoane pe care le-a transportat până în comuna, iar din comuna inculpatul susține că nu își mai amintește cum a decurs deplasarea, accidentul producându-se probabil în condițiile în care acesta a adormit la volanul autovehiculului condus.
Partea vătămată circulând din contrasens cu Combi înmatriculată sub nr. B-11-, proprietatea SC Grup SRL B, văzând că autoturismul pilotat de inculpat se deplasa pe sensul său de mers, l-a avertizat cu semnale acustice și luminoase, cu toate acestea inculpatul și-a continuat deplasarea pe contrasens și pentru a evita coliziunea frontală, partea vătămată a încercat să ocolească prin efectuarea unei manevre înspre partea pe contrasens, moment în care inculpatul a făcut la rândul său, o manevră bruscă înspre dreapta, astfel încât cele două autovehicule au intrat în coliziunea, tamponându-se frontal stânga.
În autovehiculul condus de partea vătămată, se mai aflau în momentul producerii accidentului partea vătămată și precum și persoana vătămată.
Cei vătămați în urma accidentului produs au fost transportați la Serviciul de Urgență a Spitalului Județean -.G unde le-au fost acordate primele îngrijiri medicale, iar conducătorilor autoturismelor implicate în accident le-au fost recoltate probe biologice din sânge.
Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 155-156/18 ianuarie 2005 SML -. G rezultă că partea vătămată nu prezenta alcool în sânge, în timp ce potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 157-158/18 ianuarie 2005 inculpatul a condus autovehiculului în timp ce avea în sânge o cantitate de alcool de 2,5 gr.%o, la prima recoltare, respectiv 2,05 gr.%o pe cea de a doua recoltare, efectuată la interval de o oră (62-66).
Din Rapoartele de constatare medico-legală nr. 134/E/13 mai 2005 nr. 139/E/18 mai 2005, nr. 137/E/17 mai 2005 și nr. 138/18 mai 2005 SML -. G rezultă că, partea vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat 120 zile îngrijiri medicale, partea vătămată zile îngrijiri medicale, partea vătămată 45-50 zile de îngrijiri medicale iar partea vătămată 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Ulterior prin Raportul de expertiză medico-legală nr. 3942/14 dec. 2005 întocmit de IML Tg. M s-a stabilit că partea vătămată prezintă sechele după leziuni traumatice care au putut fi produse la data de 15 ianuarie 2005, prin lovire cu corpuri dure, prin decelerație în condițiile unui accident rutier, leziuni pentru a căror vindecare sunt necesare 120-150 de zile de îngrijiri medicale.
Comisia Superioară Medico Legală din cadrul INML " Minovici" B prin avizul înaintat sub nr. E- a arătat că leziunile traumatice suferite de partea vătămată necesită cca. 151 de zile de îngrijiri medicale.
Din întregul material probator administrat în cauză, prima instanță a concluzionat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea, în concurs ideal, a infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu o îmbibație alcoolică ce depășește 0,80 gr/l alcool pur în sânge prev. de art. 79 alin.1 teza I din OUG nr. 195/2002, vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4.pen.(2 fapte) respectiv vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.1 și 3.pen. cu apl. art. 33 lit.b pen. ca urmare a schimbării încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare a instanței conform încheierii dată în ședința publică din 13 iulie 2006 (481-482).
Astfel fiind, prima instanță a constatat că inculpatul se face vinovat de comiterea în concurs ideal a infracțiunilor arătate mai sus, inculpatul încălcând dispozițiile art. 129 și art. 153 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG195/2002 și astfel i-a stabilit pedepsele descrise mai sus și constatând că acestea au fost comise în condițiile concursului ideal, prin aplicarea art. 33 lit.b și art. 34 lit.b pen. s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare.
Văzând că, sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 86/1 pen. instanța a apreciat că scopul pedepsei aplicate inculpatului se poate atinge și fără executarea acesteia motiv pentru care a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare potrivit art. 86/2 alin. pen. totodată obligându-l pe inculpat să suporte pe această durată și să se supună măsurilor de supraveghere stabilite potrivit disp. art. 86/3 alin.1 pen.
În temeiul art. 86/3 alin.3 lit.e pen. instanța a impus inculpatului ca pe durata termenului de încercare să nu conducă nici un fel de autovehicul.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72 și scopul urmărit prev. de art. 52.pen.
În baza art. 359.pen. inculpatului i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 86/4 pen.
Soluționând latura civilă a procesului penal, prima instanță a constatat că, părțule vătămate și nu s-au constituit ca părți civile.
S-au constituit ca părți civile - Casa de Asigurări de Sănătate B, respectiv Casa de Asigurări de Sănătate B cu sumele reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate prin îngrijirile medicale acordate părților vătămate, respectiv (104,143,200).
Prim a instanță constatând că toate pretențiile au fost dovedite cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei (104-106, 121-134, 143-147, 200-201) și că sunt îndeplinite elementele răspunderii civile delictuale prev. de art. 99-999.civ. în persoane inculpatului, potrivit prevederilor art. 106 din OUG nr. 150/2002 și art. 346 alin.1C.pr.pen. l-a obligat la plata sumei de 805,3 lei în favoarea - Casa de Asigurări de Sănătate B, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de îngrijirile medicale acordate părților vătămate și respectiv la plata sumei de 23.698,8 lei în favoarea părții civile - Casa de Asigurări de Sănătate B, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de îngrijirile medicale acordate părților vătămate, respectiv.
Prima instanță a mai constatat că partea vătămată s-a constituit ca parte civilă cu suma de 500 EURO, cu titlu de daune materiale și 30.000 EURO cu titlu de daune morale, pe care ulterior le-a precizat la suma de 20.0000 Euro cu titlu de daune materiale, nemenținând cuantumul daunelor morale inițiale (151-152).
Prin completarea depusă în scris (216-220) partea vătămată și-a majorat din nou pretențiile materiale la suma de 50.000 EURO.
Cu toate că instanța a solicitat defalcarea detaliată a pretențiilor materiale solicitate, partea civilă nu a făcut dovada incontestabilă că produsele care fac obiectul bonurilor fiscale depuse, au servit strict doar pentru ameliorarea sau îmbunătățirea stării sale de sănătate, motiv pentru care s-au admis doar în parte pretențiile părții civile și a apreciat să suma de 10.000 lei este suficientă și echitabilă pentru a acoperi cheltuielile materiale făcute de partea civilă, ca o consecință a urmărilor accidentului în care a fost implicată.
Drept consecință, l-a obligat pe inculpatul să-i plătească părții civile suma de 10.000 lei despăgubiri materiale, precum și la plata sumei de 15.000 lei daune morale.
S-a apreciat că, suma reprezentând daunele morale este îndestulătoare pentru repararea prejudiciului suferit de victimă ca urmare a lipsirii acesteia, în urma vătămărilor cauzate de accidentul în care a fost implicată, de posibilitatea de a participa pe deplin la viața socială.
Totodată, prima instanță a obligat pe asiguratorul SC -Reasigurare - SA - Sucursala C, societate la care mama inculpatul a încheiat Contractul de asigurare a autovehiculului implicat în accident să achite pentru inculpat, în favoarea părții civile suma reprezentând despăgubirile materiale mai sus arătate, până la limita maximă prevăzută de normele legale în vigoare, în situația în care inculpatul nu va plăti respectivul prejudiciu.
În baza art. 191 alin.1 respectiv art. 193 alin.1 inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, respectiv în favoarea părții civile.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria -. G și partea civilă, criticând sentința sub aspectul pedepselor aplicate susținând că, acestea sunt prea blânde față de gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârșite și urmărilor acestora, încălcând criteriile generale de individualizare prev. de art. 72.pen.
În apelul formulat, partea civilă a criticat sentința ca neîntemeiată, arătând în motivare că, deși a solicitat ca inculpatul să fie obligat la suma de 11.736,55 lei cheltuieli materiale, pe care le-a și detaliat, i s-au acordat doar 10.000 lei despăgubiri materiale și nu s-a ținut cont că datorită stării grave în care s-a aflat au fost necesare efectuarea altor cheltuieli privind spitalizarea și tratamentul.
La aceste cheltuieli se adaugă și beneficiul nerealizat pe perioada 16.12.2005 - 05.10.2006.
Referitor la daunele morale, apelantul arată că, a solicitat 30.000 EURO daune morale ceea ce corespunde și este proporțional cu suferințele prin care a trecut, că a rămas cu invaliditate, nefiind de muncă, suma acordată este extrem de mică, deoarece din punct de vedere al sănătății nu este refăcut, chiar s-a înrăutățit starea lui. Este posibil să fie necesară efectuarea unei intervenții chirurgicale, cu folosirea unei proteze. Toate acestea necesită spitalizare, cheltuieli și are greutăți financiare.
Examinând sentința atacată, în raport de motivele de apel invocate și înlumina actelor și lucrărilor aflate în dosar tribunalul a constatat că apelul declarat cu privire la modul de soluționare a pretențiilor civile a părților civile este întemeiat potrivit celor ce vor fi arătate în continuare.
Referitor la motivele invocate de parchet în sensul greșitei individualizare a pedepselor stabilite pentru fiecare infracțiune tribunalul a constatat că faptele comise de inculpat, împrejurările săvârșirii acestora precum și vinovăția inculpatului au fost corect reținute de prima instanță, toate aceste aspecte rezultând din întregul material probator administrat în cauză.
De asemenea încadrarea juridică a activității infracționale s-a făcut în mod corespunzător.
Totodată, instanța a apreciat că, cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor, judecătoria a aplicat corect criteriile prevăzute de dispozițiile art. 72 și 52 din Codul penal.
Astfel, a avut în vedere și circumstanțele reale și personale existente în cauză, modalitatea comiterii faptelor, urmările produse dar și de persoana inculpatului, care este infractor primar, fără antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptelor în mod sincer pe tot parcursul procesului penal, regretând cele întâmplate.
Critica sentinței cu privire la cuantumul pedepselor stabilite s-a apreciat că nu poate fi reținută, deoarece pedepsele stabilite pentru fiecare infracțiune în parte în cuantumul lor, tind spre limita maximă prevăzută de lege și astfel în acestea se reflectă gradul de pericol social mărit al faptelor săvârșite, menținând un echilibru între gravitatea faptelor și cuantumul pedepselor stabilite.
Stabilirea fiecărei pedepse peste limita maximă specială prevăzută de lege demonstrează că prima instanță a ținut cont de circumstanțele reale ale faptelor, de valoarea mare a alcoolemiei stabilite și de circumstanțele care caracterizează persoana inculpatului.
Totodată, făcând aplicarea dispozițiilor art. 33 lit.b și art. 34 alin.1 lit.b pen. se constată că, în mod corect, prima instanță a stabilit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare a cărei executare a suspendat-o sub supraveghere în baza art. 86/1 și 86/2 pen. pe durata de 6 ani, stabilind măsuri severe pe această perioadă în vederea reintegrării inculpatului în societate.
Peste aceste măsuri de supraveghere în baza art. 86/3 alin.3 pen. prima instanță a impus ca pe durata executării pedepsei, inculpatul să nu conducă pe drumurile publice nici un fel de autovehicul.
Față de considerentele expuse, instanța a apreciat că scopul prevenției generale și speciale poate fi atins atât prin cuantumul pedepselor stabilite respectiv aplicată, cât și prin modalitatea executării acesteia, potrivit soluției pronunțată de prima instanță și nu se impune desființarea sau modificarea acesteia.
În ceea ce privește apelul părții civile, instanța a constatat că, în mod corect s-a reținut că sunt întrunite condițiile de existență a răspunderii civile delictuale: fapta ilicită a inculpatului, vinovăția acestuia și prejudiciul cauzat părții vătămate și legătura de cauzalitate între aceste elemente, stabilind cuantumul despăgubirilor materiale la suma de 10.000 lei, dovedite în cauză.
Față de această situație însă, s-a constatat că suma la care a fost obligat inculpatul, de 15.000 lei cu titlu de daune morale, nu este proporțională cu suferințele produse părții vătămate care, așa cum rezultă din expertizele medico-legale efectuate, declarațiile martorilor și avizul Comisiei Superioare de medicină legală, a suferit în urma accidentului de circulație produs din vina inculpatului: poli traumatism luxație coxofemural dr. fractură cotil dr. plagă contuză mentonieră, contuzie cerebrală. Inițial la prima internare printre alte îngrijiri medicale s-a instituit extensie continuă la planul patului timp de 30 de zile. Prin examinarea de specialitate s-a constatat o fractură complexă, cominutivă la nivelul articulației coxofemurale drepte, fractură spinoasă acetabulară, fractură cominutivă perete intern, acetabular cu numeroase fragmente osoase intra-articulare, fractură ram ischiatic drept complexă, fractură completă coxal drept imediat sub aripa iliaca și spre superior, luxație complexă postero-inferioară ram femural drept, reversat lichidian sero-hemoragic în interiorul articulației coxofemurale drepte.
S-a intervenit chirurgical, practicându-se reducere și osteosinteză cu placa și cu 6 șuruburi. A fost externat, însă ulterior din nou internat în spital cu durere și impotanta funcțională a șoldului drept, dureri vii la mobilizarea articulației coxofemurale dreapta, mobilitate activă imposibilă în articulația șoldului drept, mers imposibil, redoare în extensie genunchi drept.
După un tratament intens a fost externat ameliorat, cu recomandări mers cu cârje cu micșorare parțială pe membre și un tratament de recuperare îndelungată în timp.
Leziunile suferite cu ocazia accidentului de circulație din 15.01.2005 au necesitat 150 -200 zile de îngrijiri medicale, care nu au pus în pericol viața victimei, iar eventualitatea infirmității vor putea fi apreciate la epuizarea tuturor posibilităților de tratament medico-chirurgicale.
Partea civilă este o persoană tânără, are familie, cu un copil minor în creștere și întreținere și în urma leziunilor descrise mai sus a fost nevoit să suporte suferințe fizice însemnate, a intervenit în modul obișnuit de viață schimbări la care a trebuit să se acomodeze și să suporte cheltuieli suplimentare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, partea civilă și asigurătorul SC - Reasigurare SA Sucursala
Ministerul Publica criticat soluția Tribunalului Covasna arătând că s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu art. 72 Cod penal, dar și pentru neaplicarea art. 13 referitor la pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi și pentru greșita încadrare juridică, arătând că potrivit art. 3 din Legea nr. 49/2006 se va proceda la renumerotarea articolelor prevăzute în OUG nr. 195/2002 și urmare a acestei renumerotări, art. 79 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 a devenit art. 87 alin. 1, ceea ce atrage schimbarea încadrării juridice și a invocat ca motive de recurs dispozițiile art. 385/9 pct. 14 și 17 Cod procedură penală.
Partea civilă a solicitat admiterea recursului și obligarea inculpatului și a asigurătorului la plata sumei de 100.000 euro daune materiale și a sumei de 100.000 euro cu titlu de daune morale, arătând, în esență, că a rămas infirm, este exclus din viața socială la 28 de ani, că trebuie să mai suporte intervenții chirurgicale și că a depus chitanțele de plată a transportului și a onorariilor avocaților, dar acestea nu au fost luate în considerare, fiind depuse la dosar chitanțele de plată a onorariilor de avocat.
a criticat soluția pentru netemeinicie, solicitând reducerea cuantumului daunelor morale, dezvoltând pe larg criteriile avute în vedere la cuantificarea acestora și arătând că în speță nu se justifică suma acordată de instanță pe motiv că partea vătămată nu a suferit nici un prejudiciu estetic care să îi aducă o vătămare morală și mai mult, că vătămările de natură fizică sunt trecătoare și că nu subzistă aceeași gravitate pe timpul întregii vieți.
În plus, s-a mai susținut că potrivit principiului disponibilității, partea vătămată nu a adresat cererea de despăgubire asigurătorului și că asigurătorul nu răspunde automat pe motiv că nu are calitatea de partea responsabilă civilmente și fără a invoca motivele de casare, respectiv cazurile prevăzute la art. 385/9 Cod procedură penală, deși potrivit art. 385/10 Cod procedură penală avea obligația de a motiva recursul și a arăta cazurile de casare pe care se întemeiază recursul.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs, potrivit art. 385/10 Cod procedură penală, se constată că acestea sunt nefondate.
Cu privire la recursul declarat de Ministerul Public, acesta cuprinde două critici esențiale referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei și încadrarea juridică.
Este de observat că prin Legea nr. 49 /2006 nu s-au prevăzut alte modalități de comitere a faptei ori alte împrejurări de natură a atrage o altă încadrare juridică și simpla renumerotare a articolelor nu implică o schimbare a încadrării juridice și nu poate reprezenta caz de casare în sensul art. 385/9 pct. 17 Cod procedură penală, fiind suficient faptul că în motivare se arată noua renumerotare.
Cu privire la primul motiv invocat, referitor la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța are a observa că Ministerul Publica susținut că față de împrejurările concrete în care s-au comis faptele se impune majorarea pedepselor aplicate și majorarea termenului de încercare prin adăugarea interval maxim de 5 ani, menținându-se beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Curtea constată că pedepsele aplicate inculpatului pentru fiecare dintre infracțiunile comise în concurs sunt conforme prevederilor art. 72 Cod penal referitoare la gradul de pericol social concret al faptelor, modalitatea de comitere a acestora, urmarea periculoasă produsă; în acest sens, se constată că inculpatului i-au fost aplicate pedepse situate peste limita minimului special prevăzut de lege pentru faptele comise, nu s-au reținut circumstanțe ușurătoare și de asemenea, s-a avut în vedere că deși inculpatul a comis faptele pe fondul consumului de alcool (fiind reținută și infracțiunea corespunzătoare, cea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală) având o alcoolemie de 2%o care ar putea constitui o împrejurare de natură a agrava răspunderea penală, față de faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, are loc de muncă, a depus diligențe pentru acoperirea parțială a prejudiciilor cauzate părților vătămate (numai partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză), se constată că pedepsele aplicate corespund scopului general și special al prevenției penale și nu se impune majorarea acestora.
Mai mult, măsurile de supraveghere la care inculpatul a fost obligat să se supună pe perioada termenului de încercare, sunt de natură a garanta realizarea scopului special al pedepsei, că inculpatul va înțelege gravitatea faptelor și că pe viitor se va abține de la comiterea de asemenea fapte, în condițiile n care o singură infracțiune dintre cele concurente este comisă cu intenție, celelalte fiind infracțiuni ce se comit din culpă.
În aceste condiții nici aplicarea art. 13 Cod penal în ce privește pedeapsa accesorie nu ore obiect și nici finalitate, astfel că nici acest motiv de casare nu poate fi invocat, cu atât mai mult cu cât nu se încadrează în nici unul din cazurile de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală.
Cu privire la recursul părții civile, instanța are a observa că partea civilă și-a modificat pretențiile pe tot parcursul procesului penal, ceea ce contravine principiilor ce guvernează procesul penal, inclusiv acțiunea civilă subsecventă acțiunii penale.
Astfel, partea civilă a solicitat în fața instanței de fond prin constituirea de partea civilă suma de 5000 euro daune materiale și 30.000 euro daune morale, iar ulterior, prin declarația dată în fața instanței a majorat cuantumul daunelor materiale la 20.000 euro, justificând majorarea acestora ca reprezentând contravaloarea medicamentelor și a operațiilor.
Este de observat că potrivit raportului de constatare medico-legală întocmit de INML Minovici B (avizat de Comisia Superioară Medico-legală la data de 9.03.2006, 410 dosar), partea vătămată a suferit fractură de cotil dr, a suferit mai multe intervenții chirurgicale cu reducere și osteosinteză, leziuni ce au necesitat 150 de zile de îngrijiri medicale, iar eventualele infirmități se vor putea aprecia după epuizarea tuturor posibilităților de tratament medical chirurgical și de recuperare.
În consecință, costul viitoarelor operații precum și al medicației aferente nu poate face obiectul pretenției părții, deoarece prejudiciul trebuie să fie cert și actual, iar aceasta înseamnă că partea civilă se va putea adresa instanței civile pentru obligarea inculpatului la plata acestor pretenții, când prejudiciul va fi cert și actual și fiind vorba de pretenții rezultând din comiterea unei infracțiuni, acțiunea este scutită de taxa de timbru, dar în acest moment, costul viitoarelor intervenții chirurgicale și tratamente de recuperare nu este cunoscut și nu se poate stabili nici dacă acestea sunt cu adevărat necesare, astfel că obligația de plată a inculpatului nu este certă, lichidă și exigibilă.
Cu privire la prejudiciul cert - intervenții chirurgicale efectuate până în prezent, tratamente, internări, etc, este de observat că partea civilă a depus în multiple exemplare copii ale acelorași actelor medicale, analize, dar nu s-a prezentat la Tg. M, conform indicației INML în vederea efectuării expertizei, după efectuarea noilor intervenții recomandate, astfel că o copie a unui investigații tomografice computerizate și ale foilor de observație de la internările inițiale, nu sunt suficiente pentru instanță în vederea stabilirii necesității efectuării unor noi intervenții chirurgicale sau al numărului de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare ori a existenței vreunei infirmități, așa cum susține partea vătămată, acestea putând fi stabilite numai pe baza probei științifice a expertizei medico-legale.
În aceste condiții, expertizele medico-legale efectuate până în prezent nu atestă că partea vătămată a rămas cu infirmitate permanentă și această consecință urmează a fi stabilită după efectuarea unor intervenții chirurgicale și tratamente de recuperare însă partea vătămată nu s-a prezentat pentru efectuarea acestei lucrări și nici nu a solicitat administrarea unei astfel de probe, așa cum impunea sarcina probei și a depus o expertiză extrajudiciară, efectuată în anul 2005 și care nu atestă existența unei infirmități permanente.
Așa fiind, având în vedere că nu se poate dispune obligarea unei persoane la plata unei creanțe ce nu este certă, lichidă și exigibilă.
Mai mult, instanța are a observa că motivule de recurs invocate de partea civilă nu se încadrează în cele prevăzute de art. 385/9 alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală, nici în cazul referitor la comiterea unei erori grave de fapt în speța dedusă judecății.
În acest sens, se impune observația că recursul este o cale de atac preponderent de reformare, iar cazurile de casare sunt limitativ determinate de lege.
Cele relatate de partea civilă în memoriile scrise vizează verificarea de către instanța de recurs a respectării legii la judecarea cauzei de către instanța de fond, luând în considerare situația de fapt pe care aceasta a reținut-o prin propria apreciere dată probelor administrate, iar în actuala reglementare a recursului nu se prevede pentru instanța de recurs dreptul de a da o nouă apreciere a probelor și, eventual, de a administra probele necesare, așa cum se prevede în privința apelului.
Deși în prezent dispozițiile art. 385/9 alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală sunt interpretate mai puțin restrictiv, în sensul că eroarea gravă de fapt nu trebuie confundată cu o greșită apreciere a probelor și este incident acest caz ori de câte ori este evidentă stabilirea eronată a faptelor în existența sau inexistența lor, în natura lor ori în împrejurările care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conținutului acestora, cu condiția să fi influențat asupra soluției adoptate.
Prin urmare, prin eroare gravă de fapt se înțelege o greșită examinare a probelor administrate la instanța de fond, în ideea că la dosar există o anumită probă când în realitate această probă nu există sau atunci când se consideră că o anumită probă, mărturie, un anumit act ar demonstra existența unei împrejurări, când, în realitate, din aceste mijloace de probă reiese contrariul.
Așa fiind, rezultă că în situația în care se cere instanței de recurs să dea o nouă apreciere a probelor administrate, diferită de cea dată de instanța de fond, nu există o eroare gravă de fapt, deoarece erorile de fapt se referă la stabilirea unei stări de fapt total diferită de cea reținută, iar cazul de casare invocat în speță scapă cenzurii instanței de recurs.
Mai mult, nu orice eroare asupra faptelor atrage aplicarea acestui caz de casare, ci numai acele erori care au influențat soluția procesului, atunci când s-a pronunțat o soluție inversă față de cea corectă, pentru că în aplicarea acestui caz de casare trebuie să se rețină întotdeauna nu numai o eroare de fapt, ci și gravitatea acesteia prin influența pe care a avut-o asupra soluționării cauzei.
De altfel, pentru motivele invocate în scris de către partea civilă nu există caz de casare, astfel că modul de soluționare al laturii civile, în special al cuantumului daunelor morale scapă cenzurii instanței de recurs și în consecință și recursul părții civile urmează a fi respins.
În ce privește recursul asigurătorului, nu au fost invocate ca și cazuri de casare dispozițiile art. 385/9 Cod procedură penală în mod concret, așa cum avea obligația în temeiul art. 385/10 Cod procedură penală și Curtea are a observa că împrejurările arătate în memoriu nu se circumscriu cazurilor de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu, astfel că recursul acestei părți nu poate fi admis.
Așa fiind, hotărârea atacată este în afara oricărei critici și pe cale de consecință, potrivit art. 385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, se vor respinge recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, partea civilă și asigurătorul SC - Reasigurare SA Sucursala C, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, restul acestor cheltuieli urmând a rămâne în sarcina statului, conform art. 192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, partea civilă și asigurătorul SC Reasigurare SA Sucursala împotriva deciziei penale nr. 2/11 ianuarie 2008 Tribunalului Covasna, pe care o menține.
Obligă partea civilă și asigurătorul SC Reasigurare SA Sucursala C să plătească statului sumele de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, restul acestor cheltuieli rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 octombrie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. SF/21.11.2008
Dact MB/25.11.2008
- 2 exemplare -
Jud fond -
Jud apel - +
Președinte:Elena BarbuJudecători:Elena Barbu, Constantin Epure, Simona Franguloiu
