Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 8/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 184 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.8
Ședința publică din data de 25 februarie 2009
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 2: Sandu Geta
JUDECĂTOR 3: Andrieș Maria
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpatul și partea vătămată -, prin reprezentat legal, împotriva deciziei penale nr. 23 din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală (dosar -).
La apelul nominal s-a prezentat avocat alea, pentru inculpatul - recurent lipsă, reprezentantul legal al părții vătămate, părțile civile - intimate Spitalul Județean de urgență Sf. cel nou S, Spitalul clinic de recuperare I și asiguratorul Societatea de asigurare Reasigurare Astra SA Sucursala B.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat, declară recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul părții vătămate, solicită admiterea recursului declarat în ceea ce privește cuantumul daunelor morale și materiale solicitate, având în vedere că partea vătămată a suferit mai multe operații și a rămas cu o infirmitate permanentă. Cuantumul daunelor materiale stabilite de instanța de fond a fost de 6.375 lei iar cele morale de 7.500 lei.
Avocat, pentru inculpatul lipsă, solicită admiterea recursului formulat de acesta, desființarea în parte a deciziei recurate și având în vedere vinovăția reținută pentru fiecare dintre părți la producerea accidentului, respectiv 50 % pentru inculpat și 50 % pentru partea vătămată, consideră că și cuantumul pedepsei și al daunelor morale și materiale ar trebuie coborâte. De asemenea solicită ca instanța să aibă în vedere și poziția procesuală corectă a inculpatului, faptul că acesta ajutat familia părții vătămate din prima clipă și este singur întreținător al unui copil minor. Un alt motiv de recurs este faptul că instanța de apel nu sa pronunțat cu privire la motivul privind neacordarea cheltuielilor de spitalizare. Instanța trebuie să aibă în vedere că asiguratorul a achitat c/val cheltuielilor de spitalizare direct unităților medicale, acestea nemaiputând fi achitate și părții vătămate.
În ceea ce privește recursul părții vătămate, pentru toate motivele expuse mai, solicită respingerea acestuia și menținerea deciziei recurate ca legală și temeinică. Cuantumul despăgubirilor morale și materiale stabilite în sarcina inculpatului de instanța de apel au fost corect individualizate, în funcție de vinovăția fiecăreia dintre părți la comiterea accidentului.
Reprezentantul părții vătămate, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului declarat de inculpat.
consilier juridic, pentru asigurator, achiesează la concluziile avocatului inculpatului. S-a stabilit de către instanța de apel culpa fiecăreia dintre părți la producerea accidentului și nu s-a pronunțat cu privire la scăderea din cuantumul despăgubirilor materiale c/val cheltuielilor de spitalizare pe care asiguratorul le-a achitat direct unităților medicale. Pentru aceste motive solicită admiterea recursului declarat de inculpat și respingerea recursului declarat de partea vătămată.
Reprezentantul Ministerului Public, pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat și menținerea deciziei ca legală și temeinică și admiterea recursului declarat de partea vătămată, prin reprezentantul legal, cu casarea deciziei pronunțată de instanța de apel și menținerea sentinței penale pronunțată de instanța de fond. În mod corect instanța de fond a reținut în sarcina părții vătămate doar culpa de 25 % la producerea accidentului.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri înregistrate pe sistem audio conform disp. art. 304 Cod procedură penală.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin sentința penală nr. 494 din 15.10. 2008 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr-, inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal, la pedeapsa de 6( șase) luni închisoare.
În baza art. 71 alin.2 Cod penal inculpatului i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit." a" teza a II a și " b" Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În conformitate cu prevederile art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe durata termenului de încercare de 2( doi) ani și 6 (șase) luni, stabilit conform art. 82 alin.1 Cod penal.
În baza art. 71 al.5 s Cod Penal-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Conform prevederilor art. 359 alin.1 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și următoarele Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
Inculpatul a fost obligat în solidar, cu asigurătorul Societatea de Asigurare- Reasigurare ASTRA SA - Sucursala B,-, să plătească părții civile Spitalul Județean de Urgență "S cel " S suma de 652,73 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare și părții civile Spitalul Clinic de Recuperare I, suma de 1677,98 lei cu același titlu.
De asemenea, inculpatul a fost obligat, în solidar cu asigurătorul, să plătească părții vătămate, prin reprezentanții săi legali și, domiciliați în com. Dumbrăveni, jud. S, suma de 6.375 lei cu titlu de daune materiale și suma de 7.500 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 193 alin.2 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat în solidar cu asigurătorul să plătească părții vătămate, prin reprezentanții săi legali, cheltuieli judiciare în sumă de 600 lei.
Conform dispozițiilor art. 191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat în solidar cu asigurătorul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 250 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.4253/P/2004 întocmit la data de 27.06.2006 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 al.2 și 4 Cod penal.
În actul de sesizare al instanței, s-a reținut următoarea situație:
La data de 10.12.2004, în jurul orei 14,00 pe sectorul de drum DN 29 la km 16+30, pe raza localității Dumbrăveni, jud. S, inculpatul circula la volanul autoturismului marca Ford Probe cu numărul de înmatriculare BT 02279, pe scaunul din dreapta față, aflându-se prietena sa, Romina. În momentul când a ajuns în localitatea Dumbrăveni, în dreptul Spitalului comunal, din partea a sensului de mers al mașinii, prin dreptul indicatorului "Atenție copii", s-a angajat în traversare, fără să se asigure, care, era însoțită de sora sa -. Aceasta din urmă, când a ajuns la mijlocul străzii, a sesizat că din dreapta se apropia un autoturism și s-a oprit. Victima - în vârstă de 8 ani, și-a continuat deplasarea efectuând un pas peste linia continuă, moment în care este lovită de autoturismul condus de către inculpat cu partea față, în zona farului. Minora a fost aruncată în, aproximativ 2, după care a căzut pe autoturismului, lovindu-se de acesta în zona capului.
Conducătorul auto, în momentul când a observat cele două fete, a acționat sistemul de frânare, autoturismul oprindu-se în dreptul trecerii de pietoni, la o distanță de aproximativ 22 de zona impactului.
Așa cum rezultă din certificatul medico-legal nr.40/E/01.05.2005, a prezentat leziuni ce au putut fi produse în cadrul unui accident de trafic rutier, ce au necesitat 50-55 de zile îngrijiri medicale. Conform expertizei medico-legale cu nr.l22/A/03.03.2005, timpul necesar vindecării a fost prelungit la 110-120, iar ulterior, în urma reexaminării din 25.04.2005, la 150-160 zile îngrijiri medicale. Prin expertiza cu nr.94/A/l3.02.2006, a SML S, s-a concluzionat că victima prezintă scurtarea membrului inferior stâng cu 2,5 cm și rotație externă anormală, într-un unghi de 20 grade, stare ce constituie infirmitate definitivă.
Conducătorul auto a fost condus la spital, unde i s-au recoltat probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. Conform buletinului de analiză nr.2020/D/14.12.2004, inculpatul nu a consumat băuturi alcoolice înainte de a se urca la volanul autoturismului.
Conform raportului de expertiză tehnică - judiciară cu nr.663/09.09.2005, dinamica accidentului a constat în angajarea în traversare, prin loc nepermis și fără să se asigure a victimei și surprinderea și accidentarea acesteia de autoturismul condus de către inculpat, cu viteza de 65 km/, prin localitate și fără să reducă viteza la întâlnirea indicatorului "Atenție copii".
Inculpatul putea evita accidentul dacă circula cu viteză regulamentară și reducea viteza sporind în același timp atenția la întâlnirea indicatorului "Copii". a încălcat prevederile art.155 pct.l și 158 lit.l din Regulamentul de aplicare al OUG195/2002.
Victima putea evita accidentul dacă nu se angaja în traversare prin loc nepermis și fără să se asigure, încălcând astfel prevederile art.205 pct.3 din Regulamentul de aplicare a OUG195/2002.
Fiind audiat în prezența apărătorului ales, inculpatul a precizat că în ziua de 10.12.2004, în jurul orei 14,00, rula cu o viteză de cel mult 60 km/ pe raza comunei Dumbrăveni în direcția B - S, la volanul autoturismului cu număr de înmatriculare BT 02279, în dreapta aflându-se prietena acestuia Romina. La un moment dat, din partea i-a sărit brusc în față o pe care a acroșat-o cu partea față a mașinii. În momentul producerii incidentului a virat brusc spre dreapta, fără a putea evita impactul. Inculpatul nu a observat victima, deoarece i-a apărut brusc în fața autoturismului.
Analizând declarația inculpatului, procesul verbal de cercetare la fața locului în care este consemnat că a precizat că a mutat, până la venirea organelor de poliție, mașina mai în față de locul unde oprise inițial (fără a aprecia însă distanța) și având în vedere că acesta nu și-a spus punctul de
vedere cu prilejul efectuării expertizei tehnice, dosarul a fost restituit în vederea completării cercetărilor.
În data de 10.02.2006, organele de poliție au efectuat o nouă cercetare la fața locului, în prezența martorilor asistenți și, a inculpatului, a martorului ocular și a părinților victimei.
S-au efectuat măsurători după indicațiile inculpatului. a precizat unde a oprit autoturismul după impactul cu victima ( în acel loc fiind poziționată o altă mașină deoarece cea în cauză a fost între timp vândută).
Descrierea dinamicii accidentului, precum și precizările privind locul impactului, locul unde s-a oprit autoturismul și cel unde a fost găsită victima nu au fost acceptate de părinții minorei și martorul ocular, care și-au menținut declarațiile anterioare, susținând că cele constatate inițial corespund cu realitatea. S-au întocmit planșă foto și schița locului faptei și s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul inițial de expertiză în care să fie avute în vedere cele precizate de inculpat.
Conform suplimentului efectuat în cauză, viteza de circulație a autoturismului în momentul premergător producerii accidentului a fost de 30 km/ ( această viteză s-a calculat în raport de distanța indicată de inculpat ca fiind cea la care a oprit mașina după impact,aproximativ 4- 5 metri).
Inițial, viteza a fost stabilită luându-se în calcul o distanță de 22 între locul impactului și locul în care a fost găsit autoturismul implicat în accident.
Totuși, chiar și în aceste condiții, se concluzionează că inculpatul a avut posibilitatea de evitare a accidentului prin frânare ori ocolirea victimei prin partea dreaptă, unde exista spațiu suficient., de asemenea, putea evita accidentul dacă se angaja în traversare pe trecerea de pietoni, ce se afla în apropiere, ori dacă se asigura și dădea prioritate autoturismului condus de inculpat.
În cauză au fost audiați, în calitate de martori, lonel, G, și.
a arătat că în ziua și la ora respectivă, se afla în stația de autobuz din fața Spitalului Dumbrăveni, orientat cu fața spre carosabil și stătea de vorbă cu agentul de poliție care era cu spatele la drum. Le-a văzut pe cele două minore când s-au angajat în traversare la o distanță de 40-50 de trecerea de pietoni, în dreptul semnului de circulație "Atenție copii". Când victima a ajuns pe partea cealaltă a sensului de mers, a fost lovită de o mașină roșie cu număr de B și a fost aruncată la 50 de locul impactului, căzând pe trecerea de pietoni. A mai precizat acesta, că nu a văzut ca șoferul să facă vreun gest de evitare și nu a auzit zgomote specifice de frânare bruscă. Martorul a apreciat că mașina rula cu aproximativ 100 km/. Nu a observat să mai circule în zonă, în acel moment alte autoturisme. După impact mașina s-a oprit pe trecerea de ietoni.
p.Martorul a arătat că în timp ce se afla în stația de autobuz din fața Spitalului Dumbrăveni a văzut minorele în timp ce s-au angajat în traversarea străzii, prin dreptul semnului de circulație "Atenție copii" (la aproximativ 10 metri de trecerea de pietoni). Când a depășit cu puțin axul drumului, victima a fost lovită de un autoturism, aruncată în, după care a căzut pe, apoi pe carosabil, rostogolindu-se pe șosea până în apropierea trecerii de pietoni. Și acest martor a arătat că autoturismul circula cu viteză. Drumul era liber și nu circulau alte mașini.
La rândul său, la data și ora evenimentului se îndrepta spre Căminul Dumbrăveni, circulând în direcția B - S, pe partea dreaptă a drumului. Deoarece a auzit o bufnitură puternică, a întors capul și a văzut victima aruncată în aer după care a căzut pe unei mașini. Minora s-a rostogolit până în apropierea trecerii de pietoni, iar mașina s-a oprit exact în fața trecerii de pietoni. Martorul Gao bservat cum autoturismul a trecut cu viteză și că la aproximativ 3- 4 metri de indicatorul "Atenție copii" a lovit victima care depășise cu puțin axul drumului în sensul de mers al mașinii.
Minora a fost aruncată în aer și a căzut pe carosabil în dreptul trecerii de pietoni. A văzut că s-au aprins stopurile autoturismului, astfel încât consideră că acesta a frânat. Nu a observat să circule și alte mașini.
(prieten cu inculpatul), a venit la fața locului după producerea accidentului, circulând în spatele acestuia la o distanță mai M, cu o altă mașină. A constatat că autoturismul condus de inculpat era oprit în dreptul trecerii de pietoni și din acel moment nu a observat ca să mute mașina. Martorul a transportat victima la spital.
Romina, pasageră a mașinii condusă de inculpat, a dat o declarație despre cele constatate organelor de poliție în data de 10.12.2004. Aceasta a precizat că a observat două fete care se angajaseră în traversarea carosabilului din partea, în fugă și fară să se asigure. Când au ajuns la axul drumului, una din ele s-a oprit, iar cealaltă și-a continuat fuga, sărind în fața mașinii. Mai menționează că au traversat prin spatele unui autoturism care a împiedicat vizibilitatea șoferului. Acest ultim aspect a fost relevat și de în declarațiile date.
Ținând cont de concluziile inițiale ale expertizei, de cele ale suplimentului de expertiză, declarațiile martorilor și de poziția inculpatului, s-a considerat necesară audierea expertului pentru a da lămuriri suplimentare asupra celor constatate. Acesta a fost audiat în prezența celor doi apărători aleși ai părților.
Expertul a arătat că a perceput, de 4 ori, în mod direct situația locului evenimentului, împreună cu martorii oculari, partea vătămată și inculpatul. Dintre cele două variante pe care le-a luat în calcul, o susține pe prima, ținând cont de dinamica și condițiile în care s-a produs accidentul. Singurul element material concret este locul în care a fost găsită căciula victimei ce indică zona de impact.
Pe baza tuturor acestor elemente, expertul a precizat că este puțin probabil ca mașina să fi rulat cu 30 km/, arătând că viteza de 65 km/ inițial stabilită, este cea mai probabilă, prin raportare la cele precizate de martori și la modalitatea în care a fost accidentată victima, mai precis după locul în care aceasta a izbit cu capul mașinii după impact.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, Parchetul a apreciat, prin actul de sesizare al instanței, că vinovați de producerea accidentului sunt: inculpatul care, pe de o parte a circulat prin localitate cu viteză neregulamentară și pe de altă parte, avea posibilitatea de evitare a impactului dacă frâna ori ocolea victima, precum și care a traversat prin loc nepermis fără să se asigure și nu a dat prioritate mașinii conduse de.
Astfel, s-a precizat că locul impactului este situat imediat după indicatorul " Atenție copii" în apropierea axului drumului, pe sensul de mers al autoturismului condus de inculpat. Acest aspect rezultă din cercetarea inițială la fața locului când s-a constatat unde se afla căzută căciula victimei și din declarațiile martorilor, și G, care au precizat că s-a angajat în traversarea străzii prin dreptul indicatorului menționat și a fost acroșată de mașină imediat după axul drumului pe sensul de mers al autoturismului. în același sens este și declarația expertului precum și primul raport de expertiză întocmit de acesta.
Locul unde a fost aruncată victima este cel situat în zona trecerii de pietoni ( la o distanță de 22- 24 metri de zona impactului). Acest aspect se desprinde din declarațiile martorilor, și Din aceleași declarații rezultă că autoturismul condus de inculpat s-a oprit imediat înainte de trecerea de pietoni ( aproximativ 22 metri de la impact).
În ceea ce privește distanța la care s-a oprit autoturismul după accident, s-au în calcul și măsurătorile efectuate de organele de poliție cu prilejul cercetării inițiale a locului faptei ( 22 metri) și declarația martorului (ajutor șef de post Poliția Dumbrăveni). Acesta se afla în zonă cu spatele la partea carosabilă, purtând o discuție cu martorul și care, deși nu a văzut momentul producerii accidentului, a ajuns în zonă imediat după impact. A observat cum inculpatul a mutat mașina (oprită în acel moment imediat înaintea trecerii de pietoni), mai în față, după trecerea de pietoni marcată pe carosabil. S-a apropiat de șofer, 1-a întrebat dacă el a condus autoturismul, acesta răspunzându-i afirmativ. Martorul (care a luat măsurile urgente ce se impuneau în situația dată până la venirea organelor de poliție ce au efectuat cercetarea la fața locului) i-a cerut inculpatului să repoziționeze autoturismul în locul în care oprise inițial. Șoferul, fără a-i indica cineva acest lucru, s-a urcat în mașină și a mutat autoturismul mai în spate, înainte de trecerea de pietoni. inițiale s-au realizat astfel cu mașina repoziționată de inculpat în locul indicat de acesta ca fiind cel în care oprise după accident.
Cele descrise anterior relevă existența indiciilor că măsurătorile inițiale au fost corecte și implicit că viteza calculată prin raportul de expertiză cu nr.663/09.09.2005 este cea cu care rula autoturismul în momentul premergător impactului.
De altfel, din declarațiile martorilor și rezultă că mașina circula cu viteză M și că în declarația dată la data de 06.01.2006, inculpatul a apreciat că rula cu aproximativ 60 km/.
În aceste condiții declarația inculpatului în sensul că a reușit să oprească autoturismul după aproximativ 5 metri de la impact, fapt ce a dus la stabilirea unei viteze de 30 km/ este necorespunzătoare realității. Expertul a declarat că dacă ar fi circulat cu o viteză de 30 km/, chiar dacă ar fi observat târziu victima, un șofer atent la drum, ar fi evitat accidentul prin frânare sau ocolire.
Mai mult, în suplimentul efectuat, când s-a luat în calcul varianta inculpatului, expertul a apreciat că acesta a avut un timp de reacție de 2,1 secunde pentru a opri autoturismul. Timpul de reacție a fost egal cu timpul de oprire al mașinii, astfel încât impactul nu ar fi trebuit să se producă, accidentul putând fi evitat prin frânare.
Conform declarației expertului (care are o experiență în domeniu de 20 de ani), se poate stabili aproximativ viteza de rulare a autoturismului și după modalitatea în care a fost accidentată victima. Aceasta a fost acroșată cu partea a barei de protecție față ( deoarece în altă variantă nu s-ar fi putut produce leziunile constatate de medici) după care a fost aruncată în aer și s-a lovit în cădere cu capul de mașinii. Zona în care victima a lovit cu capul reprezintă un indiciu cu privire la viteza de rulare a autoturismului, ce susține prima variantă de calcul.
În ceea ce privește precizarea inculpatului, în sensul că victima i-a apărut brusc în față din spatele unei mașini (astfel încât nu a putut să o observe când traversa celălalt sens de mers), deși este susținută de declarația dată de Romina, este infirmată de cele relatate de martorii, și Aceștia au declarat că la data și ora producerii accidentului nu au observat ca în zonă să circule și alte autoturisme.
În asemenea situație, s-a reținut că inculpatul putea evita accidentul dacă circula cu viteză regulamentară în localitate, reducând viteza la întâlnirea indicatorului "Atenție copii", sporind în același timp atenția. Culpa inculpatului nu este înlăturată chiar dacă ar fi circulat, înainte de impact cu 30 km/ ( variantă puțin probabilă) deoarece acesta a avut posibilitatea evitării accidentului prin frânare sau ocolire a victimei prin partea dreaptă. Expertul a subliniat că dacă șoferul ar fi rulat cu 30 km/, accidentul s-ar fi putut produce numai în condițiile în care inculpatul nu era atent la drum.
Rechizitoriul Parchetului avut în vedere următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a infracțiunii însoțit de schița locului producerii accidentului și planșă foto, proces verbal de cercetare la fața locului însoțit de schiță și planșă foto, declarațiile părinților victimei, certificat medico legal nr.40/E/05.01.2005, expertiza medico legală nr.l22/A/03.03.2005, expertiza cu nr.94/A/l 3.02.2006, buletin de analiză toxicologică alcoolemie cu nr.2020/D/l4.12.2004, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor Romina, Ionale, G, și, raport de expertiză tehnică judiciară nr.663/09.09.2005, supliment la raportul de expertiză anterior precizat și raport de inspecție tehnică.
Prin sentința penală nr.380 pronunțată de Judecătoria Suceava la data de 24.05.2007, inculpatul, a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.2 și 4 Cod penal la pedeapsa de 6(șase) luni închisoare, iar în baza dispozițiilor art.81 Cod penal s- suspendat condiționat executarea pedepsei principale pe durata termenului de încercare de 2(doi) ani și 6(șase) luni, atrăgându-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 și următoarele din Codul penal.
În ceea ce privește latura civilă, Judecătoria Suceava a obligat pe inculpat să plătească părții vătămate prin reprezentanții săi legali, și, suma de 6375 lei cu titlu de daune materiale și suma de 7500 lei cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat apel, iar Tribunalul Suceava prin decizia nr.313 din data de 05.09.2007 a admis apelul, a desființat în totalitate sentința penală atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul reținut că judecarea cauzei în primă instanță a avut loc fără legala citare Spitalului Județean "S cel " S și Spitalului Clinic de Recuperare I în calitate de părți vătămate deși, pentru o corectă soluționare laturii civile, în cauză se impunea citarea celor două unități spitalicești.
Dosarul fost reînregistrat pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 28.09.2007 sub nr-.
În cauză au fost citate în calitate de părți civile Spitalului Județean "S cel " S și Spitalului Clinic de Recuperare I care, prin adresele nr. 25265/ 07.11.2007 ( 35) și respectiv 183/04.01.2008 ( 44) s-au constituit părți civile cu sumele de 870,30 lei și respectiv 2237,31 lei.
Întrucât potrivit adresei aflată la fila 132 dosar, în baza de date a Societății de Asigurare- Reasigurare ASTRA SA - Sucursala B exista o poliță de asigurare nr. - încheiată pentru autoturismul marca Ford implicat în accidentul rutier din data de 10.12.2004 din comuna Dumbrăveni, jud. S, aparținând numitului, cu valabilitate de la 15.11.2004 la 14.12.2004, la termenul de judecată din data de 02.07.2008, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de asigurator a acestei societăți de asigurare.
De asemenea, în cauză au fost reaudiați atât inculpatul ( fila 133) cât și martorii din lucrări Romina ( 120), G ( fila 121), ( 122), ( 123), ( 124) și ( 134).
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 10.12.2004 în jurul orei 14,00, inculpatul circula cu autoturismul marca Ford Probe cu număr de înmatriculare BT-02279 pe DN 2S pe sensul de mers B - S, iar pe scaunul din dreapta se afla prietena sa, martora Romina.
În apropierea Spitalului Dumbrăveni, din partea a sensului de mers al mașinii, prin dreptul indicatorului "Atenție copii", s-a angajat în traversare, fără să se asigure, partea vătămată, în vârstă de 8 ani, care era însoțită de sora ei - .
Cele două fetițe au traversat împreună, mergând în pas normal, fără să alerge, prin locul pe unde, potrivit declarațiilor martorilor oculari, a existat în trecut o trecere de pietoni.
Minora - a traversat strada, ajungând pe acostament însă sora ei mai mică, partea vătămată, fiind cu un pas mai în urmă, a fost lovită de autoturismul condus de inculpat și aruncată în aproximativ 2 metri, după care a căzut pe autoturismului, fiind proiectată înainte, la o distanță de aproximativ 22 metri de locul impactului în apropierea trecerii de pietoni.
Potrivit declarațiilor martorilor și a concluziilor raportului de expertiză întocmit de expert, locul impactului este situat imediat după indicatorul "Atenție copii" în apropierea axului drumului, pe sensul de mers al autoturismului condus de inculpat.
Din declarațiile martorilor, și G, s-a reținut că autoturismul condus de inculpat s-a oprit imediat înainte de trecerea de pietoni la o distanță de aproximativ 22 metri de locul impactului, însă a fost mutat de inculpat mai în față, după trecerea de pietoni marcată. La insistențele martorului (ajutor șef de post Poliția Dumbrăveni), inculpatul repoziționat autoturismul în locul în care oprise inițial.
efectuate și declarațiile martorilor și, au demonstrat că mașina circula cu viteză M, aspect relatat și de inculpat în declarația dată la 06.01.2006, potrivit căreia apreciat că rula cu aproximativ 60 Km/.
În urma accidentului rutier, partea vătămată a suferit leziuni constând în traumatism cranio-cerebral, contuzie cerebrală difuză, edem cerebral, fractură spiroidă 1/3 medie femur bilateral (operată), epistaxis post traumatic, excoriații tegumentare, frontale, faciale, leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile de îngrijiri medicale, așa cum rezultă din certificatul medico legal nr. 40/E din 01.05.2005 eliberat de Serviciul de Medicină Legală S ( fila 12 dosar urmărire penală). Potrivit expertizei medico legale nr.122/A/03.03.2005, timpul necesar vindecării fost prelungit cu 110-120 zile, iar ulterior în urma examinării din 25.04.2005, la 150-160 zile îngrijiri medicale.
Conform expertizei nr.94/A/13.02.2006 efectuată de Serviciul de Medicină Legală S, s-a stabilit că partea vătămată prezintă scurtarea membrului inferior stâng cu 2,5 cm și rotație externă anormală, într-un unghi de 20 de grade, stare ce constituie infirmitate permanentă.
Instanța de fond a înlăturat apărarea inculpatului, care a arătat că nu se face vinovat de accident întrucât rula cu o viteză redusă de 30 km/ și că nu ar fi putut evita impactul cu partea vătămată care a apărut brusc în fața mașinii.
Pentru a considera astfel, instanța de fond a avut în vedere declarațiile martorilor oculari și, care au relatat că inculpatul circula cu o viteză M, nu a făcut nici un gest pentru a evita accidentul întrucât nu s-a auzit nici un zgomot specific de frânare bruscă, iar din sens opus nu circula nici o mașină în acel moment astfel că impactul putea fi evitat dacă șoferul era suficient de atent.
Așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară nr. 663/09.09.2005 întocmit de expert, autoturismul condus de inculpatul circula cu o viteză de 65 km /h, viteză fiind calculată în funcție de distanța la care a fost proiectată victima, față de locul impactului și de locul în care a oprit mașina imediat după impact.
Potrivit concluziilor aceluiași expert, inculpatul putea evita accidentul dacă circula cu viteză regulamentară și reducea viteza, sporind în același timp atenția la întâlnirea indicatorului "Atenție copii".
La rândul său, partea vătămată putea evita accidentul dacă nu se angaja în traversarea străzii prin loc nepermis și fără să se asigure.
Față de circumstanțele detaliate anterior, instanța de fond a reținut că, în drept, fapta inculpatului care la data de 10.12.2004, în timp ce se deplasa cu autoturismul pe DN 29, pe raza localității Dumbrăveni, jud. S, cu o viteză de 65 km/, fără să reducă viteza și să sporească atenția la întâlnirea indicatorului "Atenție copii", încălcând astfel dispozițiile art.155 punct 1 și art. 158 alin.1 din Regulamentul de aplicare a nr.OUG 195/2002, accidentând-o pe partea vătămată care la rândul său s-a angajat în traversarea străzii prin loc nepermis și fără să se asigure, încălcând astfel dispozițiile art.205 punct 3 din același act normativ și producându-i acesteia leziuni care reprezintă infirmitate definitivă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce fost aplicată inculpatului, prima instanță a avut în vedere următoarele criterii: gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, împrejurările în care aceasta a fost comisă și rezultatul concret produs, culpa părții vătămate în producerea accidentului, dar și persoana inculpatului care este tânăr și infractor primar.
Față de elementele reținute mai, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă, respectiv 6 ( șase) luni închisoare.
În baza art.71 alin.2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. "a" teza a II- și "b" Cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie.
Apreciind că scopul pedepsei de prevenție generală și specială poate fi realizat și fără ca inculpatul să execute pedeapsa în regim de detenție, prima instanță, apreciind că sunt îndeplinite condițiile art.81 Cod penal, dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ( doi ) ani și 6 (șase) luni, conform art.82 Cod penal, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate executării pedepsei închisorii.
Conform art. 354 alin.1 Cod procedură penală, s- atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 și următoarele Cod penal.
Referitor la latura civilă, instanța de fond a constatat că, potrivit adreselor nr. 25265/7.11.2007 ( 35) și nr. 183/04.01.2008 (44), cele două unități spitalicești la care a fost internată partea vătămată, Spitalul Județean de Urgență "S cel " și Spitalul Clinic de Recuperare I s-au constituit părți civile cu sumele de 870,30 lei și respectiv 2237,31 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare.
De asemenea, partea vătămată prin reprezentanții săi legali și, s-a constituit parte civilă încă din primul ciclu procesual cu suma de 8.500 lei daune materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, medicație, intervenții chirurgicale, analize, radiografii, ecografii, hrană suplimentară, costul deplasărilor de la Spitalele din municipiul S și I și suma de 10.000 lei reprezentând daune morale ( 36 dosar).
Față de cele expuse anterior, prima instanță a înlăturat apărările inculpatului, potrivit cărora ar fi despăgubit în M parte partea vătămată, căreia i- dat bani și bunuri, întrucât nu a produs dovezi credibile în acest sens, martorii săi neputând preciza în concret suma de bani oferită părinților victimei accidentului.
Așa fiind, față de leziunile grave suferite de victima minoră, numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare ( fila 150 - 160 zile ), intervențiile chirurgicale repetate suferite, durata lungă a spitalizărilor, costul deplasărilor la unitățile spitalicești din S și I, instanța de fond a apreciat că daunele materiale în sumă de 8.500 lei pretinse, se justifică.
La fel a apreciat instanța și în legătură cu daunele morale solicitate de partea vătămată, arătând că, în urma accidentului produs din vina inculpatului, partea vătămată minoră a rămas cu o infirmitate permanentă la membrul inferior stâng ceea ce i-a produs și îi va mai produce suferințe fizice dar mai ales psihice deosebite.
Având în vedere împrejurările în care s-a produs accidentul și dinamica acestuia, instanța de fond a reținut culpa părții vătămate în producerea accidentului în procent de 25 %, iar culpa inculpatului în procent de 75 %, acesta din urmă având cu certitudine cea mai M vină în producerea evenimentului rutier.
Potrivit art.49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, asiguratorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule.
Articolul 50 din același act normativ stipulează că despăgubirile se acordă pentru sumele care asiguratorul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces.
Astfel, potrivit articolului 51 din Legea nr. 136/1995, despăgubirile prevăzute la art. 49 și 50 din aceeași lege se acordă și în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul.
Cum potrivit relațiilor comunicate de asigurătorul Societatea de Asigurare Reasigurare Astra Sucursala B ( fila 132 dosar) la data producerii accidentului exista o poliță de asigurare pentru autoturismul marca Ford aparținând numitului, cu valabilitate de la 15.11.2004 la 14.12.2004, prima instanță, față de dispozițiile legale -menționate a admis acțiunea civilă și în baza dispozițiilor art.14 Cod procedură penală raportat la art.998 și următoarele Cod civil, a obligat pe inculpat în solidar cu asiguratorul să plătească părții civile Spitalul Județean de Urgență "S cel " S suma de 652,73 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare și părții civile Spitalul Clinic de Recuperare I, suma de 1677,98 lei cu același titlu, reprezentând 75 % din contravaloarea acestor cheltuieli.
Totodată, a obligat pe inculpat în solidar cu asiguratorul să plătească părții vătămate prin reprezentanții săi legali și suma de 6375 lei cu titlu de daune materiale și suma de 7500 lei cu titlu de daune morale tot în procent de 75 % din valoare daunelor pretinse de partea vătămată.
Potrivit dispozițiilor art.193 alin.2 Cod procedură penală raportat la art. 50 alin.1 din Legea nr.136/1995, instanța de fond a obligat pe inculpat în solidar cu asiguratorul Societatea de Asigurare- Reasigurare ASTRA SA - Sucursala B, să plătească părții vătămate prin reprezentanții săi legali, cheltuieli judiciare în sumă de 600 lei reprezentând contravaloarea onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul și asigurătorul Societatea de Asigurare - Reasigurare "ASTRA" - Sucursala B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, în dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul a arătat că hotărârea atacată este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, acela de 6 luni închisoare, întrucât, deși prima instanță a reținut în favoarea sa circumstanțele atenuante incidente în cauză, nu a acordat acestora o eficiență sporită.
În acest sens, inculpatul a precizat că a depus la dosar numeroase înscrisuri din care reiese conduita sa bună în societate până la data săvârșirii faptei, cât și ulterior, că se află la primul conflict cu legea penală, că are o vârstă tânără, că are în întreținere un copil minor.
De asemenea, se reiterează că, imediat după producerea accidentului, inculpatul a acordat părții vătămate primul ajutor, iar ulterior s-a interesat de aceasta, acordând familiei sale diverse sume de bani pe perioada spitalizării.
Raportat la aceste aspecte, inculpatul apreciază că în cauză se impunea reținerea prevederilor art. 76 lit. e Cod penal.
De asemenea, inculpatul arată că instanța de fond în mod greșit a reținut culpa sa în producerea accidentului, în proporție de 75 %, iar a părții vătămate de 25%, în condițiile în care partea vătămată a fost cea care s-a angajat în traversarea străzii prin loc nepermis, fără să se asigure.
Față de această împrejurare, inculpatul înțelege să critice sentința primei instanțe și sub aspectul laturii civile, arătând că, în ce privește cuantumul daunelor acordate părții vătămate, acestea sunt exagerate, că partea vătămată nu a făcut în nici un fel dovada acestora, neexistând la dosar nici o chitanță care să confirme susținerile sale.
În mod nejustificat, arată inculpatul, că instanța de fond a înlăturat susținerile sale, referitoare la faptul că a despăgubit partea vătămată, în M parte, și că nu s-au luat în considerare depozițiile martorilor propuși de el.
Față de cele invocate, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței, în sensul aplicării unei amenzi penale și a redozării cuantumului despăgubirilor civile.
La rândul său, asigurătorul Societatea de Asigurare - Reasigurare "ASTRA" - Sucursala B, a solicitat instanței de apel a reține că în cauză este dată culpa concurentă a inculpatului și a părții vătămate în producerea accidentului, în proporție de 50%, astfel încât se impune reducerea proporțională a despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul în solidar cu asigurătorul, precum și înlăturarea dispoziției privind obligarea asigurătorului la plata cheltuielilor judiciare.
În susținerea motivelor de apel, asigurătorul a invocat concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, care reține că partea vătămată a încălcat prevederile art. 205 pct. 3 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, iar inculpatul prevederile art. 155 pct. 1 din același act normativ, circulând în localitate cu o viteză de 65 km pe oră.
Prin decizia penală nr.23/19.01.2009 a Tribunalului Suceavas -au admis apelurile declarate de inculpatul și asigurătorul Societatea de Asigurare - Reasigurare "ASTRA" - Sucursala B, împotriva sentinței penale nr. 494/15.10.2008, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr-, sub aspectul laturii civile, și în consecință:
S-a desființat, în parte, sentința penală apelată, și în rejudecare:
Inculpatul a fost obligat în solidar cu asigurătorul Societatea de Asigurare - Reasigurare "ASTRA" - Sucursala B, să plătească părții civile Spitalul de Urgență "S cel " S, suma de 435,20 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, și părții civile Spitalul Clinic de Recuperare I, suma de 1119 lei cu același titlu (În loc de: Obligă pe inculpat, în solidar cu asigurătorul Societatea de Asigurare - Reasigurare "ASTRA" - Sucursala B, să plătească părții civile Spitalul de Urgență "S cel " S, suma de 652,73 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, și părții civile Spitalul Clinic de Recuperare I, suma de 1677,98 lei cu același titlu);
Inculpatul a fost obligat, în solidar cu asigurătorul Societatea de Asigurare - Reasigurare "ASTRA" - Sucursala B, să plătească părții vătămate, prin reprezentanții săi legali și, suma de 2337 lei cu titlu de daune materiale și suma de 5000 lei cu titlu de daune morale (În loc de: Obligă pe inculpat, în solidar cu asigurătorul Societatea de Asigurare - Reasigurare "ASTRA" - Sucursala B, să plătească părții vătămate, prin reprezentanții săi legali și, suma de 6.375 lei cu titlu de daune materiale și suma de 7.500 lei cu titlu de daune morale).
În baza art. 193 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat în solidar cu asigurătorul să plătească părții vătămate, prin reprezentanții săi legali, cheltuieli judiciare în sumă de 300 lei de la judecata în fond (În loc de: În baza art. 193 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpat în solidar cu asigurătorul să plătească părții vătămate, prin reprezentanții săi legali, cheltuieli judiciare în sumă de 600 lei).
Conform dispozițiilor art. 191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat în solidar cu asigurătorul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 125 lei de la judecata în fond (În loc de: Conform dispozițiilor art. 191 Cod procedură penală obligă pe inculpat în solidar cu asigurătorul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 250 lei).
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu sunt contrare prezentei decizii.
S-a respins, ca nefondată, cererea părții vătămate, privind acordarea cheltuielilor judiciare din apel.
Pentru a decide astfel, tribunalul a constatat că apelurile sunt fondate pentru următoarele motive:
În ce privește critica adusă de inculpat modului de soluționare a laturii penale a cauzei, sa constatat că, în mod neîntemeiat, prima instanță a reținut o culpă în proporție de 25 % în sarcina inculpatului în producerea accidentului, în condițiile în care, chiar concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză relevă că partea vătămată putea evita accidentul dacă se angaja în traversare pe la trecerea de pietoni, ce se afla în apropiere, sau dacă se angaja în traversare după ce se asigura și dădea prioritate autoturismului Ford Probe.
Același raport de expertiză a evidențiat astfel, că partea vătămată a încălcat dispozițiile art. 205 pct. 3 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, în timp ce inculpatul a încălcat art. 155 pct. 1 și 158 lit. 1 din același act normativ, în sensul că a circulat prin localitate cu 65 km pe oră, viteză mai M decât cea permisă de regulament, de 50 km pe oră, și nu a redus viteza atunci când a întâlnit indicatorul "Copii".
Această situație este în măsură să demonstreze o culpă în proporție de 50% în sarcina ambelor părți, în producerea accidentului.
Acest procent de 50%, a culpei, urmează a fi avut în vedere atât la aprecierea gradului de vinovăție a inculpatului, cât și la stabilirea despăgubirilor civile ce se cuvin părții vătămate.
S-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului, într-un cuantum coborât deja sub minimul special prevăzut de lege, urmare a reținerii în favoarea sa a tuturor circumstanțelor atenuante legale prevăzute de art. 74 Cod penal, este suficientă și necesară pentru a-și atinge scopul, nefiind cazul redozării sale, sau a aplicării unei amenzi penale.
Referitor la latura civilă a cauzei, s-a constatat că daunele materiale au fost stabilite în limita sumei de 6.375 lei, în sarcina inculpatului, în solidar cu asigurătorul Societatea de Asigurare - Reasigurare "ASTRA" - Sucursala și suma de 7.500 lei cu titlu de daune morale, avându-se în vedere culpa inculpatului în proporție de 75 % în producerea accidentului.
Ori, raportat la faptul că se impune a se reține corect o culpă egală, de 50% în sarcina ambelor părți, Tribunalul va proceda la reducerea acestuia, în proporție de 25%.
Același procent va fi avut în vedere de Tribunal, și la stabilirea cheltuielilor de spitalizare pe care inculpatul le datorează părții civile Spitalul de Urgență "S cel " S, precum și părții civile Spitalul Clinic de Recuperare
Împotriva acestei decizii au declarat recurs părțile vătămate și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Partea vătămată, în motivarea recursului, arată că în mod greșit instanța de apel a reținut în sarcina victimei o culpă de 50% având în vedere modalitatea de comitere a accidentului și a solicitat menținerea daunelor acordate de instanța de fond.
Inculpatul, în motivarea recursului, arată că instanța de apel în mod greșit nu i-a redus cuantumul pedepsei aplicate de prima instanță în condițiile în care i-a redus cuantumul daunelor morale și materiale iar în ceea ce privește latura civilă apreciază că, în condițiile în care cheltuielile de spitalizare au fost acordate direct spitalelor, nu mai trebuie acordate și părții vătămate.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că doar recursul declarat de partea vătămată este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect situațiile de fapt și încadrarea în drept a faptei reținute în sarcina inculpatului, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
Astfel, la data de 10.12.2004, în jurul orei 1400, pe sectorul de drum DN 29 la Km 16+30, pe raza localității Dumbrăveni, județul S, inculpatul, în timp ce conducea autoturismul marca Ford Probe, cu numărul de înmatriculare BT 02279, având o viteză de 65 Km/h, în dreptul unui indicator "Atenție Copii" a accidentat-o pe partea vătămată, în vârstă de 8 ani, care traversa neregulamentar, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 150 - 160 zile îngrijiri medicale.
În urma administrării întreg probatoriului în cauză, prima instanță a reținut în mod corect faptul că inculpatul se face vinovat de producerea accidentului în proporție de 75%, având în vedere modalitatea de comitere a acestuia, vârsta victimei și locul producerii acestuia, în apropierea indicatorului "Atenție copii", care necesita o atenție sporită din partea acestuia.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului de către prima instanță, menținută de către instanța de apel și contestată de către acesta, Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului este blândă raportat la consecințele produse de accident, nefiind cazul modificării sale.
Inculpatul a mai invocat în recurs faptul că daunele reprezentând cheltuielile de spitalizare au fost acordate atât spitalelor cât și părții vătămate.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că inculpatul face o confuzie în ceea ce privește aceste cheltuieli de spitalizare.
Cheltuielile de spitalizare acordate spitalelor se referă la cheltuielile efectuate de către aceste spitale cu îngrijirile medicale acordate părții vătămate, care diferă de cheltuielile de spitalizare făcute separat de partea vătămată.
În aceste condiții, Curtea apreciază că instanța de apel în mod greșit a modificat soluția primei instanțe, stabilind o culpă comună de 50%.
Așa fiind, Curtea, constatând că recursul declarat de inculpat este nefondat, în temeiul art.38515pct.1 lit. b cod procedură penală, îl va respinge ca nefondat și pentru considerentele mai expuse, în temeiul art.38515pct.2 lit. a Cod procedură penală, va admite recursul declarat de partea vătămată, va casa în totalitate decizia penală atacată și va menține sentința penală nr.494 din 15.10.2008 a Judecătoriei Suceava.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 23.11.1969, în localitatea de, jud.S M, cu domiciliul în municipiul S M,., - 31,.1, jud. S M, împotriva deciziei penale nr.23 din 19.01.2009 a Tribunalului Suceava (dosar nr-).
Admite recursul declarat împotriva aceleiași decizii de partea vătămată, domiciliată în comuna dumbrăveni, județul S, prin reprezentant legal, cu același domiciliu.
Casează, în totalitate, decizia penală mai menționată și menține sentința penală nr.494/15 10.2008 a Judecătoriei Suceava.
Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Celelalte cheltuieli judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.SG
Tehnored.VT/13.03.2009
Nr.ex.2
Jud.fond:
Jud.apel:
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela, Sandu Geta, Andrieș Maria
