Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 80/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 80
Ședința publică de la 02 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Aurel Dublea
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de asigurătorul SC ROMÂNASCĂ Sucursala împotriva deciziei penale nr. 502/7.12.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea de vătămarea corporală din culpă (art. 184.Cod Penal).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpata intimată, asistată de av. și av. pentru partea civilă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosarul cauzei au fost depuse motivele de recurs, formulate în scris de asigurătorul SC Românască Sucursala I, după care:
Interpelate fiind, părțile arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată.
Av. pentru partea civilă solicită respingerea recursului declarat de asigurător, cuantumul daunelor fiind corect stabilit față de traumele suferite și de probele administrate.
Av. pentru inculpata solicită respingerea recursului declarat de asigurător și menținerea deciziei recurate ca legală și temeinică.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefundat, latura civilă a cauzei fiind corect soluționată.
Inculpata intimată achiesează al concluziile puse de apărătorul său și solicită respingerea recursului.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față.
Judecătoria Iași prin sentința penală nr. 1809/18.05.2009 a hotărât condamnarea inculpatei la 2 pedepse de câte 2 luni închisoare pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2,4 Cod penal, cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. "a" și art. 76 alin. 1 lit. "e" Cod penal săvârșite în concurs de infracțiuni, prev. de art. 33 lit. "b" Cod penal.
S-au contopit pedepsele aplicate inculpatei, în pedeapsa cea mai grea de 2 luni închisoare. S-au aplicat inculpatei prevederile art. 71 al. 2 și art. 64 lit. "a" teza a II-a și lit. "b" Cod penal.
S-au aplicat inculpatei disp. art. 81,82,83 și 71 al. 5 Cod penal.
A fost admisă în parte acțiunea civilă a părții civile și Asigurătorul Românească - Viena Insurance SA a fost obligat să-i achite 224,20 lei daune materiale și 80.000 lei daune morale.
Au fost admise acțiuni le civile și asigurătorul Românească - a fost obligat să plătească 4048, 51 lei cu dobânzi Spitalului Clinic de Urgențe "Sf. " I și 196 lei către Serviciul de Ambulanță Județean S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză. Inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat și a sumei de 1063 lei cheltuieli judiciare către partea civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpata a obținut permis de conducere pentru categoria B de autovehicule în anul 1994, deținând în proprietate un autoturism BMW 524, IȘ-15-.
În luna octombrie 2005, aceasta era angajată la I, cu sediul în.
La data de 11 octombrie 2005, ora 17,00, inculpata a plecat de la locul de muncă spre municipiul I, conducând autoturismul menționat mai sus. Locul din dreapta față era ocupat de -, iar pe bancheta din spate se aflau părțile vătămate și.
de pe DE 583, inculpata s-a înscris pe strada -, stradă cu sens unic și cu câte 2 benzi pe sens, inculpata circulând pe 2.
Apropiindu-se de clădirea Internațional inculpata a observat că de pe celălalt sens de mers, conducătorul unui autoturism Audi 80 (martorul ) intenționa să întoarcă. Deși ulterior s-a stabilit că acesta nu a trecut de marcajul longitudinal continuu, oprind la capătul sensului marcat ce nu permitea manevra de întoarcere, inculpata a perceput disproporționat starea de pericol, având reacție inadecvată. Aceasta a tras cu putere de volan spre dreapta, accelerând în loc să frâneze în trecerea de pe 2 pe 1, unde a acroșat un autoturism staționat (), a părăsit partea carosabilă lovindu-se de un copac aflat dincolo de acostament.
Pe lângă avarierea autoturismelor BMW și, din accident a rezultat vătămare corporală a inculpatei și a celor 3 persoane aflate în autoturism, astfel:
- a suferit o fractură în treime inferioară a osului drept și o luxație postero-externă a cotului stâng, necesitând 85-90 zile îngrijiri medicale;
- a suferit o fractură în extremitatea inferioară a osului radius drept cu deplasare, o contuzie mandibulară, necesitând 65-70 zile îngrijiri medicale.;
- a suferit un traumatism cranio-cerebral, contuzie cerebrală, contuzie forte stâng, fractură cominutivă sinus maxilar stâng, fractură orbitală stânga, contuzie toracică, necesitând 40-45 zile îngrijiri medicale. La data de 28 noiembrie 2005, aceasta a declarat că nu înțelege să formuleze plângere împotriva inculpatei (fila 25 dosar urmărire penală).
Inculpata a susținut atât în cursul urmăririi penal, cât și al judecății că, înscriindu-se pe strada -, a observat de la o distanță de 100 metri, cum autoturismul Audi încerca să se deplaseze perpendicular, trecând peste linia dublă continuă și că acest autoturism a pătruns cu partea din față circa 1/2 metru pe pe care circula. Încercând să evite coliziune s-a speriat, a virat dreapta, a acroșat autoturismul și derapând s-a lovit de pom.
Ulterior, inculpata a declarat că de la distanța de 20 metri a observat cum autoturismul Audi era înscris într-o traiectorie perpendiculară pe benzile de deplasare către oraș, pătrunzând apoi cu 1,5 metri în culoarul ei de mers. Inculpata a admis că a frânat abia după ce a lovit autoturismul staționat.
De asemenea, inculpata a negat că ar fi acționat pedala de accelerație în loc de frână și nu și-a mai amintit că a lovit autoturismul. De această dată inculpata a declarat că apariția autoturismului Audi a perceput-o de la distanța de 50 metri.
Din declarațiile părților vătămate și ale martorilor direcți a rezultat că manevra celuilalt conducător auto nu putea prezenta un pericol pentru inculpată, reacția acesteia fiind disproporționată.
Astfel, partea vătămată - a declarat că șoferul de pe autoturismul Audi nu a intrat în de rulare a inculpatei pe sensul opus. Partea vătămată a arătat că viteza autoturismului BMW era de 70- 80 km/, că inculpata nu a frânat ci, că ajungând lângă autoturismul Audi a tras de volan spre dreapta și a accelerat - afirmație bazată pe percepția sunetului dat de la turația motorului.
Partea vătămată a auzit doar când inculpata a afirmat "Uite ce face acesta", după care a făcut manevra care a condus la coliziunea cu copacul.
Martorul - a declarat că după plecarea din fața, a intenționat într-adevăr, însă a oprit înainte de axul drumului observând apropierea în viteză, din dreapta sa, a autoturismului BMW. Când această mașină a ajuns în dreptul său și-a modificat brusc traiectoria spre dreapta lovind copacul.
Martorul, conducea autoturismul IȘ-01-6879 în spatele inculpatei, la o distanță de 60- 70 metri. Martorul a declarat că atunci când a ajuns la porțiunea de stradă sub pasajul autoturismul BMW și-a modificat brusc traiectoria. Când la rândul său a ajuns în acel loc martorul a observat un autoturism Audi oprit perpendicular pe linia continuă, fără aod epăși.
Martorul - polițist comunitar cu punct de pază la a declarat că a oprit autoturismul perpendicular pe axul drumului, fără a-l depăși. Martorul a mai arătat că șoferul de pe autoturismul Audi nu a mai făcut nici o mișcare până la apariția autoturismului BMW dinspre dreapta, apreciind viteza celui din urmă ca fiind "foarte mare". Martorul a mai arătat că inculpata nu a acționat deloc sistemul de frânare ci doar a tras dreapta de volan, a acroșat autoturismul și s-a lovit de copac.
Contradicțiile între declarațiile martorilor și părții vătămate pe de o parte și declarațiile inculpatei pe de altă parte, a condus la efectuarea de confruntări în contextul cărora inculpata a păstrat aceleași susțineri.
La data de 2 aprilie 2007, avut loc deplasarea în teren a organelor de poliție împreună cu toate persoane audiate în prezenta cauză pentru efectuarea de măsurători, pentru stabilirea exactă a poziției avută de autoturismul Audi, a traiectoriei autoturismului BMW. Toate persoanele prezente, cu excepția inculpatei, au arătat că autoturismul Audi nu a depășit axul drumului.
În cauză s-a efectuat de către Laboratorului Interjudețean de Expertiză Criminalistică o expertiză pentru stabilirea dinamicii accidentului prin care s-a stabilit:
1) inițială probabilă de deplasare a autoturismului BMW a fost de 67,5 - 75 km/, iar viteza de impact cu arborele a fost de circa 50- 60 km/. S-au avut în vedere la acest calcul deformările caroseriei autoturismului BMW, caracteristicile tehnice de construcție, spațiul de 6,5 metri parcurs în stare frânată, viteza pierdută prin acroșarea.
2) Atunci când inculpata a înțeles ca periculoasă manevra lui trebuia să reducă viteza, spațiul disponibil permițându-i să urmărească traiectoria autoturismului Audi. Chiar dacă ar fi oprit cu partea din față a mașinii în de mers, inculpata ar fi avut spațiu suficient pentru a trece. de a modifica traiectoria spre dreapta în mod brusc, fără a frâna, a fost o reacție atipică.
S-a mai stabilit că inculpata putea evita producerea accidentului chiar anticipând (fără temei) că autoturismul Audi urma să intre în culoarul ei de mers, dacă ar fi circulat chiar și cu 57 km/.
Situația de fapt a fost reținută pe baza următoarelor mijloacede probă:
- procesul-verbal de cercetare la fața locului și schițe (filele 5- 7, dosar urmărire penală);
- declarațiile părților vătămate (filele 11-13, 19, 21, 25, 27, dosar urmărire penală);
- certificatul medico-legal (filele 15, 20, 26, dosar urmărire penală);
- declarațiile inculpatei date în cursul urmăririi penale (filele 31-33, dosar urmărire penală);
- declarațiile martorilor:, (filele 35, 36-38, 39-42, dosar urmărire penală);
- proces-verbal de confruntare din 20 martie 2007 (filele 43-48 dosar urmărire penală);
- procesul-verbal de reconstituire, planșa foto și schițe (filele 49-57, dosar urmărire penală);
- raport de expertiză criminalistică nr. 107 din 16 iulie 2007 (filele 62-66, dosar urmărire penală);
- documentația întocmită de I (filele 70-87, dosar urmărire penală).
- declarațiile date în cursul judecății de inculpata, părțile vătămate și, martorii și.
- raportul de expertiză medico-legală nr.5720/OF/13.10.2008 întocmit de IML
În drept:
Fapta inculpatei care, în ziua de 11.10.2005, în timp ce conducea autoturismul BMW 524, IȘ-15- pe șos.-, a pierdut controlul autoturismului, în urma accidentului rezultând vătămarea corporală a părților vătămate și, care au necesitat 85-90 zile și, respectiv, 65-70 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, întrunește elementele constitutive a două infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal săvârșite în concurs ideal de infracțiuni prevăzut de art.33 lit.b Cod penal.
Urmările produse (vătămările corporale suferite de părțile vătămate) sunt consecința nerespectării de către inculpată a dispozițiilor art. 49 alin. 1 din OUG195/2002. potrivit cărora limita maximă de viteză în localitate este de 50 km/ și art.35 alin. 1 din OUG195/2002 conform cărora participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor.
Sub aspect subiectiv, fapta a fost săvârșită din culpă.
Sub aspectul laturii civile, instanța reține că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale solicitând obligarea inculpatei la plata sumei de 40.000 lei cu titlu de daune materiale (contravaloarea îngrijirilor medicale, a medicamentelor, alimentației, veniturilor nerealizate) și 100.000 lei cu titlu de daune morale.
otrivit dispozițiilor art. 998-999 cod civil orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Potrivit dispozițiilor anterior menționate, pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie să fie întrunite anumite condiții: existența unei fapte ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate și a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul. Față de situația de fapt reținută în cauză, instanța constată îndeplinite condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatei, întrucât s-a stabilit existența faptei ilicite care a fost săvârșită cu vinovăție sub forma culpei, reținută din punctul de vedere al legii penale sub aspectul infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală nr.5720/OF/13.10.2008 întocmit de IML, în urma accidentului aceasta a suferit un politraumatism cu numeroase complicații.
Examinată la data de 01.10.2008, partea vătămată a prezentat unmers șchiopătat, dificil, limitarea mișcărilor în articulația genunchiului. La examenullocal la nivelul coapsei dr. în 2/3 inf. față externă s-a constatat cicatrice chirurgicală albicioasă de 18 cm. ce merge până în partea externă a genunchiului; tumefierea genunchiului dr. și partea inferioară a coapsei fără modificări de culoare a tegumentelor. La nivelul gambei dr. 1/3 medie anterioară cicatrice deprimată albicioasă de 7/2 cm; superior acesteia 3 cicatrici alb-rozii cea mai mare de 3/0,2 cm.
Din referatul Spitalului de Urgențe I, din 31.01.2006, reiese că "la aproximativ două luni post-operator, partea vătămată prezenta edem, tumefacția genunchiului dr. și febrilitate. paraclinice relevă un proces inflamator. Sub anestezie locală se practică puncția articulară genunchi dr. pentru a infirma sau confirma originea procesului inflamator. Se instituie tratament antibiotic cu spectrul larg, oprirea programului de recuperare; se prelungește perioada de sprijin cu o lună cu reluarea treptată a programului de recuperare a articulației genunchiului".
Din evidența Spitalului de Urgență I din 08.03.2006, rezultă că în urma controalelor radiologice periodice efectuate se observă o întârziere în consolidare a focarului de fractură pentru care se prelungește perioada de recuperare cu o lună.
De asemenea, s-a constatat "întârziere în consolidare, sindrom algo-neurodistrofie genunchi dr. luxație veche postero-externă stg. redusă. Examenul local și radiologic confirmă dg. S-a practicat kinetoterapie de tonifiere musculară și tratament mineralizat osos cu recomandarea de a continua tratamentul mineralizat și recuperator ambulatoriu. cu cârje și sprijin parțial".
Din referatul Spitalului de Urgențe I rezultă că s-a prezentat la data de 02.10.2008 cu dg. "fractură 1/3 inf. femur dr. operată, veche de 3 ani - pseudoartroză strânsă post-operatorie, luxație postero-externă stg. veche de 3 ani recuperată cu redoare stg. Rx din 02.10.2008: pseudoartroză strânsă 1/3 inf. femur dr. post-operatorie ( 95 grade) șurub de compresiune protuzionat prin corticala internă a genunchiului, osteoporoză. Se recomandă chirurgicală a pseudoartrozei, kinetoterapie stg. și genunchi dr..
Astfel, prin expertiza efectuată, s-a concluzionat:
"1. prezintă pseudoartroză strânsă 1/3 inferior femur dr. post operator, consecutiv unei fracturi 1/3 inferioară femur dr. cu deplasare ce a necesitat reducere chirurgicală; redoare secundară stg. consecutiv unei luxații postero-externe stg.
2. Leziunile s-au putut produce prin loviri de corpuri dure din interiorul unui autovehicul în cadrul unui accident rutier și pot data din 11.10.2005.
3. În stadiul actual numita necesită tratament chirurgical pentru pseudoatroză și konetoterapie stg. și genunchi dr. aprecierea eventualelor sechelelor infirmizante și/sau invalidante, urmând a se efectua după epuizarea acestora.
4. Numita prezintă o incapacitate adaptativă (scăderea capacității de muncă) în proporție de 70% pe o perioadă de șase luni de la data actualei examinări medico-legale, cu reexaminare la sfârșitul intervalului."
Instanța reține astfel că este neîndoielnic că în urma accidentului de care este culpabilă inculpata, partea vătămată a suferit un prejudiciu de natură morală determinat de suferințele de natură fizică și psihică îndurate și care, în mod evident, vor persista deoarece partea vătămată nu este complet vindecată și prezintă în continuare sechele în urma accidentului.
Deși, prejudiciul nepatrimonial nu poate fi cuantificat prin raportarea la criterii obiective, față de importanța valorilor lezate, intensitatea suferințelor fizice și psihice, partea vătămată este îndreptățită să beneficieze de o indemnizație compensatorie ca o consecință a principiului reparării integrale a prejudiciului, indiferent de natura acestuia. Cuantumul prejudiciului trebuie apreciat și în funcție de vârsta și preocupările victimei. Instanța va avea în vedere că partea vătămată a suferit atât o alterare a aspectului fizic cât, și a funcționalității unui membru, aspecte ce o împiedică să ducă o viață normală, specifică vârstei sale.
De asemenea, partea vătămată a fost supusă mai multor intervenții chirurgicale și necesită în continuare tratament chirurgical și kinetoterapie, precum și recuperare și readaptare postoperatorie.
Față de gravitatea acestor suferințe, așa cum au fost anterior arătate, și având în vedere că la data accidentului partea vătămată avea vârsta de 29 de ani, instanța constată că acordarea daunele morale în sumă de 80.000 lei este pe deplin justificate față de prejudiciul moral suferit de partea vătămată.
În ceea ce privește daunele materiale solicitate de partea vătămată, instanța reține că acestea au fost dovedite doar în mică parte prin înscrisurile (chitanțe, bonuri fiscale etc.) depuse la dosar.
În termenul prevăzut. de art. 363 Cod procedură penală, hotărârea Judecătoriei Iași a fost apelată atât de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, de partea civilă cât și de asiguratorul Românească Sucursala I, care au criticat-o sub aspectul netemeiniciei, solicitând reaprecierea pedepsei aplicate, dar și a daunelor materiale și morale acordate de prima instanță. Astfel, parchetul invocă împrejurarea că față de urmările faptei comise de inculpata, respectiv producerea unui accident de circulație care a avut drept consecință producerea unor leziuni grave părților vătămate și, ce au necesitat pentru vindecare un număr de 85-90 zile de îngrijiri medicale, respectiv 65-70 zile, aspecte care pe lângă atitudinea oscilantă a inculpatei privind culpa în producerea accidentului conduc la concluzia că pedeapsa de două luni închisoare aplicată este mult prea blândă. Partea civilă a criticat sentința doar în latura civilă, arătând că despăgubirile acordate sunt insuficiente în raport de prejudiciul material suferit, ca urmare a diminuării capacității de muncă. Pe de altă parte, asiguratorul arată că instanța de fond a apreciat, în mod neîntemeiat, întinderea daunelor morale acordate părții vătămate, care în raport de suferințele fizice constatate - ce nu pot fi considerate că ar echivala cu o infirmitate fizică permanentă - apar ca fiind excesive și nejustificate.
Tribunalul Iași prin decizia penală nr. 502 din 7.12.2009 a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, partea civilă și asigurătorul Românească Sucursala I împotriva sentinței penale nr. 1809/18.05.2009 a Judecătoriei Iași pe care a menținut-
Conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală asiguratorul și partea civilă apelantă au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Cheltuielile avansate în apelul procurorului au rămas în sarcina statului.
Instanța de control judiciar a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt reținută de prima instanță, și necontestată de către recurenți, tribunalul apreciază că s-a făcut o apreciere justă a materialului probator administrat în cauză, pe baza căruia s-a format convingerea existenței atât a faptei de vătămare corporală din culpă, astfel cum este prevăzută de legea penală, precum și a vinovăției făptuitoarei, încadrând corect în dispozițiile legii infracțiunea săvârșită de inculpată.
Trecând la individualizarea sancțiunii penale, instanța de fond a apreciat în mod întemeiat că potrivit art. 72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana făptuitoarei și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din formularea dată de textul de lege mai sus arătat acestor criterii, rezultă că ele sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în totalitate și nu selectiv în operațiunea judiciară de stabilire și aplicare a pedepsei.
În aceste condiții, solicitarea parchetului de a se analiza cu preponderență doar datele ce caracterizează consecințele faptelor comise, respectiv împrejurarea că prin pierderea controlului asupra autoturismului condus de inculpata și a coliziunii cu un copac aflat dincolo de acostament a rezultat vătămarea corporală a două persoane aflate în mașină, ignorându-se celelalte criterii de stabilire în concret a gradului de pericol social al faptei și a circumstanțelor reale în care a fost comisă, intră în contradicție cu dispozițiile legale mai sus menționate.
Drept urmare, instanța de fond a constatat, pe deplin justificat, că fapta inculpatei de a produce din culpă un accident de circulație, ce a avut ca urmare producerea de vătămări corporale persoanelor aflate în autoturism, care au necesitat pentru vindecare 85-90 de zile de îngrijiri medicale în cazul părții vătămate și, respectiv 65-70 zile, în cazul părții vătămate, prezintă un grad de pericol social corespunzător infracțiunii reținute, ținând seama de modul de săvârșire și împrejurările comiterii faptei, prin încălcarea dispozițiilor prevăzute de art.49 al.1 din OUG nr.195/2002, potrivit cărora limita maximă de viteză în localitate este de 50 km/ și, în special, de conduita procesuală oscilantă adoptată pe parcursul procesului penal, privind circumstanțele reale în care s-a realizat infracțiunea, precum și de persoana inculpatei, care este necunoscută cu antecedente penale, are studii superioare, este încadrată în muncă și are doi copii minori în întreținere.
În raport de elementele de mai sus, care particularizează prezenta cauză și de împrejurarea că prezența inculpatei în instanță și opțiunea acesteia de a accepta să dea declarație nu reprezintă o obligație procesuală, ci un drept de care aceasta a înțeles să uzeze, dar cu formularea de declarații ce conțin informații contradictorii situației de fapt reținute în cauză și care au fost apreciate corespunzător de instanță, tribunalul constată că pedeapsa de două luni închisoare aplicată inculpatei a fost corect dozată și adaptată gravității faptei comise, dându-se eficiență circumstanțelor personale ale acesteia, pedeapsa fiind stabilită sub limita minimă prevăzută de legea penală.
Astfel fiind, Tribunalul apreciază că instanța de fond a făcut o corectă evaluare cauzală a datelor reale reținute în cauză, apreciind corespunzător lipsa de experiență a inculpatei în calitate de conducător auto, dar și personale ale acesteia, pe care le-a valorificat distinct în procesul de alegere a naturii pedepsei, considerând că aplicarea unei pedepse pecuniare, astfel cum solicitase inculpata, nu poate asigura realizarea scopului sancțiunilor penale, de prevenire a comiterii de noi fapte penale și de reeducare.
Față de împrejurarea că datele personale ale inculpatei au fost în mod corect calificate ca și circumstanțe atenuante, în sensul celor reținute de dispozițiile art. 74 lit a Cod penal, cu efectele stabilite de art. 76 din același cod, acestea fiind pe deplin evaluate și valorificate de prima instanță în stabilirea pedepsei sub limitele prevăzute de norma specială, tribunalul apreciază că nu se impune majorarea cuantumului pedepsei aplicate de către prima instanță, întrucât față de persoana inculpatei și o pedeapsă de două luni închisoare poate fi apreciată ca eficientă în realizarea scopului educativ și de exemplaritate, precum și în posibilitatea îndreptării atitudinii inculpatei față de comiterea de noi infracțiuni. prin stimularea eforturilor de autoeducare ale acesteia.
Cât privește cuantumul daunelor materiale și morale acordate părții civile, Tribunalul constată că instanța de fond a făcut o corectă evaluare a traumelor fizice și psihice suferite de victima accidentului, și ale sechelelor post - traumatice care au afectat negativ participarea acesteia la viața socială, comparativ cu situația anterioară, în contextul în care s-a constatat că leziunile au fost localizate în zona aparatului locomotor și au determinat un politraumatism cu numeroase complicații, dar fără a determina sechele infirmizante sau invalidante, ci doar o incapacitate adaptativă.
La stabilirea existenței daunelor morale trebuie avute în vedere și Recomandările Consiliului Europei din 1969 de la, care subliniază, între altele, că principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei pentru prejudiciul nepatrimonial încercat, fără însă a constitui pentru aceasta o sursă de îmbogățire fără justă cauză.
Prin nivelul despăgubirilor civile stabilite de instanța de fond, Tribunalul apreciază că suma acordată, cu acest titlu, la momentul actual al evaluării sechelelor fizice, reprezintă o reparație suficientă a prejudiciului material, astfel cum a fost dovedit și integrală a celui moral cauzat părții vătămate, având în vedere că, cel puțin cel material, poate fi corectat,după reexaminarea acesteia, la finalul intervalului de efectuare a tratamentului chirurgical și a kinetoterapiei.
Întrucât criticile formulate în apel nu sunt justificate, nefiind susținute de datele dosarului, iar din actele și lucrările efectuate de prima instanță nu a rezultat existența unor motive de nelegalitate și netemeinicie, tribunalul urmează a respinge, ca nefondate, conform dispozițiilor art. 379 pct. 1, lit. b Cod procedură penală, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, partea vătămată și asigurator împotriva sentinței penale nr.1809/18.05.2009, pronunțată de Judecătoria Iași, ce va fi menținută ca legală și temeinică.
În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală apelanții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel asiguratorul Românească - SA, Sucursala I criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului asiguratorul arată că despăgubirile civile acordate de instanța de fond sunt disproporționate față de probatoriile administrate.
Arată că daunele morale sunt prea mari față de suferința părții civile și de probatoriile administrate.
De asemenea, se arată că în mod greșit au fost obligați la despăgubiri civile către spital și Serviciul de Ambulanță I, nefiind probate pretențiile acestora cu documente justificative și nestabilindu-se dacă partea civilă are calitatea de asigurat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate.
Examinând recursul declarat în raport de criticile formulate și cu decizia dată în cauză, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În mod corect și în concordanță cu actele și lucrările cauzei instanța de fond și de apel au reținut că inculpata a comis două infracțiuni de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 2,4 Cod penal, cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. "a", 75 lit. "e" Cod penal și art. 33 lit. "b" Cod penal, împotriva părților vătămate și.
Situația de fapt reținută de instanța de fond și de apel este corectă și corespunde probelor administrate, care au fost judicios interpretate.
La data de 11.10.2005, inculpata, în timp ce conducea autoturismul BMW 524, IȘ.15. pe șoseaua -, a pierdut controlul autoturismului în urma accidentului rezultând vătămarea corporală a părților vătămate și, care au necesitat pentru vindecare 85-90 zile și respectiv 65-70 zile îngrijiri medicale.
Urmările produse sunt consecința nerespectării de către inculpată a dispozițiilor art. 49 al. 1 din U, nr. 195/2002, potrivit cărora limita maximă de viteză în localitate este de 50 km/ și art. 35 al. 1 din OUG195/2002, conform cărora participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor.
Coroborând probele administrate în cauză instanța de fond și de apel au ajuns la concluzia justă că faptele există, au fost comise de inculpata și s-a stabilit în mod corect vinovăția acesteia.
În mod corect instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă a părții civile și a obligat asiguratorul Românească - Viena Insurance la plata de daune materiale în cuantum de 224,20 lei și daune morale în cuantum de 80.000 lei.
Instanța de fond a apreciat temeinic cuantumul daunelor morale acordate părții civile motivând pe baza probelor administrate suma stabilită ca o compensație ce tinde a acoperi prejudiciul suferit de aceasta care este echitabil și în raport de suferința fizică și psihică încercată.
Și sub aspectul despăgubirilor civile acordate părții civile Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " I și părții civile Serviciul de Ambulanță, instanța de fond a apreciat temeinic și legal că se cuvine acoperirea prejudiciului cauzat acestora de către asigurator, conform art. 14, 346 al. 1 Cod procedură penală și art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată și completată, nefiind vorba în cauză de vreo îmbogățire a patrimoniului acestor părți, cheltuielile efectuate fiind dovedite prin actele depuse la dosar.
Constatând din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de asiguratorul Românească - Sucursala I împotriva deciziei penale nr. 502/7 decembrie 2009 Tribunalului Iași, pe care o va menține.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală instanța va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefundat recursul declarat de asigurătorul SC ROMÂNASCĂ Sucursala împotriva deciziei penale nr. 502/7.12.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUJDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
18.02.2010
Tehnored.
22.02.2010
2 ex.
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Gabriela ScripcariuJudecători:Gabriela Scripcariu, Mihaela Chirilă, Aurel Dublea
