Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 82/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ Nr. 82/2009

Ședința publică de la 15 Iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Marius Aurel Motolea

JUDECĂTOR 2: Sanda Trif președinte secție

JUDECĂTOR 3: Dana

Grefier Creța

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de - procuror

Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de partea civilă și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 80/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:

- recurent Inculpat - asistat de av.,

- avocat ales pentru recurent Parte civilă -,

- intimat, personal.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care recurentul inculpat arată că își menține declarațiile anterioare și nu dorește să facă declarații în fața instanței de recurs.

Apărătorul inculpatului arată că va susține oral motivele de recurs.

Av. arată că în temeiul art. 385/10 recursul C.P.P. trebuie motivat, altfel se aplică art. 385 al. 2.

C.P.P.

Av. arată că în temeiul art. 385/15 se C.P.P. pot lua în considerare motivele privind eroarea materială gravă.

Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.

Av., reprezentantul inculpatuluisolicită casarea ambelor hotărâri și achitarea inculpatului în temeiul art. 385/9 pct. 18.C.P.P. pentru eroare materială gravă cu trimitere la art. 48.Cod Penal referitor la cazul fortuit.

Arată că, în tot acest dosar, în afară de declarația de martor vinovăția inculpatului nu este probată. Parchetul a dispus în cazul de față scoaterea de sub urmărire penală. Din expertiza efectuată în cauză s-au luat doar pasajele care susțineau vinovăția inculpatului și s-a mers pe ideea că martorul a văzut câinele.

În opinia lui, tot probatoriul administrat în cauză converge spre nevinovăție.

În concluzie, solicită casarea hotărârilor atacate și în rejudecare achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a și C.P.P. lăsarea laturii civile nesoluționate.

Av., reprezentantul părții vătămate arată că s-a solicitat de către inculpat și la instanța de fond și de apel modificarea hotărârii privind daunele morale.

În ceea ce privește latura civilă arată că s-a modificat hotărârea privind daunele morale. Mai arată că victima are un copil de 2 ani și în urma accidentului a rămas cu traume importante. În raport de acestea, daunele morale acordate sunt foarte mici având în vedere că este nenorocită pe o viață întreagă. suma acordată este vorba de 9.000 euro. Partea vătămată nu mai poate să repare nimic din consecințele accidentului, nu mai poate lua copilul în brațe și este nenorocită pe viață. Doar daunele morale ar mai putea fi o reparație posibilă.

În concluzie, solicită mărirea daunelor morale.

Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului inculpatului și admiterea recursului părții civile.

În ceea ce privește recursul inculpatului consideră că în mod corect nu s-a reținut cazul fortuit deoarece în cauză nu există imprevizibilitate obiectivă, astfel de cazuri fiind frecvente.

În ce privește recursul părții civile acesta este întemeiat pe răspunderea obiectivă având în vedere vârsta părții vătămate, leziunile suferite, handicapul sever accentuat. În aceste condiții se impune majorarea daunelor morale. Consideră că sumele variază dar în raport de aceste aspecte se impune majorarea.

Inculpatul, având ultimul cuvânt arată că nu se consideră vinovat, regretă ceea ce s-a întâmplat și expertiza efectuată în cauză este cea mai potrivită dovadă de nevinovăție.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 764/29.12.2008 a Judecătoriei Sibiu, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de:

- 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 1 și 3.în Cod Penal dauna părții vătămate -, domiciliat în, str. -,. 11,. 9, jud. Sibiu;

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 1 și 3.Cod Penal, în dauna părții vătămate, domiciliat în, str. -,. 11,. 9, jud. Sibiu;

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 2 și 4.Cod Penal, în dauna părții vătămate, domiciliată în, str. -,. 11,. 9, jud. Sibiu;

În baza art. 33 lit. b, 34 lit. b s Cod Penal-a dispus contopirea pedepselor de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, pe care inculpatul urmează să o execute în final.

I-a fost interzise inculpatului exercitarea, pe durata prevăzută de art. 71.Cod Penal, a următoarelor drepturi prevăzute de art. 64.Cod Penal:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice

- dreptul de a ocupa o funcție sau exercita o profesie implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 81,82.Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de mai sus pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

Pe aceeași durată de 3 ani, s-a dispus și suspendarea și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor, conform art. 71 alin. ultim.

Cod Penal

S-a făcut aplicarea art. 359 alin. 1.C.P.P. atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84.

Cod Penal

În baza art. 14,15 și 346.C.P.P. coroborate cu art. 998, art. 999.civ. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și în consecință, a fost obligat inculpatul să-i plătească părții civile suma de 361,27 lei cu titlu de despăgubiri materiale și suma de 7000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 14, 15 și 346.C.P.P. coroborate cu art. 998, art. 999. civ. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, și în consecință, a fost obligat inculpatul să-i plătească părții civile suma de 12746.5 cu titlu de despăgubiri materiale și suma de 24.000 lei cu titlu de daune morale.

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile diferența dintre venitul net pe care l-ar fi realizat și pensia de invaliditate pe care aceasta a primit-o pentru perioada septembrie-noiembrie 2008 și, pe viitor, lunar să-i plătească acesteia diferența dintre venitul net pe care l-ar fi realizat și pensia de invaliditate care va fi achitată.

În baza art. 14, 15 și 346.C.P.P. coroborate cu art. 998, art. 999. civ. admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă -, prin reprezentant legal și în consecință, a fost obligat inculpatul, să-i plătească părții civile suma de 350 lei cu titlu de despăgubiri materiale și suma de 12.000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 14, 125 și 346.C.P.P. coroborate cu art. 998, art. 999 și art. 1003. civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu, și în consecință, a fost obligat inculpatul să-i plătească acesteia, cu titlu de cheltuieli efectuate pentru partea vătămată, suma de 600,08 lei plus dobânda legală și penalități de întârziere până la data achitării efective a debitului, calculate potrivit dispozițiilor nr.OG 92/2003.

În baza art. 313 din legea nr. 95/2006, art. 14, art. 15 și 346.C.P.P. coroborate cu art. 998, art. 999 și art. 1003.civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Pediatrie Sibiu, și în consecință, a fost obligat inculpatul, să-i plătească acesteia, cu titlu de cheltuieli efectuate pentru partea vătămată -, suma de 1012,06 lei plus dobânda legală și penalități de întârziere până la data achitării efective a debitului, calculate potrivit dispozițiilor nr.OG 92/2003.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 14,15 și 346.C.P.P. coroborate cu art. 998, art. 999 și art. 1003. civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C, și în consecință a fost obligat inculpatul să-i plătească acesteia, cu titlu de cheltuieli efectuate pentru partea vătămată, suma de 1694, 38 lei, plus dobânda legală și penalități de întârziere până la data achitării efective a debitului, calculate potrivit dispozițiilor nr.OG 92/2003.

S-a constatat că în cauză a fost citată în calitate de asigurător RCA Asigurări - Reasigurări prin sucursala Sibiu, cu sediul în Sibiu, str.-, jud. Sibiu.

În baza art. 191.C.P.P. a fost obligat inculpatul să plătească suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.

În baza art. 193.C.P.P. a fost obligat inculpatul, să plătească părții civile suma de 1589,7 lei și părții civile suma de 2126 lei, aceste sume reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de părți în cauză.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, în data de 24.12.2006, în jurul orei 15³⁰, în timp ce conducea autoturismul marca cu nr. de înmatriculare - pe DJ-106, din direcția Sibiu spre orașul, jud. Sibiu, inculpatul, a efectuat manevre de evitare a unui câine care a pătruns pe carosabil dinspre partea dreaptă a direcției de mers a autoturismului condus de inculpat. Astfel, inculpatul, a pătruns cu autoturismul pe contrasens, unde a intrat în coliziune cu autoturismul marca 1310 cu nr. de înmatriculare - ( care circula din sens opus), condus regulamentar de partea vătămată și în care se mai aflau partea vătămată și doi minori, respectiv partea vătămată - - în vârstă de 9 ani - și numitul - în vârstă de 1 an.

În urma accidentului părțile vătămate au suferit leziuni vindecabile în mai multe zile de îngrijiri medicale, fiind internați în spital.

Astfel, potrivit certificatelor medico-legale nr. I/b/3, I/b/4, I/b/5 din 10.01.2007 ( filele 29,34 și 37 din dosarul 57/P/2007), părțile, și - au suferit leziuni corporale care s-au putut produce la data de 24.12.2006 în condițiile unui accident rutier și care au necesitat spre vindecare un număr de 30-35, respectiv 100-120 și 50-55 de zile de îngrijiri medicale.

În ceea ce privește vinovăția inculpatului, instanța de fond a reținut, din probele administrate în cauză, că inculpatul a sesizat prezența câinelui pe marginea drumului și ar fi putut și trebuit să prevadă că animalul ar putea pătrunde pe carosabil, astfel că imprevizibilitatea intervenției energiei străine este proprie făptuitorului, și nu are caracter obiectiv pentru a putea înlătura caracterul penal al faptei.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel partea civilă, solicitând majorarea daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul, dar și inculpatul, acesta solicitând achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a cu C.P.P. aplicarea art. 10 lit. e C.P.P. art. 47.Cod Penal, cu motivarea că, instanța de fond a înlăturat în mod greșit concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, iar, pe de altă parte, declarația martorului G, nu este conformă ce realitatea, astfel că, sunt incidente, în speță, dispozițiile cazului fortuit.

Prin decizia penală nr. 80/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- s-a admis apelul formulat de partea civilă, născută la data de 10.08.1971, domiciliată în, str. -,. 11,. 9, jud. Sibiu, posesoare a seria -, nr. -, -, împotriva sentinței penale nr. 764 din data de 29.12.2008 a Judecătoriei Sibiu, care a fost desființată în parte, sub aspectul laturii civile și, judecând în fond:

A fost majorat cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul, către partea civilă de la suma de 24.000 lei la suma de 40.000 lei.

S-a respins apelul formulat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 03.11.1981 în localitatea Sibiu, județul Sibiu, domiciliat în localitatea Sibiu,-,. C,. 22, județul Sibiu, cetățean român, posesor al seria -, nr. -, -, împotriva sentinței penale nr. 764/2008 a Judecătoriei Sibiu.

În baza art. 193 alin. 6.C.P.P. a fost obligat apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă, în apel, în sumă de 1.500 lei reprezentând onorariu avocat în apel.

În baza art. 192 alin. 2.p Cod Penal a fost obligat inculpatul apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat în apel în sumă de 160 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, de către tribunal că instanța de fond a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut o justă încadrare juridică a faptei, însă în ce privește latura civilă a cauzei, sub aspectul daunelor morale acordate părții civile, s-a apreciat, raportat la probele administrate cauzei, că suma acordată nu este de natură a acoperii întregul prejudiciul moral suferit de aceasta, astfel că se impune acordarea sumei de 40.000 lei, cu acest titlu.

În ce privește apelul inculpatului, prin care acesta a solicitat achitarea sa pe existența cazului fortuit - art. 47 Cod penal, instanța de apel a apreciat că acesta este nefondat, probatoriul administrat, neconfirmând această apărare.

Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs în termen partea civilă și inculpatul.

În memoriul depus la dosar ( 19 ) și în susținerea orală a motivelor de recurs partea civilă, personal și prin apărătorul ales, a solicita admiterea recursului și rejudecând cauza sub aspectul laturi civile a se dispune majorarea cuantumului daunelor morale de la suma de 40.000 lei la suma de 100.000 lei, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare în recurs, susținând că urmare a accidentului cauzat de către inculpat rămas infirmă la vârsta de 35 de ani, că datorită acestei stări nu-și poate îndeplinii obligațiile familiale, îndeosebi față de cei doi copii minori, că evoluția boli este nefavorabilă odată cu înaintarea în vârstă și că este total dependentă de ajutorul altor persoane.

Se mai arată în susținerea recursului că autoturismul proprietate a fost distrus în totalitate urmare a accidentului cauzat de către inculpat și că pe perioada covalescenței a acumulat o serie de datorii care nu au fost achitate nici în prezent.

În drept, se invocă disp. art. 385/1, 385/3, 385/10, 385/14 alin. 2 Cod pr. p.

În susținerea orală a motivelor de recurs inculpatul, personal și prin apărătorul ales, a solicitat casarea ambelor hotărâri și achitarea inculpatului în temeiul art. 385/9 pct. 18.C.P.P. rap. la art. 11 pct. 2 lit. a și C.P.P. art. 48.Cod Penal și lăsarea laturii civile nesoluționate, pentru eroare materială gravă, în cauză fiind dovedit existența cazului fortuit, vinovăția inculpatului nefiind probată iar organul de urmărire penală a dispus în cazul de față scoaterea de sub urmărire penală pe existența cazului fortuit.

Analizând legalitatea și temeinicia decizie atacate prin prisma criticilor invocate de recurenți, precum și din oficiu, conf. art. 385/9 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea de Apel constată că doar recursul părți civile este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:

1.În ce privește recursul inculpatului:

Astfel, Curtea de Apel verificând probatoriul cauzei și hotărârea atacată în raport de criticile aduse de recurentul inculpat, care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 17 din Codul d e procedură penală, constată că instanțele de judecată au reținut o corectă situație de fapt, precum și vinovăția inculpatului în raport de cele trei infracțiuni de vătămare corporală din culpă comise în dauna părților civile -, și .

Curtea de Apel consideră că în cauză instanțele de judecată au dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. 2 Cod procedură penală cu privire la aprecierea probelor, constatându-se că inculpatul din culpă a produs un accident de circulație soldat cu vătămarea corporală a celor trei părți civile, iar apărările acestuia, că în cauză sunt incidente condițiile cazului fortuit, sunt de circumstanță în scopul de a se sustrage răspunderii penale.

Din economia dispozițiilor art. 47 din Codul penal, rezultă că există caz fortuit când acțiunea unei persoane a produs un rezultat pe care persoana nu l-a conceput și urmărit, rezultat care este consecința unei împrejurări ce nu putea fi prevăzut și care s-a suprapus peste acțiunea făptuitorului.

Pentru existența cazului fortuit trebuie să se constate îndeplinite mai multe condiții, printre care, făptuitorul să fi fost în imposibilitatea de a prevedea survenirea împrejurării care a dus la producerea rezultatului.

Este adevărat, că în raportul de expertiză auto efectuat în cauză de ing. se arată că față de viteza de deplasare a autoturismului inculpatului, de 90 km/, acesta nu avea posibilitatea să evite impactul cu câinele prin frânare, posibilitatea de evitare a acestui impact fiind ca viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat să fi fost mai mică ( 56-61 ds. urm. penală). Însă, această constatare nu este de natură a reține dispozițiile art. 47 din Codul penal privind cazul fortuit, în contextul în care în suplimentul la același raport de expertiză se arată că elementul care a creat starea de pericol pentru inculpat a reprezentat-o pătrunderea pe carosabil a câinelui, însă trecerea cu roțile peste câine nu ar fi dus la pătrunderea pe contrasens a autoturismului, condus de către inculpat( 68 ds. urm. penală).

Mai mult decât atât, Curtea reține ca relevante sub aspectul vinovăției inculpatului declarația olografă dată de acesta organelor de cercetare penală în data de 24.12.2006, în care a descris în amănunt modul de comitere a faptei, arătând că a sesizat prezența câinelui pe marginea drumului ( 80 ds. urm. penală).Ori, contextul în care inculpatul a sesizat prezența câinelui pe acostament de la o distanță de 90, astfel cum de concluzionează în raportul de expertiză efectuat în cauză - 59 ds. urm. penală, acesta ar fi putut și ar fi trebuit să prevadă posibilitatea pătrunderi câinelui pe acostament.

Mergând pe același raționament, pentru a fi îndeplinite în speță exigențele cazului fortuit este necesar ca imposibilitatea de prevedere să aibă un caracter obiectiv, în sensul că intervenția împrejurării străine, respectiv, pătrunderea câinelui pe acostament să nu fi putut fi prevăzută, în același condiții, de nicio altă persoană, ceea ce nu este cazul în speță. Inculpatul a considerat în mod ușuratic că deși continuă să ruleze pe șosea câinele nu va pătrunde pe acostament.

În acest context, și în raport de probele administrate cauzei, apărarea recurentului inculpat nu poate fi reținută, apărare corect înlăturată și de instanța de apel.

Pentru aceste considerente, C constată că în mod just instanța de fond a pronunțat condamnarea inculpatului pentru săvârșirea a trei infracțiuni de vătămare corporală din culpă comise în dauna părților civile -, și, neimpunându-se achitarea acestuia.

Susținerile recurentului inculpat că în cauză prin ordonanța procurorului din data de 20.03.2008 emisă în ds. nr. 57/P/52007 conexat cu ds. nr. 346/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, menținută prin rezoluția prim -procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu din data de 12.05.2008 emisă în ds. nr. 403/II/2/22008 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 184 al. 1 și 3 Cod penal ( 2 fapte) și art. 184 al. 2 și 4 Cod penal, nu au nicio relevanță în prezenta cauză, în contextul în care judecătorul de fond în mod corect prin încheierea penală pronunțată la data de 11.06.2008, în baza disp. art. 278/1 alin. 8 lit. c) Cod pr. p. a admis plângerea formulată de petenții -, și, părțile civile din cauză, și a desființat atât ordonanța, cât și rezoluția atacată și a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă.

În consecință, Curtea de Apel constatând neîndeplinite cerințele cazului de recurs invocat de recurentul inculpat referitor la comiterea unei erori grave de fapt ce a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, în temeiul art. 385/15 pct.1 lit. b) Cod pr. penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de numitul inculpat recurent.

2.În ce privește recursul părții civile:

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului de recurs invocat, dar și din oficiu, conf. art. 385/6 Cod pr. și p. art.385/9 al.2 din același cod de procedură, Curtea de Apel constată că hotărârea atacată se impune a fi reformată sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate părții civile.

Potrivit art.14 alin.3 proc.pen. și art.998 civ. orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.

Așadar, cerințele legii impun ca inculpatul să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea infracțiunii, indiferent de caracterul lor - material sau moral, ceea ce rezultă din însăși redactarea art. 998 și 999 din Codul civil comb. cu art. 14 alin.3 Cod proc. penală.

De asemenea, Recomandările Consiliului Europei din 1969 de la subliniază, între altele, că principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei.

Din probele administrate în cauză rezultă că, pe lângă daunele patrimoniale suferite de partea vătămată, au existat și prejudicii morale decurgând din internarea în spital, traumele fizice și psihice suferite, sechele posttraumatice care afectează negativ participarea părții vătămate la viața socială, profesională și de familie, comparativ cu situația ei anterioară vătămării produse prin fapta ilicită a inculpatului.

Nu este de neglijat a se preciza că partea vătămată, aflată la o vârstă destul de tânără de 36 de ani, urmare a faptei comise de inculpat este încadrată în grad de handicap accentuat, fiind nevoită să se pensioneze de invaliditate, să evite efortul fizic, ortostatismul și climostatismul prelungit, evitarea frigului, împrejurări care au schimbat adânc condițiile morale și sociale de viață ale victimei, mai ales în contextul în care are doi copii minori.

Ca atare, în mod corect instanța de apel a decis că partea civilă, urmare a vătămărilor fizice cauzate prin infracțiune, a suferit și vătămări psihice și alterarea condițiilor de viață, ceea ce justifică obligarea inculpatului la plata unor daune morale. Însă, întinderea acestora, în raport cu gravitatea vătămărilor produse și de intensitatea suferințelor cauzate nu a fost just stabilită.

Curtea de Apel, apreciază că, în raport de gravitatea suferințelor morale produse părții civile, obligarea inculpatului la plata sumei de 60.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile pentru daunele morale corespunde cerințelor unei juste și integrale despăgubiri, în sensul prevederilor art.14 Cod pr. p., și art. 998 și următoarele din Codul civil.

Așa fiind, Curtea de Apel, în baza disp. art. 385/15 pct. 2 lit. d ) Cod pr. p., va admite ca fondat recursul declarat de partea civilă, va casa decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 764 din 29.12.2008 pronunțată de Judecătoria Sibiu numai sub aspectul laturii civile a cauzei privind cuantumul daunelor morale și va majora cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul de către partea civilă de la suma de 40.000 lei la suma de 60.000 lei.

Față de soluția de respingere a recursului inculpatului și în raport de disp. art. 193 Cod procedură penală va fi obligat numitul recurent inculpat la plata sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare în recurs către partea civilă, iar în baza disp. art. 192 al. 2 Cod procedură penală îl va obliga pe numitul recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 50 lei, conform art. 3 din Protocolul privind stabilirea onorariilor pentru avocații care acordă asistență juridică din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 80/A din 6.04.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Penală și în consecință:

Casează decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 764 din 29.12.2008 pronunțată de Judecătoria Sibiu numai sub aspectul laturii civile a cauzei privind cuantumul daunelor morale și, rejudecând cauza în aceste limite,

Majorează cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul de către partea civilă de la suma de 40.000 lei la suma de 60.000 lei.

Menține în rest celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva aceleiași decizii penale.

În baza disp. art. 193 Cod procedură penală obligă pe numitul recurent inculpat la plata sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare în recurs către partea civilă.

În baza disp.art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă pe numitul recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 15 Iunie 2009

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

- semnează - semnează

vicepreședintele vicepreședintele

Curții de Apel Curții de Apel

Grefier,

Creța

CO - semnează prim grefier

Red.

Tehnored- 2 ex/15.07.2009

apel,

fond

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Minuta deciziei penale nr. 82/2009

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 80/A din 6.04.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Penală și în consecință:

Majorează cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul de către partea civilă de la suma de 40.000 lei la suma de 60.000 lei.

Menține în rest celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva aceleiași decizii penale.

În baza disp. art. 193 Cod procedură penală obligă pe numitul recurent inculpat la plata sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 15 Iunie 2009

Președinte, Judecător, Judecător,

Pt. conformitate,

Președinte:Marius Aurel Motolea
Judecători:Marius Aurel Motolea, Sanda Trif, Dana

Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 82/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 82/2009. Curtea de Apel Alba Iulia