Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 85/2010. Curtea de Apel Iasi

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ NR. 85

Ședința publică de la 04 februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Scriminți Elena

JUDECĂTOR 2: Anton Dan

JUDECĂTOR 3: Ciubotariu

Grefier - - -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - la termenul de judecată din data de 28.01.2010 a fost reprezentat prin procuror

Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de inculpatul, părțile civile și, asigurătorul SC " " prin corespondent SC "" SA împotriva deciziei penale nr. 123/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea de vătămare corporală din culpă (art. 184 Cod penal ).

La apelul nominal lipsă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Dezbaterile asupra recursului penal de față au avut loc în ședința publică din data de 28.01.2010, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, și la cererea apărătorului ales al inculpatului recurent pentru a depune la dosar chitanța cu care să facă dovada achitării în totalitate a onorariului expertului, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,

Curtea,

Asupra recursurilor penale de fata;

Prin sentința penală nr.343/17.06.2008 a Judecătoriei Bârlads -au hotărât următoarele:

1. fost condamnat inculpatul, fiul lui si, născut 23.03.1970, în orașul, Republica, domiciliat în orașul Chișinău,-, Republica, cu reședinta în loc.,-, Republica Italia, fără antecedente penale, cetățean, la pedepsele de:

- 6 luni închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin.2 si 4 Cod penal, împotriva părții vătămate .

- 3 luni închisoarepentru săvărșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin.1 si 3 Cod penal, împotriva părții vătmate.

- 3 luni închisoarepentru săvârșirea infractiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin.1 si 3 Cod penal, împotriva părții vătămate.

În temeiul art.33 lit.b si art.34 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de6 (șase) luni închisoare.

În temeiul art.71 alin. 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevazute de art.64 lit. a - teza.II, Cod penal pe durata executarii pedepsei.

În temeiul art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării executarea pedepsei aplicate inculpatului și s-au pus în vedere acestuia dispozitiile art.83 Cod penal.

În temeiul art.71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat pedeapsa accesorie, a interzicerii drepturilor prevazute de art.64 lit. a - teza.II, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului.

În temeiul art.82 Cod penal, s-a stabilit un termen de incercare de 2 ani si 6 de la data rămânerii definitive prezentei hotărâri.

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul, alături de asiguratorul - di - Italia, in limita contractului de asigurare, sa plateasca partii civile suma de 15.000 lei cu titlu de daune materiale si suma de 40.000 lei, cu titlu de daune morale, si s-au respins ca nedovedite: capatul de cerere privind obligarea inculpatului la plata sumei de 1500 lei lunar cu titlu de prestatie periodica si capatul de cerere privind obligarea inculpatului la plata sumei de 1.000 lei reprezentand contravaloarea bunurilor personale ce ar fi fost distruse in accident.

S-a admis in parte actiunea civila formulata de partea civila, si a fost obligat inculpatul, alaturi de asiguratorul - di - Italia, in limita contractului de asigurare, sa plateasca partii civile suma de 5000 lei cu titlu de daune materiale si suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale si s-a respins ca nedovedit capatul de cerere privind obligarea inculpatului la plata sumei de 500 lei lunar cu titlu de prestatie periodica.

S-a admis in parte actiunea civila formulata de partea civila, si a fost obligat inculpatul, alaturi de asiguratorul - di - Italia, in limita contractului de asigurare, sa plateasca partii civile suma de 5000 lei cu titlu de daune materiale si suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale, si s-a respins ca nedovedit capatul de cerere privind obligarea inculpatului la plata sumei de 500 lei lunar cu titlu de prestatie periodica.

S-a respins ca inadmisibila acțiunea civila formulata de SC Farm SRL - privind obligarea inculpatului, alaturi de asiguratorul - di - Italia la plata sumei de 40.000 lei, cu titlu de daune materiale.

S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civila Spitalul Universitar de Urgenta, si a fost obligat inculpatul, alături de asiguratorul - di - Italia, sa plătească partii civile suma de 54764,74 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru cei 3 vatamati:, .

S-a admis acțiunea civila formulata de partea civila Spitalul Municipal de Adulti Barlad, si a fost obligat inculpatul, alaturi de asiguratorul - di - Italia, sa plătească partii civile suma de 324 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând din contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru cei 3 vatamati:, .

A fost obligat inculpatul sa plateasca părților vătămate, câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

De asemenea, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:

În ziua de 31.07.2005, în jurul orei 9,30, partea vătămată, se afla la voanul autoturismului PEUGEOT, în care se aflau și soția conducătorului auto, precum și fiica acestora, și se deplasa din direcția V către Bârlad.

Pe 581, la km 87 + 300, în afara localității, pe raza comunei Banca, jud.V, în timp ce conducătorul auto, conducea regulamentar cu o viteză legală autoturismul, pe sensul său de mers, a observat că din sens opus se deplasa regulamentar un autoturism WOLKSWAGEN PASSAT, condus de inculpatul, iar când cele doua autoturisme s-au apropiat la o distanță de 10-15, inculpatul a început să ruleze de pe sensul lui de mers peste axa care desparte cele două sensuri de circulație și a pătruns pe sensul de mers al autoturismului Peugeot.

a virat cu mașina, la dreapta pentru a ieși pe un drum lateral din partea sa dreaptă, dar datorită distanței prea mici și vitezei de 200 km/ a autoturismului WOLKSWAGEN PASSAT, nu a putut evita coliziunea, în urma căreia cele două mașini au suferit avarii, iar persoanele din cele două autoturisme au suferit leziuni.

Autoturismul PEUGEOT avea viteza de sub 30 km/.

Vinovat de producerea accidentului a fost inculpatul, care a intrat cu autoturismul WOLKSWAGEN PASSAT pe contrasens izbind frontal autovehiculul marca PEUGEOT, proprietatea firmei FARM SRL

Inculpatul a plecat din Italia din regiunea, la data de 29.07.2005, ora 19/20 și a condus autoturismul WOLKSWAGEN PASSAT până la data și ora producerii accidentului, cu mici staționări și opriri, fără să doarmă, fără să se odihnească și înainte de producerea evenimentului rutier a ațipit la volan, datorită stării de oboseală.

Evenimentul rutier s-a soldat cu vătămarea integrității corporale a persoanelor ce se aflau în cele două mașini.

a) - a prezentat leziuni traumatice de tipul fracturii cominutive supra--condiliene femur stâng, fracturii cominutive calcaneu stâng vicios cu necroza parțială și picior plat secundar, fracturii 1/3 medie claviculă stânga, fracturii la unirea 1/3 medie cu 1/3 distală radius stâng cu luxație cap ulnar redusă, fracturii falanga excoriațiilor și echimozelor care au necesitat295-300 zile îngrijiri medicale.

a fost internat imediat dupa accident la Spitalul Municipal de Adulți Bârlad, în secția chirurgie, în perioada 31.07.-01.08.2005 (21091), iar apoi fost trasferat la Spitalul Universitar de Urgență B, la secția, în perioada 1.08.-04.08.2005 (48699), la secția ortopedie - traumatologie în perioadele 04.08.-29.08.2005 (48699); 23.11-25.11.2005 (70130); 02.07 - 09.07.2007 ( 51612 ).

b) - a prezentat leziuni traumatice de tipul fracturii ram ischio-pubian stâng, fractura 1/3 proximală peroneu stâng, fracturii are costal coasta a - VIII - a stânga, plăgi contuse, hematomului, tumefacției, excoriațiilor și echimozelor care au necesitat50-55 zile îngrijiri medicale.

a fost internata imediat dupa accident la Spitalul Municipal de Adulți Bârlad, la Secția Chirurgie în zilele de 31.07 - 01.08.2005 (21094), iar apoi fost trasferat la Spitalul Universitar de Urgență B la secțiile Ortopedie - (48703).

c) - a prezentat leziuni traumatice de tipul fracturii parcelare 5 vertebral pe stânga cu minima protruzie discală posterioară 5, excoriațiilor și echimozelor, care au necesitat35-40 zile îngrijiri medicale.

a fost internată imediat dupa accident la Spitalul Municipal de Adulți Bârlad în secția Chirurgie Generală în perioada 31.07.-01.08.2005 (21092), iar apoi fost trasferată la Spitalul Universitar de Urgență B, în secția Ortopedie- în perioada 01.08.-15.08.2005.

Inculpatul a fost internat imediat dupa accident, 31.07.-06.08.2005 în secția Chirurgie Generală a Spitalului Municipal de Adulți Bârlad (.21.093) și în perioada 09.08.-19.09.2005 la unitate spitalicească din Republica M, iar apoi, de mai multe ori, la diferite unitati spitalicesti din Italia.

Partea vatamata s- constiuit parte civila cu:

- suma de 20.000 lei daune materiale reprezentand cheltuielile de natura medicala efectuate dupa incident;

- suma de 100.000 lei daune morale;

- suma de 1500 lei despagubiri periodice lunare;

- suma de 1000 lei daune materiale reprezentand bunuri personale din autoturism si distruse in urma incidentului.

Partea vatamata s- constiuit parte civila cu:

- suma de 8.000 lei daune materiale reprezentand cheltuielile de natura medicala efectuate dupa incident;

- suma de 10.000 lei daune morale;

- suma de 500 lei despagubiri periodice lunare.

Partea vatamata s- constiuit parte civila cu:

- suma de 5.000 lei daune materiale reprezentand cheltuielile de natura medicala efectuate dupa incident;

- suma de 10.000 lei daune morale;

- suma de 500 lei despagubiri periodice lunare.

Partea vatamata FARM SRL B, proprietara autoturismului - PEUGEOT, implicat in incident si condus de, s- constiuit parte civila cu:

- suma de 30.000 lei daune materiale reprezentand contravaloarea autovehiculului;

- suma de 10.000 lei contravaloarea lipsei de folosinta.

Partea vatamata Spitalul Universitar de Urgență B s-a constiuit parte civila cu:

- suma de 37578,37 lei daune materiale reprezentand cheltuielile de natura medicala efectuate dupa incident pe perioada internarii in aceasta unitate spitaliceasca vatamatului;

- suma de 12919,98 lei daune materiale reprezentand cheltuielile de natura medicala efectuate dupa incident pe perioada internarii in aceasta unitate spitaliceasca vatamatei;

- suma de 4266,39 lei daune materiale reprezentand cheltuielile de natura medicala efectuate dupa incident pe perioada internarii in aceasta unitate spitaliceasca vatamatei.

Partea vatamata Spitalul Municipal de Adulți Bârlad s-a constiuit parte civila cu:

- suma de 108 lei daune materiale reprezentand cheltuielile de natura medicala efectuate dupa incident pe perioada internarii in aceasta unitate spitaliceasca vatamatei;

- suma de 108 lei daune materiale reprezentand cheltuielile de natura medicala efectuate dupa incident pe perioada internarii in aceasta unitate spitaliceasca vatamatului;

- suma de 108 lei daune materiale reprezentand cheltuielile de natura medicala efectuate dupa incident pe perioada internarii in aceasta unitate spitaliceasca vatamatei.

Situatia de fapt prezentata mai sus a fost retinuta de instanta,asa cum ea rezulta din declaratiile partilor vatamate, proces-verbal de cercetare la fata locului, plansele foto, actele medicale si expertizele medico legale coroborate declaratiile martorilor.

Potrivit art. 184 alin. 1 Cod penal - Fapta prevăzută la art. 180 alin. 2 și 2^1, care a pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum și cea prevăzută la art. 181, săvârșite din culpă, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

Potrivit art. 184 alin. 3 Cod penal - Când săvârșirea faptei prevăzute în alin. 1 este urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anume activități, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

Potrivit art. 184 alin. 2 Cod penal - Dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute la art. 182 alin. 1 sau 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

Potrivit art. 184 alin. 4 Cod penal - Fapta prevăzută în alin. 2 dacă este urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere arătate în alineatul precedent se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Față de situațiile de fapt reținute mai sus si textele de lege arătate,instanța a apreciat ca a fost dovedita săvârșirea de către inculpat, cu vinovăție, a infracțiunilor pentru care fost trimis in judecata, și a aplicat inculpatului câte o pedeapsa cu închisoarea pentru fiecare infracțiune in parte, la individualizare instanța având in vedere: gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana și conduita făptuitorului.

În temeiul art.33 lit.b si art.34 lit.b Cod penal, instanța a contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea.

În temeiul art.71 alin. 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului, drepturile prevăzute de art.64 lit. a - teza.II, b, Cod penal pe durata executării pedepsei.

Prima instanță a avut în vedere disp. art. 81 alin. 1 Cod penal potrivit cărora instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei,daca sunt întrunite următoarele condiții:

- pedeapsa aplicata este închisoare de cel mult 3 ani sau amenda.

- infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni,afara de cazul când condamnarea intră in vreunul dintre cazurile prev. in art. 38 Cod penal.

- se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia.

Potrivit art. 81 alin. 2 Cod penal - Suspendarea condiționată a executării pedepsei poate fi acordată și în caz de concurs de infracțiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani și sunt întrunite condițiile prevăzute în alin. 1 lit. b) și c).

Constatând că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la o pedeapsa cu închisoarea mai mare de 6 luni și apreciind că scopul pedepsei aplicate inculpatului poate fi atins fără executarea acesteia, instanța de fond a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului și a pus în vedere inculpatului disp. art. 83 Cod penal, stabilindu-i un termen de încercare.

În temeiul art.71 alin. 5 Cod penal, a dispus suspendarea pedepsei accesorii, a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a - teza.II, b, Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului.

În ceea ce privește daunele materiale reprezentând cheltuielile de natură medicală efectuate după incident de către cei 3 vătămați, instanța a reținut din declarațiile martorilor, si, că în urma accidentului, pentru asigura tratamentul medical corespunzător victimelor, martorii respectivi au ajutat pe familia vatamatilor, în diferite modalități, la procurarea de medicamente, bunuri de folosință personală în spital, alimente și servicii și tratamente medicale, iar valoarea aproximativă acestor cheltuieli fost de 30.000 lei, fără se putea face diferențiere certă între sumele ce au revenit fiecărei părți în parte.

Prima instanță a reținut că, într-adevăr, pentru aceste cheltuieli efectuate și susținute în probatoriu prin declarațiile martorilor arătați mai sus, nu au fost depuse acte si documente justificative, dar a apreciat instanța că acest lucru este de înțeles, in condițiile in care, pe de parte, intreaga familie vatamatilor era victimă incidentului rutier si internata in spital, fiind astfel beneficiara ajutorului asigurat de prieteni, și nedeținând controlul asupra cheltuielilor efectuate, iar apoi, pe de alta parte, trebuie avute in vedere realitățile sistemului sanitar românesc, in care diverse cheltuieli iți sunt impuse pentru diferite servicii si prestații medicale, fara putea justifica cu acte aceste cheltuieli.

În aprecierea cuantumului cheltuielilor medicale efectuate de vatamati, instanța avut in vedere, pe langa sustinerile martorilor si aspectele de ordin medical ce reies din actele medicale depuse la dosar precum si dimensiune cheltuielilor oficiale de spitalizare prezentate de unitățile spitalicești, pe perioada internării.

Constatând că între prejudiciul cauzat partilor vatamate, și fapta reținută în sarcina inculpatului, exista legatura de cauzalitate, fiind indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale prevazute de art.998,999 Cod civil,instanta a admis in parte daunele materiale solicitate de vatamat, in limita prejudiciului material suferit si dovedit, si a obligat pe inculpat, alături de asigurătorul - di - Italia, in limita contractului de asigurare, la plata daunelor materiale, si admis, in parte, daunele morale, avand in vedere suferinta de ordin fizic, psihic și moral vatamatului pe parcursul incidentului și ulterior pe perioada internarii si refacerii medicale, si obligat pe inculpat, alături de asiguratorul - di - Italia, in limita contractului de asigurare, la plata daunelor morale.

În ceea ce privește pretențiile civile - despăgubiri periodice solicitate de, instanța a reținut faptul că nu fost dovedit în nici un fel, nici existenta unui astfel de prejudiciu, nici intinderea lui, in sensul de se fi stabilit totalitatea veniturilor constante realizate de fiecare vatamat, pe perioada determinata, inainte de accident, prin raportare la nivelul veniturilor realizate de fiecare vatamat, pe perioada similara, ulterioara accidentului, motiv pentru care respins ca neintemeiate aceste pretentii formulate de cei 3 vatamati.

Deasemeni, a mai reținut prima instanță că partea vatamata, nu probat nici existenta si întinderea unui prejudiciu constând în distrugerea în accident mai multor bunuri personale și care s-ar fi aflat in autoturism in momentul respectiv, motiv pentru care instanța respins că neîntemeiate aceste pretenții.

Constatând că între prejudiciul cauzat părților vătămate Spitalul Universitar de Urgență B, Spitalul Municipal de Adulți Bârlad și fapta reținută în sarcina inculpatului, există legătură de cauzalitate, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art.998,999 Cod civil, instanța a admis daunele materiale solicitate de vatamati și a obligat pe inculpat, alături de asigurătorul - di - Italia, în limita contractului de asigurare, la plata daunelor materiale solicitate și reprezentând cheltuielile efectuate pe perioada internării celor 3 vătămați.

În ceea ce privește pretențiile formulate de partea civila FARM SRL B, instanța având in vedere ca potrivit deciziei nr. I din 23.02.2004, a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, si pronuntata intr-un recurs in interesul legii,ca instanta penala investita cu judecarea actiunii penale in cazul infractiunilor cu efecte complexe, este investita sa judece actiunea civila, alaturata celei penale prin constituirea persoanei vatamate ca parte civila, atat cu privire la pretentiile formulate in legatura cu decesul victimei sau cu vatamarile corporale suferite, cat si cu privire la pretentiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiasi fapte,si vazand ca FARM SRL B este persoană juridică ce nu suferit vatamari corporale de pe urma faptei inculpatului, a apreciat ca solicitarea acesteia de acordare contravalorii autoturismului apartinand acestei societati si distrus in accident, precum si acordarea beneficiului nerealizat, este inadmisibila, respingînd cererea în acest sens.

În temeiul art. 193 Cod pr. Penala prima instanță a obligat pe inculpat sa plateasca cheltuielile de judecata efectuate de partile vatamate in prezenta cauza.

În temeiul art. 191 Cod procedura penala, inculpatul a fost obligat și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in prezenta cauza.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul, asiguratorul SC, prin corespondent SC SA B și părțile civile, și SC SRL

În motivarea apelurilor, inculpatul și asiguratorul consideră, în primul rând, că sentința este nelegală deoarece asiguratorul a fost obligat alături de inculpat, ceea ce echivalează cu instituirea unei obligații solidare, contrar deciziei nr.I/2005 a ÎCCJ și reglementărilor din materia obligațiilor(art.1039, 1041.civ. atât în ceea ce privește caracterul răspunderii asiguratorului cât și referitor la întinderea acestei răspunderi.

În același sens, se susține că este exclusă calitatea de parte responsabilă civilemente pentru asigurator iar coexistența răspunderii inculpatului pentru fapta proprie și a răspunderii contractuale a asiguratorului, nu poate echivala în nici un caz cu solidaritatea.

Un alt motiv de nelegalitate este dat, în opinia asiguratorului, de obligarea acestuia la despăgubiri în limita contractului de asigurare, în condițiile în care răspunderea civilă auto este reglementată,în temeiul legii nr.136/1995, anual, prin ordin al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,normele în vigoare la data producerii accidentului fiind reprezentate de Ordinul CSA nr.3108/2004.

În susținerea aceluiași punct de vedere, se arată că sintagma, în limita contractului de asigurare, este vădit echivocă și poate genera o serie de impedimente la executare câtă vreme nu se menționează expres despre ce contract de asigurare este vorba soluție conformă și cu prevederile art.4.4, 3.5 din Convenția "Carte " potrivit cărora societatea de asigurare din iatlia nu garantează plata nor despăgubiri peste limitele stabilite de legea locului producerii accidentului.

În aceste condiții, se solicită limitarea răspunderii asiguratorului la dispozițiile Ordinului CSA nr.3108/2004.

O a treia critică, de netemeinicie, vizează omisiunea părților civile persoane fizice și juridice de a administra probe concludente și pertinente cu privire la despăgubirile materiale solicitate.

Se invocă în acest sens dispozițiile art.1169 civ. și principiile potrivit cărora despăgubirea trebuie stabilită nu prin apreciere ci în raport de prejudiciul efectiv suferit, pe bază de probe, fără a se lua în considerare starea materială a părților.

Apelanții solicită să se constate că nu s-au făcut probe referitoare la întinderea prejudiciului material(declarația martorei nu se coroborează cu nici o altă probă) și trebuie respins capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor materiale către cele trei părți civile persoane fizice.

În ceea ce privește sumele acordate cu titlu de daune morale, apelanții socotesc că sumele menționate sunt prea mari în raport de cele stabilite în alte cauze similare.

Prin ultimul motiv de apel se contestă cuantumul cheltuielilor de spitalizare acordate Spitalului Universitar de Urgență B, care sunt apreciate ca fiind nedovedite, întrucât simplele afirmații sau acte emanând de la partea însăși nu constituie o probă pertinentă și concludentă în sensul legii iar instanța de fond nu a avut un rol activ în vederea aflării adevărului.

La expunerea tuturor motivelor de apel au fost invocate și dispozițiile art.2,43 și 163 din Legea nr.105/202 privind reglementarea raporturilor de drept internațional privat și a dispozițiilor procedurale și constituționale care garantează principiul egalității și nediscriminării.

În susținerea motivelor de apel fost depusă practică judiciară iar pentru ultimul motiv de apel s-a solicitat efectuarea unei expertize contabile, care a fost admisă și administrată în apel.

Părțile civile, și și-au motivat apelurile prin memoriul depus la termenul din 25 septembrie 2008, criticând hotărârea, în primul rând în latura penală, în sensul că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului este prea redusă în raport de faptele comise,respectiv față de consecințele infracțiunilor deduse judecății, cele trei pedepse fiind situate la limita minimului special prevăzut de textele incriminatoare și fără aplicarea vreunui spor ca urmare a contopirii.

În ceea ce privește latura civilă se critică soluția în primul rând de către, ce apreciază că daunele materiale și morale erau justificate în totalitate, în condițiile în care accidentul i-a afectat viața profesională, socială și familială în mod iremediabil. Astfel, partea civilă arată că anterior accidentului era în deplinătatea capacităților profesionale, coordona o afacere în specialitatea medicină veterinară, avea o viață normală iar în prezent este dependent de alte persoane, se mișcă folosindu-se de cârje, și-a petrecut perioade îndelungate de timp în spital, nu mai poate participa la activități sociale.

Aceeași parte civilă critică soluția de respingere a solicitării privind acordarea daunelor materiale reprezentând contravaloarea bunurilor distruse în accident, cu privire la care s-au făcut dovezi și a daunelor periodice, în contextul în care din cauza infirmității nu mai poate realiza aceleași venituri ca înainte de accident.

Este contestată, de asemenea, soluția de respingere a despăgubirilor periodice și a daunelor morale în totalitate pentru, care a rămas cu o lipsă de substanță osoasă la nivelul piciorului și, căreia i-a fost afectată coloana vertebrală.

În susținerea motivelor de apel, părțile civile au depus înscrisuri, au solicitat efectuarea unor expertize medico-legale și de evaluare a capacității de muncă pentru și și audierea unui martor, probe admise și administrate.

Prin decizia penală nr. 123/A/-, a Tribunalului Vaslui, s-a decis:

Admite apelurile declarate de inculpatul, asigurătorul SC, prin corespondent SC SA B și părțile civile, și împotriva sentinței penale nr.343/17.06.2008 a Judecătoriei Bârlad, pe care o desființează în parte, în laturile penală și civilă.

Rejudecând,în latura penală:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 6 (șase)luni închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpa, prev. de art. 184 al.2 și 4.pen. împotriva părții vătămate

- 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpa, prev. de art. 184 al. 1 și 3.pen. împotriva părții vătămate

Majorează de la 6 (șase ) luni la 1 (un ) an și 6 (șase) luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpa, prev. de art. 184 al.2 și 4.pen. împotriva părții vătămate.

Contopește pedeapsa astfel majorată cu cele două pedepse de câte 3 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea, de1(un) an și 6(șase) luni închisoarepe care o aplică inculpatului.

În baza art. 81.pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante și fixează termen de încercare 3(trei) ani și 6 (șase) luni potrivit art. 82.pen.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83.pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării.

Menține dispoziția privind aplicarea și suspendarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a teza a II-a pen. în condițiile art. 71 al. 2, 5.pen..

În latura civilă:

Obligă asiguratorul SC, prin corespondent SC SA, în limita plafonului maxim stabilit de Ordinul nr.3108/10.12.2004 al Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pentru accidentele produse în anul 2005 și inculpatul pentru sumele care exced acestui plafon la plata sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri civile prin sentința apelată către părțile civile, Spitalul Universitar de Urgență B și Spitalul municipal de Urgență - Bârlad.

Obligă asiguratorul SC, prin corespondent SC SA, în limita plafonului maxim stabilit de Ordinul nr.3108/10.12.2004 al Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pentru accidentele produse în anul 2005 și inculpatul pentru sumele care exced acestui plafon la plata următoarelor despăgubirilor către partea civilă:

- 21.000 lei despăgubiri materiale ( prin majorarea sumei de 15000 lei acordate la fond)

- 60.000 lei daune morale ( prin majorarea sumei de 40.000 lei acordate la fond)

- despăgubiri periodice în cuantum de 60% din salariul minim pe economie de la data producerii accidentului, respectiv 31.07.2005 până la încetarea stării de nevoie.

Înlătură dispozițiile contrare din sentință și menține celelalte dispoziții.

Respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă SC SRL B împotriva aceleiași sentințe.

Obligă asiguratorul SC, prin corespondent SC SA la plata sumei de 914 lei către expertul contabil reprezentând diferența onorariu pentru expertiza contabilă efectuată în cauză.

Cheltuielile judiciare avansate în apel rămân în sarcina statului.

În luarea acestei decizii Tribunalul a argumentat după cum urmează: Inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea a trei infracțiuni de vătămare corporală, două prevăzute de art.184 al.1 și 3.pen. și una prev. de art. 184 al.2 și 4.pen..

Faptele au constat în vătămarea corporală a părților civile, și, ca urmare a unui accident rutier produs pe raza com. Banca, la data de 31 iulie 2005, din culpa inculpatului, care a adormit la volan astfel încât autoturismul pe care-l conducea a pătruns pe contrasens cu o viteză de 200 km/ și a intrat în coliziune frontal cu mașina condusă de, ce rula regulamentar.

Situația de fapt a fost stabilită în mod corect de instanța de fond pe baza materialului probatoriu administrat în cauză în cursul urmăririi penale și la fond: declarațiile părților vătămate, proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, declarații de martori, acte medico-legale.

Din actele medico-legale, inclusiv expertizele medico-legale efectuate la fond și în apel, a rezultat că a avut nevoie pentru vindecarea leziunilor produse prin accident de aproximativ 420 de zile de îngrijiri medicale, de 50-55 de zile de îngrijiri medicale iar de 35-40 de zile de îngrijiri medicale(237-244 fond,171 apel).

Tribunalul reține că este fondat motivul de apel formulat de părțile civile referitor la modalitatea de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului.

Astfel, nu pot fi ignorate consecințele deosebit de grave pe care fapta inculpatului, chiar dacă a fost produsă din culpă, le-a determinat asupra stării de sănătate a părții civile.

Aceste consecințe, care reprezintă practic urmarea produsă prin infracțiunea prevăzută de art. 184.2 și 4.pen. reflectă un grad de pericol social concret ridicat, care trebuie să se reflecte în mod corespunzător și în tratamentul sancționator. În acest context, se apreciază că pedeapsa stabilită la fond pentru fapta de vătămare corporală din culpă comisă împotriva părții vătămate nu a fost corect individualizată în raport de criteriile prevăzute de art.72 pen. fiind prea blândă și inaptă să atingă scopul prevăzut de art.52 pen.

În considerarea celor expuse, ca efect al admiterii apelurilor părților civile, va fi majorată pedeapsa pentru infracțiunea prev. de art.184 2 și 4.pen.

Celelalte două pedepse, pentru infracțiunile prev. de art. 184 al.1 și 3.pen sunt corect determinate raportat la criteriile generale de individualizare - limite de pedeapsă, urmări produse, persoana inculpatului, fiind neîntemeiate criticile aduse hotărârii sub acest aspect.

În ceea ce privește motivele de apel formulate referitor la modalitatea de soluționare a laturii civile se rețin următoarele:

Critica privind modalitatea defectuoasă de redactare a dispozitivului sentinței apelate este astfel întemeiată dar nu în sensul vizat de asigurator, de a se reține doar opozabilitatea hotărârii în ceea ce îl privește ci în sens contrar, al obligării acestuia la plata despăgubirilor.

Tribunalul reține ca fiind corectă obligarea asiguratorului SC la plata despăgubirilor către părțile civile, dar nu alături de inculpat ci în mod distinct,exclusiv, urmând a fi obligat inculpatul doar pentru sumele care eventual vor excede plafonului maxim al sumei plătibile de către asigurator.

Potrivit dispozițiilor art. 54 alin. 2 din Legea nr. 136/1995 "În cazul stabilirii despăgubirilor prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia "

Totodată, conform dispozițiilor art. 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 "Despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite".

Din examinarea dispozițiilor legale invocate rezultă cu claritate că, pentru prejudiciile suferite de persoana vătămată prin producerea unui accident de autovehicule, se angajează răspunderea asigurătorului (societatea de asigurare ), iar nu a persoanei vinovate de producerea prejudiciului (asigurat). Numai în mod excepțional, în cazul în care întinderea răspunderii asigurătorului, determinată prin contractul de asigurare și normele speciale aplicabile în această materie, nu ar fi de natură să acopere în întregime prejudiciul, ar fi posibil ca, pentru pagubele neacoperite să fie angajată și răspunderea asiguratului, în condițiile răspunderii civile delictuale.

Este evident că, prin instituirea caracterului obligatoriu pentru asigurarea de răspundere civilă auto, pe lângă evitarea insolvabilității persoanei asigurate vinovate de producerea pagubei, se dă eficiență chiar esenței contractului de asigurare, respectiv asiguratul, în schimbul sumelor plătite, asigură un eveniment viitor, incert, urmând ca în caz de producere a acestuia să nu își vadă diminuat brusc patrimoniul cu valoarea corespunzătoare. Dacă s-ar admite posibilitatea obligării asiguratului la plata despăgubirilor în principal, în subsidiar cu asigurătorul sau chiar în solidar, acesta ar fi pus în situația de a-și vedea diminuat patrimoniul, suportând exact efectele riscului cu privire la care s-a asigurat.

Prin urmare, tribunalul reține că, în actuala reglementare a Legii nr. 136/1995 este clar stabilit că persoana vătămată își poate formula pretențiile numai împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.

Potrivit dispozițiilor art. 7 din Ordinul nr. 3108/2004 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor "În unul și același accident produs pe teritoriul României, indiferent de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubelor, asigurătorul acordă despăgubiri, inclusiv pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în limitele de despăgubire valabile la data accidentului.

Limitele de despăgubire se stabilesc anual prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor".

Prin Anexa 3 la normele respective s-a stabilit că "Limitele maxime ale despăgubirilor ce pot fi acordate de asigurătorii RCA pentru prejudiciile cauzate în unul și același accident de autovehicul, indiferent de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului, aplicabile asigurărilor obligatorii RCA a căror valabilitate începe în anul 2005 și în cazul accidentelor produse în anul calendaristic 2005 sunt următoarele:

a)de la 1.000.000.lei până la maximum 3.000.000.000.lei, indiferent de numărul persoanelor păgubite, în caz de avariere ori de distrugere a bunurilor, pentru pagube materiale directe și indirecte de peste 1.000.000 lei;

b)până la 1.000.000.000 lei (ROL) pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de 5.000.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial".

tea de asigurare participă în proces în această calitate, de asigurator conferită de contractul de asigurare încheiat cu inculpatul și este obligat la plata despăgubirilor ca asigurator, potrivit textelor indicate anterior și nu în calitate de parte responsabilă civilmente, deoarece în acest caz ar opera o răspundere solidară (art.1000 civ.).O asemenea soluție nu contravine nici dispozițiilor deciziei nr.I/2005 a ICCJ.

Prin urmare, în considerarea celor expuse, se apreciază că este incorectă obligarea asiguratorului alături de inculpat la plata despăgubirilor către părțile civile, urmând a fi modificată sentința sub acest aspect ca efect al admiterii apelurilor părților civile și al inculpatului deoarece daca s-ar opera modificarea în apelul asiguratorului s-ar crea acestei părți o situație mai grea, contrar principiului non reformatio in pejus.

Astfel, pentru sumele stabilite ca despăgubiri, astfel cum vor fi modificate prin prezenta decizie, va fi obligat asiguratorul în limita plafonului maxim stabilit prin Ordinul CSA nr.3108/2004 și inculpatul pentru sumele care exced acestui plafon, fiind fondat apelul asiguratorului sub acest aspect, în sensul că trebuie indicate exact limitele valorice ale sumelor plătibile de căte asigurator.

Este neîntemeiat motivul de apel formulat de asigurator referitor la cuantumul cheltuielilor de spitalizare solicitate de partea civilă Spitalul Municipal de Urgență B, corectitudinea stabilirii acestor cheltuieli fiind verificată și confirmată prin expertiza contabilă efectuată în apel, inclusiv prin deplasarea la unitatea medicală și verificarea deconturilor corespunzătoare foilor de observație ale celor trei părți vătămate și a criteriilor și elementelor de calculație pentru aceste cheltuieli (126 apel).

În cauză nu există date din care să rezulte că s-a creat inculpatului, care este cetățean străin, sau asiguratorului, societate străină de asigurare, un regim discriminatoriu derivate din elementele de extraneitate prezente, modul de soluționare a cauzei fiind subsumat analizei materialului probatoriu și respectării drepturilor procesuale pentru toate părțile indiferent de cetățenia sau naționalitatea acestora.

În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor stabilite pentru părțile civile persoane fizice, se rețin următoarele:

Prin sentința apelată au fost admise în parte pretențiile civile formulate de partea vătămată reprezentând despăgubiri pentru daune materiale, din suma de 21.000 lei solicitată, fiind acordați 15.000 lei.

Inculpatul și asiguratorul susține că nu s-au făcut dovezi pertinente și concludente în latura civilă cauzei, critica fiind nefondată.

Astfel, partea vătămată suferit ca urmare a traumatismelor cauzate prin accident leziuni grave, descrise în expertizele medico-legale, ce au necesitat intervenții chirurgicale și spitalizări repetate, controale medicale, recuperare, toate fiind de durată și necesitând cheltuieli importante

Actele medico-legale constituie în acest sens o dovadă concludentă, ce se coroborează cu proba testimonială administrată la fond și în apel.(213-219 fond. 217 apel).

Martorii audiați în cauză, toți persoane apropiate familiei, au perceput în mod direct faptul că după accident, membrii familiei au fost internați în spital, unde s-au cheltuit sume importante de bani, pentru îngrijire și pentru procurarea de medicamente, alimente sau alte bunuri necesare.

Probele administrate sunt relevante, pertinente și concludente în cauză, fiind de notorietate faptul că o spitalizare implică diverse cheltuieli ce nu pot fi justificate cu înscrisuri. Mai mult, trebuie avut în vedere și faptul că toți cei trei membri ai familiei au fost spitalizați ca urmare a accidentului, astfel încât a fost necesar sprijinul unor prieteni și angajați în această situație critică, astfel încât apare explicabilă lipsa de preocupare pentru preconstituirea unor probe pentru eventuale litigii ulterioare.

Martora audiată în apel a arătat că după pronunțarea sentinței la fond, a mai avut nevoie de două controale la B, fiecare dintre acestea costând 15-20 de milioane lei vechi.

În plus, atât din depozițiile martorilor cât și din materialul de urmărire penală a rezultat distrugerea celor două autoturisme implicate în accidentul care a fost urmat imediat de spitalizarea ocupanților mașinilor, fiind întemeiate pretențiile formulate de privind recuperarea contravalorii obiectelor personale și a celor aflate în mașină, care au fost distruse (camera video, telefon, ceas, două lăzi frigorifice, îmbrăcăminte), pretenții cuantificate la suma de 1000 lei, rezonabilă în raport de natura bunurilor pierdute sau distruse.

Mai mult, martorii au relevat suferința deosebită a lui după accident, raportat la durerea suportată, la dificultățile de deplasare pentru o perioadă de aproape un an, la frustrarea legată de imposibilitatea reluării activității profesionale și la impedimentele în desfășurarea unei vieți de familie normale. Toate aceste elemente conduc la concluzia că este prea redusă suma acordată la fond cu titlu de daune morale, in contextul în care accidentul cauzat de inculpat a avut un efect devastator asupra vieții părții vătămate, care a rămas cu infirmitate fizică și cu invaliditate și deși au trecut patru ani de la accident nu și-a redobândit pe deplin capacitățile nici în plan personal și nici profesional.

În considerarea celor expuse, se reține că este justificată majorarea sumelor acordate cu titlu de despăgubiri materiale și morale pentru, de la 15.000 lei la 21.000 lei pentru daunele materiale și de la 40.000 lei la 60.000 lei pentru daunele morale.

Se va reține de asemenea că potrivit expertului în medicina muncii(181 apel) partea vătămată este încadrabil în gradul trei de invaliditate, cu o incapacitate adaptativă de 60 %.

La dosar au fost depuse numeroase înscrisuri prin care părțile civile au încercat să dovedească prejudiciile materiale suferite ca urmare a imposibilității lui de a se ocupa de afacerile sale, respectiv de firma pe care o coordona, în domeniul său de activitate, respectiv medicina veterinară.

Se reține că din actele depuse nu rezultă exact care a fost venitul lunar al lui și nici dacă au existat sume încasate de acesta ca dividende la SC. Cu toate acestea, a rezultat atât din proba testimonială cât și din înscrisuri că el este medic veterinar și înainte de accident a fost implicat activ în derularea afacerilor societății SC SRL, fiind de a realiza venituri

În acest context probator, se reține că este justificată acordarea unor despăgubiri periodice raportate la valoarea salariului minim pe economie, despăgubiri ce vor reprezenta 60 % din cuantumul salariului minim, corespunzător actelor medicale.

Despăgubirile se vor acorda începând cu data producerii accidentului, respectiv 31 iulie 2005 iar la executarea hotărârii, pentru stabilirea sumei datorate retroactiv, va fi avut în vedere nivelul salariului minim pe economie așa cum a evoluat acesta anual, potrivit hotărârilor de guvern aplicabile în materie iar pentru viitor raportat la suma ce va reprezenta salariul minim pe economie, până la data încetării stării de nevoie.

Nu este fondată solicitarea privind majorarea despăgubirilor materiale și nici plata unor despăgubiri periodice pentru părțile vătămate și. De altfel nu s-a mai insistat în apel asupra despăgubirilor periodice pentru iar în ceea ce o privește pe, medicul expert arată că aceasta păstrează capacitatea de muncă - chiar dacă se arată că există o incapacitate adaptativă de 20% - ceea ce înseamnă că nu se justifică acordarea unor asemenea despăgubiri periodice, efortul suplimentar depus în activitatea profesională fiind compensat în cauză prin acordarea daunelor morale.

Se mai reține că este în cauză a declarat apel și SC SRL dar apelul nu a fost motivat, nu s-au formulat critici în ceea ce privește soluția dată în cauză față de acțiunea civilă exercitată de această societate, acțiune guvernată de principiul disponibilității, astfel încât neexistând motive de nelegalitate a soluției, care să fie invocate din oficiu, apelul acestei părți civile va fi respins ca nefondat potrivit art. 379 pct.1 lit.b pr.pen.

Din încheierea de la termenul din 19.11.2007 rezultă că la dosarul de fond, la fila 137, pentru termenul din 10.09.2007 a fost depusă o cerere formulată de SC pentru plata de daune corespunzătoare prejudiciilor suferite, reprezentând contravaloarea avariilor suferite de autovehicul și lipsa de folosinșă a vehiculului.

La termenul din 3 decembrie 2007 la Judecătoria Bârlads -a detașat de la dosar înscrisul respectiv, despre care s-a precizat de către apărător că reprezintă o acțiune separată și nu o cerere de constituire de parte civilă, și s-a dispus înregistrarea sa separată în vederea repartizării aleatorii.

De altfel, este corectă motivarea instanței de fond legată în ceea ce privește respingerea pretențiilor părții civile SC SRL, fiind discutabilă doar mențiunea în sensul inadmisibilității acțiunii.

Pentru toate aceste motive, în baza art. 379 pct.1 lit.b, pct.2 lit.a pr.pen. va fi respins apelul declarat de partea civilă SC SRL și vor fi admise apelurile declarate de părțile vătămate, și, urmând a fi desființată sentința în pateu, în laturile penală și civilă.

Rejudecând, în latura penală a cauzei, în considerarea argumentelor expuse în considerentele prezentei decizii, va fi majorată pedeapsa aplicată la fond pentru infracțiunea prev. de art. 184 al.2, 4.pen., cu luarea în considerare a criteriilor generale de individualizare prev. de art.72 pen. urmând a fi menținute celelalte două pedepse și modalitatea de executare fără privare de libertate pentru pedeapsa rezultantă.

În latura civilă a cauzei, se va stabili în sarcina asiguratorului iar pentru sumele ce exced plafonului maxim prevăzut de. nr.3108/2004 în sarcina inculpatului, obligația de plată a despăgubirilor către unitățile medicale constituite părți civile și către părțile civile persoane fizice. De asemenea, vor fi majorate pentru motivele arătate, sumele ce vor fi acordate părții civile cu titlu de despăgubiri materiale și morale și se va stabili obligația de plata a unor despăgubiri periodice,în cuantum de 60 % din valoarea salariului minim pe economie, începând cu data accidentului și până la încetarea stării de nevoie. La executare, se va avea în vedere nivelul salariului minim pe economie, așa cum a evoluat acesta de la data de 31 iulie 2005 până în prezent iar pentru viitor, sumele se vor stabili, progresiv, tot raportat la nivelul salariului minim, așa cum va fi acesta stabilit.

În termen legal, inculpatul, partile civile si si Asiguratorul " " (Italia)-prin corspondent "" B au atacat cu recurs decizia Tribunalulului, criticind ambele hotarari ca fiind nelegale si netemeinice.

Partea civilă sustine ca si motiv de recurs ca, în mod greșit s-a reținut ca bază de calcul salariul minim pe economie, în condițiile în care la data producerii accidentului realiza venituri din activitatea de medic veterinar, care trebuiau avute în vedere ca bază de calcul in solutionare alturii civile.

Criticile partii civile, se referă la respingerea cererii de majorare a despăgubirilor morale și a celor periodice.

Ambele părți civile si și mai sustin ca inculpatul trebuia obligat la plata cheltuielilor de judecată, cheltuieli care au fost omise de instanță, deși au fost depuse la dosar acte justificative.

Inculpatul prin apărătorul sau susține ca instanța de apel a făcut o greșita individualizare a pedepsei si solicita redozarea pedepsei. Considera ca pedeapsa aplicata de instanța de fond ar trebui menținuta.

Asiguratorul " " (Italia)-prin corespondent "" B, prin aparatorul sau aduce aceleași critici ca si in fata instanței de apel constând in esența in următoarele:

- greșita obligare a asiguratorului de răspundere civila auto la plata despăgubirilor civile materiale si morale;

- părțile civile nu si-au dovedit pretențiile materiale așa incit instanțele au stabilit aceste prejudicii prin apreciere si nu pe baza de probe cum era corect;

- greșita obligare a asiguratorului la plata sumei de 914 lei către expertul contabil, deoarece aceasta suma a fost achitata.

Analizând cele doua hotărâri sub aspectul criticilor formulate si a legalității lor, Curtea constata ca recursurile părților civile si, al inculpatului, sunt nefondate iar a Asiguratorului " " (Italia)- prin corespondent "" B este fondat numai cu privire la greșita obligare a asiguratorului la plata sumei de 914 lei către expertul contabil.

Cu privire la recursurile părților civile:

Desi partea civila susține ca la data producerii accidentului realiza venituri din activitatea de medic veterinar, care trebuiau avute în vedere ca bază de calcul in soluționare a laturii civile, acesta nu a depus vreun act la dosar din care sa rezulte aceasta împrejurare. Instanța de fond si de apel au avut in vedere doar probele depuse la dosar cu ocazia soluționării laturii civile, așa incit nu poate fi primita aceasta critica.

ca atunci când o instanța de judecata hotărăște cu privire la solicitarea unor sume de bani, ca reprezentând daune materiale sau morale, acestea pot fi acordate doar daca sunt dovedite prin probe. In speța de fata sumele acordate partii civile, au fost cele date de prima instanța. Solicitarea de majorare nu a găsit sorti de izbânda in fata instanței de apel tocmai din caza probatoriului care nu permitea acesta majorare. In cazul partii civile, instanța de apel i-a majorat acestuia sumele stabilite de prima instanța, având suport probator, așa cum s-a motivat mai sus.

Nici critica privind neacordarea cheltuielilor judiciare nu este întemeiata, cu motivarea ca si inculpatului i-a fost admis apelul. Așa incit nu putea fi obligat la plata acestor cheltuieli judiciare.

Art. 192 al. 2.p Cod Penal prevede ca in cazul declarării apelului ori recursului cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia I s-a respins ori si-a retras apelul, recursul ori cererea. In cazul de fata nu I s-a respins apelul inculpatului.

Solicitarea inculpatului, de reducere a pedepsei aplicate, nu poate fi primita de instanța de recurs cu motivarea ca in cadrul complex de individualizare a pedepselor, instanța de apel a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepselor, prevăzute de art. 72 cod penal precum si de scopul acestora, prevăzut de art. 52 cod penal.

În concret instanța a ținut cont de modul si împrejurările comiterii faptei comise de inculpat, de gradul de pericol social al acesteia, de limitele de pedeapsa pentru acest gen de infracțiuni, de datele care caracterizează persoana inculpatului, precum si de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penala.

Circumstanțele de care amintește inculpatul prin avocatul sau, constând in lipsa antecedentelor penale, conduita sincera si nivelul pregătirii sale, au fost evaluate de instanța de apel când a majorat pedeapsa stabilita de instanța fondului si, se regăsesc in cuantumul modic al pedepsei aplicate, așa incit nu se mai impune o reducere a acestui cuantum.

privește recursul asiguratorului, instanța de apel a motivat pe larg soluția adoptata, motivare, pe care o îmbrățișează si instanța de recurs cu privire la obligarea asiguratorului la plata pretențiilor materiale si morale si a prestațiilor periodice in limita plafonului maxim stabilit de Ordinul nr. 3108 din 10.12. 2004.

Reamintim ca, potrivit dispozițiilor art. 54 alin. 2 din Legea nr. 136/1995 "În cazul stabilirii despăgubirilor prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia "

Totodată, conform dispozițiilor art. 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 "Despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite".

Art. 49 din Lg. 136/1995 modificata, stipulează ca: Asiguratorul acorda despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund fata de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate cu legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectiva și cel prevăzut în contractul de asigurare.

Art 42 din aceeași Lege prevede ca drepturile persoanelor păgubite se vor exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei.

Asiguratorul poate fi chemat în judecata de persoanele păgubite în limitele obligațiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare.

Rezulta fără dubiu ca actuala reglementare a Legii nr. 136/1995 stabilește clar că persoana vătămată își poate formula pretențiile si numai împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.

Așa cum s-a arătat mai sus recursul asiguratorului este întemeiat numai cu privire la greșita obligare a asiguratorului la plata sumei de 914 lei catre expertul contabil. Din recipisa din 29.05.2009 depusa la dosar rezulta ca expertului i s-a făcut plata diferenței de onorar de 914 lei, așa incit sub acest aspect se va admite recursul asiguratorului. Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Pe cale de consecință, recursurile promovate în cauză de inculpatul și părțile civile și, vor fi respinse ca nefondate.

Văzând si dips. art 192 al. 2 si 3.

C.P.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpatul și părțile civile și, împotriva deciziei penale nr. 123 /A din 17.06.2009 a Tribunalului Vaslui.

Admite recursul formulat de Asigurătorul SC " " (Italia) - prin corespondent SC "" SA B împotriva deciziei penale nr. 123 /A din 17.06.2009 a Tribunalului Vaslui, pe care o casează în parte.

Rejudecând:

Constată că suma de 914 lei, la care a fost obligat asigurătorul către expertul contabil a fost achitată.

Înlătură din decizia recurată dispoziția privind obligarea asigurătorului la plata acestei sume.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Obligă inculpatul recurent și părțile civile recurent să plătească statului suma de câte 50 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.

Cheltuielile judiciare în recursul asigurătorului rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 04.02. 2010.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

Grefier,

- -

Red.

Tehnored.

Ex.2/22.02.2010

Judecătoria Bârlad

Președinte

Tribunalul Vaslui:

Președinte -

Judecător -

Președinte:Scriminți Elena
Judecători:Scriminți Elena, Anton Dan, Ciubotariu

Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 85/2010. Curtea de Apel Iasi

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 85/2010. Curtea de Apel Iasi