Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 88/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.88/R/2009
Ședința publică din 26 februarie 2009
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Rus Claudia
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, din, nr.13, 4, 1a, SPANIA, împotriva deciziei penale nr.1/A din 7 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, decizie care menține în totul sentința penală nr.1121/P din 29 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul penal nr.9673/2005, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art.184 alin.2, 4 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul recurent lipsă, apărătorul desemnat din oficiu avocat, în baza delegației nr.740/2009 emisă din oficiu de Baroul Bihor la 04.02.2009 și partea civilă recurentă.
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Apărătorul inculpatului avocat, învederează instanței că a fila 13 din dosarul instanței de apel unde se află declarația inculpatului, se indică o altă adresă decât cea la care a fost citat pentru acest termen de judecată, astfel că apreciază că se impune citarea inculpatului și la această adresă.
Instanța, consideră procedura de citare legal îndeplinită cu inculpatul, deoarece acesta a semnat personal de primirea citației pentru acest termen.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, în principal, casarea și modificarea deciziei atacate, deoarece judecata la instanța de apel a avut fără citarea legală a inculpatului în cursul procesului penal.
În subsidiar, solicită aplicarea unei pedepse cu amendă judiciară iar cât privește daunele morale la care a fost obligat inculpatul în sumă de 1.400 lei solicită modificarea deciziei instanței de apel ca urmare a faptului că există o declarație notarială de împăcare între inculpat și partea vătămată, împrejurare față de care apreciază că nu se justifică nici eventualele despăgubiri, în mod greșit fiind obligat inculpatul la plata acestora.
Procurorul apreciază că recursul inculpatului este nefondat considerente față de care pune concluzii de respingere a acestuia, motivele invocate fiind neîntemeiate. În primul rând, referitor la citarea inculpatului, solicită a se observa că inculpatul pe tot parcursul procesului penal încă din faza de urmărire penală apoi la instanța de fond, la Judecătoria Oradea la două termene de judecată a fost citat din Spania, dar a fost lipsă de procedură pentru că acolo nu a fost găsit. În acest condiții instanța de fond a dispus citarea inculpatului în conformitate cu dispozițiile procedurale la ușa instanței și prin afișare la Consiliul Local.
Sub aspectul laturii penale a cauzei, pedeapsa de 10 luni închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului și cu privire la care s-a constatat grațierea, apreciază că este just individualizată atât în cuantum cât și în ce privește aplicarea legii de grațiere, având în vedere infracțiunea gravă comisă de către inculpat, în condițiile în care accidentul de circulație s-a soldat pentru partea vătămată cu leziuni pentru care au fost necesare 180 de zile de îngrijiri medicale. În aceste condiții, ținând seama de gravitatea faptei, persoana inculpatului, apreciază că pedeapsa este just individualizată.
Sub aspectul laturii civile, apreciază că daunele morale au fost corect stabilite de către instanțe prin obligarea inculpatului la plata sumei de 14.000 lei. La dosarul cauzei există un act prin care partea civilă se împacă cu inculpatul referitor la daunele materiale, în contextul în care față de suferințele morale cauzate părții civile apreciază că în mod just s-au stabilit despăgubirile cuantificate ca daune morale.
Față de recursul părții vătămate, pune concluzii de respingere a acestuia.
Apărătorul inculpatului avocat, cu privire la daunele morale, cu toate că instanța de apel a reținut că daunele morale nu au fost dovedite, nu se justifică, dar față de împrejurarea că nu s-a cerut înlăturarea acestora, instanța nu se poate pronunța asupra acestora și nu poate înlătura obligarea la plata daunelor morale.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1121/2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în baza art.184 alin. 2 și 4 Cod penal a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
In baza art.1 din 543/2002 s-a constatat grațiată pedeapsa.
S-a atras inculpatului atenția asupra prevedrilor din art.7 din 543/2002 a căror nerespectare atrage revocarea grațierii.
In baza art. 14, 346 Cod procedură penală, s-a admis în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 14.000 lei daune morale către partea civilă și s-au respins restul pretențiilor.
In baza art.191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
In data de 06.01.2002 inculpatul a condus autoturismul marca Citroen BX cu nr. de înmatriculare - pe DN 76 pe raza localității jud. B din direcția spre
La un moment dat în jurul orelor 03.00 inculpatul a pierdut controlul volanului astfel că autoturismul pe care îl conducea a părăsit partea carosabilă și s-a izbit violent de un stâlp de iluminare publică. Accidentul a avut loc pe DN 76 în apropiere de borna km 178 pe un sector de drum aflat în aliniament cu vizibilitate bună prevăzut cu 4 benzi de deplasare câte două pentru fiecare sens de mers. La momentul accidentului carosabilul era acoperit parțial cu polei și gheață pe timp de iarnă. În momentul producerii accidentului mașina condusă de inculpat a intrat pe o porțiune cu gheață, motiv pentru care acesta a acționat frâna și datorită carosabilului alunecos autoturismul a scăpat de sub control și a intrat in derapaj. Inculpatul a încercat sa controleze autoturismul dar acesta aflat in dezechilibru a avut o mișcare de rotire care s-a finalizat prin izbirea părții din spate de un stâlp de iluminat public aflat pe marginea drumului în apropiere de școala generală din localitate.
In autoturismul condus de inculpat se aflau A, - și.
In urma accidentului și au suferit leziuni care au necesitat câte 55 zile de îngrijiri medicale. Numita s-a împăcat cu inculpatul și a declarat că nu formulează plângere penală împotriva inculpatului.
Prin urmare prin rezoluția din 13.05.2002 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal.
Ulterior starea de sănătate a numitei s-a agravat, în cursul anilor 2002 și 2003 suportând mai multe intervenții chirurgicale și terapie recuperatorie.
În aceste condiții prin rezoluția Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradeas -a dispus infirmarea soluției adoptate în cauză dispunându-se începerea urmăririi penale.
S-a stabilit că autovehiculul implicat în accident a corespuns din punct de vedere tehnic pentru a se deplasa pe drumurile publice, iar inculpatul nu se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Starea de fapt astfel cum a fost descrisă se probează cu proces verbal de cercetare la fața locului, fotografii judiciare, proces verbal de inspecție tehnică, raport de expertiză medico-legală declarația părții vătămate, declarațiile martorilor A, .
Legal citat inculpatul nu s-a prezentat pentru a fi audiat în faza de cercetare judecătorească. A fost asistat de apărătorul său ales care a formulat apărări pertinente în cauză.
Fapta inculpatului de a pierde controlul autoturismului pe care îl conducea și de a se izbi de un stâlp în urma impactului partea vătămată suferind leziuni ce au necesitat 180 de zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 alin. 2 și 4 Cod penal text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 10 luni închisoare.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, limitele de pedeapsă stabilite de lege, gradul de pericol social al faptei raportat la numărul mare de zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea părții vătămate, persoana inculpatului care nu este cunoscută cu antecedente penale.
In baza art.1 din 543/2002 a constatat grațiată pedeapsa. A atras inculpatului atenția asupra prevedrilor din art.7 din 543/2002 a căror nerespectare atrage revocarea grațierii.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 lei din care 6000 lei daune materiale și 14.000 lei daune morale. În ceea ce privește daunele materiale la dosarul cauzei nu există dovezi care să ateste plata unor astfel de sume. In ceea ce privește daunele morale solicitate instanța a apreciat ca suma de 14.000 lei solicitată ca fiind justificată raportat la suferințele părții vătămate care a suferit 4 intervenții chirurgicale și a rămas cu un picior cu 1,5 cm mai scurt decât celălalt.
Pentru aceste considerente în baza art. 14, 346 Cod procedură penală, a admis în parte acțiunea civilă și a obligat inculpatul la plata sumei de 14.000 lei daune morale către partea civilă, restul pretențiilor fiind respinse.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat apel partea civilă și inculpatul.
Inculpatul, prin intermediul apărătorul său, a solicitat admiterea apelului și desființarea sentinței pronunțate in cauză și trimiterea cauzei la Judecătoria Oradea pe considerentul că inculpatul a fost citat din România, in condițiile in care acesta avea declarat domiciliul în Spania, astfel fiind viciată procedura de citare. In subsidiar s-a solicitat aplicarea unei pedepse cu amendă penală, reținerea circumstanțelor atenuante deoarece s- ocupat de starea victimelor și regretat fapta.
Partea civilă, prin intermediul apărătorul său, a solicitat admiterea apelului în sensul acordării de daune materiale. Consideră că instanța de fond, in mod greșit a dispus respingerea daunelor materiale ca nedovedite, neținând seama de faptul că au fost audiați 2 martori care au învederat cheltuielile părții civile cu ocazia spitalizării, precum și cu tratamentul medical.
Prin decizia penală nr.1/A din 7 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihora fost respins ca nefondat apelul penal declarat de către inculpatul și menținută în totul sentința penală atacată.
Au fost obligați apelanții să plătească statului suma de 500 RON, cheltuieli judiciare în apel.
Analizând hotărârea atacată prin prisma apelului declarat în cauză, cât și din oficiu, dar în limitele și conform dispozițiilor art.371 Cod procedură penală, cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prev. de art.378 Cod procedură penală, tribunalul a reținut că acestea sunt nefondate, astfel că le-a respins în consecință.
Starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, just argumentată, conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptei comise de inculpat fiind legală (aspecte care de altfel nu au fost contestate de nimeni ).
In mod corect și judicios, prima instanță a reținut vinovăția inculpatului, din probele administrate în cauză, coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, rezultând fără dubii că acesta, la data de 06.01.2002, în jurul orelor 03.00, în timp ce conducea autoturismul marca Citroen BX cu nr. de înmatriculare - pe DN 76 pe raza localității jud. B din direcția spre O, a pierdut controlul volanului astfel că autoturismul pe care îl conducea a părăsit partea carosabilă și s-a izbit violent de un stâlp de iluminare publică. În momentul producerii accidentului mașina condusă de inculpat a intrat pe o porțiune de carosabil cu gheață, acesta a acționat frâna și datorită carosabilului alunecos autoturismul a scăpat de sub control și a intrat în derapaj. Inculpatul a încercat sa controleze autoturismul dar acesta aflat în dezechilibru a avut o mișcare de rotire care s-a finalizat prin izbirea părții din spate de un stâlp de iluminat public aflat pe marginea drumului în apropiere de școala generală din localitate. In urma accidentului a suferit leziuni care au necesitat în total 180 zile de îngrijiri medicale.
Totodată, raportat la pericolul social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările comiterii acesteia, respectiv faptul că inculpatul nu a adaptat viteza la condițiile de drum, pierzând controlul volanului, izbindu-se de un stâlp de iluminat, tribunalul a apreciat că, cuantumul pedepsei aplicate inculpatului este în deplină concordanță cu prevederile art.72 Cod penal, precum și în concordanță cu scopul prevăzut de art.52 Cod penal ( prima instanță procedând la valorificarea judicioasă în sistemul pugnitiv a tuturor criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal ), neimpunându-se astfel reducerea pedepsei.
De menționat că motivul invocat de inculpat, prin intermediul apărătorului său, respectiv acela că inculpatul nu ar fi fost citat în mod legal la prima instanță, și anume de la adresa pe care acesta și-a indicat-o din Spania, nu subzistă, câtă vreme, verificându-se actele și lucrările dosarului primei instanțe se constată că inculpatul a fost citat de la acea adresă, dar scrisoarea recomandată a fost restituită cu mențiunea că "destinatarul nu a fost găsit" ( filele 18, 19, respectiv fila 24 din dosarul primei instanțe ), motiv pentru care instanța de fond a dispus citarea acestuia în continuare de la adresa din România, precum și la ușa instanței și la sediul Consiliului Local O, în concordanță cu prevederile art. 178 al.2/1 Cod procedură penală care prevăd că " în cazul în care scrisoarea recomandată prin care se citează un învinuit sau inculpat care locuiește in străinătate nu poate fi înmânată datorită refuzului ei, saudin oricealt motiv, citația se va afișa la sediul parchetului sau al instanței, după caz".
În ceea ce privește apelul părții civile, este de observat faptul că încă din cursul urmăririi penale ( fila 23 dosar urmărire penală ) există o declarație autentificată dată de către aceasta prin care arată că s-a împăcat cu inculpatul, a fost despăgubită integral pentru prejudiciul suferit și nici nu mai are vreo pretenție de natură materială față de numitul. În aceste condiții, chiar dacă ulterior în fața instanței, partea civilă arată că de fapt nu a primit nici o sumă de bani de la inculpat, s-a apreciat că aceasta nu mai poate să revină asupra acelei declarații autentificate de împăcare cu inculpatul. - mai fi de menționat că în ciuda acestei declarații notariale, totuși inculpatul a fost obligat la plata unor sume reprezentând daune morale în favoarea acestei părți civile, dar atâta timp cât inculpatul nu și-a manifestat voința în sensul înlăturării acestei obligații, instanța nu s-a putut pronunța din oficiu în acest sens, dat fiind faptul că latura civilă în cadrul procesului penal este supusă principiului disponibilității părților.
Împotriva acestei decizii, partea civilă a declarat recurs în termen, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei apelate și obligarea inculpatului la plata daunelor morale solicitate arătând că, în mod greșit s-a respins solicitarea privind acordarea daunelor materiale ca nedovedită, fără a se reține că, în fața instanței de fond au fost audiați doi martori care au învederat cheltuielile făcute de partea civilă cu ocazia spitalizării, precum și cu ocazia tratamentului medical efectuat.
Împotriva aceleiași decizii, a declarat și inculpatul a declarat recurs în termen, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și în principal trimiterea cauzei cu rejudecare întrucât judecarea ei a avut loc cu procedura de citare nelegal îndeplinită. În subsidiar, a solicitat admiterea recursului iar în ce privește latura penală a cauzei, aplicarea pedepsei amenzii în ce privește infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, iar în ce privește latura civilă a cauzei, modificarea deciziei instanței de apel în ce privește acordarea daunelor morale ca urmare a faptului că există la dosar o declarație notarială de împăcare între inculpat și partea vătămată, împrejurare față de care nu se justifică nici eventualele despăgubiri, în mod greșit fiind obligat inculpatul la plata acestora.
Verificând recursurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate și a celor care, potrivit legii se verifică din oficiu, instanța constată că acestea sunt nefondate și vor fi respinse ca atare.
În ce privește apelul declarat de partea civilă, în mod corect a reținut instanța de apel faptul că la dosarul cauzei există o declarație autentificată prin care partea civilă arată că s-a împăcat cu inculpatul, a fost despăgubită integral pentru prejudiciul suferit și nu mai are vreo pretenție de natură materială față de numitul. Pe de altă parte, în ciuda acestei declarații notariale, totuși inculpatul a fost obligat la plata în favoarea părții civile la plata unor sume de bani reprezentând daune morale în cuantum de 14.000 RON, cu privire la care inculpatul nu a solicitat înlăturarea lor în apel.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul, instanța apreciază că este nefondat pentru motivele care vor fi analizate în cele ce urmează.
În ceea ce privește aspectul invocat de inculpat referitor la lipsa de procedură instanța apreciază că judecarea cauzei a avut loc cu procedura de citare legal îndeplinită. Astfel, acesta a fost citat de două ori de către instanța de apel la domiciliul din Spania indicat la 13 dosar, din îndeplinirea procedurii de citare rezultând mențiunea "destinatar necunoscut", și ca atare, potrivit art.178 alin.2/1 Cod procedură penală citația s-a afișat la ușa instanței.
În ceea ce privește pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată inculpatului, cu privire la care s-a constatat grațierea în baza art.1 din Legea 543/2002, instanța de recurs apreciază că acesta este corect individualizată și nu se impune reducerea acesteia sau aplicarea unei amenzi penale, având în vedere fapta săvârșită, vătămare corporală din culpă, împrejurările în care s-a comis aceasta, ca urmare a neadaptării vitezei la condițiile de mediu, urmările suferite de partea civilă, respectiv 180 zile de îngrijiri medicale.
În ceea ce privește aspectele referitoare la latura civilă a cauzei invocate de inculpat, în mod corect acesta a susținut că la dosarul cauzei există o declarație notarială în care că s-a împăcat cu inculpatul, a fost despăgubită integral pentru prejudiciul suferit și nu mai are vreo pretenție de natură materială față de numitul. Cu toate acestea, în ciuda acestei declarații notariale, totuși inculpatul a fost obligat în favoarea părții civile la plata unor sume de bani reprezentând daune morale, însă, atâta timp cât acesta nu a solicitat înlăturarea acestei obligații, instanța nu se poate pronunța în acest sens, întrucât, în ceea ce privește latura civilă a cauzei primează principiul disponibilității părților. Este adevărat că această cerere de înlăturare a dispozițiilor privind plata de către inculpat a daunelor morale a fost formulată de către acesta în recurs, însă, instanța nu o poate analiza atâta vreme cât aceasta nu a fost formulată și în calea de atac a apelului, ci doar direct în recurs.
Văzând această stare de fapt, în drept, dispozițiile art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate recursurile penale declarate de partea civilă și inculpatul împotriva deciziei penale nr.1/A/7.01.2009 a Tribunalului Bihor pe care o va menține în întregime.
Va obliga pe recurenți să plătească statului suma de câte 50 RON cheltuieli judiciare în recurs.
În baza art.189 Cod procedură penală, va obliga inculpatul la plata sumei de 200 RON reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu, sumă ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondate recursurile penale declarate de partea civilă și inculpatul împotriva deciziei penale nr.1/A din 7 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
În baza art.189 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu, sumă ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
decizie - jud.- -
În concept - 16.03.2009
Judecători apel -;
Judecător fond -
- - -
3 ex./17.03.2009
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Pătrăuș Mihaela, Rus Claudia
