Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 899/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
590/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
Decizia penală nr. 899
Ședința publică din data de 19 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Raluca Moroșanu
JUDECĂTOR 3: Mihai Oprescu
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR.
Pe rol judecarea recursurilor formulate de recurentul-intimat-inculpat și de recurentul-intimat-parte civilă () împotriva Deciziei penale nr.20/A/12.2009 a Tribunalului București - Secția I penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-intimat-inculpat, prin apărătorul ales, cu delegația de substituire nr.1/17.VI.2009 a apărătorului ales -, având depusă la dosar delegația nr.-/2.IV.2009, și recurentul-intimat-parte civilă, prin apărător ales, cu delegația nr.51/20.IV.2009 depusă la dosar, lipsind intimatul-parte civilă Spitalul Clinic de Urgență B, intimatul-parte responsabilă civilmente "Taxi ", precum și intimatul-asigurător de răspundere civilă ""
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care recurentul-intimat-parte civilă, prin apărător ales, formulează proba cu înscrisuri pe latură civilă, privind necesitatea tratamentului până la sfârșitul vieții și cheltuielile efectuate pe parcursul procesului penal până la recurs.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune.
Curtea, apreciind utilă în raport cu motivul de recurs invocat, încuviințează proba cu înscrisuri pe latură civilă, formulată de recurentul-intimat-parte civilă.
Recurentul-intimat-parte civilă, prin apărător ales, depune la dosar fișă privind consultații, examene și tratamente, extrase de pe rețeaua Internet privind oferte de medicamente, toate în fotocopie, un înscris sub semnătură privată, numit referat medical, înregistrat sub nr.2883/11.VI.2009, la Academia Română - B, adeverința nr.1.082/15.VI.2009, eliberată de Vienna Insurance, și chitanța nr.011.846/14.VII.2008, eliberată de și de Recuperare M, toate în original.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Recurentul-intimat-inculpat, prin apărător ales, invocând cazul de casare prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 9, Cod procedură penală, arată că instanța de apel nu și-a motivat, inclusiv prin indicarea temeiurilor de drept, soluția pronunțată, în mod neprobat, și, de asemenea, invocând cazul de casare prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 10, Cod procedură penală, susține că instanța de apel nu a avut în vedere probele administrate la fond, în baza cărora prima instanță de judecată a stabilit, în mod corect, că este dovedit prejudiciul material în sumă de doar 500 lei, în timp ce suma de 14.000 lei constituie o reparație morală suficientă, în raport cu suferințele fizice și psihice, astfel că solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale și menținerea sentinței penale.
ecurentul-intimat-parte civilă, prin apărător ales, invocând cazul de casare prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 9, Cod procedură penală, învederează faptul că instanța de apel nu a motivat admiterea doar în parte a acțiunii civile, prin înlăturarea unor probe pe care le-a administrat, așa încât solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale și, pe fond, admiterea, în tot, a acțiunii civile pe care a formulat-o, cu respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de recurentul-intimat-inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public susține că decizia penală este legală și temeinică, astfel că pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.531/25.VI.2008, din Dosarul nr-, Judecătoria Sectorului I, B, în temeiul art.184, alin.2 și alin.4, Cod penal, a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă asupra părții vătămate (), cu aplicarea art.71-art.64, lit.a, teza a II-a și lit.b, Cod penal, a căror executare, în temeiul art.81, Cod penal și al art.71, alin. ultim, Cod penal, a fost suspendată condiționat, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, potrivit art.82, Cod penal, făcând aplicarea art.359, Cod procedură penală, iar, în temeiul art.14, Cod procedură penală, raportat la art.346, Cod procedură penală, cu aplicarea art.998-art.999, Cod civil, art.1.000, alin.3, Cod civil, a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă (), obligându-l pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente "Taxi ", să-i plătească sumele de 500 lei, despăgubiri materiale, și de 14.000 lei, daune morale, precum și, în totalitate, acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență, B, obligându-l pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente "Taxi ", să-i plătească suma de 308,50 lei, despăgubiri materiale, cu obligarea, în subsidiar, în temeiul art.55, alin.1 din Legea nr.136/1995, a asigurătorului de răspundere civilă "" la plata despăgubirilor civile la care a fost obligată partea responsabilă civilmente "Taxi " către cele două părți civile, în limita stabilită prin Ordinul nr.3.101/13.2004, emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, apoi, în temeiul art.191, alin.1 și alin.3, Cod procedură penală, a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente "Taxi ", la plata sumei de 1.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de fond a reținut, pe situația de fapt, că pe data de 29.XI.2004, în jurul orei 11,50, inculpatul, în timp ce conducea autoturismul-taxi marca Solenza, cu număr de înmatriculare B-34-, aparținând părții responsabilă civilmente "Taxi ", asigurat la asigurătorul de răspundere civilă "", pe B-dul - -, către, Sectorul I, B, a intrat pe calea de rulare a tramvaielor, pentru a depăși autoturismele oprite regulamentar, pe două rânduri, la trecerea de pietoni din zona intersecției cu Str. -, unde a accidentat-o pe partea vătămată, care traversa regulamentar, cauzându-i leziuni a căror vindecare a necesitat un număr de 75-80 zile de îngrijiri medicale.
În motivare, instanța de fond a arătat că există probe de vinovăție, și anume procesul-verbal de constatare a infracțiunii din data de 29.XI.2004, raportul de expertiză medico-legală nr.A1/14349/2004 din data de 14.XI.2005, întocmit de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici", B, raportul de expertiză tehnică judiciară nr.4.896/2.VIII.2006, întocmit de experții tehnici judiciari și --, privind dinamica accidentului rutier, declarațiile părții vătămate i ale martorilor de la urmărirea penală și --.
La individualizarea judiciară a pedepsei cu închisoarea, a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72, Cod penal, și anume urmarea imediată, constând în numărul mare de zile de îngrijiri medicale, fără ca inculpatul să fi încercat repararea prejudiciului material și moral cauzat, persoana inculpatului, care a dovedit o bună conduită anterioară, prin lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală parțial sinceră. În ceea ce privește modalitatea de executare, a apreciat că scopul pedepsei închisorii poate fi atins fără executarea în regim de detenție, astfel că a dispus suspendarea condiționată.
Pe latură civilă, a reținut că s-au constituit parte civilă atât partea vătămată (), cu suma de 150.000 lei, daune materiale și morale, cât și partea vătămată Spitalul Clinic de Urgență, B, cu suma de 308,50 lei, despăgubiri materiale, constând în cheltuieli de spitalizare. Referitor la partea civilă (), a arătat că aceasta a justificat daunele materiale în cuantum de doar 500 lei, fără a ține seama de înscrisurile prin care dovedește alte cheltuieli, precum, costume de baie, obiecte de lenjerie intimă, facturi telefon mobil, produse pentru îngrijire corporală și pentru estetică etc. precum și daunele morale în cuantum de 14.000 lei, constând în prejudiciul de agrement, prin efortul suplimentar pentru participarea la o viață normală, cu atât mai mult cu cât încă necesită efectuarea unor noi intervenții chirurgicale, coroborat cu împrejurarea pierderii unei sarcini, care, deși nu se află în raport de cauzalitate cu elementul material al laturii obiective a infracțiunii, a produs o transformare psihică, determinată de necesitatea restabilirii integrității corporale, prin suprasolicitarea fizică și psihică, care a contribuit, astfel, la pierderea unei sarcini pusă sub observație, amenințată de o evoluție imprevizibilă.
A apreciat că sunt îndeplinite cerințele legale speciale ale răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, respectiv existența unui raport de prepușenie, izvorât din contractul de muncă, iar fapta penală a fost comisă în exercitarea funcțiilor încredințate, în timpul programului de lucru.
A avut în vedere disp. art.49 din Legea nr.136/1995, privind asigurările și reasigurările în România, potrivit cărora asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care răspund asigurații față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, astfel că răspunderea asigurătorului este de natură contractuală, și nu delictuală, ceea ce exclude răspunderea solidară cu asiguratul, cu atât mai mult cu cât, după cum prevede art.1.41 Cod civil, obligația solidară nu se prezumă, ci trebuie stipulată expres, iar, conform art.57 din Legea nr.136/1995, persoana păgubită prin accidentul de autovehicul se poate îndrepta împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele prevăzute de lege pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă, ori, în cazul daunelor produse prin accidente de autovehicule în anul 2004, potrivit art.10, alin.1, lit. b din Normele privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule, asigurații sunt despăgubiți în limita stabilită prin Ordinul nr.3.101/13.2004, emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. De asemenea, a arătat că, potrivit art.55, alin.1 din Legea nr.136/1995, despăgubirile se plătesc de către asigurător nemijlocit persoanelor fizice sau juridice păgubite, în măsura în care acestea nu au fost despăgubite de către asigurat. Pentru aceste considerente, a obligat în subsidiar, și nu în solidar, pe asigurătorul de răspundere civilă la plata despăgubirilor civile, în limitele legale stabilite de legea în vigoare.
În termen legal, partea civilă () a declarat apel, pentru netemenicia laturii civile, solicitând majorarea cuantumului despăgubirilor civile, precum și obligarea în solidar, și nu în subsidiar, a asigurătorului de răspundere civilă la plata de despăgubiri civile.
Prin Decizia penală nr.20/A/12.2009, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a I-a penală a admis apelul declarat de apelantul-parte civilă (), a desființat, în parte, sentința penală și, rejudecând pe fond, în temeiul art.54 din Legea nr.136/1995, a obligat, alături de inculpat, pe asigurătorul de răspundere civilă "" la plata către partea civilă () a sumelor de 20.000 lei, daune materiale, și de 20.000 lei, daune morale, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale, a obligat pe intimatul-inculpat la plata atât a sumei de 3.500 lei, cheltuieli de judecată, către apelantul-parte civilă, cât și a sumei de 20 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În motivare, instanța de apel a arătat că partea civilă () a făcut dovada cheltuielilor privind medicația și alimentația specială, transportul la unitățile sanitare, perioada de concediu medical, diferența de preț plătită pentru proteza mobilă pentru genunchi, asistența medicală, îngrijirea copilului, a soacrei bolnavă și a gospodăriei pe durata imobilizării sale, iar, la stabilirea cuantumului daunelor morale, a avut în vedere împrejurarea avortului, deși nu este în legătură de cauzalitate cu accidentul rutier.
În termen legal, apelantul-parte civilă () și intimatul-inculpat au declarat recursuri, pe latură civilă, nemotivate în termenul procedural prevăzut de art.385/10, alin.2, Cod procedură penală.
Prin Încheierea de ședință secretă din data de 2.IV.2009, în temeiul art.52, Cod procedură penală, raportat la art.48, alin.1, litera f, Cod procedură penală, a fost admisă cererea de abținere formulată de judecătorul.
Prin Încheierea de ședință din data de 3.IV.2009, Curtea, în temeiul art.111, alin.6 din nr.OG195/2002, astfel cum a fost modificat prin nr.OUG146/2008, a respins, ca neîntemeiată, cererea de prelungire a dreptului la circulație, formulată de recurentul-intimat-inculpat.
Prin Încheierea de ședință din data de 29.2009, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de scutire de plata amenzii judiciare în cuantum de 1.000 lei, aplicată, în temeiul art.198, alin.3, Cod procedură penală, prin Încheierea de ședință din data de 8.2009, formulată de apărătorul ales - al recurentului-intimat-inculpat.
În motivarea în scris și orală a recursului, recurentul-intimat-inculpat, invocând cazul de casare prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 9, Cod procedură penală, a arătat că instanța de apel nu și-a motivat, inclusiv prin indicarea temeiurilor de drept, soluția pronunțată, în mod neprobat, și, de asemenea, invocând cazul de casare prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 10, Cod procedură penală, a susținut că instanța de apel nu a avut în vedere probele administrate la fond, în baza cărora prima instanță de judecată a stabilit, în mod corect, că este dovedit prejudiciul material în sumă de doar 500 lei, în timp ce suma de 14.000 lei constituie o reparație morală suficientă, în raport cu suferințele fizice și psihice suferite d epartea vătămată.
A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale și menținerea sentinței penale.
În motivarea în scris și orală a recursului, recurentul-intimat-parte civilă, invocând cazul de casare prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 9, Cod procedură penală, a învederat faptul că instanța de apel nu a motivat admiterea doar în parte a acțiunii civile, prin înlăturarea unor probe pe care le-a administrat.
A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale și, pe fond, admiterea, în tot, a acțiunii civile pe care a formulat-
În dovedire, a formulat, fiindu-i încuviințată, proba cu înscrisuri pe latură civilă, depunând la dosar fișă privind consultații, examene și tratamente (filele 60-91, dosar instanță de recurs), extrase de pe rețeaua Internet privind oferte de medicamente (filele 92-94, dosar instanță de recurs), toate în fotocopie, un înscris sub semnătură privată, numit referat medical, înregistrat sub nr.2883/11.VI.2009, la Academia Română - B (fila 97, dosar instanță de recurs), adeverința nr.1.082/15.VI.2009, eliberată de Vienna Insurance (filele 99 și 100, dosar instanță de recurs), și chitanța nr.011.846/14.VII.2008, eliberată de și de Recuperare M (fila 101, dosar instanță de recurs), toate în original.
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și decizia penală recurată, atât din punct de vedere al motivelor de nelegalitate invocate, cât și din oficiu, potrivit art.385/9, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursurile nu sunt fondate.
Astfel, în ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 9, Cod procedură penală, invocat de ambii recurenți, Curtea are în vedere dispozițiile art.385/10, alin.2, Cod procedură penală, potrivit cărora motivele de recurs trebuie depuse în scris, cu C puțin 5 zile înainte de primul termen de judecată, care, în speță, a fost stabilit pentru data de 3.IV.2009, când recurentul-intimat-inculpat a depus motivele de recurs în ședință publică (filele 14-16, dosar instanță de recurs), în timp ce recurentul-intimat-parte civilă le-a depus abia pe data de 29.2009, la al treilea termen de judecată (filele 49-51, dosar instanță de recurs), ori, conform art.385/10, alin.2/1, Cod procedură penală, nerespectarea obligației de depunere a motivelor scrise de recurs în termenul legal este sancționată cu analizarea recursului doar din punctul de vedere al cazurilor de casare ce pot fi invocate din oficiu, prevăzute de art.385/9, alin.3, Cod procedură penală, printre care nu se află cazul de recurs privind nemotivarea hotărârii judecătorești, contradicția dintre considerente și dispozitiv sau dispozitiv neclar.
Referitor la cazul de casare prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 10, Cod procedură penală, invocat de recurentul-intimat-inculpat, Curtea constată că nu există nici un fel de legătură, nici măcar din punct de vedere al logicii simple, între motivul de fapt invocat, respectiv instanța de apel nu a avut în vedere probele pe latură civilă administrate la fond, și temeiul de drept, care, în mod clar, se referă la omisiunea instanței de judecată de a se pronunța asupra unor probe sau cereri esențiale pentru părți, de natură a le garanta drepturile și de a influența soluția. Dimpotrivă, instanța de apel nu a omis, ci chiar a avut în vedere unele înscrisuri înlăturate de instanța de fond, care au fost administrate nu de inculpat, ci de partea civilă, astfel că invocarea acestui caz de recurs este cu totul nepotrivită situației procedurale din această cauză.
În realitate, prin motivele de fapt invocate, încadrate absolut forțat în cazurile de casare indicate, ambii recurenți contestă cuantumul despăgubirilor civile, care, mai curând, s-ar fi încadrat în cazul de casare mai puțin precis, prin tendința sa spre generalitate, prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 17/1, Cod procedură penală, reintrat în vigoare pe data de 15.VI.2009, prin urmare cu doar 4 zile înainte de judecarea recursului, ce efect al publicării în Monitorul Oficial nr.404/15.VI.2009 a Deciziei nr.783/12.2009 a Curții Constituționale. Potrivit art.385/9, alin.3, Cod procedură penală, pe care, de altfel, Curtea Constituțională a omis să-l mai modifice, pentru a pune în acord reglementările procedurale, acest motiv de recurs poate fi avut în vedere din oficiu, însă Curtea nu l-a invocat, întrucât apreciază că stabilirea cuantumului despăgubirilor civile constituie un motiv de netemeinicie, și nu de nelegalitate. Tot în baza acestui caz de recurs, Curtea constată că dispozitivul este confuz în ceea ce privește asigurătorul de răspundere civilă, însă, în raport cu motivarea, care se referă exclusiv la majorarea cuantumului daunelor materiale și morale, apreciază că instanța de apel nu a schimbat natura răspunderii civile din contractuală în delictuală, atâta timp cât obligă pe asigurătorul de răspundere civilă alături, și nu în subsidiar, după cum a stabilit instanța de fond, sau în solidar, după cum, de altfel, solicitase apelantul-parte civilă, prin C de-al doilea motiv de apel.
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de recurentul-intimat-inculpat și de recurentul-intimat-parte civilă () împotriva Deciziei penale nr.20/A/12.2009 a Tribunalului București - Secția a I-a penală, din Dosarul nr-, iar, în temeiul art.192, alin.2 și alin.4, Cod procedură penală, va obliga pe fiecare recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurentul-intimat-inculpat și de recurentul-intimat-parte civilă () împotriva Deciziei penale nr.20/A/12.2009 a Tribunalului București - Secția a I-a penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art.192, alin.2 și alin.4, Cod procedură penală, obligă pe fiecare dintre recurenți la plata sumei de câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19.VI.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
-
Red. și dact.: jud.
Trib. B - Secția a I-a penală: / (jud. red.).
Jud.Sectorului I, B - Secția penală: ia.
2 ex.
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Raluca Moroșanu, Mihai Oprescu
