Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 94/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.94/R/2008
Ședința publică din 06 februarie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Claudia Ilieș JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Vasile Goja
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr.153 din 19 decembrie 2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 alin.2 și 4 pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al părții civile, av., din Baroul Sălaj, cu delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru judecarea recursului.
Apărătorul ales al părții civile solicită respingerea recursului inculpatului ca nefondat și menținerea ca legale și temeinice a celor două hotărâri pronunțate anterior. Motivul invocat de inculpat, că partea vătămată este vinovată exclusiv de producerea accidentului nu poate fi reținu. S-a arătat că partea vătămată a traversat drumul prin loc nepermis și fără să se asigure. Nici această susținere nu are temei în probațiunea administrată. Evenimentul rutier s-a produs pe cea de-a doua trecere de pietoni. Victima este o femeie în vârstă, pensionară de gr.II, avea un bagaj în mână, excluzându-se traversarea acesteia în fugă, nefiind aptă de așa ceva. Inculpatul nu a redus deloc viteza pentru a putea evita accidentul. În mod just a fost reținută culpa exclusivă a inculpatului în producerea evenimentului eutier, încălcând în mod flagrant regulile de circulație. Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată conform notei de cheltuieli pe care o depune la dosar.
După ce apărătorul ales al părții civile a pus concluzii, a sosit pe fax, o cerere de amânare a judecării cauzei formulată de apărătorul ales al inculpatului, astfel că instanța revine asupra cuvântului în dezbateri și pune în discuție cererea depusă la dosar.
Apărătorul părții civile arată că lasă la aprecierea instanței amânarea cauzei.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea cererii de amânare ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente: citațiile au fost emise cu mult timp înainte de acest termen de judecată, inculpatul a avut posibilitatea, dar nu și-a angajat un avocat, nu se depune la dosar nici delegația de apărător ales și nici justificarea pentru lipsa acestuia la termenul de azi, iar apărarea nici nu este obligatorie.
Deliberând, având în vedere că cererea de amânare a judecării cauzei formulată de av. nu este însoțită de o delegație, care să dovedească că acesta este apărătorul inculpatului și care să justifice o asemenea cerere, instanța respinge cererea ca neîntemeiată și acordă din nou, cuvântul cu privire la recursul declarat de inculpat.
Apărătorul părții civile arată că-și menține concluziile puse anterior dezbaterii cererii de amânare.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor atacate. În mod corect cele două instanțe au reținut culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului de circulație, iar susținerile acestuia nu au niciun temei și corespondent în probațiunea dosarului. Solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 470 din 16 octombrie 2007 Judecătoriei Zalău, a fost condamnat inculpatul ( fiul lui și, născut la 02.03.1957 în, județul S ), la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 alin.2,4 pen.
În baza art. 81,82.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe durata termenului de încercare de 3 ani, atrăgându-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 pen.
S-a făcut aplicarea art.71 alin.5 pen. privind suspendarea și a executării pedepselor accesorii - interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b pen. - pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.
A fost obligat inculpatul, alături de asigurătorul Reasigurare ( acesta din urmă, în limita contractului de asigurare) să plătească părții civile sumele de 200 milioane Rol daune materiale și 100 milioane lei Rol daune morale, reținând culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului.
De asemenea, a fost obligat inculpatul, alături de asigurătorul Reasigurare ( acesta din urmă, în limita contractului de asigurare), să plătească despăgubiri civile către unitățile medicale la care a fost internată partea vătămată: 361, 360 lei Rol - Serviciului de Ambulanță S; 884,4 lei Ron - Spitalului Clinic de Urgență C; 3350, 58 lei - Spitalului Județean
A fost obligat inculpatul, alături de asigurătorul Reasigurare ( acesta din urmă, în limita contractului de asigurare) să plătească 1500 lei Ron, cheltuieli judiciare către partea civilă
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În data de 06.05.2005, în jurul orelor 21, 45 inculpatul conducea autoturismul său cu număr de înmatriculare - pe B-dul - - din
În zona trecerilor de pietoni, situate în fața, inculpatul aflat la volanul autoturismul său, a acroșat partea vătămată angajată în traversarea străzii.
Ca urmare a impactului dintre autoturism și partea vătămată, aceasta din urmă a fost preluată pe autoturismului, de unde apoi a căzut pe carosabil, suferind leziuni, care i-au pus în primejdie viața și au necesitat pentru vindecare peste 60 de zile de îngrijiri medicale.
In momentul impactului, toate locurile din autoturism erau ocupate, pe scaunul din față aflându-se soția inculpatului, iar pe bancheta din spate alte persoane, străine de familia inculpatului.
Conform susținerilor inculpatului, întărite și de declaratia de martor a sotiei sale, partea vătămată in momentul impactului, s-ar fi aflat in zona dintre cele două treceri de pietoni și nu pe marcajul celei de a doua treceri, pe sensul de deplasare a utoturismului condus de inculpat.
În ceea ce privește ceilalți ocupanți ai autoturismului aflați pe bancheta din spate, audiați ca martori, nu au văzut nimic relevant în ceea ce privește locul impactului, auzind doar zgomotul produs de acesta, și apoi victima pe carosabil, după oprirea autoturismului.
În cauză a mai fost audiată martora, persoană care se afla pe balconul unui bloc situat în zona. Nici această persoană nu a văzut momentul și locul în care s-a produs impactul, doar după zgomotul produs de acesta a văzut consecintele.
A mai fost audiat și martorul, persoană care se afla pe trotuarul situat vis-a-vis de cel de pe care s-a angajat în traversare victima. Acest martor declară că intenționa și el să traverseze strada în sens opus victimei, și înainte de a se angaja în traversare s-a asigurat, ocazie cu care a văzut că partea vătămată traversa strada pe marcajul trecerii de pietoni. Martorul este foarte sigur cu privire la acest aspect, susținând în ambele faze procesuale că victima se afla pe marcajul trecerii de pietoni în momentul în care a fost lovită de mașina inculpatului.
Pentru clarificarea acestui aspect, în cauză s-au efectuat și două expertize tehnice.
În prima expertiză, se concluzionează că impactul dintre mașină și victimă a avut loc între cele două treceri de pietoni, iar viteza de deplasare a autoturismului în momentul impactului era de peste 50- 60 km, deci peste limita legală în localități, fapt ce reprezintă o încălcare a prevederilor art. 155 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 modif.
În aceeași expertiză, se arată că accidentul putea fi evitat de inculpat atât prin frânare cât și prin ocolire,l cu respectarea prev. art. 158 lit. m din regulament.
În legătură cu posibilitățile de evitare a accidentului, în această primă expertiză se mai concluzionează că victima putea să facă acest lucru, respectând prev. art. 207 lit. c din Regulament, care interzic pietonilor să traverseze drumul public prin alte locuri decât cele permise, ori, în locurile permise în fugă și/sau fără a se asigura.
De menționat în legătură cu aceste concluzii, aspectul menționat mai sus, respectiv faptul că accidentul s-a produs între cele două treceri de pietoni.
Partea vătămată fiind nemulțumită de concluziile acestei prime expertize, în faza de urmărire penală a solicitat efectuarea unei noi expertize, cerere în probațiune admisă.
Această a doua expertiză tehnică, concluzionează cu privire la locul impactului, faptul că s-a produs în limita sau chiar pe trecerea de pietoni, victima aflându-se pe prima trecere de pietoni din fața, la marginea dinspre sau chiar la limita acesteia, în sensul de mers -.
Referitor la viteza de circulație a autoturismului și posibilitățile de evitare a accidentului și a doua expertiză are aceleași concluzii ca și prima.
În actul de sesizare s-au reținut concluziile primei expertize, respectiv faptul că accidentul s-a produs între cele două treceri de pietoni, și nu pe marcajul celei de-a doua, în direcția de mers - Gară, situație care atrage culpa concurentă a inculpatului cu cea a victimei.
Instanța, reanalizând probatoriul administrat, a apreciat că accidentul s-a produs pe marcajul celei de-a doua treceri de pietoni din zona, în sensul de deplasare - Gară.
Pentru a reține acest fapt, s-au avut în vedere concluziile celei de-a doua expertize, coroborate în principal cu declarația martorului ocular, care în declarațiile sale din ambele faze procesuale a arătat că, victima se afla în momentul impactului, pe marcajul celei de-a doua treceri de pietoni pe direcția - Gară.
Cu privire la acest aspect {martorul este absolut sigur că victima traversa pe marcajul trecerii de pietoni, iar impactul s-a produs după ce aceasta trecuse de axul drumului pe a 2-a în direcția de mers - Gară.
Acest martor ocular se afla pe trotuarul din fața, intenționând să traverseze spre discoteca "", în momentul când s-a produs accidentul.
Martorul, intenționând să traverseze, a fost atent pentru a se asigura, ocazie cu care a văzut-o pe partea vătămată venind din față, și momentul impactului.
Reținându-se faptul că locul impactului dintre victimă și autoturism, a fost pe marcajul trecerii pietonale, partea vătămată fiind în traversare, depășind axul drumului, instanța a apreciat că nu se poate reține culpa acesteia în producerea accidentului. Aceasta nu a încălcat nici o prevedere a Regulamentului. A traversat strada pe marcajul trecerii de pietoni, nu în fugă și nu fără să se asigure.
Din moment ce impactul a avut loc după ce victima trecuse de axul drumului, înseamnă că aceasta a început traversarea doar după ce s-a asigurat că se poate face în siguranță, în condițiile date, respectiv noapte, semafor cu lumină intermitentă.
Referitor la latura civilă a cauzei, a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 250 miI. lei ROL cu titlu de daune materiale și 100 miI. lei ROL cu titlu de daune morale.
De asemena, s-au constituit părți civile în cauză unitățile sanitare care au acordat îngrijiri medicale părții vătămate după accident.
Inițial, s-au constituit părți civile casele de asigurări de sănătate județene, S și C, însă conform modificărilor legislației din domeniu, respectiv OUG 72/2006, în drepturile acestora s-au subrogat unitățile sanitare direct.
Se mai impune mențiunea că, la data accidentului, inculpatul era asigurat valabil pentru răspundere civilă la SC Reasigurare SA.
Cererea în despăgubiri a părții vătămate, a fost apreciată ca întemeiată, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, motiv pentru care s-a admis în parte, în sensul că daunele materiale s-au acordat în cuantum de 200 miI. lei vechi, și nu 250 cum s-au solicitat, instanța apreciind pe baza probatoriului administrat în acest sens, că doar această sumă a fost probată.
Cu privire la daunele morale, s-au acordat integral, 100 miI. lei ROL, apreciindu-se că, într-o măsură oarecare, vor compensa toate urmările grave ale accidentului pe planul sănătății părții vătămate, unele consecințe ale accidentului fiind ireversibile.
Și cererile părților civile Serviciul de Ambulanță S, Spitalul Clinic Județean de Urgență - N - Secția Neurochirurgie și Spitalul Județean S, au fost admise și inculpatul obligat la plata despăgubirilor solicitate, conform cu dispozitivul.
Împotriva sentinței, a declarat apel inculpatul, însă nu a depus motivele de apel în scris. In susținerea apelului, reprezentantul inculpatului a solicitat desființarea hotărârii și judecând în fond cauza, să se dispună achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă și înlăturarea obligării la plata despăgubiri lor civile. S-a susținut că, atât din expertiza efectuată cît și din declarațiile martorilor, rezultă că partea vătămată a traversat strada prin loc nepermis.
Prin decizia penală nr. 153 din 19 decembrie 2007 Tribunalului Sălaj, s-a respins ca nefondat apelul inculpatului și a fost obligat acesta, să plătească 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a constatat că, prima instanță a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității, în sensul că accidentul rutier, al cărui autor este inculpatul, s-a produs pe marcajul celei de a doua treceri de pietoni din zona - Z, culpa aparținând în exclusivitate inculpatului. Chiar și în ipoteza în care partea vătămată ar fi traversat strada prin zona dintre cele două treceri de pietoni, culpa ar fi aparținut tot inculpatului, care trebuia să reducă viteza înainte de prima trecere de pietoni, între cele două treceri fiind o distanță foarte mică.
Împotriva deciziei Tribunalului Sălaj, în termen legal a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea acesteia și achitarea sa de sub învinuirea comiterii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și înlăturarea obligării sale la despăgubiri civile.
S-a arătat în motivarea recursului că, în mod greșit cele două instanțe au apreciat probatoriul din cauză, dând eficiență expertizei întocmite de expert ale cărei concluzii sunt contradictorii, în loc să ia în considerare expertiza întocmită de expert, care se pronunță cu certitudine asupra locului impactului.
Rezultă din probele dosarului că, victima a traversat strada prin loc nepermis, culpa accidentării aparținându-i în exclusivitate.
Cele două expertize au concluzii contradictorii în privința vitezei cu care se deplasa inculpatul, astfel că se impunea o nouă expertiză, care să clarifice și acest aspect, cerere ce a fost însă respinsă de către instanță.
Verificând hotărârea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art. 385/14 pr.pen. Curtea constată următoarele:
În fapt, prin motivele de recurs invocate, este vizat cazul de casare prev. de art. 385/9 pct.18 pr.pen. respectiv, comiterea unei erori grave de fapt, având drept consecință, pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.
Pe baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, s-a reținut o stare de fapt corectă, constând în aceea că, la data de 6 mai 2005, în jurul orelor 21.45, inculpatul, care conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare - pe B-dul - - din Z, încălcând dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice, a accidentat-o pe partea vătămată, cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare peste 60 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața.
S-a reținut în mod corect de către prima instanță și apoi, de către instanța de apel că, impactul a avut loc pe marcajul trecerii de pietoni, partea vătămată fiind în traversare, depășind axul drumului. Aceasta deoarece instanța, în mod justificat, a avut în vedere concluziile celei de a doua expertize, coroborate cu declarația martorului ocular, înlăturând ca subiective declarațiile soției inculpatului, care susțin apărarea inculpatului, în sensul că impactul ar fi avut loc între cele două treceri de pietoni și, totodată, si concluziile primei expertize. de deplasare a autoturismului inculpatului a fost de 56 Km/ potrivit expertizei reținute de instanță și, chiar dacă aceasta este o valoare orientativă, pentru că nu s-au constatat urme certe de frânare ( așa cum a arătat expertul), denotă totuși, că în momentul impactului, viteza era peste limita legală, astfel că, circulând cu atenție și cu o viteză de 50Km/h, inculpatul ar fi putut evita accidentul.
De altfel, chiar inculpatul în motivele de recurs, deși arată că prima expertiză reflectă realitatea, nu este de acord însă cu viteza stabilită prin această expertiză de 50- 60 Km/. arătând că circula cu o viteză de 30- 40 Km/. Ori, nu pot fi reținute doar în parte concluziile unei expertize, dacă se apreciază că lucrarea poate fi folosită ca mijloc de probă în soluționarea cauzei.
Este știut că, aprecierea probelor în procesul penal nu se poate face în raport de elemente prestabilite, ci de încrederea că acestea reflectă adevărul, iar această încredere se întemeiază pe examinarea probelor în ansamblul lor. Tot astfel, raportul unei expertize nu are o forță probantă deosebită de a celorlalte mijloace de probă sau, în cazul mai multor expertize, legea nu acordă valoare probantă prioritară vreuneia dintre ele, decât dacă concluziile acesteia sunt confirmate de ansamblul probelor administrate în cauză.
În speță, instanța a înlăturat prima expertiză, acordând încredere celei de a doua, care se coroborează cu declarațiile constante ale martorului ocular, dar și cu procesul verbal de cercetare la fața locului - care relevă lipsa urmelor de frânare, distanța și poziția la care s-a identificat de sânge provenind de la victimă și - nu lipsit de importanță - distanța mică dintre cele două treceri pietonale și, de aici, concluzia firească că, și în ipoteza în care victima nu ar fi fost chiar pe marcajul pietonal, inculpatul avea obligația să reducă corespunzător viteza, de vreme ce se deplasa după o trecere de pietoni semnalizată corespunzător și apropiindu-se de alta, la fel semnalizată. Inculpatul a încălcat dispozițiile art. 158 alin.1 lit.m din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 ( reducerea vitezei la trecerile de pietoni semnalizate prin indicatoare sau marcaje).
Așa fiind, s-a reținut întemeiat culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului rutier. S-a realizat apoi o încadrare juridică corespunzătoare a faptei în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.2,4 pen. și, ulterior, prin valorificarea criteriilor prev. de art. 72.pen. s-a aplicat o pedeapsă judicios individualizată ca și cuantum și modalitate de executare.
S-a soluționat corect și latura civilă a cauzei, care, de altfel, nu a fost criticată sau contestată în motivele de recurs, decât în contextul lipsei culpei inculpatului în producerea accidentului și, corespunzător, și înlăturarea răspunderii civile a acestuia.
Față de considerentele mai sus expuse, se constată nefondat recursul formulat în cauză, acesta urmând a fi respins în temeiul art. 385/15 pct.1 lit.b pr.pen.
În baza art. 192 alin.2 și art. 193.pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească părții civile, cheltuieli judiciare în sumă de 1580 lei, reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de deplasare la instanță Z - C (filele 22-23 dosar recurs) și, respectiv 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și al lui, născut la 2 martie 1957) domiciliat în localitatea,-,. împotriva deciziei penale nr. 153 din 19 decembrie 2007 Tribunalului
Obligă pe inculpatul recurent să plătească părții civile suma de 1580 lei, cheltuieli judiciare.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 6 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex/18.02.2008
Președinte:Claudia IlieșJudecători:Claudia Ilieș, Ana Covrig Vasile Goja
