Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 96/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 96/
Ședința publică de la 18 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă
JUDECĂTOR 3: Mița
Grefier-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - -din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursului penal promovat de asigurătorul SC SA împotriva deciziei penale nr.477/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr- privind pe intimata inculpată, trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 1894 Cod penal.
La apelul nominal a răspuns recurentul-asigurător, prin consilier juridic, în baza împuternicirii emisă la data de 17.01.2008, pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimata-inculpată și intimații părți civile Spitalul Județean de Urgență G și .
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că acesta este primul termen de judecată stabilit în cauză.
procesuali arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurentul-asigurător precizează că a declarat recurs împotriva deciziei penale nr.477/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați și împotriva sentinței penale nr. 1312/22.06.2007 pronunțată de Judecătoria Galați pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Precizează că nu a fost citat asigurătorul Daewoo Automobile menționat în polița de asigurare comunicată de SA B și din care rezultă că utilizatorul autoturismului Tico este SC SA.Consideră că și acest utilizator trebuia citat.
Deasemeni arată că aceasta poliță nu îndeplinește condițiile legale pentru a fi avută în vedere.
Apreciază că executarea trebuia să se ceară împotriva B și nu G;totodată nu a fost luată în considerare nici culpa părții vătămate context în care inculpata trebuia obligată în solidar cu asigurătorul la plata a din despăgubirile cuvenite.Pentru considerentele expuse solicită admiterea recursului și obligarea SC SA B în solidar cu inculpata la plata de despăgubiri, respectiv la plata a Jd in sumele menționate în sentința de fond.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază recursul promovat de asigurător nefondat, arată că au fost citate ambele sucursale ale SA, respectiv atât B cât și iar din dispozitivul hotărârii nu rezultă ca instanța să aibă în vedere vreuna dintre cele două sucursale.
Cu privire la necesitatea citării Daewoo Automobile apreciază că nu este necesară întrucât din poliță rezultă situația juridică ce a justificat citarea asigurătorului SC SA.
Cu privire la reținerea culpei victimei, în mod corect instanța a apreciat cuantumul despăgubirilor.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr. 1312/22.06.2007 pronunțată de Judecătoria Galați, n baza disp.art.184 al.2 și 4.pen. cu aplic. art. 74 lit. a și c - art.76 lit. d pen. a fost condamnată inculpata - la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă din 04.09.2005, parte vătămată.
În baza disp.art.81 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni, calculat conform disp.art.82 pen.
În baza disp. art. 359.pr.pen. s-a atras atenția inculpatei asupra disp.art.83 pen. a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b pen. iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, dispune suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare, de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni.
În baza disp.art.14 al.3 lit.b pr.pen. raportat la art.346 pr.pen. și art.998 Cv. s-a admis în parte acțiunea civilă și a fost obligată inculpata (asigurător ) la plata sumei de 1.197,12 lei către partea civilă, respectiv la plata sumei de 1.443,68 lei către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. " G, cu titlu de daune materiale.
În baza disp.art.14 al.5 pr.pen. raportat la art.346 pr.pen. a fost obligată inculpata (asigurător ) la plata sumei de 10.000 lei către partea civilă, cu titlu de daune morale.
În baza art.193 al.2 pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 400 lei către partea civilă, onorariu avocat.
În baza disp.art.191 al.1 pr.pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 1.100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul nr.5246/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galația fost trimis în judecată inculpata - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de disp.art.184 al.2 și 4 pen.
S-a reținut în sarcina inculpatei faptul că în data de 04.09.2005, în timp ce conducea autoturismul marca Tico, cu nr. de înmatriculare B - 28 -, nerespectând prevederile art.167 lit.h din Regulamentul pentru aplicarea OUG195/2002, produs un accident de circulație în urma căruia partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 75 - 77 zile îngrijiri medicale
Fapta inculpatei -, astfel cum a fost reținută prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 al.2 și 4 Cod penal.
Audiată atât în cursul urmării penale, cât și fața instanței, inculpata a recunoscut și a regretat săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, arătând însă că a lovit - o pe partea vătămată în condițiile în care a fost orbită de.
Audiată în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei, daune morale (fila 17 dosar) și 1.942,12 lei, daune morale (fila 27 dosar). A solicitat și cheltuieli de judecată.
De asemenea, Spitalul Județean de Urgență "Sf." s-a constituit parte civilă cu suma de 1443,68 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu asistența medicală acordată părții vătămate în zilele de 04.09.2005 - 16.09.2005 (filele 26 - 27 dosar).
În cursul cercetării judecătorești, la cererea părților, s-a administrat proba cu înscrisuri (filele 42 - 62) și s-a audiat martorul (fila 64).
S-a atașat fișa de cazier judiciar a inculpatei (fila 22 dosar).
De asemenea, având în vedere polița de asigurare obligatorie de răspundere auto seria - nr.- din data de 23.06.2005, în conformitate cu prevederile art.54 al.4 și art.57 din legea nr.136/1995, privind asigurările și reasigurările în România, în cauză a fost citat, exclusiv în calitate de asigurător de răspundere civilă.
Analizând acte și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 04.09.2005, în jurul orei 20, inculpata se deplasa în orașul G, pe Bd.-, la volanul autoturismului marca Tico, nr. B - 28 -.
La intersecția cu drumul de centură, pe culoarea a semaforului, inculpata a efectuat virajul la stânga, dar nu a acordat prioritate părții vătămate, care se deplasa în mod regulamentar, din sens opus, pe bicicletă, și l-a accidentat.
Partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 75 -77 zile îngriji medicale.
Instanța nu dispus achitarea inculpatei, așa cum aceasta a solicitat.
Astfel, din probele administrate (proces verbal de cercetare la fața locului, declarații martor, parte vătămată și inculpată) rezultă fără putință de tăgadă că accidentul de circulație s-a produs din culpa exclusivă inculpatei, care nu a acordat prioritate părții vătămate.
Împrejurarea că a fost orbită de, chiar dacă poate fi avută de vedere de instanță în analiza situației de fapt, nu este una dintre cauzele care înlătură caracterul penal al faptei și în funcție de care să se dispună achitarea inculpatei.
Conform art.184 al.2, apta prevăzută la art.180 al.2 pen. (lovirea sau actele de violență care au pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile ), care a pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum și cea prevăzută la art.181 pen.(fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile), săvârșite din culpă, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.
Conform art.184 al.4 pen.fapta prevăzută în alin. 2 dacă este urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere arătate în alineatul precedent se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
În drept, fapta inculpatei - care, în data de 04.09.2005, în timp ce conducea autoturismul marca Tico, cu nr. de înmatriculare B - 28 -, nerespectând prevederile Regulamentului pentru aplicarea OUG195/2002, a produs un accident de circulație în urma căruia partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 75 - 77 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 al.2 și 4 Cod penal.
Reținând vinovăția inculpatei, instanța a dispus condamnarea acesteia, dar a reținut în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit.a.a și c pen. și art.76 lit.b pen. și i-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea sub limita minimă prevăzută de lege, având în vedere materialului probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești.
Drept urmare, în baza disp.art.184 al.2 și 4.pen. cu aplic.art. 74 lit. a și c - art.76 lit. d pen. a condamnat pe inculpata - la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă din 04.09.2005, parte vătămată.
Apreciind că scopul educativ al pedepsei poate fi atins și altfel decât prin executarea efectivă, instanța, în baza disp.art.81 pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe durata termenului de încercare de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni, calculat conform disp.art.82 pen.
În consecință, a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b pen. iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare, de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni.
În baza disp. art. 359.pr.pen. a atraa atenția inculpatei asupra disp.art.83 pen. a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În ceea ce privește latura civilă, instanța a reținut că Spitalul Județean "Sf. " G s-a constituit parte civilă cu suma de 1.443,68 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu asistența medicală acordată părții vătămate în zilele de 04.09.2005 - 16.09.2005 (filele 26 - 27 dosar).
Pe de altă parte, instanța a constatat că prin probele administrate - înscrisuri (filele 42 - 62) - partea vătămată nu și-a dovedit pretențiile decât până la concurența sumei de 1.197,12 lei lei, considerent față de care, în baza disp.art.14 și art. 346 al.1 pr.pen. raportat la art.998 cv. instanța a admis în parte acțiunile civile formulate și a obligat inculpata la plata sumei de 1.443,68 lei - cu titlu de cheltuieli de spitalizare către Spitalul Județean de Urgență "Sf. " G, respectiv la plata sumei de 1.197,12 lei către partea civilă, cu titlu de daune materiale.
În ceea ce privește daunele morale solicitate, instanța a apreciat că acestea sunt îndreptățite, cuantumul lor (10.000 lei) fiind apreciat în funcție de suferințele efectiv pricinuite prin acțiunea inculpatei, de zilele de îngrijiri medicale, precum și de atitudinea inculpatei care, deși s-a declarat de acord să o despăgubească pe partea vătămată (semnând și un angajament de plată), ulterior a renunțat la această inițiativă.
Instanța nu a dispus obligarea inculpatei la plata despăgubirilor civile în solidar cu sau alături de asigurător întrucât caracterul limitat, derivat din contract, al obligației asumate de societatea de asigurare, exclude asimilarea dispozițiilor art.54 al.4, coroborat cu disp.art.57 al.1 din legea nr.136/1995, cu modificările ulterioare, cu calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant, atâta vreme cât nici o prevedere legală nu permite o astfel de interpretare.
Conform legii nr.136/1995, persoana păgubită prin producerea accidentului se poate îndrepta pentru acoperirea prejudiciului suferit fie împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului, fie direct împotriva asigurătorului. Dacă, în primul caz, temeiul juridic îl constituie hotărârea judecătorească, în cel de-al doilea, temeiul juridic îl constituie contractul de asigurare pentru despăgubirile datorate de asigurător chiar și în cazul în care cel răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul.
Așadar, legea recunoaște un drept de opțiune în favoarea părții civile, nu o solidaritate între asigurător și persoana vinovată de producerea accidentului. Drept urmare, dacă persoana păgubită se îndreaptă împotriva inculpatului (vinovat de producerea accidentului), citarea în proces a asigurătorului este obligatorie (conform disp.art.54 al.4 din legea nr.136/ 1995), dar numai pentru a asigura opozabilitatea față de asigurător a hotărârii instanței, cu privire la cuantumul despăgubirilor civile datorate în cauză. Altminteri, asigurătorul ar putea refuza plata despăgubirilor după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, fiind necesar un nou proces, de această dată îndreptat direct împotriva asigurătorului, prin care acesta să fie obligat la plata despăgubirilor către partea civilă.
De aceea, întrucât partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal, prin prezenta hotărâre a fost obligată la plata despăgubirilor civile exclusiv inculpata, urmând ca asigurătorul să plătească efectiv aceste despăgubiri pentru că a fost citat în cauză, iar hotărârea pronunțată îi este opozabilă.
În sfârșit, este evident că obligația de plată a acestor despăgubiri are ca temei contractul de asigurare, nefiind vorba nici despre răspunderea pentru fapta altei persoane - în sensul Codului civil -, nici despre calitatea de parte responsabilă civilmente a asigurătorului în procesul penal - în sensul art.24 al.3 pr.pen. Drept urmare, și pentru aceste considerente, nu se poate discuta despre o solidaritate între inculpată și asigurător, cu atât mai mult cu cât solidaritatea nu se prezumă (art.1041 cv.), ea trebuie să rezulte expres, fie din lege, fie din voința părților.
În baza art.193 al.2 pen. a fost obligată inculpata la plata onorariului de avocat, solicitat de partea vătămată, conform chitanțelor depuse la dosarul cauzei.
În baza disp.art.191 al.1 pr.pen. a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat, efectuate atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești.
Împotriva acestei soluții a declarat apel asiguratorul SC SA, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie invocând următoarele aspecte:
Instanța de fond nu a ținut cont de culpa părții vătămate care nu s-a asigurat când a apărut cu bicicleta în fața autoturismului care a pătruns pe culoarea a semaforului electric.
Se impunea obligarea inculpatei în solidar cu asiguratorul la plata a Jd in despăgubirile cuvenite.
În mod greșit instanța de fond a reținut faptul că SC SA Sucursala G, are calitate de asigurator.
Prin decizia penală nr. 477/14.11.2007 a Tribunalului Galați, apelul declarat de asiguratorul SC SA B, a fost respins ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:
Verificând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate de apelantă cât și din oficiu cauza sub toate aspectele de fapt și de drept s-a constatat că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică urmând a fi menținută.
Așa cum de altfel a reținut și instanța de fond inculpata nu poate fi obligată la plata despăgubirilor civile în solidar cu sau alături de asigurator întrucât caracterul limitat derivat din contract al obligației asumate de societatea de asigurare exclude asimilarea disp. art. 54 al. 4 coroborat cu art. 57 al. 1 din Legea 136/1995 cu modificările ulterioare.
În cauză, pentru aceleași motive reținute la prima judecată, nu se poate reține o solidaritate între inculpată și asigurator cu atât mai mult cu cât solidaritatea nu se prezumă (art. 1041 Cod civil), ea trebuie să rezulte expres, fie din lege, fie din voința părților.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu disp. art. 379 al. 1 pct. 1 din pr. penală a fost respins ca nefondat apelul declarat de asiguratorul SC SA împotriva sentinței penale nr. 1312/22.06.2007 pronunțată de Judecătoria Galați.S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală
În termen legal împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs asiguratorul SC SA B susținând că în mod greșit s-a stabilit prin hotărârea instanței de fond că sucursala G are calitate de asigurător și nu sucursala B, emitenta poliței, și că în mod eronat s-a reținut că recurenta are calitate de inculpat și nu de asigurator.
De asemenea s-a invocat că inculpata nu a fost obligată la despăgubiri în solidar cu asigurătorul și nu s-a reținut culpa comună a părții vătămate.
Recursul declarat asigurător este nefondat și urmează a fi respins.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs formulate dar și sub aspectul cazurilor de casare prevăzute de art. 385 indice 9 al. 3 Cod pr. penală care se pot lua în considerare și din oficiu, Curtea reține că hotărârile pronunțate de instanțele de fond și apel sunt temeinice și legale și că nu se impune reformarea lor.
Criticile formulate de recurent sunt nefondate.
Astfel, din cuprinsul dispozitivului sentinței penale nr. 1312/22.06.2007 pronunțată de Judecătoria Galați, precum și din motivarea acesteia, rezultă cu claritate că doar inculpata - a fost obligată la despăgubiri față de partea vătămată întrucât instanța a apreciat că în cauză nu este incident vreunul din cazurile de solidaritate prevăzute de lege sau rezultate din voința părților. Totuși, pentru opozabilitatea hotărârii față de asiguratorul SC SA, care a fost citat în cauză în această calitate, instanța a menționat în paranteză numele acestuia, fără a face vreo mențiune cu privire la sucursala care a încheiat polița de asigurare, acest aspect fiind fără relevanță raportat la soluția dată.
Cât privește critica recurentului referitor la faptul că inculpata nu a fost obligată la despăgubiri în solidar cu asigurătorul aceasta nu poate fi primită favorabil întrucât, dacă s-ar stabili această obligație solidară, s-ar ajunge la agravarea situației recurentului în propria sa cale de atac, ceea ce ar contraveni regulii "non reformatio in peius" statuată de art. 3858Cod pr. penală.
Nici solicitarea recurentului de reținere a culpei comune a părții vătămate cu privire la producerea accidentului nu poate admisă deoarece din probele aflate la dosar rezultă cu certitudine că partea vătămată nu a încălcat vreo regulă de circulație, aceasta fiind accidentată ca urmare a neacordării de către inculpată a priorității de dreapta.
Față de cele mai sus arătate, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod pr. penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de asigurator, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de asigurătorul C SA B împotriva deciziei penale nr. 477/A/14.11.2007 a Tribunalului Galați (sentință penală fond nr.1312/22.06.2007 a Judecătoriei Galați, privind pe inculpata, fiica lui și, născută la data de 06.09.1982 în G, domiciliată în G,-, -A,.56 și fără forme legale în G,-, județ G, CNP -.
În baza art.192 alin. 2 Cod procedură penală obligă recurenta la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.02.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
--- - - - -
Grefier,
Red.-
Tehnored./2 ex/6.03.2008
Jud.apel-
Jud.fond-
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate, Constantin Cârcotă, Mița
