Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 964/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 184 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 964
Ședința publică de la 14 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Diaconu JUDECĂTOR 2: Liana Balaci
JUDECĂTOR 3: Mircea Mugurel
Judecător - -
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de partea civilă și partea responsabilă EXPLOATAREA MINIERĂ DE M, împotriva deciziei penale nr. 122 de la 18 mai 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Gorj - Secția Penală, privind pe intimatul - inculpat.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns consilier juridic pentru recurenta - parte responsabilă civilmente Exploatarea Minieră de M, avocat desemnat din oficiu - reprezentând pe intimatul - inculpat (lipsă), precum și consilier juridic pentru intimata - parte responsabilă civilmente M, lipsind recurentul - parte civilă, intimatul - parte civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C și intimatul - parte civilă Spitalul Universitar
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Având cuvântul, consilier juridic pentru recurenta - parte responsabilă civilmente Exploatarea Minieră de M, a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în sensul casării deciziei instanței de apel; menținerea hotărârii instanței de fond și respingerea apelului inculpatului, motivând că toți muncitorii au obligația să-și însușească și să-și respecte normele de protecție a muncii și ca măsuri de aplicare a acestora, să-și desfășoare activitatea în așa fel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât persoana proprie, cât și pe celelalte persoane participante la procesul de muncă, în conformitate cu art. 19 din Legea nr. 90/1996.
Arată că angajatul său, inculpatul, nu avea atribuții legate de protecția muncii și a solicitat respingerea recursului părții civile.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimata - parte responsabilă civilmente M, declară că își însușește concluziile recursul părții responsabile civilmente Exploatarea Minieră de M și solicită respingerea recursului formulat de partea civilă.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a recursurilor formulate în speță, ca fiind nefondate.
Avocat -, având cuvântul pentru intimatul - inculpat, solicită instanței respingerea recursurilor formulate împotriva hotărârii pronunțate de către instanța de apel, ca nefondate.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală 376/11.11.2008 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr-, în baza art. 334.C.P.P. a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei, din prevederile art. 37 din Legea 90/1996 și art. 184 alin. 2 și 4.pen cu aplic. art. 33-34.pen. în prevederile art. 38 alin. 1 și 4 din Legea 319/2006 și art. 184 alin. 2 și 4.pen cu aplic. art. 13 și art. 33-34 pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a cu C.P.P. aplic. art. 10 lit. c C.P.P. a fost achitat inculpatul - fiul lui și, născut la data de 09.08.1966 în Tg-J, Județul G, domiciliat în M, sat., Județul G, pentru infracțiunea prev. de art. 38 alin. 1 și 4 din legea 319/2006.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a cu C.P.P. aplic. art.10 lit. c C.P.P. a fost achitat același inculpat pentru inf. prev. de art. 184 alin. 2 și 4.pen.
În baza art. 14 și art. 346 alin. 3 C.P.P. a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de partea civilă.
În baza art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea inf.prev. de art. 37 din legea 90/1996, art. 184 alin. 2 și 4.pen. cu aplicarea art.33-34 pen. constând în aceea că, la data de 2.10.2003, partea vătămată a fost angajat pe o perioadă determinată la - M, în funcția de muncitor necalificat și că între această societate și Oltenia SA s-a încheiat un contract de prestare de servicii în baza căruia societatea presta diferite activități, pentru exploatările miniere din zona Partea vătămată, împreună cu alți colegi, a fost repartizată la activitatea de curățire a benzilor de la utilajele existente în cariera, în cazul în speță, la excavatorul 1400 -04, de către șeful de linie ing., iar în timpul efectuării lucrărilor de revizie a excavatorului, inc. i-a pus pe cei 4 muncitori - printre care și partea vătămată - să curețe șenilele excavatorului și, în timp ce făceau această lucrare, excavatorul a făcut marș înainte și i-a prins piciorul părții vătămate sub un al șenilei, fiindu-i produse leziuni care au necesitat 3-4 luni de îngrijiri medicale, iar amputația post traumatică a unui deget de la picior constituie infirmitate fizică permanentă.
Pe baza probatoriului administrat în cauză, Judecătoria Motru, prin sentința penală nr. 819 din 2005, în baza art. 37 din Legea 90/1996, l-a condamnat pe inc. la pedeapsa de 3 luni închisoare, iar în baza art. 184 alin. 2 și 4.pen. l-a condamnat pe aceeași inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 33-34.pen. cele două pedepse au fost contopite în pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 81.pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei.
În baza art. 14 rap. la art. 346.C.P.P. și art.9 98.civ. inculpatul a fost obligat să plătească 2006,86 lei despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare, sumă ce s-a dispus a fi actualizată la data plății efective și, precum și la plata a 2.000 lei daune morale, către partea civilă.
Inculpatul a fost obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât partea civilă cât și inculpatul, iar Tribunalul Gorj, prin decizia penală nr. 633/A din 30.11.2005 pronunțată în dosarul nr. 3114/2005, a admis apelul ambelor părți, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, în considerentele deciziei de casare reținându-se că fondul cauzei nu a fost soluționat în totalitate, prima instanță nu a motivat în ce constă vinovăția inculpatului, respectiv raporturile contractuale dintre cele două unități și în ce măsură răspunderea civilă a inculpatului este solidară cu răspunderea părții responsabile civilmente M, dar și dacă există și în ce procent, culpa părții vătămate în producerea accidentului.
De asemenea, prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la cererea persoanei vătămate de a se constitui parte civilă cu suma de 150.000 lei daune morale și materiale.
În rejudecare, cauza a fost reînregistrată la instanța de fond sub nr. 504/2006, dispunându-se efectuarea unui raport de expertiză medico-leală de către SML G care, prin adresa nr.188 din 2006 înaintat Judecătoriei Motru concluziile, în care s-a precizat faptul că partea vătămată prezintă o afecțiune încadrabilă în gradul 3 temporar pe o perioadă de 12 luni, cu reducerea capacității de muncă în acest procent și că, în această perioadă, va trebui să urmeze un tratament chirurgical ortopedic și un tratament recuperator în stațiuni balneoclimaterice.
Prin sentința penală nr. 175/01.03.2007, Judecătoria Motrua dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din fapta prev. de art. 37 din Legea 90/1996, în fapta prev. de art. 38 alin. 1 din legea 319/2006, fiind condamnat inculpatul în temeiul art. 38 alin. 1 din legea 319/2006 cu aplic. art. 13 pen și art. 74 - 76 pen, la 250 lei amendă penală, iar în temeiul art. 184 alin. 2 și 4.pen cu aplic. art. 74 - 76 pen. la 250 lei amendă penală.
În temeiul art. 33-34 pen. au fost contopite cele două pedepse, în pedeapsa amenzii de 250 lei,pe care inculpatul urma aoe xecuta.
Sub aspectul laturii civile, instanța de fond l-a obligat pe inculpatul la 2006, 86 lei despăgubiri civile către civ.p. Spitalul Județean D, reprezentând cheltuieli de spitalizare, cu dobânzile legale aferente. De asemenea, a fost obligat inculpatul - în solidar cu partea responsabilă civilmente - la 2.000 lei despăgubiri civile. către partea vătămată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât inculpatul, partea civilă, cât și partea responsabilă civilmente M - Cariera, iar Tribunalul Gorj, soluționând apelurile prin decizia penală nr. 164A/23.05.2007, a dispus respingerea lor ca nefondate, menținând sentința apelată.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs partea civilă și partea responsabilă civilmente M și, prin decizia penală nr. 909 /01.11.2007, Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursurile, a casat atât decizia instanței de apel, cât și sentința penală pronunțată și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță de fond, Judecătoria Motru, reținând în acest sens că soluția de condamnare pronunțată de instanța de fond și menținută de instanța de apel nu este susținută de stare de fapt, care nu s- stabilit în concret, iar probele la care s-a referit de către cele două instanțe, sunt contradictorii și insuficiente pentru stabilirea existenței infracțiunilor deduse judecății.
A mai reținut Curtea de APEL CRAIOVA că, atât inculpatul cât și partea responsabilă civilmente au invocat lipsa culpei inculpatului, derivată din inexistența obligației sale de a efectua instructajul privind protecția muncii la locul de muncă, aspect neanalizat de instanțe, dar care au caracter esențial în apărare.
Cu privire la latura civilă, Curtea de APEL CRAIOVAa reținut că nici instanța de rejudecare în fondul cauzei și nici instanța de apel nu s-au pronunțat asupra conținutului contractului de prestări servicii încheiat între M - angajatorul inculpatului - și - SRL - angajatorul părții vătămate, pentru stabilirea răspunderii civile solidare a comitentului angajator, iar partea vătămată (constituită parte civilă în cauză) nu a fost audiată, situație în care nu s-au putut stabili limitele investirii instanței cu privire la soluționarea laturii civile, respectiv sub aspectul părților, al cuantumului și naturii prejudiciului invocat.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr-, care a pronunțat sentința penală nr. 376/11.11.2008, reținând în fapt că, între achizitorul fosta Compania Națională a Oltenia SA, a cărui subunitate componentă era M - Cariera, a intervenit contractul de prestări servicii încheiat cu prestatorul - SRL - angajatorul părții civile, contract cadru înregistrat sub nr. 117/S din 17.02.2004, în temeiul căruia prestatorul - SRL se obliga să presteze servicii de- "curățire trasee de benzi și utilaje (fila 22)".
În același contract s-a stabilit obligația achizitorului de a pune la dispoziția prestatorului orice informații necesare realizării contractului precum și obligația de a efectua instructajul General conf. prevederilor în vigoare ( fila 25).
În același contract de prestări servicii s-a stabilit ( fila 24) obligația prestatorului de a supraveghea prestarea serviciilor fiind pe deplin responsabil pentru această prestare și răspunzător atât de siguranța tuturor operațiunilor și metodelor de prestare utilizate cât și de calificarea personalului folosit pe toată durata contractului.
Totodată părțile au stabilit că prestatorul este acela care are obligația efectuării instructajului periodic și la locul de muncă iar angajații săi sunt obligați să respecte regulamentele, regulile de comportament și disciplină stabilite de achizitor.
În executarea acestui contract cadru, între M și prestatorul - SA a intervenit actul adițional înregistrat sub nr. 964/17.02.2004, prin care, sub aspectul protecției muncii, s-a stabilit că prestatorul (- SRL) va răspunde de respectarea legislației privind protecția muncii, va declara eventualele accidente de muncă, după o cercetare efectuată de o comisie mixtă.
S-a reținut că partea civilă a fost angajatul prestatorului - SRL în funcția de muncitor necalificat, începând cu data de 02.10.2003, conform Contractului Individual de muncă și actului adițional aflate în copie la filele 29-31 din dosarul de urmărire penală și s-a stabilit în Contractul Individual de Muncă de către prestatorul - că, activitatea salariatului său urma a se desfășura ca loc de muncă la EM, însă cu toate acestea, anterior producerii accidentului de muncă în care a fost implicată văt.p., acesta și-a desfășurat activitatea la locul de muncă de la din Municipiul M, loc de muncă care a fost schimbat de către prestatorul - SRL M, civ.p. fiind trimisă să presteze activitate în Cariera.
În acest sens s-a reținut că, în data de 17.02.2004, conducătorul formației de lucru, angajat al - SRL a repartizat cinci muncitori necalificați la linia tehnologică nr. 2, condusă de către martorul, care personal a verificat dacă aceștia purtau echipament de protecție, după care i-a repartizat pentru a presta activitate la excavatorul 1400 - 04, respectiv pentru a curăța șenilele escavatorului, sarcină stabilită de către șeful de linie tehnologică - martorul. Cei 5 muncitori au fost partea civilă și martorii G, și numitul
La escavator nu au ajuns decât 4 muncitori, deoarece numitul Gap ărăsit locul de muncă, iar conducătorul formației de lucru din partea prestatorului, nu s-a deplasat împreună cu această formație de lucru la punctul de lucru - excavatorul 1400 - 04 stabilit de către șeful liniei tehnologice - martorul deși, potrivit contractului încheiat între părți, prestatorul era acela care avea obligația de a supraveghea prestarea serviciilor.
Ajungând la escavatorul la care au fost repartizați, cei 4 muncitori - printre care și partea civilă - s-au prezentat la inculpatul, așa cum a dispus șeful de line tehnologică, deși conducătorul excavatorului era maistrul, care avea ca atribuții conform fișei postului și colaborarea cu întreprinderile și uzinele prestatoare (filele 78-81 dosar nr. 1116/2005 al Judecătoriei Motru ).
Având în vedere că martorul a îndrumat cei 4 muncitori - printre care și partea civilă - către inc., acesta le-a trasat ca sarcină îndepărtarea materialului lemnos defrișat din fața frontului de lucru. După terminarea acestei lucrări, cei 4 muncitori au urcat pe utilaj și au pătruns într-un atelier. În aceiași zi, excavatorul 04 fost oprit pentru efectuarea unor lucrări de revizie.
Inculpatul, observând că cei 4 muncitori ai prestatorului - SRL sunt într-un atelier în care nu le era permisa accesul, le-a solicitat acestora să coboare de pe utilaj și să-și îndeplinească sarcinile care le-au fost trasate de către martorul, respectiv curățirea utilajului.
Înainte de a termina această lucrare, cei 4 muncitori au urcat din nou pe utilaj și au pătruns în atelierul mecanic unde au servit masa, inculpatul cerându-le din nou să -și termine activitatea ce le-a fost trasată.
S-a reținut că cei 4 muncitori, între care și partea civilă au coborât și au început să curețe șenilele excavatorului.
Depozițiile martorilor audiați în cauză s-au apreciat a fi contradictorii, în ceea ce privește curățirea șenilelor în timp ce excavatorul 1400 - 04 era oprit (declarația martorului G), sau în timp ce acesta funcționa (declarația martorului ).
Instanța de fond a apreciat că sunt contradictorii depozițiile martorilor cu privire la perioada în care aceștia curățau șenilele, respectiv dacă acestea erau curățate pe perioada în care excavatorul funcționa sau staționa, însă a apreciat că între orele 9,00 - 9,30 și 12,00-12,30, în data de 17.02.2004 excavatorul E 1400 - 04 fost oprit pentru efectuarea unor lucrări de revizii.
Că după efectuarea acestor lucrări de revizii, la comanda martorului, martorul a făcut marș înainte cu excavatorul E 1400 - 04, ocazie cu care a fost accidentat partea civilă, urmare a prinderii piciorului stâng sub un al șenilei excavatorului, iar pentru degajarea de sub șenila excavatorului a fost nevoie a se efectua un marș înapoi al excavatorului.
În urma accidentului, partea civilă a suferit leziuni care au necesitat de la producere 3 - 4 luni de îngrijiri medicale, fiindu-i amputat posttraumatic degetul II picior stâng care constituie o infirmitate fizică permanentă, acesta încălcând prev. art. 43 lit. b și art. 106 pct. 2 din Normele de Protecție a pentru extragerea substanțelor minerale în, cu mijloace mecanizate - lignit, deși partea civilă fusese instruită din punct de vederea al protecției muncii, așa cum rezultă din procesul - verbal de la fila 57 din dosarul de urmărire penală.
Cu privire la inculpatul, instanța a reținut că acesta îndeplinește funcția de brigadier al M - Cariera, dar că nu are calitatea de conducător al formației de lucru, această calitate revenindu-i martorului și potrivit fișei postului, inculpatul nu are sarcini și responsabilități din punct de vedere al protecției muncii (filele 68 - 68 din dosarul de urmărire penală).
A mai reținut instanța de fond că fapta inculpatului de a cere părții civile și celorlalți 3 muncitori necalificați să finalizeze sarcinile trasate de către martorul, de curățare a șenilelor excavatorului, nu constituie nici infracțiunea prev. de art. 38 alin. 1 și 4 din /2006 și nici inf. prev. de art. 184 alin. 2 și 4.pen. aflate în concurs, în condițiile prev. de art. 33 pen. întrucât dispoziția de curățare a șenilelor a fost dată de către șeful de linie, comanda excavatorului 1400 - 04 era exercitată de către martorul, iar prestatorul - SRL, deși contractual avea obligația să supravegheze prestarea serviciilor, nu a făcut nimic în acest sens, conducătorul formației de lucru - martorul - neavând în subordine obiecte de inventar care să poată fi predate pe bază de semnătură, ci salariați pe care trebuia să-i îndrume, să-i controleze și să-i supravegheze.
S-a mai apreciat de instanța de fond că inculpatul nu avea posibilitatea să prevadă în primul rând că partea civilă va desfășura activitate în timp ce excavatorul funcționa și în al doilea rând, nu avea cum să prevadă că partea civilă nu se va poziționa corect față de șenilele pe care urma să le curețe, iar inculpatul nu a cerut celor 4 muncitori, printre care și partea civilă, să curețe excavatorul în timpul funcționării.
De asemenea, sub aspectul laturii subiective, instanța de fond a apreciat că nici o dispoziție legală și nici fișa postului nu implica responsabilități sau obligații de serviciu inculpatului, motiv pentru care a reținut că fapta există, ea nu a fost săvârșită de inc. și se impune achitarea acestuia în temeiul disp. art.. 11 pct. 2 lit. a cu C.P.P. aplic. art. 10 lit. c C.P.P. atât pentru infracțiunea prev. de art. 38 alin. 1 și 4 din Legea 319/2006, cât și pentru infracțiunea prev. de art. 184 alin. 2 și 4.pen.
Împotriva sentinței penale pronunțate au declarat apel atât Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru, cât și partea civilă, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele de apel scrise ale Parchetului, s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inculpatului întrucât, din probele administrate, a rezultat că inculpatul nu a respectat normele de protecție a muncii, încălcând prevederile art. 45 lit. g și art.101 alin. 6, partea finală din "Norme specifice de protecție a muncii pentru extragerea substanțelor minerale, utile în cariere cu mijloace tehnice mecanizate". S-a arătat că, potrivit depozițiilor martorilor, inculpatul este acela care a impus acestora și părții vătămate să curețe șenilele excavatorului în timp ce acesta funcționa, încât greșit a reținut că nici o dispoziție legală și nici fișa postului nu implica vreo responsabilitate sau obligație de serviciu inculpatului, iar fișa postului acestuia prevede că are obligația urmăririi fronturilor de lucru de corpuri străine și intervine în mod operativ în momentul intervenirii unor împotmoliri.
Apelantul parte civilă a criticat sentința, arătând că instanța de fond nu a respectat îndrumările date prin decizia Curții de APEL CRAIOVA și nu a soluționat în mod corect latura civilă a cauzei, existând contradicții între mențiunile din rapoartele întocmite de INML G și INML C, iar cu referire la latura civilă, nu au fost acordate în totalitate despăgubirile solicitate, nici cel puțin sumele cheltuite pentru operațiile efectuate, la care se adaugă și o suferință fizică și psihică pe o perioadă de 5 ani.
Prin decizia penală nr. 122 din 18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Penală, s-a dispus admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru împotriva sentinței penale nr. 376/11.11.2008 pronunțată de Judecătoria Motru în dosar nr-; desființarea acestei hotărâri și, în rejudecare, menținerea schimbării încadrării juridice dispusă de instanța de fond în temeiul art. 334.pr.pen. din prevederile art. 37 din Legea 90/1996 și art. 184 alin. 2 și 4.pen. cu aplicarea art. 33-34.pen. în prevederile art. 38 alin. 1 și 4 din Legea 319/2006 și art. 184 alin. 2 și 4.pen. cu aplicarea art. 13 și art. 33-34.pen.
În baza art. 38 alin. 1, 4 din Legea 319/2006 cu aplicarea art. 13 și art. 74-76.pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 250 lei amendă; în baza art. 184 alin. 2 și 4.pen. cu aplicarea art. 74-76.pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 250 lei amendă, iar în baza art. 33-34.pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa amenzii cea mai grea, aceea de 250 lei amendă.
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 631.pen. și art. 425.pen.
În baza art. 14 rap. la art. 346.pr.pen. coroborat cu art. 998. civ. a fost obligat inculpatul, în solidar cu resp.p. civ., la 2006,86 lei despăgubiri civile cu dobânzile legale aferente, către civilă p. Spitalul Județean D, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate cu internarea părții vătămate.
În baza art. 14 rap. la art. 346. pr. pen. cu art. 998.civ. a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la 2000 lei despăgubiri civile către civilă p. .
A fost respins, ca tardiv, apelul declarat de partea civilă, împotriva aceleiași sentințe și a fost obligat acesta din urmă la plata sumei de 30 lei, reprezentând cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de prim control judiciar a constatat în fapt că, la data de 17.02.2004, după efectuarea apelului de către conducătorul formației de lucru, ce era angajat al - SRL M, partea vătămată, împreună cu martorii, G, și un alt muncitor au fost repartizați pentru a lucra în cadrul M- Cariera.
În acest sens, inginerul a verificat echipamentul de protecție a celor patru muncitori printre care și partea vătămate, cu precizarea că unul din cei cinci muncitori nu s-a mai prezentat, încât inginerul i-a îndrumat pe cei patru să se prezinte brigadierului, care pentru început i-a repartizat pe cei patru muncitori să degajeze materialul lemnos, defrișat din fața frontului de lucru al excavatorului, ce funcționa.
După efectuarea acestei lucrări, derulată până în jurul orei 09.00, cei patru muncitori au urcat pe excavator și au pătruns într-un atelier, iar în aceeași zi excavatorul a fost oprit pentru efectuarea unor revizii, încât inculpatul - brigadier al utilajului 1400-04, le-a trasat ca sarcină de lucru celor 4 muncitori să curețe șenilele excavatorului, operație ce se efectua cu răngi, târnăcoape, etc.
Cum această operație era una de durată, cei patru au efectuat operația de curățire, mai întâi pe perioada în care excavatorul era oprit și la acesta se efectua revizia.
Înainte de a termina operația de curățire, cei patru muncitori, printre care și partea vătămată au urcat din nou pe excavator, au pătruns într-un atelier mecanic, unde au servit masa, iar inculpatul le-a cerut din nou după servirea mesei să-și termine activitatea ce le-a fost trasată, respectiv de curățire a șenilelor, iar de această dată operațiunea de curățire a fost continuată în timp ce excavatorul funcționa, așa cum rezultă din depozițiile martorilor, cât și din afirmațiile părții vătămate.
S-a reținut de instanța de apel că persoana ce efectua manevrele de marș cu excavatorul, a efectuat operațiunea de marș înainte cu excavatorul și deoarece cei trei muncitori, se aflau între șenilele excavatorului, șenilele acestuia au prins piciorul stâng al părții vătămate, încât la strigătele muncitorilor cu excepția martorului G, care plecase să solicite învoire, a fost efectuată operațiunea de marș înapoi, pentru deblocarea piciorului.
În urma accidentului partea civilă a suferit leziuni, ce au necesitat 3-4 luni îngrijiri medicale, fiindu-i amputat post traumatic degetul 2, picior stâng, ce constituie o infirmitate fizică permanentă.
Tribunalul a constatat astfel că inculpatul îndeplinea funcția de brigadier a M- Cariera, acesta nu avea calitatea de conducător a formației de lucru, însă a fost cel care a trasat sarcinile de serviciu celor 4 muncitori și a solicitat acestora să efectueze lucrări de curățare a șenilelor excavatorului în timp ce acesta funcționa, consecință ce a avut drept urmare vătămarea corporală gravă a muncitorului.
Drept urmare, prin fapta sa, inculpatul a încălcat prevederile art. 45 lit. g și art.101 alin.6 din "Norme specifice de protecție a muncii pentru extragerea substanțelor minerale, utile în cariere cu mijloace mecanizate", texte ce prevăd că "șefii formaților de lucru - schimb - echipă, brigadă, răspund de aplicarea normelor de protecție a muncii la locul de muncă, pentru respectarea tuturor instrucțiunilor, cu privire la derularea activității pe care o desfășoară formația de lucru, în vederea asigurării securității și sănătății tuturor lucrătorilor din componența formației precum și a celor ce se găsesc în zonă, sau în contact direct cu locul de muncă", iar " părțile în mișcare ale echipamentelor tehnice se vor curăța numai după ce s-au oprit și blocat."
Totodată, tribunalul a constatat că la producerea accidentului de muncă a concurat și culpa părții vătămate, în condițiile în care partea vătămată și ceilalți muncitori fuseseră instruiți pentru lucrările ce se efectuau, acestuia fiindu-i prins piciorul de senila excavatorului într-un moment în care se oprise din operația de curățire, se afla între șenilele excavatorului, într-un moment de scurt repaus, acesta încălcând disp. art. 43 lit.b și art. 106, pct.2 din Normele specifice de protecție a muncii, norme ce prevăd la art.43 că " Lucrătorii salariați, cei angajați prin convenții civile, precum și ucenicii, elevii și studenții ce efectuează practică profesională, sunt obligați conform lit. b, să-și desfășoare activitatea, astfel încât să nu expună riscurile profesionale, atât persoana proprie, cât și celelalte persoane din zona locului său de muncă", iar art. 106 pct. 2 " este interzisă staționarea sau mersul în fața șenilelor, când utilajul este pus în funcțiune sau în marș".
Totodată, tribunalul a mai constatat și faptul că decizia penală a Tribunalului Gorj nr. 164 A/23 mai 2007 fost desființată în recursul părții civile și recursul părții responsabile civilmente M, fără ca inculpatul să declare recurs, încât instanța de fond pronunțând achitarea inculpatului după apelul părții civile, fapt ce a creat acesteia o situație mai grea și a încălcat dispozițiile art. 3858.
C.P.P.Cu referire la latura civilă a cauzei, instanța de apel a dispus obligarea inculpatului la despăgubiri în solidar cu partea responsabilă civilmente, către partea civilă Spitalul Județean D și, în raport de pretențiile părții vătămate, a apreciat că acestea au fost dovedite, ținându-se seama și de culpa comună cu o proporție de 50 la sută, pentru suma de 2.000 lei.
Cât privește apelul părții civile, tribunalul a constatat că acesta a fost tardiv declarat, respectiv cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de lege. Astfel, pronunțarea sentinței penale apelate a avut loc la data de 11 noiembrie 2008, în condițiile în care partea civilă fusese prezentă la dezbateri, iar calea de atac a fost declarată de această parte la data de 12 decembrie 2008.
Nemulțumiți de această decizie, în termenul legal, au declarat recurs partea civilă și partea responsabilă civilmente Exploatarea Minieră de
În motivele de recurs formulate de Exploatarea Minieră de M, s-a solicitat admiterea recursului în sensul casării deciziei instanței de apel; menținerea hotărârii instanței de fond și respingerea apelului inculpatului, motivând că toți muncitorii au obligația să-și însușească și să-și respecte normele de protecție a muncii și ca măsuri de aplicare a acestora, să-și desfășoare activitatea în așa fel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât persoana proprie, cât și pe celelalte persoane participante la procesul de muncă, în conformitate cu art. 19 din Legea nr. 90/1996. A arătat că angajatul său, inculpatul, nu avea atribuții legate de protecția muncii și a solicitat respingerea recursului părții civile.
Partea civilă a susținut în esență că decizia Tribunalului Gorj este nelegală și netemeinică, fără a depune însă motive scrise.
Recursurile sunt nefondate.
Examinându-se probele administrate, în raport de criticile aduse, precum și din oficiu, Curtea reține că situația de fapt este corespunzătoare acestora, precum și activității infracționale efectiv desfășurate de inculpat.
În raport de fapta săvârșită, constatându-se faptul că, la data de 17.02.2004, inculpatul - care îndeplinea funcția de brigadier la. M, Cariera - a îndrumat cei patru muncitori, între care se afla și partea vătămată - să curețe șenilele excavatorului 1400 - 40, operație ce se efectua cu răngi și târnăcoape. Cum această operație era una de durată, cei patru muncitori au efectuat operația de curățire mai întâi pe perioada în care excavatorul era oprit și, ulterior, când acesta funcționa. În timp ce muncitorii efectuau operația de curățire a șenilelor excavatorului, persoana care efectua manevrele de marș cu acest vehicul, a prins sub șenilă piciorul stâng al părții vătămate.
În urma accidentului, partea civilă a suferit leziuni ce au necesitat 3 - 4 luni îngrijiri medicale, fiindu-i amputat post traumatic degetul 2 picior stâng, ce constituie o infirmitate fizică permanentă.
Curtea apreciază că faptele reținute în inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 38 alin. 1, 4 din Legea nr. 319/2006 și art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, iar pedepsele aplicate au fost judicios individualizate.
Cu privire la recursurile formulate de partea civilă și partea responsabilă civilmente M referitor la soluționarea laturii civile a cauzei, Curtea reține că pretențiile părții vătămate sunt dovedite, așa cum rezultă din actele aflate în dosarul de fond, la pagina 108, 113, 118 și 146, 147, iar instanța de apel a soluționat acțiunea civilă cu respectarea prevederilor art. 998 cod civil și în raport cu probele administrate.
Ca atare, hotărârea Tribunalului Gorj, atacată în speță, va fi menținută ca legală și temeinică, sub toate aspectele și vor fi respinse ca nefondate recursurile formulate de partea civilă și partea responsabilă civilmente M, potrivit dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și prevederile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, fiecare dintre recurenți vor fi obligați la plata a câte 150 lei - cheltuieli judiciare către stat, suma de 200 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu urmând a fi virată din contul Ministerului Justiției, în contul Baroului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă și partea responsabilă EXPLOATAREA MINIERĂ DE M, împotriva deciziei penale nr. 122 de la 18 mai 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Gorj - Secția Penală, privind pe intimatul - inculpat.
Obligă pe fiecare dintre recurenți la câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu, se vor vira din contul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. jud.: C-tin. -
Jud. apel:
Dact. 2 ex./ - 21 Octombrie 2009
Președinte:Constantin DiaconuJudecători:Constantin Diaconu, Liana Balaci, Mircea Mugurel
