Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 123/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.123/R/2009
Ședința publică din 25 februarie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Vasile Goja JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Luminița Hanzer
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin:, procuror șef secție judiciară
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.348/A din 22 decembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev.de art.182 alin.1 pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av., din Baroul Cluj, și apărătorul ales al părții civile, av., din Baroul Cluj, ambii cu delegații la dosar, lipsă fiind părțile civile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, inculpatul arată că-și menține recursul declarat în cauză.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate anterior și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c pr.pen. fapta nefiind comisă de inculpat. Din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția inculpatului. Sarcina probei revine organului de cercetare penală și dacă există vreun dubiu în ce privește vinovăția inculpatului, trebuie să-i profite acestuia. Întreaga probațiune se bazează pe declarația martorului, însă nu s-a ținut cont că declarațiile acestuia sunt contradictorii. La instanța de fond, martorul a arătat că nu l-a văzut pe inculpat să lovească partea vătămată. Au mai fost audiați și alți martori, însă niciunul nu a susținut că a văzut tot incidentul. Nici un martor nu a susținut starea de fapt reținută în rechizitoriu.În subsidiar, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru că nu s-a efectuat în cauză o expertiză medico-legală care să stabilească în mod cert numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea părții vătămate. S-a arătat că este vorba de 63-65 zile de îngrijiri medicale, spre limita minimă necesară încadrării faptei în vătămare corporală gravă. Există la dosar un certificat medico-legal, eliberat la 11 zile de la data săvârșirii presupusei fapte, respectiv în 17 iulie 2006. Acest certificat a arătat necesitatea acordării de 63-65 zile de îngrijiri medicale în avans, cât timp faptele s-au petrecut în 6.07.2006. Instanța din oficiu trebuia să dispună efectuarea unei expertize medico-legale. Nici instanța de apel nu s-a preocupat de lămurirea acestui aspect, esențial pentru soluționarea corectă a cauzei. Pentru acest motiv se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.Într-un al doilea subsidiar, solicită casarea hotărârilor și rejudecând cauza, să se dispună reducerea pedepsei aplicate inculpatului, ținând cont de faptul că inculpatul nu are antecedente penale și a daunelor morale la care a fost obligat. Referitor la daunele morale, arată că acestea sunt exagerate și trebuie avută în vedere posibilitatea inculpatului de a le achita. Suma acordată nu trebuie să fie pentru partea vătămată o îmbogățire fără just temei.
Apărătorul părții civile solicită respingerea recursului și menținerea hotărârilor pronunțate anterior ca fiind legale și temeinice. Din declarațiile martorilor, coroborate cu actele medico-legale întocmite în cauză și cu procesul-verbal de cercetare întocmit de organul de poliție, rezultă cu certitudine că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat și ca atare, nu se impune pronunțarea unei soluții de achitare. În ce privește daunele morale acordate părții civile, acestea nu sunt exagerate raportat la suferința pricinuită acesteia. Referitor la cheltuielile judiciare, acestea au fost corect acordate. Cererea privind efectuarea unei expertize medico-legale nu are suport legal, cât timp inculpatul comiterea unei agresiuni. Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, deoarece aceasta nu s-a pronunțat asupra cererii de efectuare a expertizei medico-legale. Se impune rejudecarea apelului pentru acest motiv. Cu cheltuieli judiciare în sarcina statului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită achitarea sa, deoarece nu este vinovat.
Se prezintă apărătorul din oficiu al inculpatului, av., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studiul dosarului și prezența sa la termenul de astăzi.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 511 din 10.07.2008, Judecătoria Cluj -N a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1.pen. cu aplicarea art. 75 lit. d și art. 74 lit. a, art. 76 lit. d penal.
În baza art. 81.penal, s-a dispus suspendarea condiționată a acestei pedepse, pe durata termenului de încercare de 3 ani 6 luni, potrivit art. 82.penal, atrăgându-se atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei, conform art. 359.pr.pen. și art. 83.penal.
În temeiul art. 14 și 346.pr.pen. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă, iar inculpatul a fost obligat să plătească către acesta suma de 265,50 lei daune materiale și suma de 12.000 lei daune morale, cu rata inflației la data plății.
Inculpatul a fost obligat să plătească suma de 1143,75 lei despăgubiri către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență, cu majorări de întârziere începând cu data de 11.07.2006 până la achitarea integrală.
În temeiul art. 193.pr.pen. inculpatul a fost obligat să plătească către partea civilă suma de 5.000 lei reprezentând onorariu avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.
În temeiul art. 191.pr.pen. inculpatul a fost obligat să plătească 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 06.07.2006 in jurul orei 00,00 inculpatul s-a deplasat la Barul situat pe str. - din C- Pe terasa barului inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată, care se afla într-un grup de cunoscuti.
Intrucât inculpatul si-a amintit că în cursul efectuării stagiului militar partea vătămată - care era militar într-un ciclu superior - a dat, după părerea sa, dovadă de exces de zel în ceea ce-l priveste, a cerut victimei să iasă pe trotuarul din fața terasei pentru o discuție.
Ajunși pe trotuarul din fața terasei, inculpatul i-a aplicat părții vătămate trei lovituri cu pumnul în mandibulă. Victima a căzut la pământ, după care inculpatul l-a lovit încă o dată cu piciorul.
Apoi, partea vătămată s-a deplasat la Sectia III Poliție unde a relatat incidentul organelor de politie, care au întocmit procesul-verbal existent la fila 20 p, s-au deplasat la fata locului, însă în momentul sosirii acestora la incidentul luase sfârșit.
Potrivit concluziilor certificatului medico-Iegal existent la 5, partea vătămată a necesitat pentru vindecare 63-65 zile de îngrijiri medicale, ca urmare a unui traumatism maxilo-facial prin agresiune, fractură de mandibulă laterală dreapta cu 4.5 în focar si laterală stânga cu 3.4 în focar, cu deplasare importantă deschisă lateral. Potrivit actului medico-Iegal, leziunile pot data din data de 06.07.2006, iar examinarea a avut loc la doua ore după incident.
Situatia de fapt se reține ca urmare a coroborării declaratiilor date în cursul urmăririi penale de către martora oculara (11 p - din care rezultă că părtile s-au întâlnit la barul respectiv și că inculpatul l-a certat pe partea vătămată în legatură cu un incident din armată), de către martorul ocular(12p - din care rezultă că părțile s-au întâlnit la terasa respectivă, că inculpatul a pus victimei în piept împingând-o spre peretele unui magazin alimentar aflat lângă terasă, că inculpatul a reproșat părții vătămate că atunci când își efectua stagiul militar nu i s-a îngăduit din cauza acesteia să primească o permisie de Paște), de către martorul ocular(16,16 prim p - din care rezultă mai întâi că inculpatul a lovit victima cu pumnii și ulterior că victima a avut un schimb de cuvinte pe ton ridicat cu inculpatul, după care a fost văzută pe trotuarul din fața terasei, lângă inculpatul care se afla în picioare).
In cursul judecății, martorul ocular - 63 dosar instanță (propus de către inculpat si prieten cu acesta) a declarat că la data și în locul respectiv a văzut părtile care purtau, gesticulând, o discutie si că, a doua zi, inculpatul i-a spus că a părăsit localul în urma unei altercații verbale pe care a avut-o cu victima.
Audiat în cursul judecății, martorul ocular -( 65dosar instanță) a arătat că în noaptea respectivă inculpatul și partea vătămată, împreună cu alte persoane, s-au certat și s-au împins.
Cât priveste martora oculară -( 86dosar instanță), aceasta și-a menținut în instanță declarația dată în cursul urmăririi penale arătând că a existat un conflict verbal între inculpat și partea vătămată, că inculpatul avea una din palme pe umărul victimei, că acesta i-a reproșat părții vătămate, pe ton ridicat, un incident legat de perioada în care părțile au fost colegi de armată.
Audiat în cursul judecății, martorul ocular - și-a retractat prima declarație dată în cursul urmăririi penale arătând totuși că în noaptea respectivă a observat la ieșirea de pe terasa că partea vătămată se afla la pământ langă inculpat.
Mijloacele de dovadă testimoniale se coroborează cu certificatul medico-Iegal nr. 4.470/I/a/996/17.07.2006.
Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin.1 cu Cod Penal aplic. art. 75 lit. d pen.
Inculpatul a susținut, în pofida declarațiilor tuturor martorilor relevanți (inclusiv în contradicție cu declarația prietenului său ), că în noaptea de 06 iulie 2006 s-a aflat la terasa din cartieul G, că a văzut partea vătămată căreia nu i-a adresat nici un cuvânt și că a părăsit localul după aproximativ 10 minute.
Pe de altă parte, inculpatul a arătat că și-a efectuat stagiul militar într-un ciclu inferior aceluia în care se afla partea vătămată și că ceasta a dat dovadă de exces de zel în legătură cu persoana sa. Inculpatul nu a recunoscut însă, în contradicție cu martorii enumerați în precedent, că ar fi reproșat victimei ceva în acest sens.
A mai arătat inculpatul că se apreciază drept victimă a părții vătămate "care are o soră prietenă a unui avocat, avocat al cărui tată este procuror".
Având în vedere mijloacele de dovadă menționate în precedent, "apărarea" inculpatului apare drept puerilă si de circumstanță.
La individualizarea pedepsei aplicate, instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72.Cod Penal și în acest context de nesinceritatea inculpatului, de lipsa antecedentelor penale și de caracterul de răzbunare al violențelor exercitate de către inculpat.
S-a reținut drept circumstanță atenuantă conduita bună a infractorului înainte de săvârsirea infracțiunii, care nu are cazier si este student.
În temeiul art. 182 alin. 1.pen. cu aplicarea art. 75 lit. d pen. art. 74 lit. a pen., art. 76 lit. d penal a fost condamnat inculpatul la 1 an si 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durata de 3 ani si 6 luni.
Sub aspectul laturii civile, în temeiul art. 14.C.P.P. raporat la art. 346.C.P.P. instanța a obligat inculpatul la plata către partea vătămată a sumei de 265,50 lei despăgubiri pentru daune materiale si a sumei de 12.000 lei despăgubiri pentru daune morale (având în vedere suferința cauzată victimei în urma leziunilor care au necesitat o intervenție chirurgicală, urmată de aplicarea unei plăcuțe din pentru osteosinteză, fixată cu 6 șuruburi), sume ce se vor actualiza cu rata inflației la data plății.
Restul pretențiilor materiale sunt nedovedite, iar restul pretențiilor morale sunt necuvenite.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând, prin avocatul ales, reaprecierea probelor din dosar, pentru a se ajunge la schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în actul de sesizare a instanței, deoarece la dosar există doar un certificat medico-legal pentru partea vătămată, act pe baza căruia s-a dispus încadrarea juridică, corect fiind a se dispune efectuarea unei expertize medico-legale de către o comisie formată din trei medici specialiști, prin care să se stabilească exact numărul total de zile de îngrijiri medicale ale părții vătămate.
Prin decizia penală nr. 348/A/ 22 decembrie 2008 Tribunalul Cluja respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței Judecătoriei Cluj -N și a fost obligat acesta să plătească 2000 lei cheltuieli de judecată către partea civilă și 80 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de apel a constatat că, judecătorul fondului a pronunțat o sentință legală și temeinică sub toate aspectele, întrucât, pe baza unui probatoriu obiectiv și corect interpretat s-a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, din care a rezultat, fără dubiu, vinovăția acestui inculpat în comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă. Nici o probă de la dosar, atât din faza de urmărire penală, cât și din faza cercetării judecătorești, nu justifică și nu susțin solicitările inculpatului în apărare, de schimbare a încadrării juridice a faptei ori de efectuare a unei expertize medico-legale pentru stabilirea exactă a numărului de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării părții vătămate.
Partea vătămată a necesitat pentru vindecare 63-65 zile de îngrijiri medicale, ca urmare a unui traumatism maxilo-facial prin agresiune, fractura de mandibulă laterală dreapta cu 4.5 în focar și laterală stânga cu 3.4 în focar cu deplasare importantă deschisă lateral; în cauză au fost audiați martorii, - toți martori oculari, declarațiile lor coroborându-se cu certificatul medico-legal nr. 4470/I/a/996/17.07.2006. Apărarea inculpatului a fost apreciată că fiind de circumstanță și înlăturată, nefiind susținută de nici o probă de la dosar.
Instanța de fond a procedat corect și obiectiv la individualizarea pedepsei, cu reținerea prev. art. 72, 75 lit. d, precum și art. 74 și 76.penal, astfel încât pedeapsa aplicată, în cuantum și modalitate de executare, este în măsură să contribuie la constrângerea și reeducarea acestui inculpat. Pe cale de consecință, latura civilă a cauzei a fost și ea corect soluționată.
Împotriva deciziei Tribunalului Cluj, în termen legal a declarat recurs inculpatul, solicitând prin apărător, casarea hotărârilor pronunțate anterior și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c pr.pen. fapta nefiind comisă de inculpat. Din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția inculpatului. Sarcina probei revine organului de cercetare penală și dacă există vreun dubiu în ce privește vinovăția inculpatului, trebuie să-i profite acestuia. Întreaga probațiune se bazează pe declarația martorului, însă nu s-a ținut cont că declarațiile acestuia sunt contradictorii. La instanța de fond, martorul a arătat că nu l-a văzut pe inculpat să lovească partea vătămată. Au mai fost audiați și alți martori, însă nici unul nu a susținut că a văzut tot incidentul. Nici un martor nu a susținut starea de fapt reținută în rechizitoriu.În subsidiar, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru că nu s-a efectuat în cauză o expertiză medico-legală care să stabilească în mod cert numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea părții vătămate. S-a arătat că este vorba de 63-65 zile de îngrijiri medicale, spre limita minimă necesară încadrării faptei în vătămare corporală gravă. Există la dosar un certificat medico-legal care arată necesitatea acordării de 63-65 zile de îngrijiri medicale în avans, cât timp faptele s-au petrecut în 6.07.2006. Instanța din oficiu trebuia să dispună efectuarea unei expertize medico-legale. Nici instanța de apel nu s-a preocupat de lămurirea acestui aspect esențial pentru soluționarea corectă a cauzei.Într-un al doilea subsidiar, s-a solicitat casarea hotărârilor și rejudecând cauza, să se dispună reducerea pedepsei aplicate inculpatului, dând o eficiență mai largă prevederilor art. 74,76.pen. ținând cont de faptul că inculpatul nu are antecedente penale. Totodată, se impune înlăturarea circumstanței agravante prev. de art. 75 lit.d pen. această împrejurare nefiind dovedită, precum și reducerea cuantumului daunelor morale la care a fost obligat inculpatul, deoarece s-a considerat că acestea sunt exagerate și trebuie avută în vedere posibilitatea inculpatului de a le achita. Suma acordată nu trebuie să fie pentru partea vătămată o îmbogățire fără just temei.
Verificând hotărârea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosar, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art. 385/14 pr.pen. Curtea constată fondat recursul în cauză pentru următoarele considerente.
În cauză sunt incidente cazurile de casare prev. de art. 385/9 pct. 9 și 10.pr.pen. - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și, respectiv, instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru partea apelantă, de natură să garanteze drepturile sale și să influențeze soluția procesului.
Instanța de apel nu a arătat în expunere temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, limitându-se să arate în câteva rânduri că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, că încadrarea juridică a faptei deduse judecății este corectă, pedeapsa aplicată just individualizată, iar latura civilă a cauzei a fost și ea corect soluționată, în condițiile în care, ca motive distincte de apel, inculpatul a invocat:
- greșita încadrare juridică a faptei, ca urmare a respingerii de către prima instanță a unei probe esențiale sub acest aspect;
- greșita reținere a circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. d pen.;
- cuantumul prea mare al daunelor morale la care a fost obligat;
- greșita stabilire a cuantumului cheltuielilor de judecată la care a fost obligat către partea civilă - onorariu avocațial.
Rezultă astfel că, instanța de apel nu a procedat la un examen propriu al cauzei, referindu-se doar la aprecierea personală a judecătorului de fond, fără o motivare proprie și distinctă, în condițiile în care, în apel s-au ridicat noi apărări pe care prima instanță nu le-a avut în vedere.
Este adevărat că, potrivit unei practici judiciare constante, în cazul în care, respingând apelul, confirmă hotărârea supusă examinării sale, instanța de apel nu este obligată să-și motiveze decizia în termeni diferiți de aceia ai primei instanțe, fiind suficientă însușirea motivării primei instanțe. Acest lucru este însă valabil, dacă hotărârea primei instanțe este ea însăși complet și corect motivată și dacă, în apel nu s-au ridicat noi apărări, pe care prima instanță nu le-a avut în vedere.
Dacă însă, în apel s-au ridicat noi apărări, pe care prima instanță nu le-a avut în vedere, apărări pe care instanța de apel nu le-a analizat sau le-a înlăturat fără nicio motivare, atunci decizia instanței de apel devine nemotivată și supusă casării.
În primul rând, se poate observa că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererilor apelantului privind înlăturarea circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. d pen. privind cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat către partea civilă, precum și asupra cererii de efectuare a unei expertize medico-legale care să stabilească nr. de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării părții vătămate.
Cu privire la această din urmă cerere în probațiune, se constată că a fost solicitată la ultimul termen de judecată - 22 decembrie 2008, asupra ei pronunțându-se partea vătămată, procurorul, dar nu și instanța.
Este adevărat că în considerente le deciziei, tangențial, instanța face vorbire de împrejurarea că nu se justifică o astfel de probă, putându-se accepta ideea că, implicit s-a pronunțat și asupra acestei cereri, însă, atâta vreme cât această referire tangențială nu este motivată, nu se poate spune că instanța s-a pronunțat asupra ei în sensul legii, conform art. 67 alin. 3.pr.pen.
Cu privire la latura civilă a cauzei, respectiv la daunele morale - apărare nouă în apel, inculpatul apreciind că sunt prea mari daunele morale, instanța de apel nu a motivat soluția de menținere a cuantumului stabilit de prima instanța, arătând doar la modul declarativ călatura civilă a fost corect soluționată.
Celelalte două cereri, circumscrise motivelor de apel, pe care instanța de fond nu le-a avut în vedere ( pentru a se putea susține că instanța de apel ar fi îmbrățișat soluția de la fond, fără a mai fi necesară o motivare proprie în apel) - înlăturarea circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. d pen. și reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată la care a fost obligat inculpatul către partea civilă - nici măcar nu au fost supuse analizei instanței de apel.
Pentru toate aceste motive, recursul în cauză este fondat, urmând a fi admis ca atare și, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. c pr.pen. se va casa decizia atacată și se va dispune rejudecarea apelului inculpatului de către Tribunalul Cluj.
Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va motiva în fapt și în drept soluția ce urmează a fi adoptată, în baza examinării din nou a cauzei și, răspunzând tuturor motivelor de apel invocate, pronunțându-se totodată, motivat, asupra cererilor noi formulate.
În baza art. 189.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 50 lei, onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, sumă ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art. 193 alin. 6.pr.pen. rap. la art. 274.pr.civ. se va respinge cererea părții civile de obligare a inculpatului la cheltuieli judiciare în apel, acesta nefiind în culpă procesuală pentru că apelul său fost admis.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul -, domiciliat în C-N,-,. 37, jud. C împotriva deciziei penale nr. 348/A din 22 decembrie 2008 Tribunalului Cluj, pe care o casează în întregime și dispune trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la Tribunalul Cluj.
Stabilește in favoarea Baroului de Avocați C suma de 50 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Respinge cererea părții civile de obligare a inculpatului la cheltuieli judiciare in recurs.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă
Pronunțată în ședința publica din 25 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. /.
4ex./03.03.2009.
Președinte:Vasile GojaJudecători:Vasile Goja, Ana Covrig Luminița Hanzer
