Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 163/2009. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 163/R/2009

Ședința publică din data de 19 martie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar judecător

JUDECĂTORI: Ioana Cristina Morar, Săndel Macavei Chitidean

GREFIER:

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:

S-a luat spre examinarerecursul declarat de inculpatul și partea civilă împotriva deciziei penale nr. 22/A/6 februarie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș,inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art. 182 alin. 2.pen.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av., cu delegație avocațială la dosar și apărătorul ales al părții civile, av., cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind inculpatul și părțile civile și Spitalul de Recuperare.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul părții civile depune la dosar un bilet de ieșire din spital, cu privire la ultima internare a părții vătămate în anul 2008.

Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Apărătorul părții civile solicită admiterea recursului așa cum acesta a fost formulat și precizat conform motivelor de recurs pe care le depune la dosar ca și concluzii scrise. Arată că înțelege să critice hotărârea pronunțată în apel atât pe latură penală cât și pe latură civilă. Pe latură civilă, solicită admiterea recursului și rejudecarea cauzei cu privire la pretențiile formulate. Pe latură penală, solicită aplicarea unei pedepse care să reflecte gradul de pericol social concret al faptei și vinovăția inculpatului, cu o executare în detenție, de natură a conduce la reeducarea inculpatului. Constată că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendare condiționată și apreciază că această pedeapsă este mult prea permisivă raportat la modalitatea de comitere a faptei, la urmările grave ale acesteia și la conduita inculpatului. Astfel, învederează faptul că în data de 20 ianuarie 2007 inculpatul a lovit-o cu bestialitate pe partea vătămată și a trântit-o, cauzându-i leziuni interne, externe și o infirmitate la, necesitând un număr de 95 de zile de îngrijiri medicale conform actelor medicale de la dosar. Solicită a se avea în vedere că urmările faptei persistă și azi, partea vătămată suferind de o infirmitate ireversibilă în proporție de 40% la ochiul drept, de tulburări psihice, de stres și anxietate, existând totodată posibilitatea ca aceasta să fi suferit leziuni și mai grave. Consideră că inculpatul prezintă un pericol social deosebit, iar atitudinea acestuia nu este de natură a atrage clemența instanței mai ales că a încercat să acrediteze ideea că partea vătămată s-a automutilat. Mai mult, partea vătămată a avut cheltuieli foarte mari de suportat, iar inculpatul nu a avut intenția de a recupera măcar parțial prejudiciul. Solicită a se reține și faptul că inculpatul a fost sancționat contravențional anterior pentru mai multe fapte similare, însă în loc să se corecteze a comis această faptă.

Învederează faptul că, personal, este surprinsă de reținerea instanței conform căreia săvârșirea faptei a fost determinată de conduita părții vătămate, apreciind că este inadmisibil într-un stat de drept să se încurajeze o astfel de atitudine, respectiv o persoană să-și facă singură dreptate. De asemenea, constată că pentru a justifica atitudinea de clemență față de persoana inculpatului, instanța a reținut că probabil partea vătămată i-ar fi adresat anumite cuvinte, însă apreciază aceste susțineri ca fiind total neadevărate și nesusținute.

Pe latură civilă consideră hotărârea instanței de fond și hotărârea instanței de apel ca fiind parțial nelegale pentru respingerea unor cheltuieli civile și acordarea parțială a altora. Astfel, s-a acordat suma de 50 lei pe zi pe perioada de spitalizare, respectiv pentru 37 de zile deși din actele dosarului rezultă că partea vătămată a fost internată la și în C-N la medicală III pentru 90 zile și deci trebuia acordată suma de 4.500 lei. Referitor la cheltuielile de transport, solicită a se reține că este vorba de suma de 700 lei raportată la șase drumuri făcute pentru 3 internării și 3 externării, cu toate că în realitate a fost vorba de 4 internări la și 2 internare la C la care s-a adăugat și suma de 400 lei pentru deplasarea la B M, partea vătămată fiind cea care a suportat cheltuielile de transport. Constată că s-a respins solicitarea privind acordarea rentei lunare pe considerentul că nu se poate crea o situație superioară celei anterioare săvârșirii infracțiunii, în condițiile în care partea vătămată a fost pensionară. Este adevărat că partea vătămată nu a realizat venituri suplimentare, dar s-a urmărit a se asigura acel nivel de trai avut anterior săvârșirii infracțiunii, pentru că este necesar ca partea civilă să apeleze la un însoțitor, mai ales având în vedere că un nu mai vede. În acest sens solicită a se avea în vedere că 500 lei este și ajutorul social acordat de primărie pentru persoanele cu astfel de afecțiuni. Totodată, solicită a se avea în vedere că, urmare a numărului M de zile de îngrijiri medicale partea vătămată a suferit o operație complicată la pentru a-și salva o parte din acesta, este în continuare sub tratament, în imposibilitate de a desfășura activități normale și este nevoie să apeleze la un însoțitor. Mai mult, partea vătămată va locui mai departe în imediata vecinătate a inculpatului. Având în vedere toate aceste considerente apreciază că suma de 10.000 euro acordată de instanța de fond și instanța de apel cu titlu de daune morale nu repară prejudiciul cauzat. Cu cheltuieli judiciare în recurs conform chitanței pe care o depune la dosar.

Apărătorul inculpatului solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de partea vătămată.

Pentru recursul declarat de inculpat arată că a depus motive de recurs în extenso, solicitând în principal casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. b teza a II-a pr.pen. și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță. Constată că la data de 26 februarie 2008 conform încheierii de ședință de la fila 49 dosar de fond inculpatul a solicitat în probațiune audierea a 7 martori, dintre care 4 au fost audiați în faza de urmărire penală, iar 3 erau solicitați pentru prima dată. Instanța a reținut că inculpatul insistă în admiterea cererii în probațiune, dar a admis-o doar pentru martorul, reținând că acesta a fost prezent pe scara blocului, privând astfel inculpatul de dreptul la apărare, deoarece trebuia analizat ce se urmărea prin aceste probe. De asemenea, arată că cu ocazia judecării apelului a învederat faptul că dincolo de caracterul evolutiv al probelor, inculpatul ar fi privat de o cale de atac dacă acest probatoriu s-ar fi administrat în apel. Consideră că instanța de fond trebuia să analizeze aspectele ce urmau a fi dovedite de către martorii propuși în apărare, iar instanța de apel a făcut ce trebuia să facă instanța de fond, pronunțându-se în sensul că prin admiterea doar a martorului s-a considerat că restul martorilor sunt inutili și neconcludenți cauzei.

În subsidiar, raportat la starea de fapt și la atitudinea inculpatului, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d pr.pen. dacă se va aprecia că nu se impune rejudecarea cauzei de către prima instanță, solicită casarea hotărârilor atacate și rejudecând, achitarea inculpatului. În condițiile pronunțării unei soluții de achitare, solicită respingerea tuturor pretențiilor civile formulate în cauză.

Apreciază că delictual și nu contractual o hotărâre legală de obligare la pretenții civile trebuie să fie în moneda națională. Cu toate acestea, instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la plata unor sume de bani ce vor fi actualizate la data plății. În apel, unde a ridicat aceeași chestiune, instanța a apreciat că legea nu interzice o obligare în euro, însă consideră că o asemenea motivare nu poate fi reținută ca legală.

Apărătorul părții civile solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat și obligarea acestuia la plate cheltuielilor solicitate. Apreciază că instanța de apel și de fond au pronunțat hotărâri temeinice și legale, nefiind încălcate dispozițiile art. 6 Cedo sau principiul egalității armelor, nefiind limitată posibilitatea instanței de a se pronunța asupra unei probe, raportat la utilitatea sau concludența acesteia. Mai mult, martorii solicitați în probațiune și care nu au fost admiși de instanța de fond nu au fost prezenți la săvârșirea incidentului. Raportat la poziția procesuală a inculpatului, care nu recunoaște comiterea faptei arată că personal se întreabă ce dorea acesta să dovedească cu martorii, dacă aceștia nu au fost prezenți la incident. O eventuală stare de provocare nu poate face obiectul cauzei, pentru că inculpatul nu a susținut niciodată acest aspect. Consideră că hotărârea atacată este temeinică și legală pentru respingerea acestei probe cu martori și nici nu s-a lezat dreptul la apărare al inculpatului.

Referitor la modul de soluționare a laturii civile apreciază că, criticile aduse de către apărare sunt nefondate, neexistând dispoziții prohibitive pentru obligarea la plata în euro. Este la latitudinea inculpatul cum va decide acesta să plătească, însă partea vătămată are dreptul de recuperare efectivă a prejudiciului, sumele trebuind să reflecte cuantumul prejudiciului.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și admiterea recursului declarat de partea civilă. Învederează instanței că personal este surprins de faptul că procurorul de ședință prezent cu ocazia judecării apelului s-a declarat mulțumit de soluția pronunțată, raportat la atitudinea inculpatului de nerecunoaștere.

Se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av., care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu, pentru studiu dosar și prezență în instanță.

CURTEA

Prin sentința penală nr.186/23.06.2008 a Judecătoriei Vișeu d Susa fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal, iar în temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.

De asemenea, în temeiul art. 14 Cod procedură penală și art. 346 Cod procedură penală, coroborat cu art. 998 Cod civil, inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă a sumei de 5020,67 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și a sumei de 10.000 Euro, reprezentând despăgubiri pentru daune morale și către partea civilă Spitalul de Recuperare, a sumei de 5036,68 RON, reprezentând cheltuielile determinate de asistența medicală acordată părții vătămate.

Instanța de fond a respins cererea formulată de partea civilă privind obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile periodice și l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare.

În raport de probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că inculpatul și partea vătămată sunt vecini de bloc, iar între aceștia a existat o stare conflictuală cauzată de modul de folosire a spațiilor comune din imobil. La data de 20.01.2007, în jurul orelor 12, părțile s-au întâlnit pe scara blocului, iar inculpatul i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, provocându-i leziuni traumatice care, potrivit actelor medico-legale depuse la dosar, au necesitat pentru vindecare un număr de 90-95 de zile de îngrijiri medicale, partea vătămată rămânând și cu o invaliditate permanentă de 45% din cauza afecțiunilor de la ochiul drept.

În drept, s-a apreciat că fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal și, având în vedere lipsa antecedentelor penale, vârsta inculpatului, împrejurările în care s-a comis fapta și conduita părții vătămate, instanța i-a aplicat acestuia pedeapsa de 2 ani închisoare. De asemenea, apreciind că scopul pedepsei poate fi realizat chiar fără executarea acesteia în regim privativ de libertate, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia, pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 Cod penal.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța de fond a admis în parte pretențiile formulate de partea civilă, apreciindu-le ca neîntemeiate numai pe cele privind suma de 1850 RON, reprezentând cheltuieli efectuate de aceasta în perioada de spitalizare; 2387,67 RON, reprezentând contravaloarea medicamentelor și 700 RON, reprezentând cheltuieli de transport, iar din totalul de 5170,67 RON, a dedus suma de 150 RON, achitată de inculpat în cursul cercetării judecătorești. Instanța a respins însă ca nefondate, pretențiile privind obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile periodice, contravaloarea nefolosirii unui spațiu comun din imobil, a creditelor contractate de partea civilă și a onorariului avocațial achitat de aceasta într-un alt dosar, apreciind că nu există legătură de cauzalitate între acestea și fapta săvârșită de inculpat.

Instanța de fond a dispus și obligarea inculpatului la plata către partea civilă a sumei de 10.000 Euro, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, precum și a sumei de 5036,68 RON către spitalul de recuperare.

Conform art.193 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă a sumei de 800 RON, reprezentând cheltuieli judiciare.

Împotriva sentinței penale nr.186/23.06.2008 a Judecătoriei Vișeu d Sus au declarat apel atât inculpatul, cât și partea vătămată.

Inculpatul, prin apelul declarat, a solicitat desființarea sentinței penale nr.186/23.06.2008 a Judecătoriei Vișeu d Sus și achitarea sa în temeiul art.10 lit.c pr.pen. iar sub aspectul laturii civile, anularea obligației de a plăti suma de 10.000 Euro cu titlu de despăgubiri pentru daune morale și recalcularea sumei de 5020,67 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale (fila 47). Inculpatul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, iar instanța de fond nu a elucidat împrejurările în care s-a produs evenimentul, declarațiile persoanelor audiate în cauză fiind contradictorii.

Ulterior, inculpatul, prin apărător ales, și-a precizat poziția procesuală, solicitând desființarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, arătând că instanța de fond a respins fără o motivare corespunzătoare cererile în probațiune pe care le-a formulat, încălcând astfel principiile egalității armelor și a loialității în administrarea probelor. Inculpatul a precizat că nu solicită administrarea de probe în fața instanței de control judiciar, întrucât în acest mod ar fi privat de un grad de jurisdicție.

În subsidiar, inculpatul a solicitat desființarea hotărârii atacate și, în rejudecare de către instanța de apel, să se dispună achitarea sa în temeiul art.10 lit.c C.P.P. arătând totodată că nici latura civilă a cauzei nu a fost soluționată în mod legal de către prima instanță de judecată.

Partea vătămată, prin apelul declarat, a solicitat desființarea sentinței penale nr.186/23.06.2008 a Judecătoriei Vișeu d Sus și, în rejudecare, majorarea pedepsei aplicate inculpatului și executarea acesteia în regim de detenție și obligarea la plata despăgubirilor civile astfel cum au fost formulate.

Prin decizia penală nr.22 din 6 februarie 2009, Tribunalul Maramureșa respins ca nefondate apelurile declarate de apelantul-inculpat, domiciliat și apelanta-parte civilă.

În temeiul art. 192 alin. 2. pr. pen. apelantul-inculpat și apelanta-parte civilă au fost obligați la plata către stat a câte 50 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că inculpatul și partea vătămată sunt vecini, în imobilul situat în localitatea Vișeu de,-, iar între aceștia au existat de-a lungul timpului mai multe conflicte determinate de folosința unui spațiu comun din bloc.

Din declarația părții vătămate, coroborată conform art.75 pr.pen. cu declarațiile martorilor, și, a rezultat că la data de 20.01.2007, a intrat în scara blocului unde locuiește și la scurt timp, aceasta a strigat că este lovită de inculpatul. După câteva minute, partea vătămată a ieșit din scara blocului, prezentând urme vizibile de lovituri și a fost urmată de inculpat, care s-a îndepărtat în grabă (filele 2,17,20,21 dosar urmărire penală).

Susținerile părții vătămate au fost confirmate de martorii, sora părții vătămate, și și, care se aflau la intrarea în bloc, aceștia arătând că au auzit strigăte de ajutor și au văzut-o pe partea vătămată ieșind din bloc și având urma de sânge în zona feței și fiind murdară de var pe haine (filele 17,20,21 dosar urmărire penală). Aceeași martori au susținut că la scurt timp după ce partea vătămată a ieșit din imobil, l-au văzut pe inculpat ieșind din scara blocului și îndepărtându-se în grabă, acesta având la rândul său urme de var pe salopeta cu care era îmbrăcat. De asemenea, susținerile părții vătămate privind faptul că a strigat după ajutor sunt confirmate și de martorii și, aceștia arătând prin declarațiile date că, după ce inculpatul a părăsit apartamentul în care locuia, au auzit "țipete de femeie" (filele 13,19 dosar urmărire penală). În aceste condiții și având în vedere că martorii audiați în cauză au precizat că nu au mai văzut nici o altă persoană intrând sau ieșind din bloc la momentul incidentului, instanța reține ca fiind certă împrejurarea că inculpatul și partea vătămată s-au întâlnit pe scara blocului și, pe fondul conflictelor avute anterior, primul a exercitat acte de violență asupra acesteia din urmă, agresiune confirmată atât de aspectele constatate de martori imediat după ce părțile au ieșit din bloc, cât și de actele medico-legale depuse la dosar.

Ulterior incidentului dintre părți, partea vătămată a fost internată în Secția Neurologie a Spitalului de Recuperare, cu diagnosticul "contuzie cerebrală gradul II, prin traumatism cranio-cerebral acut prin agresiune fizică. de hipertensiune intra craniană. post-traumatică drept. Plagă contuză regiunea supraorbitală. toracic și abdominal. post-traumatică stâng".

Prin raportul de expertiză medico-legală nr.256/14.09.2007, întocmit de instituția -amintită s-a constatat că partea vătămată prezintă "traumatism cranio-cerebral acut cu contuzie cerebrală grad II și sindrom de hipertensiune intracraniană. post-traumatică drept și ulterior constatat prin secții de specialitate cu glaucom post-traumatic decompensat operat prin trabenlectomie. maculară cicatricială post-traumatică. maculat () post-traumatic, leziuni care au necesitat pentru vindecare 90-95 zile de îngrijiri medicale iar partea vătămată a rămas cu un grad de invaliditate 45% (fila 32 dosar fond).

În cadrul cercetării judecătorești, instanța de fond a dispus, la cererea inculpatului, efectuarea unei expertize medico-legale, concluzionându-se prin raportul nr.347/02.06.2008 întocmit de Serviciul Medico-Legal Județean B M că leziunile traumatice suferite de partea vătămată au necesitat 90-95 zile de îngrijiri medicale, iar aceasta rămâne cu un grad de invaliditate permanentă de 45%, afecțiunile oculare fiind post-traumatice (fila 225 dosar fond).

În raport de aceste aspecte, tribunalul reține că diagnosticul constatat la internarea părții vătămate, confirmă susținerile acesteia privind modul în care s-a produs agresiunea, leziunile fiind produse prin loviri active cu corpuri dure, prin proiectare la sol și lovire de planuri dure, raporturile de expertiză medico-legale depuse la dosar stabilind că acestea au caracter cert post-traumatic.

Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de care este acuzat, arătând că s-a întâlnit pe scara blocului cu partea vătămată, însă nu a agresat-o în nici un fel și a susținut că aceasta și-a produs leziunile prin automutilare (fila 44). De asemenea, inculpatul a arătat că declarațiile martorilor audiați sunt contradictorii, iar unii dintre aceștia și-au schimbat depozițiile în cadrul cercetării judecătorești.

În raport de ansamblul probator administrat în cauză, tribunalul a reținut că susținerile inculpatului sunt nefondate, declarațiile martorilor coroborându-se cu cea a părții vătămate și cu mențiunile actelor medico-legale depuse la dosar. Deși martorii și și-au nuanțat declarațiile date în cadrul cercetării judecătorești, susținerile acestora, făcute în cursul urmăririi penale, la scurt timp după producerea incidentului, se coroborează atât cu declarațiile părții vătămate, cât și cu cele date de ceilalți martori audiați în cauză, aceștia confirmând că au văzut-o pe ieșind din scara blocului și prezentând urme vizibile de lovituri, iar apoi, pe inculpatul îndepărtându-se în grabă, într-o puternică stare de agitație și fiind murdar de var pe haine. De asemenea, tribunalul reține că posibilitatea ca partea vătămată să-și fi produs singură leziunile traumatice, variantă sugerată de inculpat, este lipsită de probabilitate, din actele medico-legale depuse la dosar rezultând că acestea au fost provocate prin trei mecanisme distincte, respectiv lovire cu corpuri dure, proiectare la sol și lovire de planuri dure, aspecte care confirmă în totalitate susținerile părții vătămate privind agresiunea exercitată asupra sa. În plus, apare ca neverosimilă posibilitatea ca partea vătămată să-și fi produs leziuni atât de grave, soldate și cu o invaliditate permanentă de 45%, prin acte de auto-agresiune, având în vedere vârsta și persoana acesteia.

În consecință, în considerarea celor expuse anterior, tribunalul a apreciat că instanța de fond a reținut o situație de fapt conformă cu realitatea și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, fapta săvârșită de inculpatul întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal.

De asemenea, prima instanță a realizat o individualizare judicioasă a pedepsei aplicate inculpatului și, în mod întemeiat, a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia, scopul și funcțiile prev. de art. 52 Cod penal putând fi realizate chiar fără executarea în regim privativ de libertate.

Prin apelul declarat, inculpatul a susținut că instanța de fond nu a respectat principiul contradictorialității, nemijlocirii și egalității armelor în procesul penal, încălcând art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a drepturilor omului și libertățile fundamentale, întrucât, fără o motivare corespunzătoare, a respins o cerere în probațiune vizând audierea martorilor, și.

Verificând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că la termenul de judecată din data de 26.02.2008, inculpatul a formulat o cerere în probațiune, solicitând audierea martorilor, și, care au fost audiați și în cursul urmăririi penale și respectiv, și.

Instanța, având în vedere că martorul era singurul aflat în imobil la producerea incidentului, a încuviințat doar audierea acestuia, apreciind că depoziția acestuia este concludentă și utilă soluționării cauzei și a încuviințat și efectuarea unei expertize medico-legale solicitată de inculpat.

Tribunalul observă că în interpretarea prevederilor art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, exigența (principiul) egalității armelor, în sensul unui echilibru just între părți, implică obligația de a oferi fiecăreia dintre acestea o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza, inclusiv probele, în condiții care să nu o plaseze într-o poziție de dezavantaj net în comparație cu adversarul său.

Totodată, în raport de prevederile art. 6 paragraful 3 lit. d din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, se impune ca fiecare dintre părți să aibă posibilitatea de a interoga în mod direct, în condiții de contradictorialitate, martorii propuși în acuzare și în apărare.

Principiile menționate nu limitează însă posibilitatea instanței de judecată de a aprecia asupra pertinenței, concludenței și utilității probei propuse, în condițiile art. 67 Cod procedură penală, ci doar impun respectarea imperativelor contradictorialității și nemijlocirii în administrarea probelor care constituie baza factuală pentru pronunțarea unei soluții.

În cauza de față, tribunalul a constatat că martorii, și au fost audiați în cursul urmăririi penale, iar din declarațiile acestora a reieșit că nu cunosc nimic despre incidentul dintre părți, motiv pentru care nici acuzarea nu i-a propus în vederea audierii, iar instanța de fond a apreciat că depozițiile lor nu sunt utile soluționării cauzei și nu au fost avute în vedere la pronunțarea soluției de condamnare a inculpatului. Aceeași rațiune a fost avută în vedere de către instanța de fond și la respingerea cererii în probațiune formulată de inculpat, în sensul audierii martorilor, și, aceștia cunoscând doar aspecte legate de ce s-a întâmplat ulterior incidentului și care nu erau concludente pentru soluționarea cauzei.

În aceste condiții și cu atât mai mult cu cât instanța de fond a admis cererile formulate de inculpat având ca obiect administrarea de probe utile și concludente pentru soluționarea cauzei, nu se poate reține o nerespectare a exigențelor impuse de art.6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale de către prima instanță de judecată.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, tribunalul a constatat că partea civilă și-a precizat poziția procesuală inițială, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 9500 RON, reprezentând echivalentul a 100 RON pentru fiecare zi de îngrijire medicală necesitată; 2387,67 RON, reprezentând contravaloarea medicamentelor; 271,30 RON, cheltuieli determinate de efectuarea consultațiilor medicale; 5260 RON, cheltuieli determinate de transportul la diverse instituții; 381,95 RON, cheltuieli determinate de probele depuse la dosar și taxe judiciare de timbru, 10519,61 RON și 1500 Euro, valoarea mai multor împrumuturi contractate; 32.750 RON, contravaloarea lipsei folosinței uscătoriei; 20.000 RON, zile pierdute la organele judiciare; 10.000 RON, zile pierdute ca urmare a internării în spital și suma de 150.000 Euro, reprezentând despăgubiri pentru daune morale (232 dosar fond).

În ceea ce privește sumele solicitate ca echivalent al cheltuielilor efectuate în perioada internării de către partea civilă, tribunalul a reținut că martora Tac onfirmat în parte susținerile acesteia, aprecierea de către instanța de fond a sumei de 50 RON pentru fiecare din cele 37 de zile de internare în spital fiind întemeiată (199 dosar fond).

De asemenea, partea civilă a depus la dosar înscrisuri justificative privind suma de 2.387,67 RON, reprezentând contravaloarea medicamentelor necesare pentru restabilirea sănătății, pretențiile acesteia fiind întemeiate sub acest aspect (19-23; 190-194;208-212, dosar fond). Instanța de fond a mai reținut, în mod echitabil, în raport de înscrisurile depuse la dosar și suma de 700 RON, reprezentând costul transportului efectuat pe diferite rute de partea civilă, precum și suma de 233 RON, achitată de aceasta cu ocazia examinărilor medico-legale.

În aceste condiții, în urma scăderii sumei de 150 RON achitată de inculpat părții civile în timpul procesului, instanța de fond a stabilit în mod întemeiat în sarcina primului obligația de plată a sumei de 5020,67 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și, apreciind că sumele reprezentând taxa de reexaminare de către medicul-legist, cheltuieli de transport și cele privind fotocopierea unor înscrisuri sunt justificate, l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare în cuantum total de 800 RON.

Totodată, în mod corect, instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale necesare pentru obligarea inculpatului la plata sumelor solicitate de partea civilă ca reprezentând contravaloarea nefolosirii spațiului comun din imobil, împrumuturile contractate de aceasta de la diferite instituții de credit și persoane fizice, zilele de muncă pierdute și onorariul achitat avocatului într-un alt dosar, lipsind legătura de cauzalitate dintre acestea și infracțiunea săvârșită. Instanța a apreciat, în mod corect ca neîntemeiată și cererea formulată de partea civilă privind obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile periodice, în condițiile în care acesta nu a făcut dovada diminuării veniturilor obținute anterior, ca urmare a agresiunii săvârșite asupra sa.

Sub aspectul daunelor morale, tribunalul a reținut că suma de 10.000 Euro, stabilită de către instanța de fond, constituie o reparație echitabilă și suficientă în raport de suferințele fizice și psihice inerente agresiunii comise de inculpat asupra părții civile, cu atât mai mult cu cât acesteia i-a fost cauzat și un prejudiciu estetic ireversibil, astfel încât nu se impune o modificare a cuantumului acestor despăgubiri.

Prin apelul declarat, inculpatul a susținut că obligarea sa la plata daunelor morale în moneda Euro și dispoziția privind actualizarea sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri fără a fi indicate criterii concrete, sunt nelegale, întrucât obligația de plată trebuia stabilită în moneda națională.

Împotriva deciziei au declarat recurs atât inculpatul, cât și partea vătămată.

Partea civilă arată că înțelege să critice hotărârea pronunțată în apel atât pe latură penală cât și pe latură civilă. Pe latură civilă, solicită admiterea recursului și rejudecarea cauzei cu privire la pretențiile formulate. Pe latură penală, solicită aplicarea unei pedepse care să reflecte gradul de pericol social concret al faptei și vinovăția inculpatului, cu o executare în detenție, de natură a conduce la reeducarea inculpatului. Constată că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendare condiționată și apreciază că această pedeapsă este mult prea permisivă raportat la modalitatea de comitere a faptei, la urmările grave ale acesteia și la conduita inculpatului. Astfel, învederează faptul că în data de 20 ianuarie 2007 inculpatul a lovit-o cu bestialitate pe partea vătămată și a trântit-o, cauzându-i leziuni interne, externe și o infirmitate la, necesitând un număr de 95 de zile de îngrijiri medicale conform actelor medicale de la dosar. Solicită a se avea în vedere că urmările faptei persistă și azi, partea vătămată suferind de o infirmitate ireversibilă în proporție de 40% la ochiul drept, de tulburări psihice, de stres și anxietate, existând totodată posibilitatea ca aceasta să fi suferit leziuni și mai grave. Consideră că inculpatul prezintă un pericol social deosebit, iar atitudinea acestuia nu este de natură a atrage clemența instanței mai ales că a încercat să acrediteze ideea că partea vătămată s-a automutilat. Mai mult, partea vătămată a avut cheltuieli foarte mari de suportat, iar inculpatul nu a avut intenția de a recupera măcar parțial prejudiciul. Solicită a se reține și faptul că inculpatul a fost sancționat contravențional anterior pentru mai multe fapte similare, însă în loc să se corecteze a comis această faptă.

Inculpatul solicită în principal casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. b teza a II-a pr.pen. și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță. Constată că la data de 26 februarie 2008 conform încheierii de ședință de la fila 49 dosar de fond inculpatul a solicitat în probațiune audierea a 7 martori, dintre care 4 au fost audiați în faza de urmărire penală, iar 3 erau solicitați pentru prima dată. Instanța a reținut că inculpatul insistă în admiterea cererii în probațiune, dar a admis-o doar pentru martorul, reținând că acesta a fost prezent pe scara blocului, privând astfel inculpatul de dreptul la apărare, deoarece trebuia analizat ce se urmărea prin aceste probe. De asemenea, arată că cu ocazia judecării apelului a învederat faptul că dincolo de caracterul devolutiv al probelor, inculpatul ar fi privat de o cale de atac dacă acest probatoriu s-ar fi administrat în apel. Consideră că instanța de fond trebuia să analizeze aspectele ce urmau a fi dovedite de către martorii propuși în apărare, iar instanța de apel a făcut ce trebuia să facă instanța de fond, pronunțându-se în sensul că prin admiterea doar a martorului s-a considerat că restul martorilor sunt inutili și neconcludenți cauzei.

După cum se observă, practic, se reiau elementale esențiale ale celor învederate în calea de atac a apelului.

Instanța de recurs redă următoarele:

Inculpatul și partea vătămată sunt vecini, în imobilul situat în localitatea Vișeu de,-, iar între aceștia au existat de-a lungul timpului mai multe conflicte determinate de folosința unui spațiu comun din bloc. Din declarația părții vătămate, coroborată conform art.75 pr.pen. cu declarațiile martorilor, și, a rezultat că la data de 20.01.2007, a intrat în scara blocului unde locuiește și la scurt timp, aceasta a strigat că este lovită de inculpatul. După câteva minute, partea vătămată a ieșit din scara blocului, prezentând urme vizibile de lovituri și a fost urmată de inculpat, care s-a îndepărtat în grabă (filele 2,17,20,21 dosar urmărire penală).

Partea vătămată, prin declarațiile date, a susținut că s-a întâlnit pe scări cu inculpatul și, pe fondul conflictelor anterioare avute, acesta i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în corp și în cap, după care, a lovit-o cu capul de pereți. De asemenea, partea vătămată a susținut că inculpatul era îmbrăcat într-o salopetă albastră și purta pe cap o . iar în cadrul agresiunii, din cauză că s-au frecat de pereții imobilului, ambii s-au murdărit pe haine de var (fila 2 dosar urmărire penală). Susținerile părții vătămate au fost confirmate de martorii, sora părții vătămate, și și, care se aflau la intrarea în bloc, aceștia arătând că au auzit strigăte de ajutor și au văzut-o pe partea vătămată ieșind din bloc și având urma de sânge în zona feței și fiind murdară de var pe haine (filele 17,20,21 dosar urmărire penală). Aceeași martori au susținut că la scurt timp după ce partea vătămată a ieșit din imobil, l-au văzut pe inculpat ieșind din scara blocului și îndepărtându-se în grabă, acesta având la rândul său urme de var pe salopeta cu care era îmbrăcat. De asemenea, susținerile părții vătămate privind faptul că a strigat după ajutor sunt confirmate și de martorii și, aceștia arătând prin declarațiile date că, după ce inculpatul a părăsit apartamentul în care locuia, au auzit "țipete de femeie" (filele 13,19 dosar urmărire penală). În aceste condiții și având în vedere că martorii audiați în cauză au precizat că nu au mai văzut nicio altă persoană intrând sau ieșind din bloc la momentul incidentului, instanța reținând ca fiind certă împrejurarea că inculpatul și partea vătămată s-au întâlnit pe scara blocului și, pe fondul conflictelor avute anterior, primul a exercitat acte de violență asupra acesteia din urmă, agresiune confirmată atât de aspectele constatate de martori imediat după ce părțile au ieșit din bloc, cât și de actele medico-legale depuse la dosar.

S-a concluzionat prin certificatul medico-legal nr.117/08.03.2007 emis de Serviciul Medico-Legal Județean M - Cabinetul Medico-Legal S M că leziunile traumatice suferite de părțile vătămate, constând în "traumatism cranio-cerebral acut cu marcat edem cerebral și sindrom cu modificări neurologice. drept. abdominal cu echimoză a sânului drept și metroragie post-traumatică", au putut fi produse prin loviri active, repetate, cu corpuri dure (posibil pumn, picior încălțat), cu proiectare ulterioară la sol și lovire de planuri dure și necesită pentru vindecare 40-45 de zile de îngrijiri medicale (fila 4 dosar urmărire penală). Certificatul medico-legal menționat a fost ulterior completat, la data de 8.05.2007, concluzionându-se că, în raport de complicațiile neurologice și oftalmologice survenite, numărul de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecare sunt 90-95 (fila 128 dosar urmărire penală). Prin raportul de expertiză medico-legală nr.256/14.09.2007, s-a constatat că partea vătămată prezintă "traumatism cranio-cerebral acut cu contuzie cerebrală grad II și sindrom de hipertensiune intracraniană. post-traumatică drept și ulterior constatat prin secții de specialitate cu glaucom post-traumatic decompensat operat prin trabenlectomie. maculară cicatricială post-traumatică. maculat () post-traumatic, leziuni care au necesitat pentru vindecare 90-95 zile de îngrijiri medicale iar partea vătămată a rămas cu un grad de invaliditate 45% (fila 32 dosar fond).

Așadar, declarațiile martorilor se coroborează cu cele ale părții vătămate și cu mențiunile actelor medico-legale depuse la dosar. Deși martorii și și-au nuanțat declarațiile date în cadrul cercetării judecătorești, susținerile acestora, făcute în cursul urmăririi penale, la scurt timp după producerea incidentului, se coroborează atât cu declarațiile părții vătămate, cât și cu cele date de ceilalți martori audiați în cauză, aceștia confirmând că au văzut-o pe ieșind din scara blocului și prezentând urme vizibile de lovituri, iar apoi, pe inculpatul îndepărtându-se în grabă, într-o puternică stare de agitație și fiind murdar de var pe haine. De asemenea, tribunalul a evidențiat corect că posibilitatea ca partea vătămată să-și fi produs singură leziunile traumatice, variantă sugerată de inculpat, este lipsită de probabilitate, din actele medico-legale depuse la dosar rezultând că acestea au fost provocate prin trei mecanisme distincte, respectiv lovire cu corpuri dure, proiectare la sol și lovire de planuri dure, aspecte care confirmă în totalitate susținerile părții vătămate privind agresiunea exercitată asupra sa. În plus, apare ca neverosimilă posibilitatea ca partea vătămată să-și fi produs leziuni atât de grave, soldate și cu o invaliditate permanentă de 45%, prin acte de auto-agresiune, având în vedere vârsta și persoana acesteia.

Instanțele inferioare au reținut o situație de fapt conformă cu realitatea și au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, fapta săvârșită de inculpatul întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal.

S-a realizat o individualizare judicioasă a pedepsei aplicate inculpatului și, în mod întemeiat, s-a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia, scopul și funcțiile prev. de art. 52 Cod penal putând fi realizate chiar fără executarea în regim privativ de libertate. Nu sunt de făcut astfel completări în această materie.

Este de consemnat o deplină corectitudine în derularea fazei de cercetare judecătorească, având în vedere că martorul era singurul aflat în imobil la producerea incidentului, instanța a încuviințat doar audierea acestuia, apreciind că depoziția acestuia este concludentă și utilă soluționării cauzei și a încuviințat și efectuarea unei expertize medico-legale solicitată de inculpat. Dispozițiile incidente în materie nu limitează posibilitatea instanței de judecată de a aprecia asupra pertinenței, concludenței și utilității probei propuse, în condițiile art. 67 Cod procedură penală, prin prisma însă a respectării imperativelor contradictorialității și nemijlocirii în administrarea probelor.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-au făcut juste aprecieri, în detaliu, minuțios dezvoltate, nefiind de evidențiat corective.

Sub aspectul daunelor morale, tribunalul a reținut corect că suma de 10.000 Euro, stabilită de către instanța de fond, constituie o reparație echitabilă și suficientă în raport de suferințele fizice și psihice inerente agresiunii comise de inculpat asupra părții civile, cu atât mai mult cu cât acesteia i-a fost cauzat și un prejudiciu estetic ireversibil, astfel încât nu se impune o modificare a cuantumului acestor despăgubiri.

În ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru daune morale în moneda Euro, tribunalul a reținut că nu există o dispoziție legală prohibitivă în acest sens, iar mențiunea din sentința penală atacată privind actualizarea sumelor stabilite în sarcina inculpatului se circumscrie prevederilor art. 371²alin. 3 Cod procedură civilă, potrivit cărora, în lipsa unor criterii, actualizarea se va realiza în funcție de rata inflației. Nu în ultimul rând, practica celei mai înalte instanțe naționale s-a cristalizat de mult timp în posibilitatea trimiterii la echivalențe în monede relativ stabile, tocmai în ideea realizării unei juste despăgubiri.

Așadar, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. b proc.pen. se vor respinge ca nefondate recursurile formulate.

Văzând și disp. art. 192 al. 2.proc.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat .în Vișeu de str.22 -3,.A,.11 jud.M și partea civilă .în Vișeu de str.22 -3,.A,.9 jud.M împotriva deciziei penale nr. 22/A din 6 februarie 2009 a Tribunalului Maramureș.

Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe inculpat si partea civilă să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 19 martie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - -

RED.SM/MR

25.03.09/

Președinte:Ioana Cristina Morar
Judecători:Ioana Cristina Morar, Săndel Macavei Chitidean

#Judecator Ioana Cristina Morar

Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 163/2009. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 163/2009. Curtea de Apel Cluj