Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 182/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 182/2008
Ședința publică de la 03 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 3: Maria Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpatul și partea civilă A împotriva deciziei penale nr. 13/21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat cu delegație din oficiu pentru inculpatul recurent și partea civilă recurentă asistată de avocat în substituirea avocat.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că partea civilă recurentă, prin apărător ales a depus la dosar motive de recurs.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul inculpatului, față de împrejurarea că inculpatul nu a formulat în scris motivele căii de atac de care a înțeles să uzeze și nu a avut apel în cauză, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
Avocatul părții civile solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și procedând la rejudecarea cauzei:
- sub aspectul laturii penale - față de gravitatea faptei a se proceda la înlăturarea disp. art. 81, 86 cod penal, majorarea pedepsei spre maximul prevăzut de lege cu executarea acesteia în regim de detenție;
- sub aspectul laturii civile solicită majorarea daunelor morale la valoarea de 40.000 și obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice în sumă de 250 lei lunar având în vedere că a fost diminuată capacitatea de muncă a părții civile.
În ce privește cheltuielile judiciare, solicită a se avea în vedere memoriul motivelor de recurs depus la dosarul cauzei.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat. În ce privește recursul declarat de partea civilă solicită admiterea acestuia sub aspectul majorării daunelor morale și respingerea în rest a motivelor de recurs cu precizarea că este în interesul părții civile ca inculpatul să fie în libertate.
Avocatul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de partea civilă precizând că din probele administrate nu rezultă că se impune majorarea pedepsei și executarea acesteia în regim de detenție, iar reaua credință a inculpatului în neachitarea despăgubirilor civile la care a fost obligat, nu s-a dovedit.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față;
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 452/08 septembrie 2006 Judecătoria Mediaș, în baza art. 182 alin.2 cod penal a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
S-au aplicat disp. art. 71, art.64 lit.a-c Cp. iar în baza art. 81,82.Cod Penal modificat, cu aplicarea art. 13.Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționată
executării pedepsei pe o durată de 4 ani; s- atras atenția inculpatului asupra prev. art. 83 Cp.
Prin aceiași sentință inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă Aas umei de 45.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, a sumei de 250.000.000 lei cu titlu de daune morale și despăgubiri periodice în cuantum lunar de 1.000.000 lei; de asemenea inculpatul a fost obligat și la plata către S Sibiu a sumei de 5.013.307 lei cu dobânzile legale aferente și către a municipiului B cheltuieli de spitalizare în cuantum de 5.247.321 lei cu dobânzile legale aferente.
S-a mai constatat lipsa calității procesuale active a Spitalului Municipal Medial și a Spitalului Clinic de Urgențe
În baza art. 11 pct.2 lit.b, art. 10 lit.g rap.C.P.P. la art. 180 al.l Cp. s-a dispus încetarea procesului penal pornit de partea vătămată A împotriva inculpatului fiul lui și născut la data de 25.02.1982 în Mediaș, domiciliat în Mediaș,-, jud. Sibiu, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 al.l Cp. întrucât a intervenit prescripția.
Au fost respinse pretențiile formulate de partea civilă A față de inculpatul și au fost respinse celelalte cereri formulate de partea civilă A față de inculpatul. U; Inculpatul a mai fost obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat și către partea civilă A, iar partea civilă Aaf ost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență că, în seara zilei de 27 septembrie 2002, partea civilă Aat recut pe lângă un grup de fete și băieți în drumul său pe strada - - din Mediaș. Din grup a ieșit inculpatul urmărindu-1 pe partea civilă și încercând să-i imite mersul, în spirit de glumă.
Partea civilă s-a întors spre inculpatul fiind deranjat de atitudinea acestuia a intenționat să-1 lovească, apoi cei doi s-au împins reciproc, inculpatul 1-a lovit cu pumnul pe partea civilă în zona feței, aceasta a căzut la pământ. între cei doi a intervenit și inculpatul care se afla împreună cu grupul de fete și 1-a lovit pe partea civilă, însă nu în zona ochilor.
Rapoartele medico-legale efectuate de Serviciul de medicină legală a județului Sibiu au constatat că partea civilă a suferit leziunea OD- plagă sclerală perforantă, cu hernie de membrană, hemoftalmus, contuzie forte cristalin subluxat, fiind necesare pentru vindecare 120-140 zile îngrijiri medicale. S-a calificat ca fiind o infirmitate cu caracter permanent, nesusceptibilă de corectare terapeutică.
Partea civilă a suferit o reducere a capacității de muncă cu 30% apreciată inițial, ulterior recalificată procentual la 50%.
S-a considerat că în drept, fapta inculpatului constituie infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 al.2 din Cp.
La individualizarea și dozarea pedepsei s-au avut în vedere recunoașterea faptei de către inculpat, împrejurarea că acesta nu are antecedente penale, contextul faptic al comiterii infracțiunii în care a contribuit și partea civilă printr-o anumită atitudine violentă și determinantă a conflictului. S-a ținut seama de considerentele și concluziile rapoartelor medico-legale efectuate în cauză, în care s-a apreciat urmarea suferită de partea civilă prin fapta inculpatului, ca fiind o deficiență funcțională ușoară.
Față de aceste elemente, instanța de fond a apreciat în raport cu
dispozițiile art. 81, 82 Cp. modificat prin Lg. 278/2006 că scopul pedepsei
aplicate scopul pedepsei aplicate inculpatului poate fi atins chiar și fără
executarea ei.
S-a atras inculpatului atenția asupra prevederilor art. 83 Cp. privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut că la data de 9 aprilie 2003, partea civilă Aad epus cerere de constituire parte civilă prin care a solicitat:
- suma de 500 milioane, daune morale;
- suma de 50 milioane lei cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând costul medicamentelor, alimentației speciale bogată în vitamine, pentru deplasări la diverse unități sanitare, alte proceduri medicale;
- suma de 500.000 lei lunar despăgubiri periodice ca urmare a infirmității parțiale a ochiului lezat corespunzător cu gradul de diminuare a capacității de muncă, de studiu.
La data de 14 iunie 2004, fila 342 dosar fond, partea civilă Aaf ormulat cerere de majorare a cuantumului daunelor morale la suma de 40000 Euro.
Din coroborarea probelor administrate în cauză și înscrisurile atașate la filele 638-657, rezultat că partea civilă a fost nevoită să efectueze cheltuieli pentru a beneficia de servicii medicale, medicamentație, în vederea recuperării medicale, apreciate la suma de 45 milioane lei vechi, sumă la care a fost obligat inculpatul; în baza art. 14 Cp.p., art. 998. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 250.000.000 lei daune morale, instanța ținând cont la stabilirea acestui cuantum de infirmitatea parțială permanentă, de suferința fizică suportată, de prejudiciul estetic suferit.
Dat fiind constatarea reducerii capacității de muncă a părții civile cu încadrarea în gradul III de invaliditate, în baza art. 14.C.P.P. art. 998.civ. inculpatul a fost obligat în favoarea părții civile și la despăgubiri periodice în cuantum lunar de 1.000.000 lei, prin raportare la venitul minim pe economie.
În baza art. 106 din nr.OUG 150/2002, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor de spitalizare, cu dobânzile legale aferente, către Casele de Asigurări de Sănătate și s-a constatat lipsa calităților procesuale active a Spitalului Municipiului Mediaș și Spitalului de Urgențe
Referitor la infracțiunea de lovire prevăzută la art. 180 alin.l Cp. comisă de inculpatul, judecătoria a constatat îndeplinite condițiile art. 122 pct. 3. p., privind prescripția răspunderii penale. în consecință, baza art. 11 pct. 2, lit. b, art. 10 lit.g C.P.P. raportat la art. 121 Cp. judecătoria a dispus încetarea procesului penal pornit de partea vătămată A împotriva inculpatului.
Potrivit dispozițiilor art. 346.C.P.P. instanța a considerat că pretențiile civile față de inculpat tardiv formulate.
În baza art. 191.C.P.P. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar în baza art. 193.C.P.P. același inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor către partea civilă.
Reținând culpa sa personală, instanța de fond a obligat și partea civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat în ceea ce privește plângerea sa împotriva inculpatului.
Împotriva sentinței penale mai sus menționate, au declarat în termen legal, apel atât partea civilă A cât și Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaș.
Prin apelul formulat, Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediașa solicitat desființarea hotărârii atacate întrucât:
1. în mod greșit instanța de fond a considerat ca a intervenit prescripția răspunderii penale pentru inculpatul;
2. în mod greșit, instanța de fond nu a aplicat prevederile art. 13 Cod penal, privind legea penală mai favorabilă față de inculpatul;
3. în mod greșit, partea civilă Aaf ost obligat plata cheltuielilor judiciare către stat;
4. nu s-a făcut aplicarea expresă a dispozițiilor art.71 alin. 5 Cod penal în ceea ce îl privește pe inculpatul.
Prin calea de atac promovată, apelantul a solicitat desființarea sentinței atacate și aplicarea inculpatului a pedepsei cu închisoarea la limita ei maximă și cu executare în regim de detenție; sub aspectul laturii civile apelantul a solicitat acordarea de daune morale în cuantum de 40.000 euro, acordarea sumei precizate de 11.934 lei plus suma chitanțelor depuse la închiderea dezbaterilor cu titlu de despăgubiri materiale; a mai solicitat obligarea inculpatului la plata de despăgubiri periodice în sumă de 250 lei lunar (Adin salariul minim pe economie), și la plata cheltuielilor de judecată dovedite cu chitanțe, onorariu de avocat, cheltuieli cu deplasarea la instanță, etc.
La cererea părții civile instanța de apel a dispus efectuarea unui raport de expertiză medico-legală, în ale cărui concluzii se arată că urmare a traumatismului ocular drept perforant suferit, partea civilă prezintă sechele complexe la ochiul drept, cu pseudofakie - cristalin protezat; strabism divergent secundar, astigmatism miopie compus post operator, retină cu remanieri pigmentare în periferie; că pentru leziunile suferite a necesitat în timp repetate intervenții chirurgicale de specialitate, tratamente conservatoare periodice îndelungate; că sechelele complexe prezente la nivelul ochiului drept cu scăderea marcată a vederii, scădere ce nu mai poate fi recuperată având caracter definitiv și pentru care necesită în continuare corecție optică, reprezintă din punct de vedere medico-legal infirmitate parțială cu caracter permanent; că starea prezentă îi produce o scădere a capacității de muncă cu 50%, încadrabilă în gradul III de infirmitate (fila 174-177).
De asemenea, în cauză Spitalul Clinic de Urgență a precizat că nu se mai constituie parte civilă (fila 113), iar Spitalul Municipal Mediaș s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 501,33 RON plus dobânzile și penalitățile calculate până la stingerea datoriei (fila 111).
Prin decizia penală nr. 13/21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr- au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaș și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 452/08 septembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Mediaș, aceasta fiind desființată în parte cu următoarele consecințe:
A fost majorată pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul intimat la 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 alin.2 cod penal.
S-a dispus înlăturarea din sentința apelată a dispozițiilor art. 81-83 cod penal iar în baza art. 86/1, 86/2 cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare pe o durată de 5 ani și 6 luni, care constituie termen de încercare.
n baza art. 863Cp. impus ca pe durata termenului de încercare, intimatul - inculpat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciu de probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu;
b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
c) să comunice și justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice orice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 863al. 3 Cp. impus inculpatului să respecte obligația de a nu intra în legătură cu partea civilă
În baza art. 864Cp. a atras atenția intimatului - inculpat asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 al. 5 Cp. a dispus pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, suspendarea și a executării pedepsei accesorii.
A constatat că față de inculpatul, la data de 27.03.2007 a intervenit prescripția specială, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 al.l Cp. față de partea vătămată
A constatat lipsa calității procesuale a Sibiu și CJ. a municipiului B, iar în baza art. 313 din Legii nr. 95/2006 modificată prin nr.OUG 72/2006, a obligat inculpatul - intimat la plata sumei de 501,33 lei plus dobânzi și penalități calculate până la data plății, către Spitalul Municipal Mediaș.
A constatat că Spitalul Clinic de Urgențe B nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.
A majorat cuantumul despăgubirilor materiale la plata cărora a fost obligat inculpatul către partea civilă, de la suma de 4500 RON, la suma de 7992,0179 RON și majorat cuantumul daunelor morale de la 25.000 RON la 30.000 RON. A majorat cuantumul despăgubirilor periodice de la 100 lei lunar la 250 lei lunar începând cu 1 ianuarie 2008 și până la încetarea stării de nevoie sau alte dispoziții legale, urmând ca pentru perioada anterioară, respectiv din 27 septembrie 2002 până în 1 iunie 2004, inculpatul să achite lunar 30% din cuantumul venitului minim pe economie prevăzut în dispozițiile legale în vigoare aferente acestei perioade, iar începând cu 1 iunie 2004 până la 1 ianuarie 2008 inculpatul să achite lunar 50% din cuantumul venitului minim pe economie prevăzut în dispozițiile legale în vigoare aferente acestei perioade.
A înlăturat din sentința apelată, obligarea părții civile A la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 150 ROL, sumă care a rămas în sarcina statului potrivit art. 192 al. 3.
C.P.P.În baza art. 193.p Cod Penal, obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în apel către partea civilă A, în sumă de 1309,29 RON.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia inclusiv suma reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
În considerentele deciziei, Tribunalul a expus următoarele argumente:
nstanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt, care concordă cu probele administrate în cauză și a încadrat corect faptele comise de inculpat în textul de lege corespunzător.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului și a modalității de executare, instanța apreciază că judecătorul fondului nu a realizat o judicioasă aplicare a prevederilor art. 72, 52 Cp. Astfel, tribunalul a considerat că față
de limitele de pedeapsă fixate de legiuitor în partea specială a Codului penal (închisoare de al 2 la 10 ani ),
de pericolul concret ridicat al faptei comise de inculpat, determinat de modul și împrejurările de săvârșire a infracțiunii (incidentul fiind declanșat de o glumă a inculpatului ),
de urmările deosebit de grave care au fost produse (un tânăr în vârstă de 25 de ani agresat, și urmare a agresiunilor suferite, rămâne pentru tot restul vieții sale cu o infirmitate fizică permanentă și cu o capacitate de muncă redusă cu 50% ), mai ales prin raportare la motivul incidentului,
de persoana inculpatului - din cărui atitudine nu reiese că a conștientizat ori regretat săvârșirea faptei, având în vedere că nu a încercat să acopere din prejudiciile cauzate și nici măcar nu s-a prezentat în fața instanței, s-a impus majorarea pedepsei la care inculpatul a fost obligat prin sentința atacată.
Această majorare se impune în speță și pentru ca pedeapsa să își poată îndeplini dubla sa funcție - de a fi atât o măsură coercitivă, dar și un și un mijloc de îndreptare, reeducare, precum și dublul său scop - de a asigura prevenția specială, dar și pe cea generală.
Așa fiind, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a C.P.P. tribunalul a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaș și partea civilă A, și în consecință va desființa în parte sentința penală nr. 452/2006 a judecătoriei și judecând în fond:
A majorat pedeapsa la care inculpatul - intimat a fost condamnat prin sentința apelată pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal, de la 2 ani la2 ani și 6 luni închisoare.
Față de persoana inculpatului și pentru a se putea asigura îndeplinirea funcțiilor și scopurilor pedepsei, tribunalul a apreciat că în speță, dispozițiile art. 861Cod penal și următoarele - privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, reprezintă modalitatea cea mai oportună de executare a pedepsei aplicate inculpatului intimat. În aceste condiții, tribunalul a înlăturat dispozițiile art. 81 - 83 Cod penal din hotărârea atacată, iar în baza art. 861, 862Cod penal a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, pe o durată de 5 ani și 6 luni, care va constitui termenul de încercare.
Din această perspectivă, tribunalul a considerat că apelul promovat de partea civilă nu este fondat și nu se impune ca inculpatul să execute pedeapsa în regim de detenție, existând premise pentru a se aprecia că, prezenta condamnare și măsurile de supraveghere la care va fi obligat, vor constitui un avertisment pentru inculpat iar acesta nu va mai săvârși alte fapte de natură penală.
În temeiul prevăzut de art. 863Cod penal, se va impune inculpatului - intimat ca pe durata termenului de încercare, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu;
să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau
locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile precum și întoarcerea;
să comunice și justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice orice informații de natură a putea fi controlate mijloacele
lui de existență.
În conformitate cu dispozițiile art. 863alin. 3 Cod penal, a impus aceluiași inculpat să respecte obligația de a nu mai intra în legătură cu partea civilă, iar în baza art. 864Cod penal, raportat la art. 357.C.P.P. a atras atenția inculpatului - intimat, asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Tribunalul a constatat că motivul patru al apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaș este întemeiat și în consecință, în conformitate cu prevederile art. 71 alin. 5 Cod penal, va dispune ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, să fie suspendată și executarea pedepsei accesorii.
De asemenea, tribunalul a constatat că și primul motiv al apelului exercitat de Parchet este fondat, însă cu toate acestea, având în vedere că pe parcursul soluționării apelului, și termenul de prescripție specială prevăzut de art. 124 Cod penal s-a împlinit, s-a constata că față de inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 1 Cod penal în raport de partea vătămată A, a intervenit prescripția specială, la data de 27.03.2007.
Pe de altă parte, instanță constată că cel de al doilea motiv de apel al parchetului nu este întemeiat, și aceasta întrucât fapta dedusă judecății a fost comisă după modificarea art. 182 Cod penal prin Legea nr. 169/2002, și prin urmare dispozițiile art. 13 Cod penal nu sunt aplicabile, de la săvârșirea faptei și până la judecarea ei neintervenind mai multe legi penale. Iar faptul că în dispozitiv s-au menționat prev. art. 181 Cp. este o simplă eroare, întrucât în minută judecătorul în mod corect a indicat art. 182 Cp.
Sub aspectul laturii civile și în conformitate cu prevederile art. 313 din Lg. nr. 95/2006 modificată prin nr.OUG 72/2006, tribunalul a constatat lipsa calității procesuale active a SS ibiu și Sam unicipiului B, iar în baza textului legal anterior menționat, a obligat inculpatul - intimat la plata sumei de 501,33 lei plus dobânzile și penalitățile calculate până la data plății efective, către partea civilă Spitalul Municipal Mediaș.
Instanța de apel a mai constatat că Spitalul Clinic de Urgență
B nu s-a mai constituit parte civilă în cauză, întrucât partea civilă Aaa chitat despăgubirile solicitate de această instituție.
Referitor la pretențiile civile solicitate de apelantul A:
Coroborând toate înscrisurile doveditoare depuse de apelant atât la dosarul Judecătoriei ( și nu doar pe cele de la filele 638-657 astfel cum a menționat judecătorul fondului!), cât și în faza apelului, cu declarațiile martorilor audiați:, tribunalul a constatat că partea civilă a probat că a realizat cheltuieli în vederea tratării și recuperării sale medicale (medicamente, consultări și spitalizări, transport la diverse unități medicale etc.) în valoare de 7992,0179 RON.; iar declarațiile martorilor au fost avute în vedere tocmai prin raportare la înscrisurile existente la dosar. Și aceasta având în vedere faptul că, de exemplu sumele susținute că au fost achitate personalului medical cu titlu de mită (conform declarației martorului din dosarul de apel), nu pot fi acordate de instanță.
Așa fiind, tribunalul a majorat cuantumul despăgubirilor materiale la care a fost obligat inculpatul de la suma de 4500 RON la suma de 7992,01 RON, stabilită în mod cert, legal în cauză.
De asemenea luând în considerare, infirmitatea permanentă pe care a suferit-o partea civilă la o vârstă atât de tânără, consecințele grave ale faptei inculpatului asupra părții civile ( reducerea la J - cu caracter definitiv, a capacității sale de muncă, prejudiciul estetic și moral încercat), tribunalul a majorat și daunele morale la care inculpatul a fost obligat, de la 25000 RON la 30.000 RON.
În același timp, având în vedere că a fost redusă la J capacitatea de a munci a părții civile - o persoană tânără, la începutul carierei sale, luând n considerare și dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 1507 / decembrie 2007, tribunalul a majorat despăgubirile periodice la care a fost obligat inculpatul de la suma de 100 lei lunar la 250 lei lunar, începând cu data de 1 ianuarie 2008 și până la încetarea stării de nevoie sau alte dispoziții legale.
Pentru perioada anterioară, inculpatul a fost obligat să achite lunar în favoarea părții civile 30% din cuantumul salariului minim pe economie prevăzut în dispozițiile legale în vigoare pentru perioada 27 septembrie 2002 - 1 iunie 2004, și 50% din cuantumul venitului minim pe economie conform dispozițiilor legale în vigoare pentru perioada 1 iunie 2004 - 1 ianuarie 2008.
Împotriva deciziei au declarat recurs în termenul legal prev. de art. 385/3 pr.penală inculpatul și partea civilă aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie.
Partea civilă A, în memoriul scris depus la dosar, expune următoarele aspecte de nelegalitate și netemeinicie:
- în cauză se impune majorarea sancțiunii penale aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 alin.2 cod penal, sancțiune ce urmează a fi executată în regim de detenție;
- despăgubirile acordate cu titlu de daune morale sunt insuficiente și nu acoperă prejudiciul real încercat;
- daunele materiale acordate nur eflectă efortul financiar real depus de parte în vederea recuperării sale medicale.
Inculpatul nu a expus prin cererea de recurs sau separat prin memoriu, conform art. 385/10 pr.penală motivele căii de ataca de care a înțeles să uzeze.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport cu aspectele criticile expuse, da și din oficiu, în limitele impuse de art. 385/9 alin.3 pr.penală, Curtea constată următoarele:
1. Vizând recursul inculpatului, Curtea face precizarea, în urma examinării din oficiu a cauzei, că soluția instanței de apel este legală și temeinică.
2. Vinovăția inculpatului a fost în mod clar și neechivoc stabilită în considerarea ansamblului probator de la dosar, constând în rapoarte de expertiză medico legală, acte medicale, declarațiile părții vătămate, depoziții testimoniale,coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.
3. Faptei comise de inculpat i s-a dat o calificare juridică corespunzătoare, raportat la urmările concrete ale acesteia, consfințite de rapoartele de expertiză medico legală.
4. În mod corect, apreciază Curtea, instanța de apel a hotărât agravare a răspunderii penale a inculpatului, prin majorarea sancțiunii -penale aplicate la 2 ani și 6 luni închisoare și prin modificarea modalității de executare a pedepsei din art. 81 cod penal în art. 86/1 cod penal.
5. În cauză această agravare a fost impusă de rațiuni plauzibile, rațiuni ce țin atât de pericolul social concret al faptei comise, de urmările produse, cât și de considerente de eficiență a sancțiunii aplicate și a cărui scop preventiv și educativ se impune a fi atins în mod precumpănitor.
6. Curtea reține, la rândul său, că sancțiunea stabilită de instanța de apel este singura în măsură să ofere garanții reale cu privire la scopul impus de art. 52 cod penal și singura ce corespunde unei posibilități reale de reeducare a inculpatului.
7. Referitor la o eventuală agravare a răspunderii penale, chestiune aducă în discuție în calea de ataca a părții civile, Curtea face precizarea, așa cum a arătat mai sus, că sancțiunea stabilită de instanța de apel est una adecvată, ce corespunde pe deplin exigențelor prev. de art. 72 cod penal precum și posibilităților de reeducare a inculpatului.
8. Raportat la lucrările cauzei, Curtea reține că executarea efectivă a pedepsei de către inculpat nu este în folosul societății, în condițiile în care s-a probat că reeducarea se poate realiza și fără executare în regim privativ de libertate, și nici în interesul părții civile, care se impune a fi satisfăcută material prin asigurarea plății despăgubirilor civile stabilite de către instanță.
9. Referitor la critica adusă de partea civilă vizând cuantumul daunelor morale, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată.
Având în vedere sechelele permanente ale părții civile constatate prin acte medicale, faptul că datorită acestor incapacități partea civilă este privată de o viață normală, cu tot ceea ce decurge din aceasta (împiedicarea exercitării profesiei sale în condiții optime, participarea la activități de agrement specifice vârstei și dorințelor sale), Curtea apreciază că suma stabilită cu titlu de daune morale este insuficientă acoperirii prejudiciului moral încercat și nu reprezintă, fără echivoc, o satisfacție echitabilă ce se impune a fi acordată victimei.
Curtea apreciază că suma solicitată cu titlu de daune morale (40.000 ) este exagerată, ea neavând un corespondent real în actele și lucrările dosarului, însă în același tip apreciază că 40.000 lei ar reprezenta o satisfacție echitabilă acordată părții civile, aptă să atenueze prejudiciul moral încercat.
10. Referitor la critica adusă soluționării laturii civile a cauzei privind daunele materiale, Curtea constată că instanța de apel a dat o dezlegare corectă pricinii sub acest aspect, suma stabilită fiind conformă cu înscrisurile de la dosar.
O majorare a acestei sume nu este susținută de probele cauzei, și ar reprezenta o încălcare dispozițiilor art. 14.pr.penală.
Față de cele expuse mai sus, Curtea, conform art. 385/15 pct.2 lit.d pr.penală va admite recursul părții civile casând decizia atacată cu consecința majorării cuantumului daunelor morale la 40.000 lei.
În conformitate cu art. 385/15 pct. 1 lit.b pr.penală Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului, iar în baza art. 192 alin.2 pr.penală, acesta va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Vor fi menținute toate celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de partea civilă A împotriva deciziei penale nr. 13/21.01.2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
Casează decizia penală atacată numai sub aspectul laturii civile a cauzei, în sensul majorării daunelor morale acordate părții civile A la 40.000 RON.
Menține în rest toate celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva aceleiași decizii penale.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă pe inculpat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 3.04.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact. VV 2 ex/16.04.2008
,
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Mircea Bădilă, Maria Covaciu
