Vătămarea corporală gravă (art. 182). Încheierea /2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 182 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 4 martie 2009
PREȘEDINTE: Rusu Maria
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Frunză Sanda
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror.
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 233.A din 4 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția penală (dosar nr-).
La apelul nominal s-au prezentat inculpatul - recurent, asistat de avocat din oficiu, avocat din oficiu, care substituie pe avocat din oficiu, pentru inculpatul intimat lipsă, avocat, pentru inculpatul - intimat lipsă, partea civilă - intimată, asistat de avocat, care substituie pe avocat, lipsă fiind și partea civilă - intimată Spitalul Județean de urgență B, Autoritatea tutelară de pe lângă Consiliul Județean al Municipiului D și Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, constatând recursul în stare de judecată acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul - recurent solicită admiterea recursului, casarea deciziei și achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, deoarece nu a săvârșit fapta pentru care a fost condamnat. La pronunțarea deciziei instanța a înlăturat toate probele în favoarea sa fără a motiva acest lucru în vreun fel. Inculpatul nu a fost prezent la judecarea cauzei și consideră că singura sa vină este că s-a aflat la locul nepotrivit la data când s-a săvârșit infracțiunea.
Avocat, pentru inculpatul intimat, precizează că acesta nu a formulat recurs, dar în baza art.3857Cod procedură penală solicită extinderea recursului în sensul achitării și acestui inculpat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat.
Avocat, pentru inculpatul intimat, precizează de asemenea că nici acest inculpat nu a declarat recurs, dar în temeiul aceleiași articol solicită admiterea recursului declarat de inculpatul și să se extindă efectele și asupra acestui inculpat.
Avocat, pentru partea civilă - intimată, solicită respingerea recursului ca nefondat. Din întreg probatoriul existent la dosar a rezultat, fără putință de tăgadă, că inculpații sunt vinovați de săvârșirea infracțiunii pentru care au fost condamnați. De asemenea cuantumul daunelor stabilite este corect individualizat, avându-se în vedere suferința produsă. Solicită cheltuieli judiciare și depune în acest sens chitanță onorariu avocat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea deciziei recurate ca legală și temeinică. Din probatoriul administrat în cauză și din toate declarațiile date în dosar de ceilalți inculpați, prin care s-a arătat modalitatea în care s-a săvârșit infracțiunea, reiese că inculpatul a lovit partea vătămată cu o de baseball.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, precizează că este nevinovat, solicită admiterea recursului și este de acord cu concluziile avocatului.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri care au fost înregistrate pe sistem audio conform disp. art. 304 Cod procedură penală,
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru deliberare,
DISPUNE:
Amână pronunțarea pentru data de 17 martie 2009.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Dosar nr- - art. 182 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.16
Ședința publică din data de 17 martie 2009
Președinte - -
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 233.A din 4 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția penală (dosar nr-).
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 4 martie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 17 martie 2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dorohoi nr.848/P/2007 din 13 martie 2008, inculpații, și au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.182 alin.2 cod penal cu aplicarea art.99 alin.3 cod penal ( ) și 75 lit.c cod penal ( și ), constând în aceea că la data de 3 iunie 2007, în jurul orelor 03,00, l-au lovit cu pumnii, picioarele și cu corpuri contondente pe, cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 28-30 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în pericol.
Prin actul de sesizare s-a mai dispus în temeiul disp.art.262 pct.1 lit.a, 249 rap.la art.11 lit.b și art.10 lit.c, art.38 cod procedură penală scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru infracțiunea prev. de art.182 alin.2 cod penal, parte vătămată fiind, apreciindu-se că în cauză sunt aplicabile disp.art.10 lit.c cod procedură penală, întrucât din cercetările efectuate a rezultat că acest învinuit a coborât din mașină dar nu a lovit-o pe partea vătămată, aspect confirmat și de către declarațiile inculpaților, și. De asemenea s-a disjuns cauza în vederea efectuării de cercetări față de sub aspectul săvârșirii aceleiași infracțiuni motivat de faptul că învinuitul nu a putut fi audiat deoarece a plecat în Italia, fără a i se cunoaște adresa.
Prin sentința penală nr.396 din 19 iunie 2008 Judecătoria Dorohoia condamnat pe inculpații:
- pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.182 alin.2 cod penal cu aplicarea art.75 lit.c cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare;
- pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.182 alin.2 cod penal cu aplicarea art.75 lit.c cod penal și art.74 lit.c cod penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare;
- pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.182 alin.2 cod penal cu aplicarea art.99 alin.3 și 74 lit.c cod penal, la pedeapsa de 10 luni închisoare.
A interzis inculpaților în baza art.71 alin.2 cod penal exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b cod penal.
A suspendat condiționat în baza art.81 și 71 alin.final cod penal, executarea pedepsei pe termenul prevăzut de art.82 cod penal - în cazul primilor doi inculpați și în baza art.81 rap.la art.110 și 71 alin.final cod penal în cazul inculpatului, pe o perioadă de 2 ani.
S-au pus în vedere inculpaților prevederile art.83 cod penal.
Au fost obligați inculpații a plăti în solidar, părții civile, 3.500 lei daune materiale și deosebit 10.000 lei daune morale, Spitalului Județean de Urgențe "" B 2.161,475 lei cheltuieli de spitalizare, iar statului, fiecare câte 500 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 2/3 iunie 2007 s-a organizat o discotecă în satul, comuna, județul B, la care au participat și părțile. În jurul orelor 03,00, partea civilă împreună cu martorii și au plecat de la discotecă, iar la circa 100-200 de clădire, în apropierea casei martorei, au fost ajunși din urmă de mașina condusă de inculpatul în care se aflau inculpații, cât și fratele acestuia. Cum parbrizul mașinii a fost lovit de o piatră, cei 4 au coborât din mașină și, fără a verifica dacă a fost aruncată de partea civilă, l-au luat la bătaie pe acesta, lovindu-l cu pumnii, picioarele, ostrețe și bâte de baseball, până l-au lăsat fără conștiință. După ce s-au urcat în mașină și au mers circa 100. s-au întors și l-au luat din nou la bătaie, în același mod.
În urma probatoriului administrat, instanța de fond a apreciat ca fiind dovedită vinovăția celor trei inculpați în săvârșirea infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată.
Astfel, inculpații și și-au recunoscut faptele și chiar dacă inculpatul a susținut că este nevinovat, din declarațiile martorilor coroborate cu cele ale inculpaților, reiese că și el a lovit-o pe partea vătămată în două rânduri cu o de baseball.
În consecință, prima instanță i-a condamnat pe inculpați la pedepse cu închisoarea a căror executare a fost suspendată condiționat, la individualizarea judiciară ținând seama de împrejurările comiterii faptei și persoana inculpaților, cu referire la vârsta acestora, antecedentele penale și poziția procesuală avută.
Soluționând latura civilă a cauzei prima instanță i-a obligat pe inculpați, în solidar, să plătească cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate la Spitalul de Urgență B, precum și acesteia despăgubiri civile, constând în daune materiale și morale, de natură să acopere prejudiciul suferit, dovedit în limita sumei de 3.500 lei în ce privește daunele materiale și apreciat la suma de 10.000 lei privitor la daunele morale.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul susținând că este nevinovat și solicitând achitarea în temeiul dispozițiilor art.10 lit.c cod procedură penală, iar în subsidiar redozarea pedepsei, în sensul coborârii acesteia sub minimul prevăzut de lege.
Prin decizia penală nr.233 A din 4 decembrie 2008 Tribunalul Botoșania respins apelul ca nefondat, motivat de următoarele:
Deși inculpatul apelant a susținut că nu a participat la comiterea faptei, probatoriul administrat demonstrează contrariul. Astfel, inculpații și, precum și învinuitul au declarat că și inculpatul participat la săvârșirea faptei, declarațiile lor fiind concordante și nerelevând contradicții care să le pună sub semnul întrebării sinceritatea. Martorii audiați au arătat, de asemenea, că la săvârșirea faptei au participat patru persoane, că și inculpatul a coborât din autoturism. Inculpatul a invocat în apărarea sa declarațiile martorei, însă analizându-se cele două declarații date de martoră s-au constatat vădite contradicții. Astfel, în declarația dată în faza de urmărire penală (filele 22-23 dosar) martora a arătat că partea vătămată a fost lovită de, și, pe când în declarația dată în fața instanței (fila 123) a arătat că din autoturism au coborât patru persoane, printre care și inculpatul care s-a apropiat de partea vătămată. Tribunalul a reținut ca fiind corespunzătoare adevărului această din urmă declarație, deoarece se coroborează cu restul probatoriului administrat în cauză.
În ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, prima instanță a avut în vedere atât pericolul social ridicat al faptei (rezultând din împrejurările săvârșirii și urmările mai grave care se puteau produce), cât și persoana inculpatului, care a comis fapta împreună cu un minor și a avut o poziție procesuală nesinceră. Față de aceste împrejurări, s-a constatat că prima instanță a dat dovadă de o deosebită clemență, mai ales în condițiile în care a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, astfel încât criticile aduse sentinței sub acest aspect au fost apreciate ca nefondate.
Împotriva acestei decizii același inculpat a declarat recurs susținând că ambele hotărâri sunt nelegale și netemeinice deoarece nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, cele două instanțe înlăturând neîntemeiat probele care fac dovada că nu a agresat-o pe partea vătămată și anume declarațiile acesteia și ale martorei.
A mai arătat că singurele probe care îl inculpă sunt declarațiile inculpaților care însă nu se coroborează cu celelalte probe din dosar, aceștia având interesul ca răspunderea civilă să fie solidară, pentru a suporta mai ușor despăgubirile cerute de partea vătămată.
În consecință, a solicitat achitarea pe temeiul prevăzut de art.10 lit.c cod procedură penală și respingerea acțiunii civile exercitate de partea vătămată împotriva sa.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate în raport de actele și lucrările dosarului, în conformitate cu disp.art.385/6 alin.1 și 2 cod procedură penală, Curtea constată că este întemeiat, fiind dat cazul de casare prev. de art.385/9 pct.18 cod procedură penală.
La pronunțarea unei hotărâri de condamnare, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea asupra vinovăției inculpatului pe bază de probe certe, sigure și complete care să nu lase loc unei nesiguranțe, în caz contrar impunându-se a se da eficiență regulii potrivit căreia "orice îndoială este în favoarea inculpatului" (în dubio pro reo).
Această regulă reflectă modul în care principiul adevărului consacrat în art.3 cod procedură penală se regăsește în materia probațiunii, căci în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conține o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția în legătură cu fapta imputată, nu se poate forma convingerea că acea persoană a săvârșit acea faptă.
În speță, inculpatul a susținut constant că la data critică a fost prezent la locul faptei însă nu el a lovit-o pe partea vătămată, iar aceasta din urmă nu-l indică ca fiind autorul infracțiunii, precizând că a fost lovit de 4-5 persoane care au coborât dintr-o roșie și că l-ar putea recunoaște doar pe cel care l-a lovit primul cu pumnul în față, persoană care s-a dovedit ulterior a fi, după recunoașterea din grup, inculpatul.
În primele declarații olografe inculpații, și învinuitul (filele 40,49, 65 dosar ) afirmă că nici unul dintre ei nu au agresat pe partea vătămată în noaptea de 2/3 iunie 2007 și nici nu cunosc cine a lovit-o, pentru ca ulterior, după 6 luni de la incident, inculpații și să afirme că în noaptea critică împreună cu și au coborât din mașina condusă de, care a rămas la volan ei lovind-o pe partea vătămată cu pumnii și picioarele, iar cu o. Cei doi au mai arătat că s-au urcat apoi în mașină, iar la scurt timp au coborât din nou, lovind-o pe partea vătămată, inculpații și și cu o, învinuitul susținând că el nu a lovit-o pe partea vătămată dar că, în primul incident, inculpatul a lovit-o cu bâta.
Aceste declarații contradictorii nu se coroborează cu depozițiile martorului ocular, probe care au stat la baza reținerii vinovăției inculpatului recurent, această martoră declarând că l-a văzut pe inculpatul la fața locului dar că nu avea nimic în mână și nu a văzut ca acesta să o lovească pe partea vătămată.
Mai mult, afirmă că a doua oară când inculpații au coborât din mașină, partea vătămată care între timp leșinase, nu a mai fost lovită (fila 22 dosar, fila 123 dosar fond).
Nici martorii și nu îl indică pe inculpatul ca participant la comiterea infracțiunii asupra părții vătămate (filele 15-21 dosar 124-125 dosar fond). De altfel, inculpatul i-a transportat ocazional în acea seară pe inculpații și, precum și pe învinuiții și, nefăcând parte din anturajul acestora.
În aceste condiții, singurul fapt dovedit cu certitudine privitor la persoana inculpatului este prezența sa la locul săvârșirii infracțiunii nu și împrejurarea că a agresat-o pe partea vătămată. îndoială în ce privește vinovăția sa, soluția corectă ce se impune în cauză, este cea a achitării sale pe temeiul prev. de art.10 lit.c cod procedură penală.
Pe cale de consecință, acțiunea civilă promovată de Spitalul județean de urgență B și partea civilă împotriva acestui inculpat, se constată a fi nefondată întrucât, potrivit art.346 alin.3 cod procedură penală, nu pot fi acordate despăgubiri când achitarea s-a pronunțat pentru că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.
Față de motivele arătate, Curtea, constatând că recursul este fondat, îl va admite, în temeiul disp.art.385/15 pct.2 lit.b cod procedură penală, va casa în totalitate decizia tribunalului și în parte sentința primei instanțe, respectiv numai în ce privește pe inculpatul și în rejudecare îl va achita pe acesta pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă în încadrarea juridică prev. de art.182 alin.2 cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c cod penal, în baza disp.art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c cod procedură penală.
Acțiunea civilă promovată de partea vătămată va fi respinsă privitor la acest inculpat, urmând a se înlătura din hotărârea instanței de fond dispozițiile referitoare la obligarea acestuia la plata cheltuielilor de spitalizare și a despăgubirilor civile, care rămân în sarcina celorlalți inculpați pentru care soluția de condamnare este definitivă. Privitor la obligația inculpatului recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, din cele trei instanțe, se vor aplica dispozițiile art.192 alin.3 cod procedură penală, în sensul că acestea vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.233A din 4 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-.
Casează în totalitate decizia penală menționată și în parte sentința penală nr.396 din 19 iunie 2008 Judecătoriei Dorohoi și în rejudecare:
În temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c cod procedură penală, achită pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art.182 alin.2 cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c cod penal.
Înlătură din sentință următoarele dispoziții privind pe acest inculpat:
- de condamnare și de aplicare a dispozițiilor art.71 alin.2 și alineat final, art.81 și urm.cod penal;
- de obligare în solidar cu ceilalți inculpați, la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor de spitalizare;
- de obligare la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare de la judecata în fond privind pe inculpatul și cele din apel rămân în sarcina statului, inclusiv onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, ce vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului, din care suma de 800 lei reprezentând onorarii apărători oficiu pentru inculpați va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pt.președinte complet
aflat în semnează
Președinte instanță
Red.
Tehnodact.
Jud.fond:
Jud.apel:
2 ex. 27.03.2009
Președinte:Rusu MariaJudecători:Rusu Maria, Maierean Ana, Frunză Sanda
