Vătămarea corporală gravă (art. 182). Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
( 585/2009 )
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 4 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 3: Simona Cîrnaru
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatulGîmpotriva sentinței penale nr. 55 din 22 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Oltenița în dosarul nr- și a deciziei penale nr. 40/A din 27 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurentul inculpat G personal și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 68282 emisă de Baroul București - Cabinet Individual și intimata - moștenitor al părții civile -, lipsind intimatele părți civile SPITALUL DE PNEUMOFTIZIOLOGIE C și SPITALUL MUNICIPAL OLTENIȚA și intimații moștenitori ai părții civile - și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că la dosar a fost atașat un certificat emis de Camera Notarilor Publici din C din care rezultă că nu a fost înregistrată procedura succesorală privind pe defunctul.
De asemenea, se învederează că nu s-au primit relațiile solicitate din partea Consiliului Local al comunei, județ C, respectiv copie de pe actul de deces al părții civile.
Intimata - moștenitor al părții civile -depune la dosar copie de pe actul de deces al părții civile.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentuluiinculpat având cuvântul, arată că în drept recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală și solicită - în temeiul art. 385/15 pct.2 lit. b Cod procedură penală - admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.c Cod procedură penală și pe cale de consecință, respingerea acțiunii civile în temeiul art.346 alin. 3 Cod procedură penală.
Astfel, solicită a se observa că instanța de fond a admis numai probele solicitate de parchet, respingându-se, fără nici o motivație temeinică probele solicitate în apărare. În fața instanței de apel s-au admis probele solicitate în apărare, dar acestora nu li s-a dat nici eficiență juridică. A fost audiată martora - ce a declarat că la momentul incidentului partea vătămată se afla în stare de ebrietate, lucru foarte important în cauză, dar despre declarația acesteia instanța de apel nu a făcut nici o referire în hotărârea pronunțată.
De asemenea, a fost depus la dosar un înscris emis de Primăria din care rezultă că în luna octombrie 2006 iluminatul public era programat să funcționeze între orele 19,00 - 06,00 conform unui ceas programator montant la transformatoarele din localitate, însă instanța de apel nu a reținut acest înscris.
Apreciindu-se în mod greșit probatoriul administrat în cauză, s-a ajuns la o concluzie total eronată, astfel că solicită instanței de recurs reaprecierea probatoriului, în sensul reținerii dubiului asupra evenimentelor ce au avut loc.
În fața instanței de apel s-a admis proba cu expertiză, probă ce nu a fost admisă de instanța de fond. Prima instanță a luat în considerare un raport de constatare medico - legală, ce nu are nici o legătură cu expertiza, fiind două instituții total diferite. Mai mult decât atât, raportul de constatare medico - legală era întocmit de medicul legist care eliberase certificatul medico - legal, (situație de incompatibilitate) și care nici nu avea calitate de expert.În fața instanței de apel s-a admis efectuarea acestei expertize, dar partea vătămată nu
s-a prezentat în vederea expertizării, administrându-se doar niște adeverințe medicale, care nu au ștampilă și nu sunt înregistrate, astfel că se poate observa lipsa condițiilor de formă pentru emiterea unui act legal. În continuare solicită a se observa că expertiza medico - legală administrată nu duce la nici o concluzie certă. Din coroborarea materialului probator administrat în cauză nu rezultă nici o probă certă de vinovăție a inculpatului.
În subsidiar, pe latura civilă a cauzei, solicită a se observa că instanța de apel a menținut în mod greșit motivația instanței de fond. Din întreg materialul probator administrat pe latură civilă rezultă că despăgubirile materiale nu sunt dovedite în condițiile art.1169 Cod civil.S-au administrat o serie de bonuri, ce nu au nici un fel de ștampilă și nu sunt datate, astfel că nu pot duce la concluzia că se circumscriu perioadei în care a avut loc incidentul. Mai mult decât atât, a învederat atât instanței de fond, cât și instanței de apel că s-au administrat bonuri fiscale privind alimentare cu benzină - ce însumau 240 lei - în condițiile în care benzina a fost cheltuită pentru a se cumpăra medicamente în valoare de 50 lei. Tot în mod nelegal și netemeinic, în temeiul art. 193 alin. 2 Cod procedură penală s-au admis pe latura civilă cheltuielile ocazionate de spitalizarea părții vătămate, în condițiile în care Spitalul de Pneumoftiziologie C nu s-a constituit parte civilă în cauză întrucât partea vătămată a fost internată în această unitate pentru tratament TBC, afecțiune de care partea vătămată suferea de foarte multă vreme.
Față de cele arătate mai sus și avându-se în vedere și motivele de recurs dezvoltate în scris și depuse la dosar, solicită admiterea recursului și - în principal - achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.c Cod procedură penală și pe cale de consecință, respingerea acțiunii civile în temeiul art.346 alin. 3 Cod procedură penală.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, susține că vinovăția inculpatului rezultă din coroborarea mijloacele de probă administrate în cauză. În urma loviturilor aplicate de inculpat partea vătămată s-a dezechilibrat și a căzut, iar în urma precipitării - și datorită vârstei acesteia - au rezultat leziuni ce au necesitat pentru vindecare 80-90 zile îngrijiri medicale.
Cu privire la aspectul iluminatului public arată că din depozițiile martorilor și ale inculpatului rezultă că în momentul săvârșirii faptei era suficientă lumină ă pentru ca martorii să poată observa desfășurarea evenimentelor.
De asemenea, în mod corect instanța a înlăturat apărarea inculpatului în sensul că partea vătămată se află sub influența băuturilor alcoolice și datorită acestui fapt s-a împiedicat și a căzut, în urma căderii, rezultând leziunile.
În subsidiar s-a solicitat reducerea cuantumului despăgubirilor acordate părții civile, dar această cerere formulată de apărătorul recurentului inculpat nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală.
Pe cale de consecință solicită respingerea recursului declarat de inculpat.
Intimata - moștenitor al părții civile -arată că partea vătămată nu se afla sub influența băuturilor alcoolice și solicită respingerea recursului inculpatului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales și se consideră nevinovat. De asemenea, mai susține că nu a împins partea vătămată, care se afla în stare de ebrietate.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE
Amână pronunțarea la 11 mai 2009.
Dată în ședință publică azi, 4 mai 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
( 585/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR. 707
Ședința publică de la 11 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatulGîmpotriva sentinței penale nr. 55 din 22 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Oltenița în dosarul nr- și a deciziei penale nr. 40/A din 27 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 4 mai 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 11 mai 2009 când, în aceiași compunere, a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Constată următoarele:
Prinsentința penală nr. 55/22.02.2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Oltenițaa dispus următoarele:
În baza art. 182 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.74 raportat la art.76 lit.d Cod penal, a fost condamnat inculpatul G, la o pedeapsă de 8 luni închisoare.
În temeiul art.71 alin.1 și 2 Cod penal i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal.
În temeiul art.81 alin.1, art.82 alin.1 și art.71 alin.5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii și a pedepsei accesorii pe o perioadă de 2 ani și 8 luni ce constituie termen de încercare. S-au pus în vedere inculpatului disp.art.83 Cod penal.
A fost obligat inculpatul la450 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul de
În temeiul art.346 alin.1 Cod penal raportat la art.14 alin.3 lit.b Cod penal cu aplicarea art.998 cod civil a fost admisă în parte cererea de despăgubiri civile formulată de partea vătămată.
A fost obligat inculpatul la 11172,14 lei despăgubiri civile către partea civilă din care 10.000 lei daune morale și 1172,14 lei daune materiale.
În temeiul art.193 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat la 300 lei cheltuieli judiciare către partea civilă, reprezentând onorariu avocat.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în seara zilei de 26.10.2006, inculpatul sub pretextul că partea civilă și-ar fi făcut necesitățile fiziologice în poarta locuinței sale, i-a aplicat o lovitură în zona feței, lovitură în urma căreia, partea civilă a căzut, suferind o fractură de col femural drept, pentru care a necesitat un număr de 80-90 zile îngrijiri medicale.
Atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată inculpatul a avut o atitudine nesinceră, nerecunoscând săvârșirea faptei, susținând că el doar i-a reproșat părții civile comportamentul acestuia, în sensul că își satisfăcea necesitățile în poarta locuinței sale și că cel din urmă drept răspuns l-a injuriat și în timp ce se îndepărta, mergând cu spatele s-a împiedicat și a căzut. Declarațiile inculpatului sunt însă infirmate de probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor oculari, și, din care rezultă că acesta i-a aplicat o lovitură în zona feței părții civile, lovitură în urma căreia acesta a căzut pe un drum cu piatră și nu s-a mai putut ridica, acuzând dureri în zona șoldului drept, ele fiind cele care l-au ridicat și 1-au dus acasă.
Martorele au declarat ca în seara zilei de 26.10.2006 în jurul orelor 17,00 - 18,00 se aflau în poarta locuinței martorei. La un moment dat pe lângă grupul lor a trecut partea civilă, care nu era în stare de ebrietate, le-a salutat și s-a îndepărtat către locuința lui. In urma acestuia a trecut și inculpatul împreună cu soția sa, ambii fiind cu bicicletele. Soția inculpatului martora, a rămas în urma soțului ei întrucât ieșit în față un copil. La scurt timp după ce inculpatul a trecut de grupul de femei la distanță de circa 10-15, de locul, unde se aflau; mai exact în poarta locuinței inculpatului au auzit când acesta îl înjura pe partea civilă și au văzut când i-a aplicat o lovitură cu palma în zona feței, lovitura în urma căreia a căzut pe drumul pavat cu piatră, inculpatul reproșându-i că și-a satisfăcut necesitățile fiziologice în poarta locuinței sale. In urma loviturii, partea civilă nu s-a mai putut ridica și a strigat după ajutor. Văzând cele întâmplate cele trei martore i-au sărit în ajutor, l-au ridicat și l-au dus acasă, acesta fiind neam cu inculpatul. De asemenea martorele au declarat că în fața porții inculpatului era o de coceni, însă incidentul s-a petrecut în drum, iar afară nu se întunecase.
Totodată au mai declarat că, în momentul când l-au ridicat pe partea civilă au constat că acesta nu era băut, fapt confirmat și de martorul, și că nu avea pantalonii dați jos de pe el și nici măcar nu era descheiat.
Aceste declarații in firmă apărarea inculpatului în sensul că l-a surprins pe partea civilă satisfăcându-și necesitățile în poarta locuinței sale și că acesta, la reproșurile sale justificate l-ar fi înjurat și i-ar fi aruncat chiar hârtia folosită în față. Așa cum rezultă din declarațiile părților și ale martorilor între momentul în care partea civilă a trecut pe lângă grupul de femei și momentul în care pe lângă același grup a trecut inculpatul și s-a produs incidentul a trecut un interval de timp scurt, distanța dintre locul unde se aflau martorii și locul incidentului fiind de 10 - 15, fapt ce nu ar fi făcut posibilă atitudinea părții civile, martorii care au ajuns imediat după ce acesta a căzut în urma loviturii aplicate de inculpat, declarând că nu era nici măcar descheiat la pantaloni. Mai mult, însăși inculpatul recunoaște că partea civilă se deplasa șchiopătând, având o tijă metalică la picior. Raportat la această împrejurare, rezultă și din actele medicale aflate la dosar, acte din care rezulta că partea civilă a suferit o fractură de doi femural stâng și o intervenție chirurgicală in anul 2003, declarația inculpatului va fi înlăturată ca mincinoasă și va fi considerată ca fiind dată pro-cauza.
Pentru martorii audiați, în faza de urmărire penală, martora, care inițial a declarat că a văzut când inculpatul i-a dat o palmă părții civile, în faza de cercetare judecătorească a revenit asupra acestei declarații arătând că nu a văzut acest moment ci numai când partea civila era căzut și striga după ajutor. Instanța a reținut însă declarația pe care aceasta a dat-o în fața organelor de poliție la data de 07.11.2006 această declarație fiind confirmată și de celelalte probe existente în cauză, chiar dacă aceasta contrazice depoziția anterioară - împrejurare frecvent întâlnită - cu atât mai mult cu cât nu există o preferință legală între declarațiile date într-o anumită fază a procesului penal (faza de urmărire sau de judecată) forța probantă a mărturiei fiind impusă de ansamblul probatoriului.
In apărarea sa inculpatul a propus ca martoră și pe care a declarat că în urmă cu un an sau doi de sărbătoarea de Sf., se afla în poarta locuinței sale împreună cu martorele, fiica sa, și. Pe lângă ele a trecut partea civilă care avea un în mână și după 5 minute a auzit cum acesta se certa cu inculpatul, la o distanță de circa 10 de locul unde se afla, dar nu a auzit ce-și spuneau. De asemenea martora a declarat că ea nu a văzut dacă inculpatul a lovit sau nu pe partea civilă, dar a văzut când acesta a fost transportat la spital chiar de către polițistul din comună. Declarația martorei în sensul că partea civilă a trecut pe lângă grupul de femei deplasându-se cu ajutorul unui va fi înlăturata ca mincinoasă, deoarece nici unul din martorii audiați și nici inculpatul nu au relatat acest aspect.
In apărare inculpatul a mai susținut că martorele nu aveau cum să vadă incidentul deoarece iluminatul public nu era aprins, acesta funcționând în luna octombrie între orele 19,00-06,00 conform adresei nr.5608/22.10.2007 a Primăriei. Este de observat că la adresa inculpatului înregistrată sub nr 5608/22.10.2007, Primăria comunei i-a comunicat faptul că în luna octombrie iluminatul public este programat să funcționeze între orele menționate conform unui ceas programator montat la transformatoarele din localitate, însă nu se precizează dacă programul era același și în luna octombrie 2006 și dacă la acel, moment erau montate acele ceasuri programatoare.
Pe de altă parte, din declarațiile martorilor rezultă că incidentul s-a petrecut în jurul orelor 17,30 - 18,00 când afara era amurg, fapt confirmat și de inculpat în declarația dată în faza instrumentării (fila 25) și după consumarea acestuia s-a aprins iluminatul public, respectiv după ce l-au dus acasă pe partea civilă. Oricum, din declarațiile date atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, rezultă fără dubiu că martorele au văzut când inculpatul 1-a lovit pe partea civilă. Martorele și, soția inculpatului au declarat că nu au văzut dacă inculpatul a lovit-o sau nu pe partea civilă și nu că nu a lovit- Soția inculpatului nici nu avea cum să vadă pentru că așa cum a declarat, ea a rămas în urma acestuia, iar când a ajuns în dreptul locuinței sale incidentul se consumase, auzindu-1 doar pe soțul ei reproșându-i părții civile că și-a făcut necesitățile fiziologice pe cocenii lor.
In apărare inculpatul a mai solicitat și efectuarea unei expertize medico legale, motivat de faptul că în cauză au fost efectuate mai multe rapoarte de constatare medico-legală iar mediul legist nu a avut în vedere și fondul patologic preexistent traumatismului, probă respinsa de instanță pe următoarele considerente: prin certificatul medico-legal nr 891/16.11.2006 eliberat de C s-a constat că în perioada 27.10 - 01.11.2006 partea civilă a fost internată la Spitalul de Pneumofiziologie C cu diagnosticul: " TBC pulmonar sec. fribră-nodular poliulcerată; fractură col femural drept" conform biletului de ieșire ( 954) concluzionând că aceasta prezintă leziuni ce pot data din 26.10.2006 produs prin lovire cu și de corpuri dure și necesită 80 - 90 de zile de îngrijiri medicale.
La data de 11.01.2007 prin adresa nr 1675 Postul de Poliție a solicitat efectuarea în cauză a unei constatări medico-legale de către C având ca obiective: care este natura leziunilor constatate, mecanismul de producere și data survenirii acestora; dacă fapta produs vreuna din consecințele prev.deart.182 alin.2 Cod penal și care este numărul total de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea părții civile.
Serviciul de Medicină Legală C și-a intitulat lucrarea "Raport de constatare medico-legală" însă l-a denumit expertiză, în însăși cuprinsul acestuia a menționat "" și a concluzionat că partea civilă are mers dificil, sprijinit în cadru metalic, necesită 80-90 zile îngrijiri medicale, că leziunile de violență nu au pus în primejdie viața victimei iar pentru stabilirea unei eventuale infirmități fizice permanente a recomandat recontrol la 6 luni de la debut.
La data de 7.03.2007 partea civilă a fost examinată conform recomandării medicului legist, concluziile raportului fiind că leziunile de violență s-au putut produce atât prin cădere urmată de lovire de corp dur și prin lovire - cădere urmată de lovire cu corp dur.
La data de 7.06.2007 partea civilă fost din nou examinat de medicul legist care menținut concluziile enumerate în rapoartele de expertiză medico-legală nr.57 din 17.01.2007 și 225/7.03.2007 cu precizarea că, fără a exclude căderea urmată de lovire de corp dur, leziunile de violență au putut fi produse prin lovire-cădere urmată de lovire de corp dur.
Din cuprinsul acestor rapoarte a rezultat că medicul legist avut în vedere toate actele medicale pus le dispoziție de partea civilă și organul de urmărire penală răspunzând obiectivelor stabilite de acesta.
Față de cele reținute mai sus, instanța a apreciat că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, neexistând îndoieli cu privire la aceasta. Apărarea inculpatului din faza de urmărire penală și din faza de judecată nu este susținută de nici o piesă de la dosar, acesta încercând să in ducă în eroare instanța și să împiedice aflarea adevărului și si stabilirea situației de fapt reale.
In drept, fapta inculpatului astfel cum a fost descrisă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art 182 al 1 Cod penal.
La individualizarea pedepsei aplicate instanța a avut în vedere criteriile generale prev de art 72 Cod penal și a ținut seama în acest sens de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru infracțiunea săvârșită, de gradul de pericol social apreciat în concret rezultat din modul săvârșirii acestuia, circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, persoana inculpatului, conduita acestuia pe tot parcursul procesului penal caracterizată într-o atitudine nesinceră, de negarea săvârșirii faptei, fără a produce însă probe care să-i susțină apărarea, lipsa antecedentelor penale, precum și de celelalte aspecte de fapt reținute și care conturează personalitatea inculpatului.
Conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea faptei și atitudinea acestuia după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea sa în fața autorităților, vor fi apreciate de instanță ca circumstanțe atenuante în condițiile art 74 Cod penal, astfel că pedeapsa aplicată va fi coborâtă sub minimul special prevăzut de lege conform art 76 Cod penal.
Din probele administrate a rezultat că urmare a leziunilor suferite în urma săvârșirii infracțiunii de către inculpat, partea civilă a făcut o serie de cheltuieli cu transportul la medic, tratament și pentru plata muncilor în gospodărie efectuate de alte persoane, întrucât el nu s-a mai putut ocupa de acestea, deplasându-se cu ajutorul unui cadru metalic.
Referitor la daunele morale, față de împrejurarea ca inculpatul a lovit partea civilă cauzându-i leziuni corporale pentru care a avut nevoie de îngrijiri medicale de 80-90 de zile, iar ca urmare a agresiunii a fost internat și în spital, se impune acordarea unor astfel de daune care sa-i ofere o satisfacție și o ușurare pentru suferințele îndurate. De asemenea, Recomandările Consiliului Europei din 1969 de la subliniază, între altele, că principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de da o compensare victimei.
Din probele administrate în cauză a rezultat că, pe lângă daunele patrimoniale suferite de partea civilă, au existat și prejudicii morale decurgând din internarea în spital, traumele fizice și psihice suferite, sechele postraumatice care afectează negativ participarea părții civile la viața socială și de familie, comparativ cu situația sa anterioară vătămării produse prin fapta ilicită a inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal,inculpatul, care a criticat soluția instanței pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond a încălcat dispozițiile legale care reglementează desfășurarea procesului penal și aflarea adevărului, în sensul că a respins cererea sa de probatoriu formulată în cursul judecății și nu a audiat partea vătămată, martori și nu s-a efectuat o cercetare la fața locului.
Totodată, inculpatul a arătat că probatoriul existent în cauză a fost greșit apreciat, deoarece nu s-au avut în vedere contradicțiile între declarațiile martorelor sub aspectul distanței dintre locul în care acestea se aflau și locul incidentului, solicitând să se dispună achitarea sa întrucât nu a săvârșit fapta dedusă judecății.
Pe latură civilă, inculpatul Gai nvocat faptul că daunele materiale nu au fost dovedite în cauză, iar daunele morale au fost stabilite într-un cuantum nejustificat de mare.
Prindecizia penală nr. 40/A/27.02.2009, Tribunalul Călărașia respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G, reținând că probele administrate în cauză confirmă cu certitudine vinovăția inculpatului.
Astfel, deși inculpatul a susținut că nu i-au fost administrate probatoriile solicitate, Ia instanța de fond au fost audiați martori în prezența inculpatului și a apărătorului lui și au avut posibilitatea de a pune întrebări, motiv pentru care în faza de apel această probă testimonială a fost respinsă.
De asemenea, a fost respinsă tot în faza de apel și audierea părții vătămate față de faptul că aceasta este netransportabilă, aspect confirmat și de soția părții vătămate precum și de raportul de nouă expertiză medico-legală care a fost efectuată în lipsa părții vătămate, netransportabilă (numai pe actele medicale existente la dosar), totodată și cercetarea la fața locului a fost respinsă față de stadiul procesual dar și de probele făcute în apel, la cererea apelantului inculpat
A fost admisă în faza de apel efectuarea unei expertize medico-legale de către INML " Minovici" B, cu obiectivele precizate de către inculpat, prin apărător, iar din concluziile acestui raport rezultă că pe fondul patologic preexistent (osteoporoză) între traumatism și producerea fracturii de șold există o legătură de cauzalitate directă condiționată în sensul că patologia antecedență traumatismului favorizează apariția fracturilor chiar și în condițiile unor traumatisme de intensitate mai scăzută. Partea vătămată necesită 80-90 zile de îngrijiri medicale, iar între fractura de col femural și consolidarea vicioasă consemnată în actele medicale există o legătură de cauzalitate directă.
Acest raport de nouă expertiză medico-legală a fost avizat de către Comisia de avizare de control de pe lângă
Fată de aceste probatorii tribunalul constată că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii.
Inculpatul a precizat că l-a surprins pe în fața porții sale în timp ce-și satisfăcea necesitățile fiziologice, fapt pentru care l-a admonestat. Partea vătămată s-a ridicat, l-a înjurat și a încercat să se îndepărteze mergând cu spatele, moment în care datorită stării de ebrietate în care se afla s-a împiedicat și a căzut.
Declarația inculpatului nu se coroborează cu depozițiile martorelor oculare, și din care rezultă că partea vătămată a căzut ca urmare a loviturii aplicată de către inculpat. Incidentul s-a produs la 10- 15 metri distanță de locul în care se aflau martorele, la scurt timp după ce partea vătămată a trecut de grupul acestora și nu se afla sub influența băuturilor alcoolice. Tot aceste martore mai arată că inculpatul a trecut de ele iar în poarta locuinței lui au auzit când acesta îi adresa injurii părții vătămate și au văzut când i-a aplicat o lovitură cu palma în zona feței, lovitură în urma căreia partea vătămată a căzut, inculpatul reproșându-i că și-a satisfăcut necesitățile fiziologice în poarta locuinței sale. Partea vătămată nu s-a putut ridica strigând după ajutor, iar cele trei martore l-au ridicat și l-au dus acasă. Incidentul s-a petrecut în drum, iar afară nu se întunecase.
Chiar dacă martora a revenit asupra declarației date în fața organelor de poliție această declarație, totuși, este confirmată de celelalte probe existente în cauză.
A mai susținut inculpatul că martorele nu aveau cum să vadă incidentul deoarece iluminatul public nu era aprins, acesta funcționând în luna octombrie între orele 19,00-06,00.
Din adresa Primăriei din 2007 rezultă faptul că în luna octombrie iluminatul public era programat să funcționeze între orele menționate conform unui ceas programator montat la transformatoarele din localitate, însă nu s-a precizat de către primărie dacă programul era același și în luna octombrie 2006.
Din declarațiile martorilor rezultă că incidentul s-a petrecut în jurul orelor 17,30-18,00 când afară era amurg, aspect confirmat de altfel și de către inculpat și după incident s-a aprins iluminatul public, respectiv după ce au dus-o acasă pe partea vătămată.
Totodată martora și au declarat că nu au văzut dacă inculpatul ar fi lovit-o pe partea vătămată și nu că nu a lovit-
Nici inculpatul și nici martorii nu au declarat că partea vătămată se deplasa cu ajutorul unui.
Prin urmare, din analiza și coroborarea probelor administrate rezultă indubitabil că în seara zilei de 26.10.2006 inculpatul, sub pretextul că partea vătămată și-ar fi făcut necesitățile fiziologice în poarta locuinței sale, i-a aplicat o lovitură în zona feței în urma căreia partea vătămată a căzut suferind o fractură de col femural pentru care a necesitat un număr de 80-90 de zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma praeterintenție, respectiv a acționat cu intenția de a lovi, dar s-a produs rezultatul mai grav din culpă, deși acesta trebuia și putea să prevadă rezultatul faptei sale.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, tribunalul a constatat că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, partea vătămată făcând o serie de cheltuieli cu transportul și tratament, aceasta deplasându-se cu ajutorul unui cadru metalic.
Și în ceea ce privește daunele morale tribunalul a constatat că suma acordată cu acest titlu nu reprezintă o îmbogățire fără just temei față de numărul de zile de îngrijiri medicale ca urmare a agresiunii și care sunt menite să acopere suferințele fizice și psihice suferite, având rolul de a da o compensare.
Împotriva ambelor hotărâri a formulat recurs, în termen legal,inculpatul, care a criticat soluțiile instanțelor din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 18.
C.P.P.În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul a arătat că instanța de apel nu și-a exercitat în mod activ atribuțiile legale în vederea aflării adevărului, respectiv nu a dat eficiență juridică probelor administrate în faza de apel, care întăreau puternicul dubiu existent cu privire la săvârșirea infracțiunii de către recurent, cu consecințe asupra stării reale de fapt.
Astfel, instanța de apel nu a avut în vedere declarația martorei, din care reiese că partea vătămată s-a aflat sub influența băuturilor alcoolice la momentul incidentului și nu a reținut nici adresa Primăriei din care rezultă că, în luna octombrie 2006, iluminatul public funcționa între orele 19,00 - 06,00, aspect important în aprecierea veridicității declarațiilor martorilor cu privire la ora incidentului și posibilitatea reală a acestora de a-l observa. De altfel, inculpatul a arătat că ora la care s-a desfășurat incidentul și distanța la care se aflau persoanele audiate au fost reținute eronat, existând o serie de inadvertențe de natură a crea îndoială asupra realității susținerilor martorilor și vinovăției inculpatului.
Pe de altă parte, recurentul a invocat și neaudierea părții vătămate, soluție adoptată de către instanța de apel cu motivarea că este netransportabilă, precum și neefectuarea unei cercetări la fața locului, probe necesare pentru lămurirea contradicțiilor existente sub aspectul locului, momentului și împrejurărilor comiterii faptei.
Recurentul-inculpat a criticat hotărârile și din perspectiva greșitei aprecieri a declarațiilor martorilor audiați în cauză (în sensul neluării în considerare a contradicțiilor existente între acestea), dar și a concluziilor de probabilitate ale raportului de expertiză medico-legală, care întăresc dubiul ce rezultă din întreg probatoriul existent la dosar.
Drept urmare, recurentul-inculpat a solicitat aplicarea principiuluiin dubio pro reoși achitarea sa, conform art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c
C.P.P.Pe latură civilă, inculpatul Gaa rătat că soluția dispusă este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 1169 civ. referitoare la obligația dovedirii daunelor materiale. Astfel, biletele de călătorie depuse la dosar nu au înregistrată nicio dată de referință pentru a fi circumscrise perioadei de după 16.10.2006, iar din examinarea declarațiilor martorilor și G rezultă cheltuieli de transport efectuate de partea vătămată în cuantum de cel mult 240 lei, plătite din suma de 800 lei împrumutată părții văătmate de cel de-al doilea martor.
Totodată, recurentul a arătat că în mod nelegal instanța de fond a dispus obligarea sa la plata sumei de 450 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul de C, în condițiile în care spitalul nu s-a constituit parte civilă, iar cheltuielile ocazionate de spitalizarea părții vătămate au fost efectuate pentru tratamentul TBC-ului.
Recurentul-inculpat a apreciat că și cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat este nejustificat de mare, având în vedere că spitalizarea sa nu s-a datorat fracturii, iar sechelele posttraumatice care au afectat negativ participarea părții vătămate la viața de familie nu au fost dovedite în cauză.
Pe parcursul soluționării recursului, Curtea a constatat că partea vătămată a decedat (la data de 01.03.2009), procedându-se în consecință la introducerea în cauză a succesorilor săi în drepturi.
Examinând actele dosarului și decizia atacatăprin prisma cazului de casare invocat, dar și în conformitate cu dispozițiile art. 3859alin. 3.C.P.P. Curtea apreciază că recursul formulat este fondat în limitele ce se vor arăta și pentru următoarele considerente:
Instanțele de fond și de apel au analizat în mod judicios întregul probatoriu administrat în cauză și au reținut în mod corect situația de fapt, din coroborarea tuturor probelor existente rezultând că, la data de 26.10.2006, în jurul orelor 17.30-18.00, în fața locuinței inculpatului G, situată în com., jud. C, pe fondul unor discuții contradictorii, inculpatul i-a aplicat părții vătămate o lovitură în zona feței, lovitură ce a determinat dezechilibrarea părții vătămate și căderea acesteia la pământ.
Pe fondul preexistenței unui fond patologic (osteoporoză), căderea părții vătămate i-a cauzat acesteia o fractură de col femural drept ce a necesitat pentru vindecare 80-90 de zile de îngrijiri medicale, fără a-i pune în primejdie viața.
Invocând incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 18.C.P.P. recurentul-inculpat Gas usținut că probele testimoniale cuprind o serie de contradicții și inadvertențe cu privire la locul și timpul producerii incidentului, contradicții ce nu au fost clarificate de către instanțele anterioare și care, în contextul concluziilor de probabilitate ale expertizei medico-legale și al relațiilor comunicate de Primăria cu privire la orele de funcționare a iluminatului public, sunt de natură a genera un puternic dubiu asupra vinovăției sale.
Totodată, din perspectiva aceluiași caz de casare, recurentul-inculpat a invocat și omisiunea instanțelor de a audia partea vătămată și de a efectua o cercetare la fața locului, precum și neacordarea de eficiență juridică declarației martorei, audiată în apel.
Curtea reține, sub un prim aspect, că eroarea gravă de fapt avută în vedere de dispozițiile art. 3859pct. 18.C.P.P. presupune reflectarea inexactă a conținutului dosarului în cuprinsul hotărârii atacate și implică existența unei contrarietăți evidente și necontroversate între ceea ce rezultă din actele cauzei și mențiunile din hotărâre cu privire la existența concretă a faptei, a unui act, declarații sau a altui element probatoriu. Pentru a se circumscrie acestui caz de casare, contrarietatea menționată trebuie să fie nu doar evidentă, ci să și influențeze hotărâtor soluția dispusă în cauză.
Dimpotrivă, raționamentele logico-juridice sau concluziile instanței referitoare la existența faptei, întemeiate pe un pur proces de apreciere a probelor administrate, nu sunt susceptibile de a fi cenzurate în recurs prin raportare la dispozițiile art. 3859pct. 18.
C.P.P.În cauza de față, săvârșirea faptei de vătămare corporală gravă de către inculpatul Gaf ost reținută de către instanțele de fond și de apel în urma examinării coroborate a tuturor declarațiilor date atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul judecății, de martorii, și, cât și a împrejurărilor relevate de martorele și, audiate la solicitarea inculpatului în fond și, respectiv în apel.
Astfel, elementele de fapt învederate de către martori, rezultate fie din percepția nemijlocită a acestora asupra derulării evenimentelor, fie din relatările altor persoane, au fost reținute în mod concordant de către instanțe, neexistând sub acest aspect vreo contrarietate de natură a fi cenzurată prin prisma cazului de casare invocat de recurent. Concluziile instanțelor sub aspectul momentului de timp și împrejurărilor producerii incidentului din data de 26.10.2006 reprezintă rezultatul unei aprecieri critice a probelor, în raport de pertinența și concludența fiecăreia, proces de apreciere la care atât instanța de fond, cât și cea de apel erau îndrituite.
Curtea constată că modalitatea de reținere și valorificare a probelor în cuprinsul hotărârilor recurate nu este vădit și necontroversat contrară împrejurărilor ce rezultă din declarațiile testimoniale. Astfel, în faza de urmărire penală, martorele oculare, și au arătat că la data de 26.10.2006, în jurul orelor 17.30-18.00, l-au auzit pe inculpatul G adresând injurii părții vătămate și au observat nemijlocit cum inculpatul a lovit partea vătămată cu palma în zona feței, provocând căderea acesteia din urmă la pământ.
Prezența părții vătămate la locul incidentului nu a fost contestată de către inculpat, care a susținut însă că incidentul cu aceasta a fost unul exclusiv verbal, plasându-l în timp în intervalul orar 18.00-19.00.
În cursul cercetării judecătorești, martorele și au relatat aceleași îmnprejurări de fapt ale producerii incidentului, precizând că acesta s-a desfășurat în jurul orelor 17.00, respectiv 17.00-17.30.
Martora a revenit asupra declarațiilor anterioare precizând că incidentul a avut loc pe seară, la o oră neprecizată, și nu l-a observat pe inculpat lovind partea vătămată, ci doar l-a văzut pe acesta din urmă căzut la pământ și l-a auzit afirmând că a fost lovit de către inculpat.
Independent de retractarea parțială a declarațiilor martorei, Curtea constată că prezența celorlalte două martore oculare în apropierea locului incidentului și posibilitatea acestora de a observa nemijlocit derularea acestuia nu au fost infirmate de către martora, context în care instanțele anterioare au reținut în mod corect valoarea probatorie a acestor declarații testimoniale.
Posibilitatea obiectivă a celor trei martore de a observa incidentul rezultă și din declarația martorei (audiată la solicitarea inculpatului), care a arătat că distanța aproximativă între locul unde se aflau cele trei martore anterior menționate și locul incidentului era de aproximativ 10 metri și, deși conflictul a avut loc seara, în jurul orelor 19.00, acestea "puteau să vadă cele întâmplate" (filele 112-113 doar fond).
În contextul acestor împrejurări de fapt, Curtea constată că nu există nicio contradicție vădită și necontroversată între momentul desfășurării incidentului astfel cum a fost reținut de către instanțe și momentul de timp ce rezultă din probele testimoniale administrate în cauză. Chiar dacă ora exactă a incidentului nu poate fi stabilită cu certitudine (relatările martorilor evidențiind ore aproximative) rezultă în mod neechivoc faptul că incidentul a avut loc la un moment de timp în care întunericul, ca fenomen, nu se instalase, iar martorele și s-au aflat la o distanță care le-a permis să observe nemijlocit derularea incidentului.
Susținerea inculpatului G sub aspectul producerii conflictului după ora 19.00, oră ulterior căreia iluminatul public a fost pus în funcțiune apare, în acest context, ca fiind singulară și nesusținută de alte mijloace de probă.
În ceea ce privește critica recurentului-inculpat referitoare la neluarea în considerare a declarației martorei și nereținerea înscrisului întocmit de către Primăria, Curtea reține că o atare critică vizează exclusiv modalitatea de apreciere a probatoriului de către instanța de apel și nu se subsumează exigențelor noțiunii de eroare gravă de fapt, astfel cum au fost precizate anterior.
Astfel, deși Tribunalul Călărași nu a efectuat în decizia sa o analiză a relevanței probatorii a acestei declarații, Curtea constată că o atare omisiune (cenzurabilă prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 10.C.P.P. iar nu cel invocat de către recurent) nu are consecințe asupra temeiniciei deciziei, cât timp declarația martorei nu este de natură a influența soluția procesului.
Astfel, această martoră nu a fost prezentă la incident, singurele împrejurări cunoscute fiind prezența părții vătămate, anterior incidentului, în locuința martorului și consumul de băuturi alcoolice de către. Totodată, martora nu a furnizat detalii cu priviure la ora presupusă a incidentului limitându-se la a arăta că partea vătămată a părăsit locuința martorului când "începuse să se însereze".
Curtea constată că susținerile numitei sunt infirmate de depoziția martorului, dar și de declarațiile martorelor și, care au precizat expres că partea vătămată nu părea a fi sub influența alcoolului la momentul incidentului. Pe de altă parte, o atare împrejurare este lipsită de relevanță cât timp, independent de starea părții vătămate, lovirea acesteia de către recurent este neechivoc dovedită.
În ceea ce privește susținerea referitoare la momentul de timp în care partea vătămată ar fi părăsit locuința numitului, Curtea o apreciază nerelevantă având în vedere considerentele expuse anterior cu ocazia analizării acestei critici.
Sub aspectul pretinsei omisiuni a instanței de apel dea reține înscrisul emis de Primăria referitor la orele între care funcționa iluminatul public, Curtea constată că tribunalul a făcut referire la acest înscris în cuprinsul deciziei recurate. Faptul că instanța de apel a reținut în mod eronat că nu rezultă dacă iluminatul public funcționa între orele 19.00-06.00 și în anul 2006 nu este de natură să influențeze soluția procesului, în condțiile în care, pentru considerentele expuse anterior, ora incidentului a fost plasată anterior acestui interval orar.
În ceea ce privește neaudierea părții vătămate și neefectuarea unei cercetări la fața locului, Curtea constată că instanțele s-au pronunțat asupra acestor cereri formulate de recurent și au expus motivele avute în vedere, cenzurarea acestora nefiind posibilă în recurs prin raportare la niciunul dintre cazurile de casare ce ar putea fi luate în considerare din oficiu.
Pe de altă parte, Curtea constată că nici reținerea valorii probatorii a concluziilor raportului de expertiză medico-legală efectuată în apel nu confirmă apărarea recurentului sub aspectul incidenței reguliiin dubio pro reoinvocată în beneficiul său.
Astfel, expertiza medico-legală a stabilit că fractura de col femural prezentată de partea vătămată s-a putut produce la data de 26.10.2006 prin lovire de corp - plan dur (cădere cu impact la nivelul șoldului), fără a se putea obiectiva sau exclude heteropropulsia.
Constatarea existenței leziunilor, a datei și mecanismului de producere are caracter de certitudine, iar nu de probabilitate, și în condițiile în care se coroborează cu probele testimoniale existente în cauză, se justifică reținerea valorii lor probatorii.
Pe cale de consecință, Curtea concluzionează că săvârșirea faptei de către inculpat, cu vinovăție sub forma praeterintenției, a fost stabilită pe bază de probe cercet și concludente, fiind răsturnată neechivoc prezumția de nevinovăție a acestuia.
Încadarea juridică a faptei, respectiv art. 182 alin. 1.Cod Penal, a fost corect reținută, iar față de dispozițiile art. 72.Cod Penal, pedeapsa de 8 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, apare ca judicios individualizată în raport de toate criteriile pertinente, acest aspect nefăcând, de altfel, obiect de critică în recurs.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea constată că cenzurarea modalității de evaluare a daunelor morale nu este posibilă prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 18.C.P.P. și nici a vreunui alt caz de casare ce ar putea fi luat în considerare din oficiu.
Aceasta deoarece calea de atac a recursului, fiind eminamente devolutivă asupra chestiunilor de drept, nu deschide calea cenzurării soluțiilor instanțelor întemeiate pe un pur proces de apreciere a unor elemente eminamente subiective și necuantificabile, cum este cazul prejudiciilor de ordin nepatrimonial.
Singurele aspecte ce ar putea fi cenzurate în recurs prin raportare la cazul de casare menționat sunt despăgubirile materiale, a căror stabilire presupune criterii obiective și probe concludente în evaluarea cuantumului acestora.
Sub aspectul daunelor materiale acordate părții civile, Curtea apreciază că evaluarea acestora la suma de 1172,14 lei s-a întemeiat atât pe înscrisurile depuse la dosar (bilete de călătorie, bonuri fiscale), cât și pe declarațiile martorilor G și, care au confirmat împrumutul acordat părții vătămate, în cuantum de 800 lei, cât și transportarea acestuia cu autoturismul la spital.
Împrejurarea că biletele de călătorie nu poartă data efectuării deplasării nu justifică înlăturarea valorii lor probatorii, cât timp realitatea efectuării unor deplasări ale părții vătămate la spital rezultă din celelalte probe administrate în cauză.
Nici susținerea că valoarea deplasărilor efectuate de către partea vătămată cu autoturismul ar trebui scăzută din suma de 800 lei împrumutată de martorul G nu are suport, în condițiile în care toate bonurile fiscale (cu excepția unuia singur) poartă date cuprinse în intervalul noiembrie 2006 - decembrie 2006, iar suma de 800 lei a fost împrumutată, conform susținerilor martorului, după câteva luni de la incident, așadar ulterior acestui interval.
Neexistând nicio contrarietate evidentă, de natură a releva fără echivoc netemenicia modului de stabilire a cuantumului daunelor materiale, Curtea apreciază că singura critică fundamentată a recurentului G vizează obligarea sa eronată la plata sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare către Spitalul de
Astfel, adresa emisă la data de 17.09.2007 de către Spitalul de C, în care această unitate a precizat în mod expres că nu se constituie parte civilă (fila 18 dos. fond), s-a reflectat în mod vădit și necontroversat contrar în hotărârea instanței de fond, care a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare.
Cum o atare contradicție se regăsește și în decizia instanței de apel, Curtea apreciază că obligarea inculpautlui la plata cheltuielilor de spitalizare este rezultatul unei refectări inexacte a unui act al dosarului în cuprinsul hotărârilor recurate, ce a condus la soluționarea greșită a laturii civile, impunându-se casarea hotărârilor sub acest aspect.
În consecință, în baza art. 38515pct. 2 lit. d C.P.P. Curtea va admite recursul declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 40/27.02.2009 a Tribunalului Călărași și a sentinței penale nr. 55/22.02.2008 a Judecătoriei Oltenița.
Va casa decizia penală și, în parte, sentința penală atacată, numai sub apectul laturii civile, și rejudecând în fond:
Va înlătura obligarea inculpatului G la plata sumei de 450 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare către Spitalul de
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În baza art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat deinculpatulîmpotriva deciziei penale nr. 40/27.02.2009 a Tribunalului Călărași și a sentinței penale nr. 55/22.02.2008 a Judecătoriei Oltenița.
Casează decizia penală și, în parte, sentința penală atacată, numai sub aspectul laturii civile, și rejudecând în fond:
Înlătură obligarea inculpatului G la plata sumei de 450 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare către Spitalul de
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina sa.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./29.05.2009
- jud.;
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Daniel Grădinaru, Simona Cîrnaru
