Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 201/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 201
Ședința publică de la 10 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 3: Elena Scriminți
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal avand ca obiect "vatamare corporala (art.182 Cod penal), promovat de catreinculpatul -impotriva deciziei penale nr.357/A din data de 13.12.2007, pronuntata de Tribunalul Vaslui in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta av. - aparator ales din cadrul Baroului de Avocati V, cu delegatie la dosar, care raspunde pentru inculpatul recurent - lipsa la acest termen, lipsa fiind si partile civile intimate.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, in sensul ca s-a depus prin Serviciul de registratura de catre Politia Mun. Bârlad procesul verbal de neexecutare a mandatului de aducere emis de instanta pentru inculpatul recurent, din care rezulta ca acesta este plecat in Spania de 3 ani de zile, fiind atasat la dosarul cauzei.
Verificand actele si lucrarile dosarului, instanta constata ca inculpatul recurent este neascultat la fond si nici in apel, a fost citat cu aceasta mentiune dar se constata imposibilitatea ascultarii acestuia intrucat conform mandatului de aducere, a procesului verbal intocmit, rezulta ca acesta este plecat in Spania de 3 ani de zile.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului formulat de inculpatul -.
-. avand cuvantul pentru inculpatul recurent -, solicita admiterea recursului, a se modifica sentinta pronuntata de Judecatoria Bârlad si decizia pronuntata de Tribunalul Vaslui, in sensul reducerii atat a cuantumului pedepsei aplicate de 1 an inchisoare cu suspendare, precum si reducerii cuantumului despagubirilor sub forma de daune morale si materiale.
Considera ca nu s-a facut o incadrare juridica legală si temeinică, nu s-a retinut circumstanța atenuantă a provocării, potrivit probelor care au fost administrate.
Astfel că, instanta de apel in mod gresit retine faptul ca inculpatul i-a aplicat oad oua lovitură după ce vătămatul nu mai avea nimic in mâini, deci nu mai reprezenta un pericol potential pentru el, imprejurare ce exclude posibilitatea retinerii circumstantei atentuante a provocarii.
Instanta a analizat cu superficialitate probele administrate, inclusiv declaratia partii vatamate de la fila 116 din dosarul de urmarire penala, unde acesta sustine că după ce a fost lovit peste antebratul mâinii stângi de catre inculpat, moment in care vătămatul a scăpat banca din mâini, s-a aplecat in față pentru a lua banca de jos. Asadar vătămatul prezenta in continuare pericol pentru viața inculpatului.
Inculpatul nu a solicitat retinerea circumstantei atenuante prevazute de dispozitiile art.73 lit.a din Codul penal ce priveste depasirea limitelor legitimei aparari, ci a invocat dispozitiile art.73 lit.b Cod penal. Inculpatul a ripostat la conduita provocatoare din partea vatamatului, vatamat care adreseaza înjurături inculpatului si celorlalti tineri din Bârlad, sparge de terasa discotecii o sticlă de bere care trece pe langa capul lui, prieten al inculpatului, scoate o bancă din discotecă, ținând-o deasupra capului, pregătit pentru atac și are inițiativa altercației.
Inculpatul a actionat sub imperiul tulburării deosebite produse de conduita provocatoare a partii vatamate, initial chiar fiind in legitimă aparare.
In ce priveste despagubirile periodice de 100 lei lunar, acestea nu se justifica intrucat nu sunt probate. Certificatul medical de constatare a capacitatii de munca provine din data de 1 august 2007 și are o valabilitate de doar 6 luni, fiind expirat la acest moment așa incât nu este temeinica si legala obligarea inculpatului la aceste despagubiri. nu a facut nici dovada că presta vreo activitate salarizată.
Solicita de asemenea reducerea cuantumului daunelor morale stabilite la suma de 5000 lei de catre instanta de fond. Apreciaza ca este justificat a se acorda daune morale ca pretium doloris, in compensarea suferintelor si durerilor de natura fizica si psihica insă nu in cuantumul de 5000 lei, avand in vedere comportamentul agresiv din partea vatamatului cât si față de numarul de zile de ingrijiri medicale.
In privinta pedepsei, desi s-au depus in favoarea inculpatului mai multe circumstante atenuante, solicita a se avea in vedere ca inculpatul se afla la primul contact cu legea penala, el provine dintr-o familie organizata, are un frate si o soră care sunt studenți aici in De asemenea, este de apreciat atitudinea acestuia in savarsirea faptei, a vrut sa victima la spital, sa-i acorde ajutor. Nu sunt de neglijat nici caracterizarile care le-a depus tatăl inculpatului la dosar, de unde rezulta ca este o persoana model in blocul in care locuieste, nu a mai avut astfel de incidente.
Solicita reindividualizarea pedepsei de 1 an inchisoare aplicata, a se aplica o pedeapsă mai mică.
Solicita admiterea recursului și modificarea celor două sentinte in sensul celor arătate.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, considera ca instanta de fond a pronuntat o hotarare legala si temeinica, a respectat intocmai criteriile de la individualizarea pedepsei, chiar a coborat pedeapsa spre minimul prevazut de lege, identificând exact imprejurarile in care inculpatul a savarsit fapta.
Apreciaza ca sentinta nu poate fi criticata din nici un punct de vedere, inclusiv din punctul de vedere al laturii civile, motiv pentru care solicita respingerea recursului.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Judecătoria Bârlad, prin sentința penală nr. 658/3 octombrie 2007 condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 74 și 76 Cod penal.
Pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II și b Cod penal, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii. In temeiul art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale a închisorii de 3 luni și s-a fixat termen de încercare de 3 (trei) ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art. 71 alin.5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii privind interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și b Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată -.
Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile - suma de 10.000 lei reprezentând daune materiale și suma de 5.000 lei reprezentând daune morale și suma de 2.700 lei reprezentând despăgubiri periodice globale aferente perioadei 26 iunie 2005- 01 octombrie 2007.
De asemenea inculpatul a fost obligat să plătească părții civile - suma de câte 100 lei lunar reprezentând despăgubiri periodice începând cu data de 01 octombrie 2007, lunar, până la încetarea stării de nevoie prin recuperarea integrală a capacității de muncă.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Municipal de Adulți Bârlad, iar inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Spitalul Municipal de Adulți Bârlad suma de 900 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență " Treime" I, inculpatul fiind obligat să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență " Treime" I suma de 2.980,33 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate.
Inculpatul a fost obligat și la plata cheltuielilor judiciare în suma de 450 lei RON către partea vătămată, și să plătească statului suma de 700 lei RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
Pentru a hotărî astfel, s-au reținut următoarele:
În seara de 25.06.2005 a fost organizată discotecă în satul, comuna, jud. V, în locația aparținând " " RL.
La discotecă au participat mai mulți tineri, atât din comuna, cât și din Bârlad. Grupul tinerilor din Bârlad era format din inculpatul - și prietenii acestuia., și, care s-au deplasat la discoteca din satul cu autoturismul aparținând inculpatului, marca cu număr de înmatriculare -.
Cei patru tineri din Bârlad s-au distrat în discotecă până în jurul orelor 03,00 dimineața când numitul i-a spus inculpatului și celorlalți prieteni că a fost amenințat cu un cuțit de un băiat din discotecă din satul și că i s-a cerut să plece acasă. Urmare a acestui fapt, conform declarației martorului - - ul acelei discoteci -, inculpatul - i-a solicitat să anunțe la microfon, următorul mesaj. "Să iasă afară cine s-a luat de băieții din Bârlad, să iasă toți băieții afară din discotecă."
Martorul s-a conformat solicitării inculpatului și a transmis mesajul prin microfon, timp în care inculpatul a ieșit afară din discotecă, urmat fiind și de prietenii lui.
Părții vătămate i-a displăcut comportamentul inculpatului și fiind iritat și după consumul a 2 sticle de bere, a ieșit din discotecă, și în timp ce grupul din Bârlad se deplasa spre autoturismul inculpatului, cu intenția de a pleca, a spart o sticlă cu bere în fața discotecii.
la rândul lor de comportamentul părții vătămate, grupul băieților din Bârlad, printre care și inculpatul, au mers la portbagajul mașinii, de unde și-a luat fiecare câte o de basse - ball și s-au reîntors în fața discotecii.
În acest timp partea vătămată a intrat în discotecă de unde a revenit ținând în mână o bancă. O parte din martori declară că partea vătămată a ieșit cu banca având intenția de a se așeza cu prietena sa, o altă parte dintre martori declară că intenția părții vătămate a fost să-1 atace pe inculpat cu banca, iar alți martori declară că partea vătămată s-a înarmat cu banca pentru a se apăra de un eventual atac al inculpatului.
Cert este că inculpatul a ridicat bâta pentru a-1 lovi pe partea vătămată, moment în care partea vătămată a ridicat și el banca deasupra capului pentru a se feri de lovituri în zona capului și posibil pentru a lovi și el. Inculpatul - 1-a lovit pe partea vătămată, cu bâta peste antebrațul mâinii drepte, lovitură care la determinat pe partea vătămată să scape banca din mână. Apoi, inculpatul i-a mai aplicate părții vătămate o lovitură în zona toracică, cu aceeași, moment în care partea vătămată a căzut pe sol, și a urmat și a treia lovitură aplicată de inculpat cu bâta asupra părții vătămate, în zona capului, respectiv în extremitatea cefalică.
După loviturile primite, partea vătămată a rămas căzut pe sol, în stare de inconștiență, situație în care prietenii și consătenii săi au încercat să-1 resusciteze stropindu-1 cu bere.
Inculpatul a încercat să ofere primul ajutor părții vătămate, în momentul în care și-a data seama de gravitatea consecințelor faptei sale, și a avut intenția să-1 ridice de la sol și să-1 transporte cu mașina sa, de urgență, la spital, însă a întâmpinat opoziția prietenilor părții vătămate, care nu au avut încredere în inculpat, fiindu-i teamă de posibilul său comportament în continuare, preferând să-1 transporte aceștia la spital.
Inculpatul nu a putut fi audiat direct în instanță cu ocazia cercetării judecătorești deoarece, după audierea în faza de urmărire penală și audierea de către polițist a părăsit țara, plecând la muncă în străinătate așa cum rezultă din procesele verbale de executare a mandatelor de aducere și din precizările făcute de tatăl inculpatului în instanță.
În timpul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut parțial fapta, în sensul că a recunoscut altercația pe care a avut-o cu partea vătămată, dar faptul că l-ar fi lovit cu o pe acesta, susținând că în acea seară nu avea asupra sa nici o.
În varianta sa inculpatul susține că a încercat să se apere de partea vătămată care intenționa să-1 lovească cu banca, prinzând de bancă, după care 1-a împins pe partea vătămată care, a căzut la pământ cu tot cu bancă, iar leziunile pe care le - a suferit partea vătămată sunt o consecință a căderii și lovirii de sol.
Aceste susțineri sunt neverosimile, fiind contrazise de expertiza medico - legală nr. 185/E din 28 iulie 2005 emisă de Cabinetul medico-legal Bârlad care a stabilit cu certitudine faptul că în urma agresiunii, partea vătămată a suferit un traumatism cranio - cerebral care s-ar fi putut produce prin lovire cu obiecte contondente și nu prin cădere ori lovire de un obiect contondent.
Din concluziile aceluiași raport de expertiză reiese că partea vătămată - a prezentata la data expertizării un traumatism cranio-cerebral cu fractură cominutivă complexă parieto - occipital, hematom extradural occipito-temporal, dilacerare cerebeloasă stânga- operat.
a putut fi produs prin lovire cu un obiect contondent, posibil din față - stânga victimei, dar nu se exclude nici lovirea din spatele victimei dacă agresorul era stângaci,- la data de 26 iulie 2005, - și necesită aproximativ 65-70 zile îngrijiri medicale de la data producerii.
a pus în pericol viața părții vătămate.
În urma traumatismului suferit bolnavul a rămas cu infirmitate fizică prin lipsă de substanță osoasă parieto - occipitală stânga cu diametrul transversal aproximativ4,5 cm, diametru longitudinal aproximativ 2,5 cm.
După reevaluarea din 18 octombrie 2006 s-a constata că partea vătămată nu a rămas cu sechele de ordin funcțional.
În timpul judecății, partea vătămată a solicitat în dovedirea pretențiilor civile proba cu o expertiză de constatare a capacității de muncă în urma căreia s-a concluzionat prin certificatul de constatare a capacității de muncă nr. 4186/2007 că față de diagnosticul clinic partea vătămată prezintă un diagnostic funcțional de deficiență globală medie, cu capacitate redusă de muncă, încadrabil în gradul III, evaluarea fiind valabila termen de 6 luni de la data efectuării, respectiv din 01 august 2007.
Inculpatul și-a propus prin apărătorul ales probe în apărare, încercând susținerea tezei că a săvârșit fapta în starea de provocare din partea părții vătămate prev. de art. 73 lit. b Cod penal.
Din ansamblul probelor administrate în cauză nu rezultă că inculpatul a săvârșit fapta, respectiv agresarea părții vătămate sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinate de o provocare din partea părții vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnități persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.
Gestul părții vătămate de a sparge o sticlă de bere în fața discotecii, dar la distanță de inculpat și în prezența și a altor tineri participanți la discotecă nu este un gest care poate fi asimilat cu o provocare produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnități persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă în sensul art. 73 lit. b Cod penal.
După acest moment, inculpatul, care deja se deplasa spre mașina sa însoțit de grupul de prieteni din Bârlad, putea evita implicarea în evenimentele ulterioare, deoarece putea pleca de la discotecă spre Bârlad, lucru care deja se pregătise să îl facă.
Dar acesta, dimpotrivă s-a înarmat cu bâte și s-a reîntors în fața discotecii cu intenția evidentă de a-1 înfrunta și pedepsi pe partea vătămată.
De asemenea, nu se poate reține circumstanța atenuantă a provocării în favoarea inculpatului nici cu privire la mecanismul producerii agresiunii dintre cele două părți, deoarece inculpatul pornise cu intenția de a-1 lovi pe partea vătămată, ridicând bâta, anterior momentului în care partea vătămată a ridicat banca, fie în apărare, fie în agresiune, și în consecințe violențele exercitate de inculpat asupra părții vătămate prin lovirea de trei ori cu bâta în zonele descrise în certificatul medico legal nu au fost exercitate sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinate de o provocare din partea părții vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnități persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.
Cele reținute mai sus rezultă din actele medicale, declarațiile martorilor a -, actele dosarului.
Față de probatoriul administrat în cauză instanța a apreciat că în modalitatea descrisă mai sus, fapta săvârșită de inculpatul - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin.2 Cod penal împotriva părții vătămate -.
În baza art. 182 alin.2 Cod penal și a disp. art. 345 Cod procedură penală, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă la individualizarea căreia s-au avut în vedere disp. art. 52 și 72 Cod penal.
Având în vedere vârsta tânără a inculpatului, imaginea sa pozitivă îh societate și îh comunitatea în care a crescut și locuit până la plecarea din țară fiind cunoscut ca având o conduită civilizată, liniștită, fără implicare în situații agresive, provenind dintr-o familie liniștită care i-a asigurat o educație decentă, atitudinea sa după comiterea faptei când a încercat să acorde primul ajutor victimei dorind sa-i transporte de urgență la spital cu mașina sa, gest nefinalizat din cauza opoziției prietenilor victimei și opțiunii acestora de a-1 transporta ei, cât și recunoașterea parțială a faptei, în sensul că nu a negat altercația pe care a avut-o cu partea vătămată și în urma căreia s-au produs leziunile descrise în certificatul medico-legal, fiind singurul agresor din participanții la discotecă, dar susținând în varianta sa că leziunile s-au produs prin căderea părții vătămate în urma împingerii acesteia de către inculpat, instanța a apreciat că se pot reține aceste aspecte ca circumstanțe atenuante, în temeiul art. 74 Cod penal, iar în baza art.76 Cod penal s-a coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
Întrucât inculpatul nu are antecedente penale instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, și a dispus în temeiul art. 81 Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal, deoarece instanța a apreciat că a interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 li a teza I și lit. c Cod penal, în speța de față este neîntemeiată, nefiind aplicabile dispozițiile aparent imperative din legislația internă cu privire la aplicarea prevederilor art. 71 alin 2 Cod penal care prevăd că în cazul condamnării la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a-c Cod penal din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă.
Interzicerea dreptului de a vota contravine art. 3 din Protocolul nr. l al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, astfel cum a statuat prin Hotărârea din 30 martie 2004 privind cauza Hirst contra Marii Britanii.
În motivarea acestei Hotărâri s-a reținut că indiferent de natura pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o nu se justifică excluderea celor condamnați din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicția votului și scopul pedepsei, de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni și de a sigura reinserția socială a infractorului.
De asemenea, nu se justifică nici interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii în accepțiunea art. 64 lit. c Cod penal.
În temeiul art. 82 Cod penal s-a fixat termen de încercare și în temeiul art. 71 alin.5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii privind interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Din probele administrate în cauză rezultă că în urma agresiunilor exercitate de inculpat asupra părții vătămate, partea vătămată a suferit leziuni care au pus în pericol viața, a suferit o intervenție chirurgicală în zona capului, respectiv în zona craniană, situație în care partea vătămată a fost internat în spital, respectiv în Spitalul Clinic de Urgență " Treime" I și în Spitalul Municipal de Adulți Bârlad.
Instanța a apreciat că partea vătămată a suportat suferințe fizice și morale, determinate de agresiune, intervenția chirurgicală, izolarea de mediul normal de viață prin perioade lungi de spitalizare, convalescență prelungită, acesta fiind nevoit să stea după externare aproape încă 2 luni numai în pat deoarece acuza amețeli, dureri de cap, leșin, acesta acuzând și în prezent dureri de cap. Suferințele fizice și morale suferite de inculpat sunt sporite și de faptul că în urma leziunilor care i-au pus în pericol viața, a rămas cu infirmitate fizică prin lipsa ireversibilă a substanței din craniană în zona lezată.
Instanța a apreciat că partea vătămată este îndreptățită să fie despăgubită de inculpat cu contravaloarea acestor suferințe, sub formă de daune morale pe care instanța le-a apreciat la suma de 5.000 lei.
De asemenea partea vătămată nu mai are capacitatea de muncă pe care o avea anterior agresiunii, când se ocupa personal de gospodăria sa, de muncile, de terenul părinților și al bunicilor săi și presta diferite munci ocazionale prin țară, pe șantiere, situație confirmată și de expertiza asupra capacității de muncă.
Față de acest aspect instanța a apreciat că partea vătămată este îndreptățită la plata despăgubirilor periodice datorate de partea vătămată care să reprezinte diferența de venit, calculat la venitul minim pe economie pe anii 2006 și 2007, raportat la gradul în care partea vătămată are redusă capacitatea de muncă, respectiv gradul III.
Instanța a apreciat cuantumul despăgubirilor periodice la suma de 100 lei lunar, iar pentru perioada de la data producerii evenimentului cauzator de prejudiciu, respectiv data săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală gravă de către inculpat asupra părții vătămate - 26 iunie 2005 - și până la data pronunțării hotărârii apelate, instanța de fond a dispus ca aceste despăgubiri periodice să fie plătite global.
Deoarece părinții inculpatului locuiesc în B aceștia au fost nevoiți să se deplaseze și de două ori pe săptămână la Spitalele în care era internat partea vătămată, efectuând cheltuieli necesare recuperării stării de sănătate a părții vătămate, constând în: tratamente, alimente, drumuri, medici care au costat în jur de 10.000 lei.
În consecință, față de acțiunea civilă formulată de partea vătămată - constituit parte civilă, instanța a apreciat că cererea pentru despăgubiri formulată de partea vătămată - este întemeiată și dovedită în parte, iar în temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedură penală cu referire la art.998 cod civil a fost admisă în parte, apreciindu-se că există legătură de cauzalitate între fapta inculpatului de vătămare corporală gravă a părții vătămate și daunele morale, materiale și inclusiv prejudiciul periodic, produse părții vătămate ca urmare a acestei fapte.
În baza acelorași texte de lege și a principiului reparării integrale a pagubei cauzate prin fapta inculpatului, instanța a admis acțiunile civile formulate de părțile civile Spitalul Municipal de Adulți Bârlad și Spitalul Clinic de Urgență " Treime" - I și l-a obligat pe inculpat la plata despăgubirilor către aceste părți civile reprezentând cheltuielile de spitalizare a părții vătămate.
În temeiul art. 193 alin. 1 și 2 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească părții vătămate cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat.
Ca o consecință a condamnării, în temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
O primă critică vizează încadrarea juridică a faptei deduse judecății în sensul că în mod greșit nu s-a reținut starea de provocare cu toate că aceasta rezultă din probele administrate. In susținerea acestui punct de vedere, inculpatul citează din declarațiile martorilor, a, din care, în opinia sa, reiese atitudinea provocatoare a inculpatului, constând în injuriile adresate tinerilor din Bârlad, aruncarea unei sticle de bere ce a trecut pe lângă capul martorului, scoaterea băncii din discotecă, invitația adresată inculpatului de vătămat de a se întoarce.
O a doua critică vizează sumele stabilite cu titlu de despăgubiri civile, care ar trebui reduse în opinia inculpatului având în vedere culpa derivată din provocare.
Pe de altă parte, inculpatul contestă acordarea de despăgubiri periodice părții vătămate în măsura în care nu s-a făcut dovada realizării de către victima a unor venituri anterior infracțiunii (vătămatul stătea la bunicii săi, nu avea loc de muncă și nici gospodărie proprie).
S-a solicitat, de asemenea și reducerea cuantumului daunelor morale iar cu privire la daunele materiale s-a precizat că nu au fost probate în nici un caz în cuantumul cerut, de 10.000 lei.
C de al șaselea motiv de apel are în vedere reindividualizarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată, cu precizarea că deși s-au reținut circumstanțe atenuante nu s-a dat acestora o judicioasă eficiență și nu s-a redus suficient pedeapsa.
Tribunalul Vaslui prin decizia penală nr. 357/R/ 13 decembrie 2007 a admis apelul declarat de inculpatul -, a desființat în parte în latura civilă sentința penală nr. 658/3 octombrie 2007 și, rejudecând, a redus de la 10.000 lei, la 5.000 lei suma stabilită cu titlu de despăgubiri materiale la plata căreia a fost obligat inculpatul față de partea vătămată,
A înlăturat dispozițiile contrare din sentință și a menținut celelalte dispoziții.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În pronunțarea acestei decizii Tribunalul reținut următoarele:
Primul motiv de apel este nefondat.
Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt printr-o interpretare judicioasă a amplului material probatoriu administrat în cauză, din care reiese că infracțiunea dedusă judecăți nu a fost comisă ca urmare a provocării părții vătămate.
Din depozițiile martorilor reiese că într-adevăr, anterior comiterii faptei a existat o stare conflictuală între tinerii care au venit din Bârlad și localnici dar nu rezultă cu claritate cine a determinat această situație tensionată.
De asemenea, rezultă din probe că vătămatul a trântit o sticla de bere dar martorii ( 51 dos. urm. pen. 42 dos. fond) (53 dos. urm. pen. 45 dos. fond) precizează că acest gest al vătămatului a fost cauzat de injuriile aduse de tinerii din Bârlad celor din. Pe de altă parte ambii martori arată că vătămatul a ieșit afară din discotecă având în mâini o bancă iar prima lovitură aplicată de inculpat părții vătămate a fost peste mâini și acesta a scăpat banca. Imediat după aceea inculpatul 1-a lovit pe vătămat în cap - lovitura la cap este confirmată și de martorul, 46 dos. fond - și în spate.
Inculpatul l-a dezarmat întâi pe vătămat și după aceea i-a aplicat o lovitură puternică la cap, cu o, provocându-i un traumatism cranio-cerebral cu fractură cominutivă, hematom extradural și dilacerare cerebeloasă ce au necesitat intervenția chirurgicală și 65-70 de zile de îngrijiri medicale.
Chiar dacă s-ar accepta ideea unui comportament necorespunzător al părții vătămate, împrejurarea că inculpatul a aplicat oad oua lovitură, deosebit de violentă, într-o zonă vitală, după ce vătămatul nu mai avea nimic în mâini deci nu mai reprezenta un pericol potențial pentru el, exclude posibilitatea reținerii circumstanței atenuante a provocării, nefiind îndeplinite în mod cumulativ condițiile prev. de art. 73 Cod pen. Starea de tulburare în care s-ar fi putut afla inculpatul a urmare a schimbului de injurii dintre cele două grupuri și a faptului că vătămatul avea în mâini o bancă ar justifica eventual prima lovitură aplicată dar nu și pe următoarele, la spate și mai ales la cap, având urmări foarte grave, constatate în actul medico-legal.
Martorii, și susțin că inculpatul nu l-a lovit pe vătămat, ci doar l-a împins dar declarațiile lor sunt doar parțial sincere întrucât nu se coroborează cu restul probatoriului testimonial și nici cu expertiza medico-legală ( 18 dos. urm. pen.), care relevă ca mecanism al producerii leziunilor constatate lovirea cu un obiect contondent (deci o lovire activă).
Martora a ( 65 dos. fond) arată că nu a perceput în mod direct conflictul dar că băieții din discotecă i-au spus că vătămatul ar fi fost lovit cu o, precizând de asemenea că vătămatul nu este în general o persoană violentă.
2. Al doilea motiv de apel, prin care se solicită reducerea despăgubirilor acordate de instanța de fond ca efect al reținerii circumstanței atenuante a provocării nu este întemeiat, pentru considerentele expuse la analiza primului motiv de apel.
3. Nici a treia critică adusă hotărârii apelate de către inculpat nu este întemeiată. Chiar dacă vătămatul locuia la bunicii săi, era o persoană aptă de muncă, lucra ocazional în construcții și în gospodăria bunicilor săi.
În acest sens există declarația martorului ( 47 dos. fond) care nu poate fi înlăturată în lipsa unor elemente care să conducă la concluzia că este nesinceră și necorespunzătoare realității.
Nu este neapărat necesar ca partea vătămată să fi făcut dovada că a avut un loc de muncă anterior săvârșirii faptei de către inculpat.
Faptul că era de muncă înainte de a suferi leziunile cauzate de inculpat, că presta activități salarizate și în gospodăria familiei sale iar ulterior, ca urmare a acestor leziuni i s-a constatat prin certificatul nr.4186/2007 o deficiență globală medie corespunzătoare gradului al treilea de invaliditate îl îndreptățește pe vătămat la repararea prejudiciului cauzat prin infracțiunea dedusă judecății inclusiv sub acest aspect, până la încetarea stării de nevoie.
4. Suma stabilită de instanța de fond cu titlu de daune morale este echilibrată și menită să acopere prejudiciul nepatrimonial suferit de inculpat, care a avut leziuni foarte grave la cap, a fost supus unei intervenții chirurgicale, a suportat 27 zile de spitalizare și a rămas cu infirmitate fizică permanentă constând în lipsa de substanță osoasă parieto - occipitală, având diametrele de 2,5 și, respectiv, 4,5 cm.
5. Daunele materiale stabilite la fond sunt însă disproporționat de mari raportat la probele administrate și la situația de fapt. Astfel, instanța de fond a acordat valoare probatorie absolută declarației martorului. Acest martor a relatat o discuție cu tatăl vătămatului din care a înțeles că acesta a cheltuit aproximativ 100 milioane de lei pentru refacerea stării de sănătate a fiului său.
În raport de declarația martorului, care a arătat că a perceput în mod direct faptul că tatăl vătămatului își vizita fiul, față de durata spitalizării, prin raportare la cheltuielile de spitalizare, care se cifrează la aproximativ 4000 de lei, la faptul că a fost necesară și o perioadă de recuperare, la actele medicale depuse, Tribunalul apreciază că suma stabilită la fond cu titlu de daune materiale nu este justificată în totalitate și urmează a fi redusă ca efect al admiterii prezentului apel.
6. Ultimul motiv de apel nu este fondat. Instanța de fond a realizat o justă individualizare a pedepsei aplicate - în cadrul criteriilor generale prevăzute de
art. 52,72 Cod pen. cu luarea în considerare a împrejurărilor comiterii faptei și a elementelor ce caracterizează persoana inculpatului.
7. Aspectele favorabile inculpatului au fost valorificate în procesul complex al individualizării pedepsei, prin reținerea de circumstanțe atenuante iar pedeapsa stabilită este blândă, mult coborâtă sub minimul special prevăzut de norma incriminatoare și este de natura atât prin cuantum cât și prin modul de individualizare a modalității de executare (neprivativ de libertate), să atingă scopul prevăzut de art. 52 Cod pen. Nu se impune prin urmare redozarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia, apelul fiind nefondat sub acest aspect.
Pentru argumentele expuse, în baza art. 379 pct.2 lit. a Cod pr. pen. va fi admis apelul declarat de inculpat în ceea ce privește latura civilă a sentinței, ca va fi modificată în parte.
În termen legal hotărârile pronunțate în cauză au fost recurate de inculpatul, care formulat următoarele critici:
- greșita încadrare juridică dată faptei în sensul nereținerii dispozițiilor art. 73 lit. și b Cod penal, urmare atitudinii provocatoare a victimei;
- acordarea de daune materiale și morale părții vătămate fără ca acestea să fie susținute de probe iar cuantumul acestora este nejustificat de mare.
S-au invocat, în drept, cazurile de casare prevăzute de art. 385 ind. 9 pct. 17 și 10 Cod procedură penală.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate cât și din oficiu, Curtea constată că recursul declarat în cază este nefondat.
Împrejurările privind săvârșirea faptei și datele referitoare la persoana inculpatului, cum sunt provocarea sau minoritatea, nu privesc încadrarea juridică, ci corecta aplicare a legii în sensul cazului de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 alin. 1, pct. 17 ind. 1 Cod procedură penală.
Or, prin art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006 motivul de casare privind greșita aplicare a legii înscris în alin. 1, pct. 17 ind. 1 Cod procedură penală, a fost abrogat.
Procedând la examinarea motivului de critică vizând neaplicarea art. 73 lit. a și b Cod penal prin prisma alin. 2 al art. 385 ind. 9 Cod procedură penală se constată că aceasta este neîntemeiată.
În mod corect au reținut instanțele că raportat probelor administrate nu poate fi reținută circumstanța atenuantă a provocării prevăzute de art. 73 lit. Cod penal întrucât ridicarea de către victimă a acelei bănci, nu a fost de natură să determine inculpatului acea surescitare nervoasă care să- răpească posibilitatea de control asupra acțiunilor sale.
Pentru existența circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. a teza I-a Cod penal se cer îndeplinite condițiile ca inculpatul să se fi aflat, la început, în legitimă apărare și să regăsească limitele unei apărări legitime iar această depășire să nu se întemeieze pe tulburarea sau temerea acestuia.
Or, în cauză, câtă vreme nu s-a putut reține starea de provocare din partea victimei cu atât mai puțin sunt aplicabile dispozițiile vizând excesul scuzabil, așa cum este reglementat în art. 73 lit. a Cod penal.
Nu poate fi primită nici critica vizând cuantumul ridicat al daunelor morale și materiale acordate părții vătămate.
Ambele instanțe au motivat în baza probelor administrate că suma de 5.000 lei daune morale este justificată și nu este de natură a conduce la concluzia unei îmbogățiri fără justă cauză.
De asemenea, instanța de control judiciar a redus de la 10.000 lei, la 5.000 lei cuantumul daunelor materiale reținându-se cheltuielile ocazionate cu îngrijirile medicale, intervențiile chirurgicale suportate, durata mare a spitalizării, cât și procurarea de alimente și medicamente.
Această sumă nu se impune a fi redusă după cum a solicitat inculpatul în criticile formulate.
Prin suplimentul motivelor de recurs inculpatul a solicitat și reducerea pedepsei aplicate ținându-se seama de lipsa antecedentelor penale și faptul că provine dintr-o familie organizată.
Această critică se încadrează în dispozițiile art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală și de asemenea este neîntemeiată.
Împrejurările ce țin de persoana inculpatului și conduita anterioară săvârșirii faptelor au fost valorificate în procesul individualizării pedepsei, fiind reținute circumstanțele înscrise în art. 74 lit. a, b, c Cod penal.
Prin urmare, în cauză pedeapsa de 1 an închisoare a fost corespunzător individualizată i nu se impune reducerea acesteia.
Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. Cod procedură penală, recursul declarat de inculpatul este nefondat și va fi respins ca atare.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale 357/A/13 decembrie 2007 a Tribunalului Vaslui.
Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
01 ex./03.05.2008
Tribunalul Vaslui
Jud.
Jud.
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Tatiana Juverdeanu, Elena Scriminți
