Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 207/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 207/
Ședința publică din data de 24 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Raluca Elena Șimonescu Diaconu judecător
JUDECĂTOR 2: Teodora Gheorghe G-
Judecător:
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, reprezentat prin:
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de partea vătămată, domiciliat în comuna, sat, jud. A, împotriva deciziei penale nr.249/A din data de 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică a răspuns recurentul parte vătămată G, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosarul cauzei, lipsă fiind intimatul inculpat, reprezentat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosarul cauzei, lipsă fiind și intimatul parte civilă.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-au depus din partea inculpatului un borderou cu acte și note scrise.
Apărătorul intimatului inculpat, avocat ales arată că actul de la fila nr. 8 din dosar este doar un memoriu așa cum a arătat și la termenul anterior. Intimatul inculpat a fost în țară și așa cum rezultă și din dosar, a depus personal un borderou cu acte și un memoriu, după aceea plecând din nou în străinătate deoarece are în întreținere o doi copii.
Reprezentanta parchetului având cuvântul arată că acest act nu poate fi caracterizat ca fiind recurs, având în vedere că nu există declarație de recurs.
Avocat, avocat și reprezentanta parchetului având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat pentru recurentul parte vătămată G având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale nr.249/A din data de 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Penală, în dosarul nr- ca fiind nelegală și netemeinică, menținerea sentinței instanței de fond, și schimbarea modalității de executare, cu cheltuieli de judecată.
Din probele administrate nu există că între inculpat și partea vătămată ar fi existat vre-un conflict.
Apreciază că nuj se poate face aplicarea disp. art.72 Cod penal având în vedere poziția acestuia față de instanță. Inculpatul este o problemă în comună.
În fața instanței de apel inculpatul nu a formulat nici un motiv cu priviore la modalitatea de executare a pedepsei.
Avocat pentru intimatul inculpat având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei penale nr.249/A din data de 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Penală, în dosarul nr- deciziei penale nr.249/A din data de 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Penală, în dosarul nr- ca fiind legală și temeinică, având în vedere că parte vătămată nu își amintește să fi fost lovită cu un pietroi, lucru care rezultă din probele administrate în dosar. Apreciază că inculpatului i s-a înscenat această lovire.
părții vătămate a fost depusă la dosar nu cconstituie un mijloc de probă. Această fotografie este nedatată și a fost depusă la ultimul termen de judecată.
Solicită ca instanța să aibă în vedere declarațiile martorilor care au arătat că tot ce știu, cunosc de la partea vătzămată.
Inculpatul, chiar și dumneaiei au încercat să comncilieze cu partea vătămată, dar acesta a refuzat să colaboreze. Precizează de asemenea că inculpatul nu a încercat niciodată să sfideze instanța.
Reprezentanta parchetului având cuvântul pune concluzii de admiterea recursului, casarea deciziei penale nr.249/A din data de 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Penală, în dosarul nr- ca fiind nelegală și netemeinică, pe fond înlăturarea aplicării modalității de executare stabilită de Tribunalul Argeș, apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită de către instanța de fond, având în vedere modul cum inculpatul a aplicat loviturile părții vătămate.
Faptul că s-a înlăturat încă de instanța de fond reținerea stării de recidivă demonstrează că s-a făcut o individualizare corectă cu referire la textele invocate de apărătorul părții vătămate și în raport de gravitatea infracțiunii comise, de împrejurările concrete în care aceasta a fost săvârșită, de criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, apreciază că modalitatea de executare aleasă nu este de natură să realizeze scopul educativ.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, deliberând constată:
Prin sentința penală nr. 1576 pronunțată de Judecătoria Pitești la data de 3 septembrie 2008, în baza art. 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. 1 Cod penal.
A fost condamnat inculpatul, fiul lui G și al, născut la data de 30 martie 1969 în comuna, județul A, domiciliat în comuna, sat, județul A, -, cetățean român, căsătorit, cu antecedente penale, la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 1 Cod penal, în condițiile art. 57 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal, pe durata executării pedepsei, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) Cod penal.
În baza art. 14 și art.346 Cod de procedură penală și art. 998 - 999 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă G și a fost obligat inculpatul să-i plătească suma de 11.949 lei, din care 10.000 lei daune morale, iar restul daune materiale.
În baza art. 14 și art. 346 Cod de procedură penală, s-a admis acțiunea civilă a Spitalului Județean A și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.492,88 lei, despăgubiri materiale.
A fost obligat inculpatul să achite suma de 460 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că la data de 07.01.2007 inculpatul a lovit-o pe partea vătămată și i-a cauzat leziuni traumatice pentru a căror vindecare a necesitat 70 de zile de îngrijiri medicale. Partea vătămată a fost internată în perioada 08 - 19.07.2007 la Spitalul Județean A, cu diagnosticul fractură dublă de mandibulă de corp mandibular stâng și ram vertical drept, bronșită acută, plagă contuză vertex.
În ceea ce privește acțiunea civilă, instanța de fond, analizând probatoriul cauzei prin raportare la soluția din latura penala a cauzei și la criteriile și elementele ce au stat la baza acesteia, a constatat că partea civilă a suferit un prejudiciu material cert, actual și încă neacoperit, constând în cheltuielile efectuate în timpul spitalizării, dar și ulterior, în vederea recuperării stării de sănătate.
Analiza aceluiași probatoriu a scos în evidență și existența unui prejudiciu moral pe care l-a suferit partea civilă, reprezentat în primul rând de suferința cauzată de fapta inculpatului.
S-a constatat, astfel, că partea civilă în urma loviturilor primite a suferit o fractură dublă de mandibulă și a trebuit să stea internată, suferind astfel și o limitare a libertății de mișcare și fiind nevoită să renunțe la modul său obișnuit de viață, la activitățile sale cotidiene.
Perioada de 70 de zile de îngrijiri medicale a implicat eforturi suplimentare și o atenție sporită din partea părții civile, în condițiile în care, datorită leziunilor cauzate de către inculpat, partea civilă s-a hrănit cu dificultate. a fost cu atât mai mare, cu cât partea civilă are o vârsta înaintată.
Deși împotriva sentinței au declarat apel atât partea civilă, cât și inculpatul, prima apelantă a învederat instanței că își retrage apelul.
Prin decizia penală nr. 249 din 20 noiembrie 2008, Tribunalul Argeșa admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte sentința, în sensul că a înlăturat aplicarea art. 57, art. 71 rap. la art. 64 lit. a), b) Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și s-a fixat un termen de încercare de 4 ani și 2 luni, conform art. 82 Cod penal, atrăgându-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal
S-au menținut în rest dispozițiile sentinței.
S-a luat act de retragerea apelului declarat de partea vătămată, care a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În considerentele deciziei, instanța de apel a precizat că susținerea apelantului, privitoare la starea de ebrietate în care partea vătămată s-ar fi aflat, are mai puțină relevanță asupra situației de fapt, atâta timp cât din coroborarea probelor a rezultat că inculpatul i-a aplicat acesteia o lovitură în față cu un pietroi.
Totuși, contextul în care a avut loc incidentul, poziția oarecum de ceartă a părții vătămate, au determinat instanța de apel să concluzioneze că instanța de fond nu a dat eficiența cuvenită tuturor criteriilor generale de individualizare a pedepsei.
Astfel, s-a apreciat că rolul educativ al pedepsei poate fi realizat și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În termen legal, împotriva acestei decizii a declarat recurs partea vătămată G, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a solicitat casarea, cu consecința menținerii sentinței penale pronunțate de judecătorul fondului, pe motiv că executarea pedepsei în regim de deținere este singura modalitate aptă să asigure un echilibru între fapta gravă comisă de inculpat și sancțiunea penală aplicată acestuia.
La rândul său, intimatul - inculpat a depus la dosar memorii, prin care a învederat curții situația sa familială și a precizat că lovirea părții vătămate cu piatra este o înscenare.
Întrebat fiind de către instanța de recurs, apărătorul ales al inculpatului a precizat că nu a înțeles ca prin aceste memorii să atace decizia pronunțată de tribunal, fiind mulțumit de dispozițiile acesteia.
Așadar, nu a declarat recurs, iar prin memoriile formulate în scris a răspuns criticilor aduse hotărârii de către partea vătămată.
Examinând decizia recurată prin prisma motivului de recurs invocat, încadrat în drept în dispozițiile art. 385/9 pct. 14 din Codul d e procedură penală, cum și a cazurilor de casare la care obligă alin. 3 al aceluiași articol, curtea constată că recursul este întemeiat, după cum se va arăta în continuare.
Deși, în declarațiile date în faza de urmărire penală (filele 53-55) în mod constant inculpatul a negat comiterea infracțiunii, pretinzând că partea vătămată "a venit cu fața în podul palmei" sale (astfel explicând tumefacția pe care aceasta din urmă o prezenta în urma incidentului ce a avut loc la data de 7 ianuarie 2007), din coroborarea celorlalte probe aflate la dosar a rezultat fără dubiu că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost dispusă condamnarea, aceea prevăzută de art. 182 alin. 1 Cod penal (vătămarea corporală gravă).
Sunt de evidențiat aici concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 458/A7 întocmit de A la data de 17.05.2007 ( 10, 11 dosar urm. penală), care relevă cu claritate că partea vătămate prezenta la examinare leziuni craniofaciale (fractură dublă de mandibulă, de corp mandibular stâng și ram vertical drept) produse prin lovirecucorp dur, ce au necesitat pentru vindecare circa 170 de zile de îngrijiri medicale.
Actele medicale eliberate părții vătămate susțin, așadar, varianta pe care partea vătămată în mod constant a relatat-o, ca de altfel și martora oculară care, deși este soția părții vătămate, a relatat în mod obiectiv incidentul dintre părți, soldat cu lovirea soțului său.
În continuare, imediat după acest incident, recurentul - parte vătămată a fost văzut de martora, care îl descrie ca fiind "plin de sânge pe față" (filele 26, 27 dosar urm. penală și 68 dosar fond).
Singura care susține apărarea inculpatului este soția acestuia ( 67 dosar fond) și, dat fiind faptul că declarația acesteia, potrivit căreia inculpatul "nu a ripostat în niciun fel și nu a lovit-o pe partea vătămată", este singulară și în contradicție cu restul probelor, întemeiat ea a fost privită ca subiectivă și înlăturată de cele două instanțe, de fond și de apel.
Referitor la modalitatea în care tribunalul a individualizat executarea pedepsei, curtea constată că această instanță a dat curs doar circumstanțelor ce caracterizează favorabil persoana inculpatului, faptului că, deși anterior acesta a mai suferit o condamnare, nu este recidivist omițând, însă, gravitatea deosebită a infracțiunii comise și urmările pe care ea le-a produs victimei.
Dacă o pedeapsă executată în regim de deținere ar fi excesivă pentru cel condamnat și ar da eficiență doar rolului punitiv, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, prin impunerea unor obligații și a unor măsuri restrictive, ar reuși în mai mare măsură să răspundă, din punct de vedere educativ și al prevenției, exigențelor art. 52 din Codul penal.
Este adevărat, intimatul - inculpat nu este condamnat în stare de recidivă, întrucât termenul de reabilitare pentru pedeapsa ce i-a fost aplicată anterior s-a împlinit, însă faptul că el a mai avut conflicte cu legea anterior denotă oarecare perseverență a sa într-o atitudine antisocială.
Așa fiind, se va admite recursul, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct. 2 lit. d) din Codul d e procedură penală și, casându-se decizia atacată în parte, se va remedia aspectul de temeinicie constatat.
Cum latura civilă a fost judicios soluționată, iar alte motive care să atragă nulitatea hotărârii nu sunt, se vor menține, în rest, dispozițiile acesteia.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 din același cod,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de partea vătămată G, împotriva deciziei penale nr.249/R din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
Casează în parte decizia penală nr. nr.249 din 20 noiembrie 2008.
Înlătură aplicarea art. 81 Cod penal cu toate consecințele, cât și dispoziția referitoare și la neaplicarea art. 71 și art. 64 lit. a și b Cod penal.
În baza art. 86/1 Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Fixează termen de încercare de 5 ani și 2 luni.
Pe durata termenului de încercare, inculpatul, trebuie să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86/3 alin. 1 lit. b-d Cod penal, iar cu privire la cea prev. de lit. a, obligă pe inculpat să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș, la termenele fixate de acesta.
Atrage atenția inculpatului asupra disp. art.86/4 Cod penal.
Menține în rest dispozițiile deciziei penale.
Obligă pe intimatul inculpat la 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 martie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Gh.
Grefier,
Red.Gh.
Tehnored.
Ex.4/14.04.2009
Jud.fond
Jud.apel
Președinte:Raluca Elena Șimonescu DiaconuJudecători:Raluca Elena Șimonescu Diaconu, Teodora Gheorghe
