Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 21/2009. Curtea de Apel Suceava

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr- - art. 182 Cod penal -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 21

Ședința publică din 08 aprilie 2009

PREȘEDINTE: Frunză Sanda

JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana

JUDECĂTOR 3: Andronic Tatiana

Grefier

Ministerul Public reprezentat de procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 26 decembrie 1988 în municipiul B, cu domiciliul în comuna, județul B, CNP -, împotriva deciziei penale nr. 11 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani.

Dezbaterile privind recursul au avut loc în ședința publică din 01 aprilie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie - și când, din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 306 Cod procedură penală, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 08 aprilie 2009.

După deliberare,

CURTEA,

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 731/13.10.2008 pronunțată de Judecătoria Dorohoi în dosarul nr- a fost condamnați inculpații:

, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.:

- 182, alin. 2 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 75, lit. a și c, Cod penal la 2 ani închisoare;

-192 alin. 2 Cod penal, cu înlăturarea disp. art. 37, lit a, Cod penal, la 3 ani închisoare;

- 208 alin 1 Cod penal, 209 alin 1 lit. a,g Cod penal, cu înlăturarea disp. art. 37 lit. a Cod penal la 3 ani și două luni închisoare.

În baza disp. art. 85 Cod penal, s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 204 din 26 aprilie 2005 Judecătoriei Dorohoi, jud. B, pedeapsă care a fost descontopită în pedepsele de 10 luni și respectiv 1 an închisoare, aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 192 al. 2 și 208 al 1, 209 al. 1, lit. a,g Cod penal, ambele cu aplicarea disp. art. 41 al.2 și art. 74 lit. c, Cod penal.

În baza disp. art. 36, 33 lit. a și 34 Cod penal, s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta sentință cu pedepsele menționate mai sus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3(trei) ani și 2(două) luni închisoare.

S-a interzice inculpatului exercițiul drepturilor civile, prev. de art. 64, lit.a, teza II și lit. b Cod penal, pe durata prev. de art. 71, alin.2, Cod penal.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata executată, de la 23.05. 2006 la 15.09.2006.

II., pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.:

- 192 alin. 2 Cod penal, Cod penal, la 3 ani închisoare;

- 208 alin 1 Cod penal, 209 alin 1 lit. a,g Cod penal la 3 ani și două luni închisoare.

În temeiul disp. art. 33 lit. a și 34 Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani și 2( două) luni închisoare.

Inculpatul a fost privat de exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64, lit. a, teza II și lit. b, Cod penal, pe durata prev. de art. 71, Cod penal.

Inculpatul a fost obligat să plătească suma de 572 lei, cheltuielile de spitalizare, Casei de Asigurări de Sănătate

De asemenea, inculpatul a fost obligat să plătească părții vătămate - civile 200 lei despăgubiri civile și 1500 lei, daune morale.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din 16 martie 2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dorohoi, județul B, înregistrat la Judecătoria Dorohoi sub nr. 653 din 17.2005, inculpații, și au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 182, alin2, Cod penal, comisă prin aceea că, în seara de 21 august 2004, au lovit pe cu corpuri contondente, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 28-30 zile îngrijiri medicale, leziuni care au pus în primejdie viața părții vătămate și au determinat pierderea unui organ( splina).

Prin sentința penală nr. 324 din 23 iunie 2005 Judecătoriei Dorohoi, jud. B, inculpații și au fost condamnați la pedeapsa închisorii iar inculpatul - minor la data săvârșirii infracțiunii - a fost internat într-un Centru de reeducare. Au fost obligați inculpații, inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata cheltuielilor de spitalizare și a despăgubirilor civile și toți inculpații la plata cheltuielilor judiciare, avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe, a formulat apel inculpatul, susținând că nu a avut cunoștință de desfășurarea procesului întrucât, în acea perioadă, nu se afla în țară, fiind plecat în perioada 18 februarie 2005-23 mai 2006, după cum atestă vizele de pe pașaport.

Prin Decizia nr. 478A din 9 noiembrie 2006, apelul formulat a fost admis, casată în parte sentința atacată și trimisă cauza spre soluționare aceleiași instanțe, numai cu privire la inculpatul.

cu rejudecarea cauzei, Judecătoria Dorohoi, prin sentința penală nr. 162 din 10 mai 2007, l-a condamnat pe inculpat și l-a obligat la plata cheltuielilor de spitalizare și a despăgubirilor civile și la plata cheltuielilor judiciare, avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul, fără a indica în scris motivele. Apelul a fost admis de Tribunalul Botoșani prin Decizia nr. 229/13 noiembrie 2007, casată sentința apelată și trimisă cauza spre rejudecare, fiind reînregistrată la Judecătoria Dorohoi sub nr. 359/222/12.02.2008. S-a reținut că inculpatul a fost lipsit de dreptul său la apărare în tot cursul judecății și nu a fost ascultat în legătură cu fapta pentru care a fost judecat; de asemenea, s-au reținut unele motive de nelegalitate ale sentinței invocate de procuror, cu ocazia dezbaterilor din apel.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dorohoi, jud. B, înregistrat la Judecătoria Dorohoi sub nr. 2045/222/20.09.2007, inculpații și au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 192, alin.2 și 208, alin.1, 209, alin.1, lit.a,g, Cod penal, cu aplicarea disp. art. 37, lit.a, Cod penal (pentru inculpatul ), faptă comisă prin aceea că, în noaptea de 16/17 februarie 2007, inculpații au pătruns fără drept în curtea părții civile și dintr-o anexă, au sustras mai multe bunuri.

Prin sentința penală nr. 376 din 1 noiembrie 2007, inculpații au fost condamnați la pedeapsa închisorii și au fost obligați la plata despăgubirilor civile și la plata cheltuielilor judiciare, avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul. Apelul a fost admis de Tribunalul Botoșani prin Decizia nr. 14 din 17 ianuarie 2008, casată sentința apelată și trimisă cauza spre rejudecare, fiind reînregistrată la această instanță sub nr. 541/222/26.02.2008. S-a reținut că, probatoriul administrat în cauză este incomplet, având în vedere că inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptei, dispozițiile date de instanță nu sunt motivate în fapt și în drept și că, în dispozitivul sentinței, s-au făcut mențiuni nelegale.

Examinând actele și lucrările dosarului și având în vedere dispozițiile deciziilor de casare, prima instanță a reținut următoarele:

În seara de 21.08.2004, partea vătămată împreună cu numitul a participat la o discotecă organizată în comuna, jud. B, la SC SRL.

În jurul orei 24, partea vătămată a plecat să conducă acasă niște prietene însă, în apropierea discotecii, acesta a fost așteptat de către inculpații și, care aveau în mână câte un par și de inculpatul, care avea asupra sa o de base-ball.

-i părții vătămate că, în urmă cu câteva zile, l-ar fi bătut pe, frate cu cei doi inculpați, inculpatul a lovit partea vătămată cu parul în zona capului și după ce aceasta a căzut la pământ, toți trei au tăbărât asupra lui, lovindu-l cu picioarele, cu parii și cu bâta în diverse zone ale corpului.

În urma loviturilor aplicate, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 28-30 zile îngrijiri medicale.

Transportat și internat la spital, s-a constatat că, prin loviturile aplicate, i s-a pus în primejdie viața și i s-a rupt splina. Ruptura splinei a necesitat o intervenție chirurgicală, practicându-se splenectomie, partea vătămată pierzând acest organ.

Situația de fapt descrisă mai sus rezultă din raportul de constatare, întocmit de organele de poliție, declarația părții vătămate, certificatul medico-legal, declarațiile martorilor audiați, și, coroborate cu recunoașterea parțială a săvârșirii faptei de către inculpatul care, a pretins că i-a aplicat părții vătămate o singură lovitură în zona capului și că ceilalți doi inculpați l-ar fi lovit în zona abdominală.

În drept, fapta inculpatului așa cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 182, al.2, Cod penal, cu aplicarea disp. art.75, lit.c, Cod penal, text în baza căruia, acesta va fi condamnat.

În noaptea de 16/17.02.2007, cunoscând și profitând de faptul că partea vătămată este în vârstă și locuiește singură, inculpații și au pătruns fără drept în curtea acesteia și dintr-o anexă a casei, i-au sustras mai multe bunuri, respectiv: cca 120 kg porumb boabe, vreo 35 kg, niște tăvi, un bidon din aluminiu, un fier de călcat, o oală din lut, și, făină de porumb etc.

Partea vătămată a sesizat organele de poliție a doua zi și, cu ocazia cercetărilor la fața locului, a fost descoperită o de urme de încălțăminte, care a condus la locuința celor doi inculpați. De asemenea, organele de poliție au constatat că în apropierea locuinței inculpaților, există o casă părăsită și urmând a de urme, au ajuns la această casă, unde au găsit bunurile furate.

Situația de fapt descrisă mai sus, rezultă din: plângerea și declarația părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului cu planșă fotografică, schița privind traseul parcurs de inculpați și a de urme identificată la cercetarea locală, dovada de restituire a bunurilor, declarațiile martorilor audiați în cauză, procesele-verbale de consemnare a refuzului inculpaților de a da declarații, raportul de constatare tehnico-științifică, declarația de consimțământ la examinarea poligraf și diagramele poligraf în cazul inculpatului, fișele de cazier, coroborate cu declarațiile inculpaților.

În drept, fapta inculpaților așa cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 208, alin.1, 209, alin.1, lit.a,g, Cod penal, text în baza căruia, inculpații vor fi condamnați.

Instanța a dispus conexarea celor două dosare, având în vedere că inculpații sunt aceiași iar faptele lor, din cele două dosare, sunt concurente.

La individualizarea pedepselor, prima instanță a avut în vedere gravitatea faptelor, împrejurările în care acestea au fost comise, cât și persoana făptuitorilor.

Inculpații și nu au recunoscut săvârșirea faptei de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art. 182, alin. 2 Cod penal.

În ceea ce-l privește pe inculpatul, acesta fiind minor la data săvârșirii acestei infracțiuni, în temeiul disp. art. 103, Cod penal, instanța a dispus internarea sa într-un Centru de Reeducare, hotărârea rămânând definitivă.

Inculpatul a săvârșit această infracțiune împreună cu un minor și în grup de trei, motiv pentru care, i-au fost reținute circumstanțele agravante prev și ped. de art. 75, lit. a și c, Cod penal, și s-au aplicat disp. art. 77 Cod penal.

Prin sentința penală nr. 204 din 26 aprilie 2005 Judecătoriei Dorohoi, jud. B, rămasă definitivă prin neapelare la 20 mai 2005, inculpatul a fost condamnat la 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 192, al.2, Cod penal, cu aplicarea disp. art. 41, al.2, Cod penal și 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 208, al.1, 209, alin.1, lit. a,g, Cod penal, cu aplicarea disp. art. 41, al.2, Cod penal, fapte comise în perioada noiembrie-decembrie 2004, dispunându-se să execute 1 an închisoare, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat în baza disp. art. 81, Cod penal, pe durata de 3 ani. Cum înainte de aplicarea acestor pedepse, la 21 august 2004, inculpatul a comis infracțiunea de lovire, instanța în baza art. 85, Cod penal, a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, a descontopit pedeapsa în cele două pedepse de 1 an și respectiv 10 luni, urmând să fie aplicate disp. art. 36, 33, lit.a și 34, Cod penal.

În ceea ce privește infracțiunile de furt calificat și violare de domiciliu, inculpații și nu au recunoscut săvârșirea faptei.

În cursul cercetărilor, inițial, cei doi inculpați au refuzat să dea declarații, după care au acceptat, nerecunoscând însă comiterea faptelor. Ambii inculpați au susținut că în noaptea respectivă au fost la domiciliul lor și au dormit, iar cu privire la urmele găsite în curtea lor nu au dat nici un fel de explicații.

În declarațiile date de ei, au menționat că sunt de acord să fie supuși testării la poligraf, pentru a demonstra că nu sunt autorii faptelor, dar la data stabilită, aceștia nu s-au prezentat la Serviciul criminalistic din cadrul Abia la data de 03.04.2007, s-a prezentat inculpatul care a acceptat să fie testat, dând declarație de consimțământ în acest sens, prin raportul de constatare tehnico-științifică, stabilindu-se că inculpatul a avut reacții specifice comportamentului simulat pe parcursul testării. Inculpatul a refuzat și a doua oară să se prezinte, susținând că nu suportă testarea cu poligraful.

Inculpatului i s-a reținut în mod greșit starea de recidivă, prev. de art. 37, lit. a, Cod penal, cu referire la condamnarea de trei ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 324/23.06.2005 a Judecătoriei Dorohoi, jud. Această sentință nu a rămas însă definitivă, cauza fiind trimisă spre rejudecare, constituind obiectul dosarului 623/2005, ce face parte din prezentul dosar.

Din aceste considerente, la termenul din 10 aprilie 2008, instanța a pus în discuția părților și a dispus în cele din urmă, schimbarea încadrării juridice a faptei, în sensul înlăturării stării de recidivă.

Pe parcursul judecării și rejudecării cauzelor, inculpații au avut o conduită necorespunzătoare. Inculpatul s-a prezentat în instanță numai cu mandat de aducere, a avut o poziție oscilantă în ceea ce privește administrarea probelor și nu a recunoscut săvârșirea faptelor.

Inculpatul nu s-a prezentat în instanță, fiind plecat din țară, imediat după săvârșirea infracțiunilor.

Ambii inculpați au mai fost condamnați pentru comiterea unor infracțiuni de același gen și sunt cunoscuți cu comportări necorespunzătoare în familie și societate.

Din aceste considerente, prima instanță a condamnat inculpații la pedeapsa închisorii, cu executare în penitenciar.

S-a interzis inculpaților exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64, lit.a, teza II și lit.b, Cod penal, pe durata prev. de art. 71, Cod penal.

Deși sentința penală 324/23.06.2005 nu era definitivă, inculpatul a fost arestat la data de 23.05.2006 și liberat condiționat la data de 15.09.2006, astfel încât prima instanță a dedus din totalul pedepsei aplicate, perioada deja executată.

În ceea ce privește latura civilă, prima instanță a obligat inculpatul la plata cheltuielilor de spitalizare Casei de Asigurări de Sănătate

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu c/val. câștigului de care a fost lipsit în perioada cât nu a lucrat din cauza îngrijirilor medicale, pretinzând totodată daune morale în sumă de 45.000 lei vechi. Aceste pretenții și le-a menținut și cu ocazia rejudecării cauzei.

Cererea părții vătămate este întemeiată pentru suma de 600 lei despăgubiri civile, socotită câte 20 lei pentru fiecare zi de muncă, din cele 30 de zile cât s-a aflat în îngrijiri medicale. În temeiul disp. art. 14 Cod procedură penală și art. 998, Cod civil, prima instanță l-a obligat pe inculpat să plătească această sumă părții vătămate.

De asemenea, prima instanță a apreciat că partea vătămată va trebui să primească de la inculpați și suma de 4500 lei daune morale, având în vedere suferința creată acesteia, prin pierderea splinei.

Întrucât partea vătămată a fost lovită de trei inculpați, prima instanță a constatat că aceste pretenții urmează să fie achitate de toți trei, iar sentința penală nr. 162/10 mai 2007 fost casată parțial, doar cu privire la inculpatul așa încât, acesta a fost obligat să plătească părții vătămate doar 1500 lei, daune morale.

Inculpaților le-au fost respectate drepturile și garanțiile procesuale.

În cursul urmăririi penale, inculpaților li s-au adus la cunoștință învinuirile, dreptul la tăcere și dreptul la apărare, asigurându-li-se în acest sens un apărător din oficiu, iar la finalizarea cercetărilor, li s-a prezentat materialul de urmărire penală, în timpul judecății fiindu-le asigurată din oficiu asistența juridică.

Împotriva sentinței penale sus-menționate, a declarat apel inculpatul, arătând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat. La termenul de judecată din data de 27.01.2009, apărătorul inculpatului a solicitat și desființarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță întrucât, la data de 13 octombrie 2008, când cauza a fost soluționată în fond, a fost lipsă de procedură cu inculpatul apelant.

Prin decizia penală nr. 11 A/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr- s-a respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul împotriva sentinței penale nr. 731/13.10.2008 pronunțată de Judecătoria Dorohoi în dosarul nr-.

Examinând hotărârea atacată, din punct de vedere al motivelor de apel invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod penal, instanța de apel a apreciat că apelul inculpatului este nefondat, reținând, în esență, următoarele:

Din probatoriul administrat la urmărirea penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunile de violare de domiciliu și furt calificat, pentru care a fost judecat și condamnat de către prima instanță.

Relevant în acest sens, este procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe fotografice (filele 9-31 dosar urmărire penală) din care rezultă că, la cercetarea locală efectuată în prezența mai multor martori, a fost identificată o de urme pe baza cărora s-a întocmit schița privind traseul urmat de inculpați de la locuința părții vătămate până la locuința tatălui lor iar de aici până la casa părăsită ce aparținuse unei rude a martorului și unde au fost descoperite bunurile sustrase de către inculpați.

S-a reținut că pe același traseu, inclusiv în curtea locuinței tatălui inculpaților, unde la acea dată stăteau și cei doi inculpați, au fost identificate și boabe de porumb din cele cărate de către inculpați de la locuința părții vătămate până la casa părăsită.

Veridicitatea celor consemnate în procesul verbal de cercetare la fața locului a fost confirmată și de martorii asistenți, respectiv, și.

S-a constatat că inițial, ambii inculpați au refuzat să dea declarații în cauză, refuz asupra căruia au revenit ulterior, susținând că nu au comis ei furtul în dauna părții vătămate.

În cursul urmăririi penale, cei doi inculpați au fost de acord să fie supuși testării la poligraf pentru a demonstra că nu sunt autorii faptelor însă, la acesta s-a prezentat, după mai multe insistențe, doar inculpatul. Prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. - din 03 aprilie 2007, s-a stabilit că acest inculpat a avut reacții specifice comportamentului simulat pe parcursul testării.

Inculpatul apelant, deși inițial fusese de acord să fie testat la poligraf, a refuzat în două rânduri să se prezinte la Serviciul criminalistic din cadrul Inspectoratului Județean al Poliției B pentru efectuarea testului.

Deși această cauză a fost de mai multe ori judecată în fond, ca urmare a casărilor cu trimitere spre rejudecare, inculpatul a refuzat permanent să se prezinte în instanță și nici prin memorii nu și-a precizat atitudinea față de acuzarea parchetului și nici nu a solicitat nici un fel de probe.

Relevantă cu privire la atitudinea celor doi inculpați în cursul urmăririi penale, cât și cu privire la vinovăția lor, este poziția inculpatului intimat care, deși a negat în permanență că ar fi comis faptele, la termenul de astăzi a recunoscut săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu și furt, susținând că el singur a comis aceste fapte.

Această asumare a întregii răspunderi penale a fost apreciată ca fiind o încercare de a-l absolvi de orice răspundere pe fratele său, respectiv apelantul.

Întreaga conduită procesuală a inculpatului, refuzul acestuia de a se supune testului cu aparatul poligraf, de a se prezenta în fața instanțelor, precum și conținutul celorlalte probe administrate în cauză impun fără echivoc concluzia că și acest inculpat este vinovat de săvârșirea faptelor pentru a fost judecat și condamnat de către prima instanță, fapte comise împreună cu fratele său,.

Instanța de apel a apreciat că nu poate fi primit nici motivul de apel referitor la lipsa de procedură cu inculpatul apelant la termenul din 13 octombrie 2008 întrucât dovada de îndeplinire a procedurii cu acest inculpat se găsește la dosarul nr- (fila 10), dosar care a fost conexat la dosarul nr-, în care s-a pronunțat sentința nr. 731, analizată în apelul de față.

Pentru motivele prezentate anterior, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul împotriva sentinței penale nr. 731 din 13 octombrie 2008 Judecătoriei Dorohoi, sentință care a fost menținută.

În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul apelant a fost obligat să suporte cheltuielile judiciare din apel în care s-au inclus și onorariile pentru asistența juridică din oficiu atât a inculpatului apelant cât și a inculpatului intimat.

Împotriva deciziei sus-menționate a declarat recurs inculpatul. În motivarea recursului, acesta a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat, întrucât fratele său, a săvârșit singur furtul.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385/9 al. 1 pct. 18 Cod procedură penală, precum și în conformitate cu dispozițiile art. 385/9 al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este întemeiat, însă pentru considerentele ce se vor arăta.

Atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.

Ambii inculpați au comis faptele deduse judecății în împrejurările reținute de prima instanță și de instanța de apel și arătate în considerentele sentinței penale și ale deciziei recurate, vinovăția lor fiind în mod corect stabilită prin următoarele mijloace de probă: plângerile și declarațiile părților vătămate, raportul de constatare, întocmit de organele de poliție, certificatul medico-legal, declarațiile martorilor, procesul-verbal de cercetare la fața locului cu planșa fotografică, schița privind traseul parcurs de inculpați și a de urme identificată la cercetarea locală, dovada de restituire a bunurilor, declarațiile martorilor, procese verbale de consemnare a refuzului inculpaților de a da declarații, raport de constatare tehnico-științifică, declarația de consimțământ la examinarea poligraf și diagramele poligraf în cazul inculpatului, coroborate cu declarațiile inculpaților.

Astfel, din amplul material probator administrat în cauză, se reține următoarea situație de fapt:

În seara de 21.08.2004, partea vătămată împreună cu numitul a participat la o discotecă organizată în com., jud. B, la SC SRL.

În urma loviturilor aplicate, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 28-30 zile îngrijiri medicale.

În noaptea de 16/17.02.2007, cunoscând și profitând de faptul că partea vătămată este în vârstă și locuiește singură, inculpații și au pătruns fără drept în curtea acesteia și dintr-o anexă a casei, i-au sustras mai multe bunuri, respectiv: cca 120 kg. porumb boabe, vreo 35 kg., niște tăvi, un bidon din aluminiu, un fier de călcat, o oală din lut, și, făină de porumb etc.

În drept, faptele inculpatului, săvârșite în împrejurările reținute, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 75 lit. a și c, Cod penal, de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal și de furt calificat, prev. de art. 208 alin 1 Cod penal, 209 alin 1 lit. a, g Cod penal, iar faptele inculpatului, săvârșite în împrejurările reținute, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal și de furt calificat, prev. de art. 208 alin 1 Cod penal, 209 alin 1 lit. a, g Cod penal.

Deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, Curtea constată că acestea au fost pe deplin dovedite prin probele administrate în cauză.

Astfel, în mod corect au reținut atât instanța de fond, cât și instanța de apel, că relevant în sensul vinovăției ambilor inculpați este procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe fotografice, din care rezultă că, la cercetarea locală efectuată în prezența mai multor martori, a fost identificată o de urme pe baza cărora s-a întocmit schița privind traseul urmat de inculpați de la locuința părții vătămate până la locuința tatălui lor iar de aici până la casa părăsită ce aparținuse unei rude a martorului și unde au fost descoperite bunurile sustrase de către inculpați. Pe același traseu, inclusiv în curtea locuinței tatălui inculpaților, unde la acea dată stăteau și cei doi inculpați, au fost identificate și boabe de porumb din cele cărate de către inculpați de la locuința părții vătămate până la casa părăsită, veridicitatea celor consemnate în procesul verbal de cercetare la fața locului fiind confirmată și de martorii asistenți, și.

De asemenea, comportamentul inculpaților adoptat pe parcursul întregului proces penal, coroborat cu materialul probator administrat în cauză, conduce la concluzia că ambii inculpați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

Astfel, Curtea constată că inițial, inculpații au refuzat să dea declarații în cauză, refuz asupra căruia au revenit ulterior, susținând că nu au comis ei furtul în dauna părții vătămate.

În cursul urmăririi penale, cei doi inculpați au fost de acord să fie supuși testării la poligraf pentru a demonstra că nu sunt autorii faptelor însă, la acesta s-a prezentat, după mai multe insistențe, doar inculpatul. Prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. - din 03.04.2007, s-a stabilit că acest inculpat a avut reacții specifice comportamentului simulat pe parcursul testării.

Inculpatul recurent, deși inițial fusese de acord să fie testat la poligraf, a refuzat în două rânduri să se prezinte la Serviciul criminalistic din cadrul Inspectoratului Județean al Poliției B pentru efectuarea testului.

De asemenea, pe parcursul judecării cauzei, inculpatul nu s-a prezentat în instanță și nici nu și-a precizat atitudinea față de acuzarea parchetului și nici nu a solicitat probe în apărare.

În ceea ce privește atitudinea procesuală a inculpatului, aceasta a fost oscilantă, întrucât, deși a negat în permanență că ar fi comis faptele, la termenul de judecată din data de 27.01.2009, acesta a recunoscut în fața instanței de apel faptul că a intrat în locuința părții vătămate, precizând însă că a comis singur fapta, fără participarea fratelui său. Această asumare a întregii răspunderi penale a fost apreciată în mod corect ca fiind o încercare de a-l absolvi de orice răspundere pe fratele său, respectiv inculpatul recurent.

Curtea constată că întreaga conduită procesuală a inculpatului, refuzul acestuia de a se supune testului cu aparatul poligraf, de a se prezenta în fața instanțelor, precum și conținutul celorlalte probe administrate în cauză, conduc la concluzia că și acest inculpat este vinovat de săvârșirea faptelor pentru a fost trimis în judecată.

De asemenea, Curtea constată că în mod corect instanța de apel a apreciat că nu poate fi primit nici motivul de apel referitor la lipsa de procedură cu inculpatul la termenul de judecată din data de 13 octombrie 2008, întrucât dovada de îndeplinire a procedurii cu acest inculpat se găsește la dosarul nr- (fila 10), dosar care a fost conexat la dosarul nr-, în care s-a pronunțat sentința nr. 731/13.10.2008 a Judecătoriei Dorohoi.

Relativ la cuantumul pedepselor aplicate inculpatului, Curtea apreciază că acesta a fost just și proporțional individualizat, cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 Cod penal, cuantumul pedepselor fiind orientat spre minimul special prevăzut de textul incriminator.

Curtea constată că în mod corect prima instanță a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 204 din 26 aprilie 2005 Judecătoriei Dorohoi, jud. B, pedeapsă care a fost descontopită în pedepsele de 10 luni și respectiv 1 an închisoare, iar în baza disp. art. 36, 33 lit. a și 34 Cod penal, a contopit pedeapsa aplicată prin sentința primei instanțe cu pedepsele sus-menționate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3(trei) ani și 2(două) luni închisoare.

Referitor la inculpatul, instanța de recurs constată că acesta nu a mai suferit condamnări și este un element tânăr, cu reale posibilități de reeducare, aceste împrejurări putând fi reținute în favoarea sa ca și circumstanțe atenuante judiciare, în conformitate cu dispozițiile art. 74 al. 2 Cod penal.

Prin urmare, văzând și dispozițiile art. 76 al. 1 lit. c Cod penal, Curtea apreciază că o pedeapsă de câte 2 ani închisoare, pentru fiecare dintre cele două infracțiuni săvârșite de către inculpatul recurent, este necesară, dar și suficientă pentru a-și atinge scopul prevăzut de art. 52 Cod penal, respectiv de reeducare a inculpatului și de prevenire a săvârșirii altor infracțiuni.

În temeiul art. 33 lit. a și art. 34 Cod penal, Curtea va contopi cele două pedepse de câte 2 ani închisoare ce vor fi aplicate inculpatului recurent, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare (în loc de 3 ani și 2 luni închisoare).

Întrucât în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal, Curtea va suspenda condiționat pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului recurent, apreciind că reeducarea acestuia poate avea loc și fără privarea de libertate, prin stimularea eforturilor sale de autoeducare.

Conform art. 82 al. 1 Cod penal, Curtea va stabili termen de încercare pe o perioadă de 4 ani și îi va atrage atenția inculpatului recurent asupra disp. art. 83 și urm. Cod penal, referitoare la revocarea și anularea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 al. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, va fi suspendată și executarea pedepselor accesorii.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea constată că în mod corect prima instanță a dispus obligarea inculpatului Inculpatul a fost obligat să plătească suma de 572 lei, cheltuielile de spitalizare, Casei de Asigurări de Sănătate B, iar părții vătămate - civile suma de 200 lei cu titlu de despăgubiri civile și suma de 1500 lei cu titlu de daune morale, având în vedere faptul că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prev. de art. 998 și urm. Cod civil, iar sentința penală nr. 162/10.05.2007 a fost casată parțial, doar cu privire la acest inculpat.

Pentru considerentele arătate, constatând întemeiat recursul declarat de inculpatul, fiind dat cazul de casare prevăzut de art. 385/9 al. 1 pct. 14 din Codul d e procedură penală, în conformitate cu dispozițiile art. 385/15 pct. 2 lit. d din Codul d e procedură penală, îl va admite.

Va casa în totalitate decizia penală nr. 11 A/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr- și în parte sentința penală nr. 731/13.10.2008 pronunțată de Judecătoria Dorohoi în dosarul nr- și în rejudecare va proceda în sensul celor mai sus arătate.

Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 731/13.10.2008 pronunțată de Judecătoria Dorohoi în dosarul nr-, care nu sunt contrare prezentei decizii.

Văzând și dispozițiile art. 192 al. 3 Cod procedură penală,

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Admite recursul declarat de către inculpatul, fiul lui și, născut la data de 26 decembrie 1988 în municipiul B, cu domiciliul în comuna, județul B, CNP -, împotriva deciziei penale nr. 11 A/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-.

Casează în totalitate decizia penală sus-menționată și în parte sentința penală nr. 731/13.10.2008 pronunțată de Judecătoria Dorohoi în dosarul nr- și în rejudecare:

Condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare (în loc de 3 ani închisoare) pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 al. 2 Cod penal cu aplic. art. 74 al. 2 Cod penal și art. 76 al. 1 lit. c Cod penal.

Condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare (în loc de 3 ani și 2 luni închisoare) pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, g Cod penal cu aplic. art. 74 al. 2 Cod penal și art. 76 al. 1 lit. c Cod penal.

În temeiul art. 33 lit. a și art. 34 Cod penal contopește pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare (în loc de 3 ani și 2 luni închisoare).

În baza art. 81 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 al. 1 Cod penal.

Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83 și urm. Cod penal.

În baza art. 71 al. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, suspendă și executarea pedepselor accesorii.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale, care nu sunt contrare prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare din recurs, avansate de către stat, rămân în sarcina acestuia, din care suma de 400 lei, reprezentând onorarii apărători din oficiu pentru inculpați, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 08.04.2009.

Președinte, Judecători, Grefier,

Judecători - fond -

- apel -

2 ex. / 27 aprilie 2009

Președinte:Frunză Sanda
Judecători:Frunză Sanda, Bratu Ileana, Andronic Tatiana

#Judecator Frunza Sanda

Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 21/2009. Curtea de Apel Suceava

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 21/2009. Curtea de Apel Suceava