Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 217/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 217/2008
Ședința publică de la 22 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stanca Ioana Marcu
JUDECĂTOR 2: Tiberiu Peter
JUDECĂTOR 3: Oana Maria Călian
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de inculpatul și partea civilă împotriva deciziei penale numărul 29/A/21.01.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat -apărător ales pentru inculpatul recurent, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocata inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri pronunțate și rejudecând, obligarea acestuia în solidar cu partea responsabilă civilmente - SRL P la plata despăgubirilor civile.
Apreciază că s-a formulat o constituire de parte civilă în termenul prevăzut de lege, iar raportul de prepușenie dintre inculpat și partea responsabilă civilmente a fost dovedit. La data citirii actului de sesizare, inculpatul era angajatul părții responsabile civilmente în calitate de om de ordine, existând la dosar o caracterizare a acestuia în acest sens.
Reprezentanta parchetului solicită admiterea recursurilor formulate de către inculpat și partea civilă în sensul obligării inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile. Din actele dosarului rezultă că inculpatul era angajatul părții responsabile civilmente și a săvârșit fapta în baza atribuțiilor de serviciu -ca om de ordine- motiv ce justifică admiterea ambelor recursuri.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
Constată că prin sentința penală nr. 1300/2006, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Petroșania condamnat pe inculpatul, la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. și ped. de art. 182 al. 2 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de vătămare corporală prev. de art-. 181 Cod penal.
În temeiul art. 81, 82 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
În temeiul art. 359 al. 1 și 2 Cod proc. penală, a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal.
În temeiul art. 346 al. 1, art. 14 al.1,2,3 lit. b și al. 4 Cod proc. penală, rap. la art. 998 Cod civil, a admis ca întemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă împotriva inculpatului.
A obligat inculpatul la plata sumei de 20.000 lei despăgubiri morale și 5000 lei reprezentând despăgubiri materiale către partea civilă.
A respins acțiunea civilă formulată de partea civilă față de partea resp. civilmente - SRL
În temeiul art. 346 al. 1, art. 14 al.1 al. 3 lit. b Cod proc. penală, rap. la art. 998 Cod civil, art. 313 din Legea nr. 95/2002, modificată și completată prin OUG nr. 72/2006, a admis ca întemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul de Urgență P împotriva inculpatului.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1550 lei către partea civilă Spitalul de Urgență P cu titlu de despăgubiri civile-cheltuieli cu spitalizarea părții vătămate în perioada 12-26 august 2004.
în temeiul art. 193 al. 1 Cod proc. penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 113,50 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată.-
În temeiul art. 191 al. 1 Cod proc. penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În noaptea de 11/12 august 2004, partea vătămată împreună cu un prieten, martorul, se aflau în discoteca din
Partea vătămată a răsturnat o sticlă de vin și a spart un pahar, împrejurare care l-a deranjat pe inculpat, care se afla în apropierea barului și lucra ca om de ordine la discoteca respectivă, astfel că a atras atenția celor doi asupra faptului de a nu mai răsturna băutura, după care s-a întors la masa la care stătea, cei doi tineri rămânând la bar.
Partea vătămată a început să se manifeste zgomotos și fiind în stare de ebrietate, a stropit cu bere pe prietenul cu care se afla, însă acest incident nu a fost unul de proporții, chiar consumatorii aflați în apropierea barului neremarcându-
, inculpatul s-a deplasat la partea vătămată, l-a prins de umăr, i-a aplicat un pumn în zona feței, după care partea vătămată a căzut, iar inculpatul a continuat să îl lovească cu picioarele în diferite regiuni ale corpului.
Sesizând că partea vătămată se află în stare de inconștiență, inculpatul l-.a apucat pe acesta de picioare și l-a târât la grupul sanitar din incinta localului, unde a aruncat apă asupra lui.
Între timp, au intervenit și prietenii părții vătămate, care l-au luat pe acesta și l-au transportat la Spitalul de Urgență P, unde partea vătămată a fost internat.
În urma loviturilor aplicate, partea vătămată și-a pierdut în totalitate și ireversibil simțul auzului, fiindu-i afectată urechea dreaptă ( raport de expertiză medico legală întocmit de IML T și Avizul comisiei Superioare Medico Legale din cadrul INML Minovici B).
În drept fapta inculpatului de a aplica mai multe lovituri părții vătămate, lovituri care au dus la pierderea parțială a simțului auzului, partea vătămată pierzându-și total și permanent auzul la urechea dreaptă, prezentând astfel o infirmitate fizică permanentă, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art. 182 al. 2 Cod penal, sens în care a și fost schimbată încadrarea juridică a faptei la termenul de judecată din 12 octombrie 2006, din infracțiunea de vătămare corporală prev. și ped. de art. 181 Cod penal.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a reținut, din probele administrate că partea civilă a justificat daune materiale în sumă de 5000 lei și a justificat un prejudiciu moral cert determinat de pierderea totală a simțului auzului la urechea dreaptă, pentru acoperirea căruia s-au stabilit daune morale în sumă de 20.000 lei.
În consecință inculpatul a fost obligat să plătească părții civile despăgubirile civile menționate mai sus.
În ceea ce privește acțiunea civilă față de partea responsabilă civilmente - raportat la prevederile art. 15 al. 2 Cod proc. penală, conform exigențelor cărora constituirea de parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale precum și în fața instanței până la citirea actului de sesizare, prima instanță a apreciat că formularea acțiunii civile și față de această parte s-a făcut cu depășirea termenului prevăzut de textul de lege menționat, astfel că acțiunea civilă față de partea resp. civilmente a fost respinsă pentru încălcarea condiției formale arătate, apreciată ca fiind tardivă.
Partea civilă a solicitat obligarea în solidar a inculpatului și a părții responsabile civilmente pe calea unei precizări orale, în fața instanței de fond, la data de 21 aprilie 2005, după citirea actului de sesizare și audierea inculpatului (încheiere de ședință fila 95).
Pentru constatarea raportului de prepușenie, a culpei comitentului în alegerea prepusului și a caracterului solidar al răspunderii dintre prepus și comitent, partea are calea acțiunii civile separate, aceasta nefiind frustrată de exercițiul dreptului de a fi despăgubit și de comitent prin respingerea acțiunii civile față de acesta din urmă pentru tardivitate.
Împotriva sentinței au declarat apel în termen partea civilă și inculpatul.
Prin decizia penală nr. 29/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul penal nr- s-au respins ca nefondate apelurile declarate de partea civil și inculpatul.
Pentru a se pronunța în acest mod, instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit corect starea de fapt și vinovăția inculpatului cu privire la fapta reținută în sarcina acestuia, pe baza probelor administrate în cauză, a căror analiză și apreciere s-a făcut în condițiile prev. de art. 63 al. 2 Cod proc. penală.
S-a făcut o încadrare juridică legală a faptei, astfel încât nu se justifică solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei și de reținere a circumstanței atenuante a scuzei provocării, prev. de art. 73 lit. b Cod penal.
Din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că în urma agresiunii partea vătămată și civilă apelantă și-a pierdut auzul la urechea dreaptă, în mod ireversibil, ceea ce echivalează cu pierderea unui simț, astfel încât încadrarea juridică corectă a faptei este cea reținută de instanța de fond, de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art. 182 al. 2 Cod penal, nefiind relevant numărul de zile de îngrijiri medicale stabilit prin certificatul medico legal.
Pentru a se putea reține circumstanța atenuantă a scuzei provocării, prev. de art. 73 lit. b Cod penal, este necesar ca inculpatul să săvârșească fapta sub o stare puternică de tulburare sau emoție, iar aceasta să fie determinată de o provocare din partea persoanei vătămate materializată printr-un act de violență fizică, psihică sau morală, prin atingerea gravă a demnității ori printr-o altă acțiune ilicită gravă.
Împrejurarea că partea vătămată fiind în stare de ebrietate, a răsturnat o sticlă de vin, a spart un pahar și și-a stropit cu bere prietenul cu care se afla la local nu poate fi considerată o provocare adresată inculpatului și nu era de natură să-i producă acestuia o puternică tulburare sau emoție e natură să justifice reacția extrem de violentă.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată, avându-se în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, respectiv limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, pericolul social concret al faptei, reflectat în modul și împrejurarea concretă în care a fost comisă, motivul și mobilul săvârșirii faptei, urmarea produsă și care s-ar fi putut produce, conduita inculpatului după săvârșirea faptei, datele ce caracterizează persoana și conduita inculpatului.
Prin urmare nu se justifică reducerea duratei pedepsei aplicate, considerându-se că aceasta corespunde gradului de pericol social al faptei și făptuitorului și asigură realizarea scopurilor pedepsei, stabilite de art. 52 Cod penal.
Daunele materiale și morale acordate părții civile apelante au fost just stabilite pe baza probelor administrate în cauză și nu se justifică solicitarea de reducere a acestora în condițiile în care nu s-a reținut circumstanța atenuantă a scuzei provocării.
Nu este justificată nici solicitarea de obligare a inculpatului la despăgubiri civile în solidar cu partea responsabilă civilmente.
Potrivit dispozițiilor art. 16 al. 1 Cod proc. penală, introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie în cursul urmăririi penale, fie în fața instanței până la citirea actului de sesizare.
Nefiind în situația prev. de art. 17 Cod proc. penală, cu privire la exercitarea din oficiu a acțiunii civile, partea vătămată avea obligația conform art. 15 al. 1 și 2 Cod proc. penală, să formuleze constituire de parte civilă împotriva persoanei responsabile civilmente până la citirea actului de sesizare.
Astfel cum a reținut și instanța de fond, partea vătămată a formulat constituirea civilă față de partea responsabilă civilmente și a solicitat introducerea acesteia în cauză după citirea actului de sesizare, ceea ce atrage decăderea din exercitarea dreptului procesual de a se constitui parte civilă față de persoana responsabilă civilmente. Rămâne însă deschisa posibilitatea exercitării unei acțiuni civile separat, în cadrul unui proces civil.
Împotriva deciziei au declarat recurs inculpatul și partea civilă.
Inculpatul recurent a solicitat casarea ambelor hotărâri și în rejudecare obligarea la despăgubiri în solidar cu partea responsabilă civilmente - SRL P, deoarece la data săvârșirii faptei inculpatul era angajatul părții responsabile civilmente.
Partea civilă nu și-a motivat recursul declarat.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 385/15 al.3 Cod pr.penală, instanța constată că acestea sunt fondate, fiind incidente dispozițiile art. 385/9 pct. 10 Cod pr.penală, pentru următoarele considerente:
Atât instanța de fond, cât și cea de apel, nu au verificat existența raportului de prepușenie dintre inculpatul și - SRL P, societate la acre acesta susține că era angajat la data săvârșirii faptei.
Cererea de obligare în solidar la plata despăgubirilor către partea civilă, a fost respinsă fără a fi analizată pe fond (ca tardivă), cu motivarea că s-a solicitat introducerea acesteia în cauză după citirea actului de sesizare, cu încălcarea dispozițiilor art. 15 al.1 și 2 Cod pr.penală.
Acest mod de a proceda al instanțelor este greșit din perspectiva sancțiunii pe care au aplicat-o pentru depășirea termenului prevăzut pentru introducerea în cauză a părții responsabile civilmente.
Încălcarea dispozițiilor art. 15 al.2 Cod pr.penală poate fi analizată numai ca o nulitate relativă care ar putea lovi actele îndeplinite după momentul procesual al citirii actului de sesizare reglementat expres de prevederile legale.
Corespunzător regimului juridic al acestei nulități, actul poate fi anulat numai dacă s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel și dacă este invocată fie în cursul efectuării actului (dacă partea este prezentă), fie la primul termen cu procedura completă (dacă partea nu este prezentă).
Din actele dosarului 371/2005 al Judecătoriei Petroșani rezultă că - SRL Paf ost citată în calitate de parte responsabilă civilmente prima oară, pentru termenul din 4 aprilie 2006. Nici la acest termen și nici la cele din 2 mai 2006, 30 mai 2006, 27 iunie 2006, 18 iulie 2006, societatea nu a invocat împrejurarea că se opune participării în procesul penal în această calitate.
În consecință, cererea de introducere în cauză a părții responsabile civilmente se impune a fi soluționată pe fond, prin verificarea existenței raportului de prepușenie dintre aceasta și inculpat și aplicarea în consecință a dispozițiilor privind angajarea (sau nu a) răspunderii civile.
Față de cele de mai sus, în baza art. 385/15 al.1 pct.2 lit. c Cod pr.penală raportat la art. 385/9 pct. 10 Cod pr.penală, instanța va admite recursurile declarate de partea civilă și inculpatul și va casa hotărârile pronunțate, urmând a dispune rejudecarea cauzei de către instanța de fond- Judecătoria Petroșani.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de partea civilă și recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 29/A/21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală în dosarul nr- și în consecință:
Casează decizia penală atacată precum și sentința penală nr. 1300/21 decembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosarul nr- și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de fond.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
- -
Red.COM Dact.LS/2 ex
Jud.fond - Jud.apel
Jud.apel -,
Președinte:Stanca Ioana MarcuJudecători:Stanca Ioana Marcu, Tiberiu Peter, Oana Maria Călian
