Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 222/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.182 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.222
Ședința publică de la 25 februarie 2010
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu JUDECĂTOR 2: Constantin Mereanu
- - JUDECĂTOR 3: Gheorghe
G judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.256 din 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat, asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, apoi, s-a acordat cuvântul.
Apărătorul inculpatului susține recursul declarat, făcând trimitere la motivele scrise, astfel că, într-o primă teză, în baza art.3859pct.18 Cod pr.penală, a apreciat că soluțiile de condamnare a inculpatului sunt greșite, în privința acestuia operând cauza care înlătură caracterul penal al faptei, prevăzută de art.48 Cod penal (iresponsabilitatea), împrejurare în raport de care a fost invocată o soluție corespunzătoare de achitare în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.e Cod pr.penală, iar, într-o teză subsidiară, de vreme ce nu va fi însușită prima soluție propusă, cu referire la dispozițiile art.3859pct.14 Cod pr.penală, s-a solicitat redozarea pedepselor aplicate inculpatului, potrivit art.76 Cod penal, ca urmare a reținerii circumstanței atenuante legale prev.de art.73 lit.b Cod penal.
Procurorul apreciază că, dimpotrivă, recursul declarat de inculpat este nefondat, întrucât instanțele au reținut în cauză o situație de fapt exactă, au dat faptelor o încadrare juridică legală, pentru care s-au aplicat sancțiuni bine individualizate în raport de criteriile înscrise în art.72 Cod penal.
Inculpatul având cuvântul, arată că-și însușește concluziile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursului de față;
În baza actelor și lucrărilor de la dosar;
Prin sentința penală nr.603/10.03.2009, Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în baza art.182 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 20.09.1971 în comuna, sat, județul D, CNP - cu domiciliul în comuna, sat, l în,-, județul D la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.181 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.321 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mi grea, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art.64 lit.a teza II-a, lit.b Cod penal, art.71 al.1 și 2 Cod penal.
S-a luat act că părțile vătămate și, cât și Spitalul Clinic de Urgență C nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
A fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în fapt că în seara de 17.11.2007 orele 16.50, inculpatul, aflându-se în stare de ebrietate, a proferat cuvinte și expresii jignitoare la adresa părților vătămate și și a exercitat violențe asupra acestora, lovindu-le cu un ciomag.
În urma agresiunii fizice, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 75-80 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr.2890/A2/26.11.2007 emis de IML C, iar partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 35 de zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr.2854/A2/20.11.2007 emis de IML
Pentru a întrerupe acțiunea agresivă a inculpatului, au intervenit martorii, și care au condus părțile vătămate în curtea imobilului acestora.
Situația de fapt reținută mai sus, existența faptelor, cât și vinovăția inculpatului au fost demonstrate pe baza probatoriilor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței, respectiv: procesul-verbal încheiat de organul de Poliție, plângerile,declarațiile părților vătămate, certificatul medico-legal nr.2840/A2/26.11.2007 emis de IML C, certificatul medico-legal nr.2854/A2/20.11.2007 emis de IML C, declarațiile martorilor:, și interogatoriile inculpatului, precum și fișa de cazier judiciar a acestuia.
În drept, s-a stabilit că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor, prev.și ped.de art.181 Cod penal, 181 al.1 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.b Cod penal, art.321 al.1 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.b Cod penal, cu aplic.art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepselor, s-au avut în vedere criteriile înscrise în art.72 Cod penal, cât și cerințele instituite prin art.52 Cod penal.
Pe latura civilă s-a luat că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile în procesul penal, la fel și Spitalul Clinic Județean de Urgență
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, iar prin motivele de apel depuse la dosar a solicitat ca în urma rejudecării cauzei să se dea o nouă reapreciere a probatoriului administrat și să se stabilească o altă situație de fapt, susținând că a aplicat doar părții vătămate o lovitură ușoară care nu-i putea provoca leziunile descrise în certificatul medico-legal, că în mod nejustificat prima instanță a respins cererea sa privind efectuarea unei expertize medico-legale prin care să se stabilească corect mecanismul producerii leziunilor și numărul zilelor de îngrijiri medicale.
A mai invocat că nu s-au reținut în favoarea sa circumstanțe atenuante, cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, solicitând deci o redozare a pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr.256 din 14 octombrie 2009, Tribunalul Dolj, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, stabilind că prima instanță, pe baza unui probatoriu riguros administrat și apreciat, a reținut o corectă situație de fapt, iar vinovăția inculpatului a fost pe deplin stabilită și dovedită.
Astfel, s-a motivat că apărarea inculpatului, făcută în sensul că ar fi lovit-o doar pe partea vătămată, fiind provocat de aceasta din urmă și că nu l-a agresat în vreun mod pe, este infirmată de depozițiile martorei, care a declarat că atunci când a ieșit la poartă la data de 17 noiembrie 2006, l-a văzut pe inculpat când îl lovea cu un par pe, iar când acesta a căzut la pământ, l-a lovit și în zona capului.
Aceeași martoră a declarat că a văzut cum inculpatul a lovit-o cu parul peste mână și pe, precizând, de asemenea, că partea vătămată a clătit, într-adevăr, o găleată cu apă, dar nu a aruncat-o în direcția inculpatului.
De asemenea, s-a făcut referire la declarațiile martorilor și, aceștia declarând că l-au văzut pe inculpat, în ziua de 17 nov 2009, când lovea pe cele două părți vătămare cu un ciomag peste mâini și în zona spatelui, după care, când a intrat în curte, inculpatul a aruncat cu ciomagul peste poartă, lovindu-l și pe acesta în zona feței.
Aceeași martori au mai precizat că atunci când se afla în stare de ebrietate, inculpatul avea astfel de incidente cu părțile vătămate, relațiile dintre aceștia fiind tensionate.
Totodată, aspectele declarate de martori au fost confirmate și de concluziile certificatelor medico-legale, care atestă că partea vătămată prezentat leziuni de violentă care s-ar fi putut produce la data de 17 nov 2009 prin lovire cu un corp dur, în urma agresiunii suferind o fractură deschisă tip I metafiză distală, ambele oase antebraț stâng, iar partea vătămată a suferit, de asemenea, la aceeași dată, leziuni de violentă - fractură piramidă nazală și fractură fără deplasare epifiză distală metacarp I II, IV și V DREPT, produse tot prin lovire cu un corp dur.
Instanța de prim control judiciar a mai stabilit că în mod corect judecătorul de fond a apreciat că este nu este utilă cauzei efectuarea unei expertize medico-legale, în condițiile în care, prin certificatele medico-legale eliberate de un institut medical de specialitate, s-a concluzionat atât mecanismul producerii leziunilor, data producerii, cât și cu privire la numărul zilelor de îngrijiri medicale, fără a se face vreo referire la alte fracturi mai vechi pe care să le fi prezentat părțile vătămate.
Cât privește pedepsele aplicate inculpatului, tribunalul a constatat că au fost just individualizate în raport de criteriile prev. de art.72 Cod penal, avându-se în vedere gradul de pericol social al faptelor, urmările produse, precum și persoana inculpatului care, anterior, a suferit și alte condamnări, manifestând deci, perseverență infracțională, situație în care apare ca inoportună reținerea de circumstanțe atenuante, cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special.
Împotriva deciziei dată în apel a declarat recurs inculpatul, susținând atât în motivele scrise, cât și prin cele dezvoltate oral de apărător, într-o primă teză, în baza art.3859pct.18 Cod pr.penală, că soluțiile de condamnare sunt greșite, în privința sa operând cauza care înlătură caracterul penal al faptei, prevăzută de art.48 Cod penal (iresponsabilitatea), împrejurare în raport de care a fost invocată o soluție corespunzătoare de achitare în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.e Cod pr.penală, iar, într-o teză subsidiară, de vreme ce nu va fi însușită prima soluție propusă, cu referire la dispozițiile art.3859pct.14 Cod pr.penală, s-a solicitat redozarea pedepselor aplicate, potrivit art.76 Cod penal, ca urmare a reținerii circumstanței atenuante legale prev.de art.73 lit.b Cod penal.
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
Observând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că atât instanța de fond, cât și instanța de apel, au reținut în cauză o situație exactă, sens în care s-a valorificat un probatoriu concludent, ce a fost bine apreciat (declarațiile părților vătămate, acestea coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cele două faze ale procesului, cât și cu concluziile actelor medico-legale), pe baza căruia activitatea infracțională a inculpatului a fost just încadrată legal, acesta săvârșind infracțiunile prev.de art.182 alin.1 Cod penal, art.181 alin.1 Cod penal, art.321 alin.1 Cod penal, toate cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal și, în final, cu art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal.
Pedepsele ce s-au aplicat inculpatului, dar și modalitatea de executare aleasă pentru pedeapsa rezultantă (în regim de detenție), vor fi apreciate ca just individualizate în raport de criteriile înscrise în art.72 Cod penal, cât și de cerințele instituite prin art.52 Cod penal, la stabilirea acestora avându-se în vedere corespunzător gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, decurs din urmările produse, pe de o parte, dar și unele elemente ce privesc pe făptuitor, nesincer în raport de învinuirile aduse, aflat în stare de recidivă postexecutorie, prev.de art.37 lit.b Cod penal, pe de altă parte.
Întrucât la examinarea de ansamblu a cauzei nu s-au desprins alte motive de casare care să poată fi luate în considerare și din oficiu, Curtea, cu referire la dispozițiile art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, urmează să respingă recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
Văzând și art.192 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E I D
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.256 din 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la 230 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, pentru apărarea făcută până la prezentarea apărătorului ales.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 februarie 2010.
- - - - - G
Grefier,
Red.jud.GV
PS/9.04.2010
25 februarie 2010.
- Emis extras penal.
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Constantin Mereanu, Gheorghe
