Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 23/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 23
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 2: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 3: Mihaela Chirilă
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpatul și partea civilă, împotriva deciziei penale nr. 288/09.06.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr- având ca obiect infracțiunea de vătămarea corporală gravă (art. 182)
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul și av., apărător ales al părții vătămate recurente, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Av. depune la dosar motivele de recurs formulate de partea vătămată .
Interpelate fiind, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Av. pentru partea civilă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris. Precizează că recursul vizează atât latura penală cât și latura civilă cauzei. În latură penală, apreciază că pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendare, aplicată inculpatului este prea mică față de circumstanțele de săvârșire a faptei și de persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, nu s-a prezentat în fața instanței de apel și nici în recurs, a încercat să influențeze martorii, nu a recunoscut săvârșirea faptei deși sunt dovezi în acest sens,nu a despăgubit în nici un fel partea vătămată. În latură civilă, cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat inculpatul este prea mic, chiar dacă instanța de apel majorat la 3500 lei această sumă, având în vedere că și în prezent partea vătămată suferă pe urma loviturilor aplicate de inculpat. Inițial, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, apoi în baza unei expertize medico-legala a fost schimbată încadrarea juridică în infracțiunea prev. de art. 181 Cod penal. Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului și rejudecând cauza aplicarea unei pedepse mai mari inculpatului și majorarea cuantumului despăgubirilor morale.
Av. l, pentru inculpat, solicită admiterea recursului declarat de inculpatul, pentru motivele arătate în scris și reținerea în favoarea acestuia a disp. art. 73 lit. b Cod penal, față de împrejurarea că, anterior partea vătămată îl lovise pe inculpat. În mod greșit instanța de fond a înlăturat declarațiile martorilor care au susținut ceastă variantă, pe motiv că martorii sunt rude cu inculpatul. În ceea ce privește recursul declarat de partea civilă, pune concluzii de respingere ca nefondat.
Av. solicită respingerea recursului declarat de inculpatul, arătând că în cauză nu sunt incidente disp. art. 73 lit. b Cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpatul, care a invocat în recurs aceleași critici ca în fața instanței de apel, critici care au fost analizate și înlăturate. În recursul declarat de partea vătămată, pune concluzii de admitere în ceea ce privește latura penală a cauzei, în sensul suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului. Apreciază că față de persoana inculpatului, care nu s-a prezentat niciodată în fața instanței de apel și de gravitatea traumatismului produs părții vătămate - pentru care a fost necesară spitalizarea și intervenția chirurgicală, instanța a dat dovadă de prea multă înțelegere aplicând inculpatului o pedeapsă cu suspendare. Reprezentantul Ministerului Public nu se opune la amânarea cauzei, având în vedere și lipsa de asistență juridică inculpatului recurent. Aplicarea disp. art. 861Cod penal, ar constitui un avertisment pentru inculpat.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 1864/10.06.2008, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Iașis -a dispus condamnarea inculpatului, porecla "", fiul lui și, născut la data de 05.12.1986 în I, -, domiciliat în sat Satului, comuna grajduri, județul I, studii 10 clase, muncitor necalificat, cetățenie română, cu antecedente penale, la 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice dată faptei, în baza art. 334 Cod procedură penală, din infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal.
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, pe durata și în condițiile stabilite de art. 71 Cod penal.
În baza art. 81, 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a celei accesorii, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
S-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 Cod penal referitoare la consecințele săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, domiciliat în sat, comuna Șcheia, județul I și, în baza art. 14, 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998, 999 cod civil și obligat inculpatul să plătească acestei părți civile suma de 2.000 lei daune morale.
S-au respins ca neîntemeiate celelalte pretenții civile ale părții civile.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală și art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. Treime" I suma de 1971,65 lei cheltuieli de spitalizare și părții civile Serviciul de Ambulanță I suma de 289 lei, reprezentând cheltuieli de transport.
În baza art. 193 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească părții vătămate suma de 1263 lei cheltuieli judiciare.˝
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În seara zilei de 09.09.2006, partea vătămată s-a deplasat cu autoturismul proprietatea sa până în satul Șcheia, com. Șcheia, pentru a participa la o discotecă organizată la Căminul Cultural din localitate, unde a ajuns în jurul orelor 22,00. La aceeași discotecă, la care au participat aproximativ 100 de persoane, a venit și un grup de tineri din comuna învecinată, printre care și inculpatul, poreclit "".
In jurul orelor 01,00, întrucât de la pupitrul unde se afla aparatura muzicală se dădeau dedicații, în special pentru inculpat de către prietenii săi, partea vătămată a fost deranjat de acest lucru și a strigat cu voce tare "Cine este acest?", remarcă care a fost auzită de inculpat, care în acel moment se afla lângă ușa de la intrare în cămin, dar în exterior. La scurt timp după aceasta, partea vătămată a ieșit din incinta, pentru a verifica starea autoturismului aflat în stradă și, în momentul în care a trecut de ușa de la intrare, în fața, unde s-a oprit pentru a vorbi cu un grup de tineri, a fost lovit de către inculpat, cu pumnul în zona feței. Partea vătămată a căzut pe spate și s-a lovit cu capul de beton, intrând în stare de inconștiență, fapt ce i-a determinat pe prietenii săi să anunțe serviciul de ambulanță. Partea vătămată a fost transportată la Spitalul nr. 3 I, unde a fost internată în perioada 10-22.09.2006 cu diagnosticul "hidrocefalie internă, sindrom confuzional, prin agresiune".
Faptul că partea vătămată a fost lovită de către inculpat a fost văzut de martorii din lucrări (aspect relatat de acesta în declarația olografă dar și în fața instanței) și (care se afla lângă partea vătămată și a văzut inculpatul lovindu-l cu pumnul în zona bărbiei, după care partea vătămată a căzut cu capul de beton), Martora, l-a văzut pe căzut, fără a percepe direct momentul lovirii, Primii doi martori din lucrări au arătat că, anterior acestui moment, nu au fost alte incidente între părți, în acea seară.
Spre deosebire de acești martori oculari, au fost ascultați în aceeași în calitate de martori oculari, și martorii, și, care au arătat că partea vătămată doar a fost împinsă de inculpat.
Potrivit martorilor și, partea vătămată a fost iritată de faptul că inculpatului, poreclit "", i se făceau dedicații muzicale și întrebând cine e, a adresat înjurături. La remarca inculpatului că el este persoana căreia i se dădeau dedicații, partea vătămată l-a scuipat și împins pe inculpat, care la rândul său împins-o pe partea vătămată, care s-a dezechilibrat și a căzut. Potrivit martorilor și partea vătămată doar a înjurat și a împins inculpatul fără a-l scuipa.
Sub acest aspect al derulării evenimentelor, instanța a apreciat că nu se poate reține în favoarea inculpatului scuza provocării, pentru că acțiunea inculpatului de a lovi partea vătămată cu pumnul în zona bărbiei este disproporționată față de eventuala adresare de către aceasta a unor cuvinte jignitoare și chiar față de o activitate de împingere. Mai mult, instanța apreciază că în cauză nu s-a făcut dovada unei provocări din partea părții vătămate în condițiile în care martorii care au indicat comportamentul agresiv al părții vătămate, fie se aflau în grupul inculpatului ( ), fie sunt rude cu acesta ( vărul inculpatului).
Instanța a apreciat că declarațiile acestora sunt nesincere și raportat la atitudinea inculpatului, despre care au arătat că nu a făcut decât să îl împingă pe, ca răspuns la același gest (nerelatat însă de ceilalți martori oculari), urmarea fiind că partea vătămată a căzut și s-a lovit cu capul de ciment. Aceste susțineri sunt insă infirmate de concluziile raportului de expertiză medico-legală traumatologică nr. 11074/1.04.2008 efectuat de I avizat sub același număr, din data de 3.04.2008 de comisia din cadrul institutului menționat, potrivit căruia "partea vătămată a suferit în septembrie 2006 un traumatism cranio-cerebral și facial obiectivat prin echimoză mandibulară dreaptă, excoriație occipitală dreaptă, contuzie hemoragică minoră temporală dreaptă și hemoragie subarahnoidiană redusă la nivelul marginii libere a cortului cerebelului. tetraventriculară pentru care s-a instituit drenaj ventriculo-peritoneal cu valvă de presiune medie și pareza de nerv facial stâng sunt leziuni vechi, preexistente, fără legătură de cauzalitate cu traumatismul din septembrie 2006.
Aspectul și topografia leziunilor pledează pentru producerea lor prin lovire la nivelul feței urmată de cădere cu impact occipital pe un plan dur. Leziunile au necesitat 22-23 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare din momentul producerii lor. Leziunile, prin ele însele și la momentul producerii lor, nu au pus în primejdie viața susnumitului. Leziunile traumatice s-au vindecat fără sechele infirmizante și/sau invalidante."
Potrivit acestor concluzii, leziunile de la nivelul feței s-au produs prin lovire, ceea ce probează faptul că partea vătămată a fost lovită de inculpat în zona feței și nu împinsă de acesta în zona pieptului.
Sub aspectul derulării evenimentelor instanța a reținut ca fiind conforme cu realitatea declarațiile martorilor și (sub aspectul lovirii părții vătămate)și parțial, sub aspectul existenței unui incident în care au fost implicate părțile, în cadrul căruia partea vătămată a întrebat " Cine este acest?" declarații date în cauză de către martorii, și,.
În ceea ce privește leziunile suferite de partea vătămată și urmările acestora, instanța a dispus efectuarea unei noi expertize medico legale, apreciind că expetiza inițială, efectuată la nivelul Serviciului Medico legal din cadrul IML I nu a răspuns obiectivelor formulate, sub aspectul analizării influenței afecțiunilor preexistente asupra leziunilor suferite și a evoluției stării de sănătate ulterioare.
În aceste conduiții, noua expertizuă medico-legală, efectuată în baza datelor medicale dar și a expertizării părții vătămate, a ajuns la concluziile anterior precizate.
S-a menționat în cuprinsul raportului de expertiză că, din referatul Spitalului Clinic de Urgență Sf. Treime I, întocmit pe baza reinterpretării examenului CT nr. 989/10.09.2006 se reține diagnosticul:" hemoragică cu diametrul de l0 mm localizată temporo - polar în dreapta, fără efect de masă de vecinătate. porencefalice temporală și respectiv frontală la nivelul vertexului, comunicante cu sistemul ventricular - sechelare. subarahnoidiană în cantitate mică la nivelul cortului cerebelului ( liberă). simetrică tetraventriculară, fără semne evidente de revărsat lichidian transependimar. Topografie normală a liniei mediene". În referat se precizează că prezența cavităților porencefalice și absența semnelor evidente de revărsat lichidian transependimar pledează pentru aspectul vechi al hidrocefaliei.
Având în vedere cele de mai sus precum și simptomatologia discretă instalată după traumatism, se apreciază că între hidrocefalia tetraventriculară și traumatismul din 9/10.09.2006 nu există legătură de cauzalitate, aceasta fiind o leziune veche, preexistentă, fără a-i putea preciza etiologia.
După cum rezultă din documentația medicală, susnumitul prezintă de la vârsta de 6 luni o pareză de nerv facial stâng.
Contuzia cerebrală hemoragică temporală dreaptă este de dimensiuni reduse, semnele clinice constatate la internarea susnumitului în spital sunt discrete, ceea ce pledează pentru forma clinică de contuzie cerebrală minoră
În aceste condiții, leziunile suferite de susnumitul ca urmare a traumatismului din 9/10.09.2006 sunt: echimoză mandibulară dreaptă, excoriație occipitală dreaptă, contuzie hemoragică minoră temporală dreaptă, hemoragie subarahnoidiană redusă la nivelul marginii libere a cortului cerebelului. Incapacitatea adaptați vă de 30% stabilită de Casa Județeană de Pensii I - oficiul de expertiză medicală, este consecința hidrocefaliei triventriculare și parezei de nerv facial stâng, leziuni care nu au legătură de cauzalitate cu traumatismul din 9/10.09.2006."
Mai mult, potrivit avizului nr. 11074/CA din data de 3.04.2007, omisia este de acord cu concluziile expertizei medico legale nr. 11074 din 1.04.2008, efectuată la. I, care sunt științific elaborate și bazate pe datele medicale cuprinse în raport, precizând că în ceea ce privește aprecierea periculozității pentru viață a leziunilor, primele examinări medico-legale s-au bazat pe diagnosticele stabilite de medicii specialiști care au tratat cazul, diagnostice care au fost infirmate ulterior prin reexaminarea investigațiilor și rezultatelor examenelor paraclinice în cadrul expertizei medico-legale nr. 11074 din 1.04.2008 (vezi discuția cazului). Investigațiile efectuate ca urmare a traumatismului au evidențiat leziuni preexistente (hidrocefalia tetraventriculară) despre care nu existau evidențe medicale.
În aceste condiții, având în vedere analizarea stării de sănătate a părții vătămate atât sub aspectul afecțiunilor preexistente cât și sub aspectul tratamentelor și investigațiilor efectuate, faptul că s-au prezentat și motivele pentru care s-a ajuns la o altă concluzie, datele prezentate fiind științific elaborate și bazate pe datele medicale cuprinse în raport, instanța a apreciat că nu sunt motive pentru a avea îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiză astfel că, având în vedere dispozițiile art. 125 Cod procedură penală, a respins ca neîntemeiată cererea de efectuare a unei noi expertize.
Instanța a apreciat că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită de probele administrate în cauză, astfel cum a fost acestea precizate.
În drept fapta inculpatului, care, în noaptea de 09/10.09.2006 a lovit partea vătămată, cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 22-23 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive la infracțiunii de "vătămare corporală" prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal, sens în care, în condițiile art. 334 Cod procedură penală, va schimba încadrarea reținută prin rechizitoriu.
Elementul material al laturii obiective a fost realizat de către inculpat prin acțiunea de lovire a părții vătămate cu pumnul, în zona feței.
Rezultatul periculos al faptei este reprezentat de atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate, care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 22-23 zile îngrijiri medicale.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta cu vinovăție, sub forma intenției indirecte, prevăzută de art. 19 alin. 1 lit. b Cod penal.
La individualizarea cuantumului pedepsei instanța, conform art. 72 din Codul penal, s-a ținut seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunea stabilită, pericolul social concret al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, având în vedere consecințele, și anume 22-23 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea părții vătămate.
Instanța constatat că, potrivit fișei de cazier judiciar inculpatul nu este recidivist, suferind o condamnare în minoritate, cu privire la care s-a împlinit termenul de reabilitare (sentința penală nr. 5218/18.11.2004 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare, 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 1 an și 3 luni).
În tot timpul procesului, inculpatul a manifestat dezinteres în soluționarea prezentei cauze, neprezentându-se în fața instanței.
Având în vedere cele expuse, instanța a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă pe care va stabili spre minimul prevăzut de lege, apreciind că, fapta inculpatului, prin modul în care a fost comisă, prezintă un pericol social deosebit pentru ordinea publică, conturat și de atitudinea ulterioară comiterii acesteia, raportat la neprezentarea inculpatului în fața instanței.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptei săvârșite, circumstanțele săvârșirii ei, precum și cele personale ale inculpatei duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b din Codul penal, în condițiile art. 71 alin. 2 din Codul penal, până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
Totodată, față de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, ținând seama de pedeapsa care va fi aplicată, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate.
Ca urmare, în baza dispozițiilor art. 81 alin. 1 din Codul penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat, pe durata unui termen de încercare, conform art. 82 din Codul penal.
Totodată, în temeiul art. 71 alin. 5 din Codul penal, instanța a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și b Codul penal.
În latura civilă a cauzei, instanța a reținut că s-au constituit parte civilă în cauză Spitalul Clinic de Urgență"Sf. Treime cu suma de 1971,65 lei, Serviciul de Ambulanță Județean I cu suma de 289 lei, și partea vătămată cu următoarele sume:
- 10.000 RON (100.000.000 lei vechi) reprezentând despăgubiri civile,in speța contravaloarea medicamentelor,contravaloare transport, susținere tratament si recuperare,prezentare periodica la evaluare medicala, plăți, explorări, funcționale, contravaloare, tomografii, radiografii, contravaloarea regimului hipercaloric indicat (1);
- 10.000 RON ( 100.000.000 lei vechi) reprezentând daune morale, respectiv "prețul durerii", disconfortul existențial major, schimbarea conjuncturii ambientale, renunțarea la activitățile zilnice obișnuite, impusa de starea sănătății, depresia si disperarea generate de neputința,de dependenta de cei din jur(2);
- obligarea la plata unei prestații bănești viagere, justificată de gradul de invaliditate instituit ca urmare a gravelor violențe la care a fost supus, violențe care i-au pus viața în pericol, așa cum rezultă din certificatul medico-legal eliberat de către Institutul de Medicină Legală I(3);
- obligarea la plata cheltuielilor de judecată, justificate cu chitanțele ce vor fi depuse la dosar(4).
Sub aspectul sumelor solicitate la punctul trei din constituirea de parte civilă, acestea au fost respinse raportat la concluziile raportului de expertiză medico-legală traumatologică efectuat în cauză, astfel cum au fost reținute.
În ceea ce privește despăgubirile materiale solicitate la punctul 1 referitoare la cheltuielile efectuate pentru refacerea sănătății, instanța le-a respins ca neîntemeiate, din probele administrate în cauză nerezultând efectuarea unor astfel de cheltuieli.
Astfel, martorul a arătat că nu poate preciza la ce sumă s-au ridicat cheltuielile efectuate pentru refacerea sănătății părții civile de către părinții acesteia.
Martorul a arătat că, din cate a auzit, in luna septembrie anul trecut, partea vătămată a fost victima unei agresiuni, acest aspect aflându-l din discuțiile purtate cu tatăl parții vătămate si cu oamenii din sat. Tatăl parții vătămate a spus că a vândut 70 de oi întrucât trebuia sa suporte cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate si cele necesare pentru refacerea sănătății întrucât in acea perioada partea vătămată nu mai putea lucra. Nu a discutat cu partea vătămată pana in primăvara acestui an, când a constatat că aceasta aproape nu realiza ceea ce s-a întâmplat. Nu poate preciza ce suma au obținut părinții in urma vânzării oilor, dar aceștia sunt crescători de animale, au oi de rasa si crede ca nu le-au dat cu 100 RON bucata. Partea vătămată nu lucra înainte de acest incident decât in gospodărie, la creșterea si îngrijirea oilor întrucât părinții sau aveau circa 300 de oi. In prezent a remarcat ca partea vătămată nu poate lucra decât o parte din zi. Din primăvara l-a văzut ieșind cu oile, dar nu pentru întreaga zi. de 20 ani ca pădurar iar familiei părții vătămate este la a pădurii unde lucrează si se întâlnește des cu părții vătămate - întâlnindu-se uneori zilnic, alteori săptămânal.
Aceste susțineri ale martorului nu sunt însă probate de nici un înscris care să ateste efectuarea de către partea civilă a unor cheltuieli pentru refacerea sănătății, înscrisurile depuse de partea civilă fiind acte de stare civilă și înscrisuri care atestă frecventarea unor cursuri, achitarea unor sume cu titlu de asigurări.
Mai mult, potrivit raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză, leziunile au necesitat pentru vindecare 22-23 zile de îngrijiri medicale din momentul producerii lor și s-au vindecat fără sechele infirmizante si/sau invaliditate.
Pentru aceste considerente instanța a apreciat ca neîntemeiate pretențiile părții civile sub aspectul daunelor materiale.
În cea ce privește daunele morale solicitate, instanța a apreciat că acestea sunt întemeiate în parte, raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale, la leziunile suferite, la disconfortul psihic creat de existența leziunilor, internarea în spital, examenele medicale la care a fost supus. Pentru aceste motive, instanța a apreciat că este necesară acoperirea prejudiciului produs părții civile sub aspectul disconfortului psihic, prin obligarea inculpatului la plata unei sume care fără a fi un echivalent, să reprezinte justă reparație.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpatul și partea vătămată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din mai multe motive.
Inculpatul a susținut că nu a lovit partea vătămată peste gură, deci nu i-a cauzat leziunile înscrise în certificatele medicale, de asemenea a solicitat reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b Cod penal, față de împrejurarea că, anterior partea vătămată îl lovise pe inculpat.
Partea vătămată a criticat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 181 Cod penal, raportat la actele medicale depuse la dosar, cuantumul pedepsei, care este prea mic, în opinia părții vătămate și modalitatea de executare a pedepsei. De asemenea, partea vătămată a criticat sentința și sub aspectul laturii civile, arătând că, în mod greșit au fot respinse daunele materiale solicitate.
Verificând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel invocate de părți, tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește latura penală a cauzei, criticată de ambele părți, instanța de fond a procedat în mod corect. Astfel, s-a reținut că fapta inculpatului care, la data de 09/10.09.2006 a lovit partea vătămată, producând leziuni acesteia, leziuni ce au necesitat un număr de 22-23 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ˝vătămare corporală˝ prev. de art. 181 Cod penal, făcând aplicarea art. 334 Cod procedură penală prin schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu. Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriu, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 Cod penal, reținându-se că, din certificatul medico-legal aflat la dosar rezulta că partea vătămată a avut nevoie de 30-35 zile de îngrijiri medicale. În cursul judecării cauzei pe fond, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale pentru a se stabili numărul de îngrijiri medicale, depunându-se raportul de expertiză nr. 3453/15.10.2007. Ulterior, în cauză s-a dispus efectuarea unei alte expertize, care să aibă în vedere și afecțiunile preexistente ale părții vătămate. La dosar s-a depus raportul de expertiză nr. 11074/01.04.2008, raport avizat de comisie. Din concluziile acestui ultim raport de expertiză rezultă că numărul de îngrijiri medicale necesitatea de vindecarea leziunilor părții vătămate a fost de 22-23, explicațiile regăsindu-se în avizul comisie. Față de existența acestor două rapoarte de expertiză, Tribunalul a dispus efectuarea unei noi expertize, însă s-a trimis avizul Comisiei Superioare de Medicină Legală din cadrul Institutului " Minovici", aviz care se referă la raportul de expertiză ultim efectuat în cauză, și anume nr. 11074/01.04.2008 raport care stabilește că numărul de zile de îngrijiri medicale stabilit este 22-23. Raportat acestui număr de îngrijiri medicale, în mod corect a schimbat prima instanță încadrarea juridică a faptei, în art. 181 Cod penal, față de dispozițiile acestui articol.
Tribunalul a reținut că în cauză nu poate fi reținută aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b Cod penal, privind scuza provocării. Din materialul probator administrat în cauză rezultă cu certitudine săvârșirea faptei de către inculpat, respectiv faptul că acesta a lovit pe partea vătămată, acesta a căzut și s-a lovit cu capul de beton. Motivul pentru care a fost lovită partea vătămată, așa cum rezultă din declarațiile martorilor oculari, este acela că a fost deranjat de inculpat care punea muzică, însă acest aspect nu poate fi reținut ca fiind o provocare în sensul art. 73 lit. b Cod penal.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere atât circumstanțele personale ale inculpatului cât și cele reale ale săvârșirii faptei, apreciind în mod corect asupra cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.
Raportat acestor considerente, motivele de apel ale inculpatului și cele ale părții civile referitoare la latura penală a cauzei, sunt nefondate.
Referitor la latura civilă a cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
Instanța de fond a respins în mod corect solicitarea de acordare a daunelor materiale solicitate în cauză, întrucât cuantumul acestora nu a putut fi dovedit, martorii audiați în cauză au făcut doar niște presupuneri nesusținute de alte acte. Prin sentință s-a dispus acordarea sumei de 2000 lei cu titlu de daune morale, apreciindu-se că raportat la leziunile suferite, la disconfortul psihic suferit se impune acordarea unui echivalent, însă suma solicitată este prea mare. unei anumite sume de bani cu titlu de daune morale nu poate avea pretenția unei desăvârșite baze obiective. Totuși, raportat la suferința pricinuită părții civile, atât cea fizică cât și cea psihică, prin săvârșirea infracțiunii, suferință ce rezultă atât din declarațiile martorilor audiați în cauză cât și din actele medicale depuse la dosar, suma acordată cu titlu de compensație este prea mică. Daunele morale nu pot suprima suferința suferită și nici nu pot fi de natură a înlătura suferințele suferite, însă, sumele acordate cu acest titlu nu pot fi privite decât ca o compensație în echivalent bănesc, criteriile fiind diferite de la caz la caz. În speța de față, criteriile ce trebuie avute în vedere la evaluarea acestei sume sunt: consecințele faptei inculpatului, vârsta părții civile, numărul de zile de îngrijiri medicale, faptul că partea civilă avea anumite afecțiuni preexistente care au condus la o agravare a stării sale de sănătate, după comiterea faptei.
Raportata tuturor acestor considerente, tribunalul a apreciat că apelul formulat de partea civilă, sub acest aspect este fondat.
În consecință, prin decizia penală nr. 288/09.06.2009, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală tribunalul a admis apelul formulat de partea civilă, a desființat în parte sentința primei instanțe și a dispus majorarea cuantumului daunelor morale la care a fost obligat inculpatul e la 2.000 lei la 3.500 lei.
În baza acelorași considerente expuse mai sus, tribunalul, în conformitate cu disp. art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a respins ca nefundat apelul declarat de inculpat.
În termenul prevăzut de art. 3853alin. 1 Cod procedură penală decizia pronunțată de tribunal a fost recurată de inculpatul și partea civilă pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, ce vizează atât latura penală, cât și latura civilă a cauzei.
În latura penală, sub aspectul netemeiniciei, partea civilă recurentă consideră că, atât instanța de fond, cât și instanța de apel i-au aplicat inculpatului o pedeapsă greșit individualizată în ce privește cuantumul și modalitatea de executare în condițiile în care nu au dat suficientă eficiență acelor împrejurări reale și personale ale inculpatului de natură a agrava răspunderea penală.
În latura civilă, criticile formulate vizează acordarea în parte a pretențiilor civile formulate, respectiv cuantumul redus al daunelor morale acordate prin ignorarea consecințelor traumatizante ale faptei inculpatului, atât sub aspectul suferinței încercate cât și al schimbărilor petrecute în viața personală.
Inculpatul în recursul promovat a criticat greșita apreciere a instanțelor de fond și de apel în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, fără reținerea în favoarea sa a dispozițiilor art. 73 lit. b Cod penal; fapta fiind comisă sub imperiul unei puternice tulburări determinată de manifestarea violentă a părții vătămate, atrage incidența acestor dispoziții legale, cu reducerea corespunzătoare a cuantumului pedepsei aplicate, precum și a despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat către părțile civile.
Examinând hotărârea recurată în raport de criticile invocate, ce vor fi analizate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859alin. 1 pct. 14 și 171Cod procedură penală, cu referire la alin. 2 precum și din oficiu pentru cazurile de casare enumerate în art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 3 și ale art. 62 din Codul d e procedură penală în desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului, scop în care organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.
Instanța deapel a manifestat rol activ pentru aflarea adevărului, a administrat un amplu material probator, a evidențiat aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpatului, analizând elementele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția de condamnare.
Totodată, instanța de fond a făcut o apreciere profundă a tuturor împrejurărilor anterioare, concomitente și posterioare săvârșirii faptei, împrejurări ce au ocazionat ori pe fondul cărora s-a comis fapta, modul concret de manifestare a inculpatului, pronunțând o soluție legală și temeinică.
Instanța de fond, însușindu-și argumentele primei instanțe în stabilirea situației de fapt, dar și pe baza propriului examen în evaluarea probatoriului administrat, în mod judicios și temeinic motivat a reținut vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 Cod penal.
Curtea consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. 2 Cod procedură penală referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se în mod cert că în seara zilei de 09 septembrie 2006, la discoteca organizată la Căminul Cultural din satul Șcheia inculpatul a lovit cu pumnul în zona feței partea vătămată, care s-a dezechilibrat și a căzut la pământ, lovindu-se cu capul de beton.
Conform actelor medico-legale aspectul și topografia leziunilor pledează pentru producerea lor prin lovire la nivelul feței urmată de cădere cu impact occipital pe un plan dur. Leziunile au necesitat pentru vindecare un număr de 22-23 zile de îngrijiri medicale din momentul producerii lor și prin ele însele nu au pus în primejdie viața părții vătămate.
Din modalitatea în care inculpatul a acționat - aplicând o singură lovitură cu pumnul în zona feței - rezultă intenția de a-i cauza victimei doar suferințe fizice.
Nu poate fi primită critica invocată de inculpat privind săvârșirea faptei în stare de provocare în condițiile în care fapta de lovire nu a constituit o ripostă la o agresiune exercitată de partea vătămată ce i-ar fi produs o stare de puternică tulburare sau emoție.
Pentru reținerea provocării prev. de art. 73 lit. b Cod penal este necesară îndeplinirea cumulativă a trei condiții, și anume: infracțiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei tulburări sau emoții; această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei și provocarea să se fi produs prin violență, ori printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.
În raport de modul de desfășurare a faptei nu se poate reține că inculpatul a acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări; comportarea părții vătămate care s-a arătat nemulțumită de modul cum se dădeau dedicații de la pupitrul unde se afla aparatura muzicală chiar dacă, pentru moment, a putut produce inculpatului o surescitare, nu are semnificația unui act de provocare în sensul art. 73 lit. b Cod penal, deoarece nu a fost de natură să genereze în psihicul acestuia o tulburare sau o emoție atât de intensă încât să reducă posibilitatea de autocontrol și să explice reacția sa extrem de violentă, astfel încât inculpatul nu se poate prevala de prevederile textului menționat.
Aceste considerații de natură probatorie și legală nu justifică reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante a provocării.
Reținând în mod corect vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, instanțele de fond și de apel au valorificat corespunzător toate împrejurările care să ducă la realizarea unei juste individualizări a pedepsei. S-a făcut o corectă adecvare în cauză a criteriilor generale prevăzute de art. 72 Cod penal, ținându-se seama de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost comisă și urmările produse, valorile sociale lezate, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, atitudinea acestuia față de fapta comisă, posibilitățile reale de reeducare și de diminuare a riscului încălcării repetate a relațiilor sociale ocrotite de lege.
Acordând semnificația cuvenită unor împrejurări în care s-a comis fapta,precum și urmărilor produse, respectiv vătămarea integrității corporale a părții vătămate, instanțele au evaluat corect gradul de pericol social al faptei.
Însă, semnificativ este și faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are o inserție socială corespunzătoare, ceea ce denotă o periculozitate redusă a persoanei acestuia, astfel încât pedeapsa aplicată în cuantum orientat la minimul special prevăzut de lege cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, este de natură a contribui la reeducarea inculpatului, fără a se justifica o agravare a răspunderii penale.
Totodată, pronunțarea condamnării inculpatului constituie un avertisment suficient pentru îndreptarea acestuia, luând în considerare limitele pedepsei închisorii și limitele intervalului de timp ce constituie termen de încercare, corelat și cu obligațiile ce-i revin în acest termen.
Procedându-se la o judicioasă individualizare a pedepsei aplicate - cuantum și modalitate de executare, criticile formulate de inculpat și partea civilă sub acest aspect nu sunt fondate.
Nu pot fi primite nici criticile vizând modul de soluționare a laturii civile a cauzei sub aspectul reaprecierii cuantumului daunelor morale acordate.
În cazul infracțiunilor care au avut ca urmare vătămarea integrității corporale sau a sănătății există posibilitatea reparării prin echivalent a prejudiciului produs; cu prilejul rezolvării laturii civile nu se pot acorda decât cele despăgubiri care rezultă în mod direct din acțiunea inculpatului calificată ca o infracțiune și pentru care acesta este condamnat.
În ziua de 09 septembrie 2006, suferind în urma loviturii aplicate de inculpat un traumatism cranio-cerebral și facial obiectivat prin echimoză mandibulară dreaptă, excoriație occipitală dreaptă, contuzie hemoragică minoră temporală dreaptă și hemoragie subarahnoidiană redusă la nivelul marginii libere a cortului cerebelului, partea vătămată a fost internată în spital în perioada 10-22 septembrie 2006.
Potrivit actelor medicale depuse la dosar partea vătămată a necesitat pentru vindecare un nr. de 22-23 zile de îngrijiri medicale din momentul producerii leziunilor menționate.
În raport cu gravitatea suferințelor fizice și morale produse părții vătămate, obligarea inculpatului la plata de despăgubiri cu titlu de daune morale în cuantum de 3.500 lei, sumă stabilită prin coroborarea datelor oferite de înscrisurile depuse și depozițiile martorilor audiați, corespunde unei juste și integrale despăgubiri în sensul prevederilor art. 14 din Codul d e procedură penală și ale art. 998 și următoarele din Codul civil.
Cum în speță, leziunile ce au cauzat victimei suferințe fizice și psihice sunt consecința nemijlocită a activității inculpatului, în mod just instanța a dispus obligarea inculpatului la plata acestei sume cu titlu de daune morale.
În temeiul considerentelor expuse, criticile formulate de inculpat și partea civilă nu sunt fondate, urmând ca în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală să se respingă recursurile promovate.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat; onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpatului va fi avansul din fondurile statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de partea vătămată și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 288/09.06.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, onorariu avocați se avansează din fondurile statului, iar recurentul la 150 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
-
29.01.2010
2 ex.
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea, Gabriela Scripcariu, Mihaela Chirilă
