Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 236/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
. nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.236/
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 22 APRILIE 2008
PREȘEDINTE: Maria Tacea judecător
JUDECĂTORI: Maria Tacea, Mița Mârza Marcian Marius
- -
GREFIER - I - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asuprarecursurilor declarate de inculpatul, domiciliat în com.Bîrsești, jud.V, trimis în judecată pentru săvârșirea infrac.prev.și ped. de art.182 Cod penal,și partea vătămată, domiciliat în aceeași comună, împotriva deciziei penale nr. 46/15.02.2008 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr- (sentința penală nr.2160/22.11.2007 a Judecătoriei Focșani - dosar nr-).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 15 aprilie 2008, și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțare asupra cauzei, la data de 22 aprilie 2008.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2160 din 22 noiembrie 2007 Judecătoriei Focșania fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 al.1 pen. cu aplicarea art. 74 al.1 lit.a și al.2 pen. și art. 76 lit.d pen. la 4 luni închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a,b pen. în condițiile art. 71.pen.
S-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 2 ani și 4 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83.pen.
În baza art. 11 pct.2 lit.a pr.pen. și art. 10 lit.d pr.pen. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 al.2 pen. prin schimbarea încadrării juridice din art. 12 al.1 din OUG 55/2002.
A fost obligat inculpatul la 1047,45 lei către Spitalul Județean F plus dobânda legală calculată până la achitarea integrală a debitului.
A mai fost obligat inculpatul la 3213,50 lei despăgubiri către partea civilă.
A fost obligat inculpatul și la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani nr. 1611/P/2004 din 17 mai 2004 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 182 al.1 pen. și art. 12 al.1 din OUG 55/2002, constând în aceea că la data de 30 martie 2003 între părți a existat un conflict cu ocazia căruia inculpatul a lovit partea vătămată cu securea peste brațul stâng și a asmuțit câinele asupra acestuia care l-a mușcat de piciorul drept, necesitând pentru prima leziune 75-80 zile de îngrijiri medicale, iar pentru a doua leziune 12-14 zile de îngrijiri medicale.
Cauza a parcurs mai multe cicluri de judecată.
Pe baza probelor adminJ. în cauză, instanța de fond a reținut că la data de 30 octombrie 2003 partea vătămată se afla cu oile la pe terenul fâneață aparținând numitului, situat în punctul "Poduri" din extravilanul com. Bîrsești, jud. Vecin cu acest teren este terenul inculpatului, unde acesta are o împrejmuită. În jurul orei 15,30 venit în zonă inculpatul având asupra sa o secure. Pe fondul unor discuții contradictorii dintre inculpat și partea vătămată, motivat de faptul că oile ar fi intrat pe terenul inculpatului, acesta l-a lovit cu tăișul securii peste brațul stâng, iar câinele ce-l însoțea l-a mușcat de piciorul drept.
Partea vătămată a fost transportată la Spitalul Județean F unde a primit îngrijiri medicale.
Inițial, prin certificatul medico-legal nr. 1460/P/2004 emis de V la 10.12.2003, s-a stabilit că leziunile suferite de partea vătămată la brațul stâng constând în secționarea parțială de membru radial și la piciorul drept constând în plagă mușcată de câine, au necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale.
Ulterior, prin raportul de examinare medico-legală nr. 96/08.03.2004 întocmit de V, s-a concluzionat că pentru mușcătura de câine partea vătămată a necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale, iar pentru plaga tăiată prin lovire cu toporul, a necesitat 75-80 zile de îngrijiri medicale, această plagă vindecându-se cu defect, prezentând sechele neurologice.
Instanța de fond a mai reținut că incidentul s-a produs în afara terenului împrejmuit al inculpatului, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 44 al.2 pen. privind legitima apărare în cazul încălcării proprietății.
Instanța a mai reținut în legătură cu infracțiunea de determinare în orice mod a atacului câinelui asupra unei persoane prev.de art. 12 al.1 din OUG 55/2002, că această infracțiune a fost abrogată la 30.10.3003 prin Legea 60/2003. În această situație fapta constituie infracțiunea prev.de art. 180 al.2 pen. având în vedere că violența exercitată poate fi rezultatul nemijlocit (imediat) al unei acțiuni exercitată direct de inculpat, dar poate fi și un rezultat indirect (mediat) al unei acțiuni indirecte a acestuia ca în cazul în care făptuitorul asmute un câine și acesta mușcă persoana.
Pentru acest motiv prima instanță a schimbat încadrarea juridică din art. 12 al.1 din OUG 55/2002 în art. 180 al.2 pen. și constatând că nu s-a făcut dovada că inculpatul a asmuțit câinele asupra părții vătămate, reacția animalului fiind ca urmare a faptului că partea vătămată a lovit pe inculpat cu bățul peste mâna dreaptă, a achitat pe inculpat pentru această infracțiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul susținând că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art.181 Cod penal și cum inculpatul nu a făcut decât să se apere de agresiunea părții vătămate care i-a pătruns în curte fără drept și l-a lovit, a solicitat achitarea întemeiat pe dispozițiile art.44 alin.21Cod penal.
Prin decizia penală nr.46/15.02.2008 a Tribunalului Vranceas -a respins ca nefondat apelul inculpatului, acesta fiind obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Inculpatul a susținut că incidentul a avut loc pe proprietatea sa împrejmuită și că a fost inițial lovit de partea vătămată când a întrebat-o de ce trece cu oile peste proprietatea sa. De asemenea, a susținut că a parat cu securea lovitura de băț pe care i-a aplicat-o partea vătămată, moment în care securea a alunecat pe băț și a lovit brațul stâng al părții vătămate.
Susținerile inculpatului nu au putut fi primite nefiind probate. Partea vătămată a declarat constant că trecea cu oile peste terenul lui din punctul "Poduri" (filele 6-7 dosar fond).
Nici soția inculpatului -, nu a declarat că partea vătămată a intrat cu oile pe proprietatea împrejmuită, ci a declarat că ieșea cu oile de pe proprietatea lor, iar pe soțul ei l-a văzut îndreptându-se către odaie, ceea ce demonstrează că incidentul a avut loc pe terenul fâneață al inculpatului și nu pe terenul împrejmuit al acestuia pe care se află o (fila 18 dosar urmărire penală, fila 20 dosar cercetare judecătorească nr. 3975/2004 al Judecătoriei Focșani ).
Susținerea inculpatului că inițial partea vătămată l-a lovit de două ori cu bățul este o simplă afirmație a acestuia nedovedită de nicio probă.
Din raportul de expertiză medico-legală rezultă că lovitura de la nivelul brațului este activă fiind infirmată astfel susținerea inculpatului că lovitura s-a produs prin căderea securii peste mâna părții vătămate (fila 20 dosar urmărire penală).
Nici susținerea inculpatului că s-a aflat în legitimă apărare pentru a îndepărta partea vătămată de pe terenul său nu poate fi acceptată.
Pentru existența acestei cauze care înlătură răspunderea penală este necesar, potrivit art. 44 al.21pen. ca pătrunderea fără drept să se facă prin violență, viclenie, efracție sau alte asemenea mijloace într-o locuință, încăpere, dependință, loc împrejmuit sau delimitat prin semne de marcare, ceea ce nu este cazul în speță.
Așa cum s-a dovedit, partea vătămată nu făcea decât să treacă cu oile peste terenul fâneață al inculpatului, teren care nu era împrejmuit Nici dacă s-ar aprecia că acțiunea părții vătămate de a trece cu oile peste terenul inculpatului este ilicită, nu s-ar putea reține circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit.b pen. având în vedere că reacția inculpatului de a lovi partea vătămată cu securea peste mână și de a-i cauza o leziune gravă, este vădit disproporționată față de acțiunea inculpatului.
Nici cererea inculpatului de a se schimba încadrarea juridică în art. 181.pen. nu a putut fi primită.
Chiar dacă în raportul de expertiză medico-legală se concluzionează că sechelele neurologice de la mâna se datorează părții vătămate care nu a respectat recomandările medicale de a efectua tratamentul de recuperare, aceasta nu exclude raportul de cauzalitate dintre acțiunea ilicită a inculpatului și rezultatul produs. Acțiunea inculpatului a constituit o condiție inițială și determinantă în agravarea rezultatului.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, instanța de fond a dat eficiență criteriilor prevăzute de art. 72.pen.
Latura civilă a cauzei de asemenea corect soluționată de prima instanță, având în vedere declarațiile martorilor, și (filele 30, 46 dosar cercetare judecătorească nr. 3975/2004 al Judecătoriei Focșani ). Și obligarea inculpatului la plata daunelor morale către partea vătămată este justificată având în vedere că acțiunea ilicită a acestuia a cauzat un prejudiciu moral părții vătămate constând în suferințe fizice și obligarea la internare în spital.
De asemenea, corect a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1047, 45 lei către Spitalul Județean F reprezentând contravaloarea tratamentului aplicat părții vătămate (fila 14 dosar nr. 3975/2004 al Judecătoriei Focșani ).
Împotriva acestei decizii penale părțile au declarat recurs, inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând aceleași motive din apel arătate detaliat în practicaua prezentei decizii.
S-a solicitat casarea ambelor hotărâri și pe fond achitarea întemeiat pe dispozițiile art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 alin.1 lit.e Cod procedură penală și art.44 Cod penal. În subsidiar s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului pentru lămurirea încadrării juridice.
Criticile formulate nu sunt fondate, recursul inculpatului urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce se vor arăta:
Potrivit dispozițiilor art.181 alin.1 Cod penal, constituie infracțiune de vătămare corporală fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 zile.
Potrivit disp.art.182 alin.1 Cod penal, constituie infracțiune de vătămare gravă fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 zile.
Din analiza acestor texte de lege rezultă că incriminarea este diferită funcție de numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea victimei a cărei integritate corporală sau sănătate au fost vătămate prin acțiunea făptuitorului.
Cum din raportul de expertiză medico-legală nr.96/8.03.2004 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Județean V (fila 20 din dosarul de urmărire penală) rezultă fără dubiu că plaga tăiată prezentată de victima agresiunii - partea vătămată, produsă prin lovitura activă cu toporul a necesitat 75-80 zile de îngrijiri medicale, în mod corect instanțele au stabilit că încadrarea juridică a faptei este cea prevăzută de art.182 alin.1 Cod penal.
Faptul că partea vătămată prezintă sechele neurologice, sechele care pot fi corectate printr-un tratament de recuperare, tratament care deși i-a fost recomandat, nu l-a urmat, nu a condus la majorarea numărului de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor produce prin lovitura activă cu toporul.
Așadar, la stabilirea numărului de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, a fost exclusă conduita culpabilă a părții vătămate care și-a asumat consecințele nerespectării prescripțiilor medical, inculpatul fiind ținut să răspundă numai pentru leziunile produse prin agresiune, leziuni care au necesitat, așa cum s-a reținut mai sus, 75-80 zile îngrijiri medicale.
Fiind pe deplin lămurită încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare, apare ca nefondată solicitarea privind casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare, ori schimbarea încadrării juridice în recurs.
Potrivit art.44 alin.1 Cod penal nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală săvârșită în legitimă apărare, iar potrivit art.44 alin.21Cod penal se prezumă că este în legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violență, viclenie, efracție sau alte asemenea mijloace, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare.
Așadar, conform doctrinei și jurisprudenței în materie, pentru a opera prezumția legală a legitimei apărări este necesar a fi îndeplinite condiții speciale și anume: fapta este săvârșită pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit; pătrunderea să se facă prin violență, viclenie, efracție sau prin alte asemenea mijloace; pătrunderea să se facă fără drept; acțiunea de respingere a pătrunderii fără drept să se facă printr-o faptă penală pe care făptuitorul este silit să o comită și în privința căreia este prezumat că se află în legitimă apărare.
Deși inculpatul a încercat să acrediteze ideea că partea vătămată ar fi pătruns cu animalele (oi și capre) pe terenul împrejmuit, că ar fi fost lovit de partea vătămată și ca să se apere a ridicat securea cu care nici măcar nu a lovit, ci aceasta ar fi ricoșat în brațul părții vătămate urmare impactului cu bățul acesteia, astfel explicând leziunile produse și că de față, la 2-3 se afla soția sa care ar fi văzut cele întâmplate, cu probatoriul administrat s-a făcut dovada inexistenței unui atac exercitat de partea vătămată, precum și a caracterului proporțional al acțiunii de respingere exercitată de inculpat.
Astfel, din adresa nr.331/9.02.2005 emisă de Primăria comunei Bîrsești, jud.V (fila 27 din dosarul nr.1707/P/2004 al Tribunalului Vrancea ) rezultă că inculpatul deține pe raza comunei Bîrsești suprafața de 0,27 ha fâneață la punctul "Poduri".
Din această suprafață, conform declarației martorului (fila 28 din dosarul nr.1707/P/2004 al Tribunalului Vrancea ), audiat la solicitarea inculpatului, declarație care este confirmată de planșele foto atașate la dosarul nr.3791/2005 al Judecătoriei Focșani, doar suprafața de 8002este împrejmuită (8m/l x 100 m/L) loc în care inculpatul își are odaia și crește animalele, restul terenului nefiind împrejmuit, ca de altfel și terenurile învecinate aparținând altor persoane între care și numitul, pe terenul căruia partea vătămată a susținut constant că a trecut cu animalele, îndreptându-se către odaia sa.
Din declarațiile martorei, soția inculpatului (fila 18 din dosarul de urmărire penală și fila 20 din dosarul nr.3975/2004 al Judecătoriei Focșani ) rezultă că nu a fost de față la conflictul dintre părți, că întorcându-se de la l-a văzut pe partea vătămată ieșind cu animale de pe terenul lor și că soțul său i-a povestit cum s-a desfășurat incidentul dintre părți.
Dacă martora l-ar fi văzut pe partea vătămată ieșind de pe terenul împrejmuit, ar fi făcut această precizare și în egală măsură, dacă inculpatul, în vârstă de 75 ani, astenic, ar fi fost lovit cu bățul de două ori, de un om mult mai tânăr, deci în putere, ar fi fost afectat în vreun mod și ar fi putut prezenta un minim de dovadă în acest sens, fapt ce nu s-a întâmplat.
Astfel, nefăcându-se dovada că partea vătămată ar fi pătruns pe terenul împrejmuit al inculpatului, și că l-ar fi agresat, în mod corect instanțele au constatat că în cauză nu sunt întrunite cerințele legitimei apărări prevăzute de art.44 alin.21Cod penal și nici cele ale dispozițiilor art.73 lit.b Cod penal privind starea de provocare produsă prin violență, atingerea gravă a demnității sau altă acțiune ilicită gravă.
Pentru toate aceste considerente și pentru că nici din verificările din oficiu nu s-au constatat temeiuri care să atragă reformarea hotărârilor recurate, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
În ceea ce privește recursul declarat de partea vătămată, Curtea, având în vedere că această parte nu a folosit calea apelului și văzând și dispozițiile art.3851alin.4 teza I Cod procedură penală, potrivit cărora nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute la art.362 Cod procedură penală nu au folosit calea apelului, constată că acesta este inadmisibil urmând ca în baza art.38515pct.1 lit.a, ipoteza II-a Cod procedură penală să îl respingă ca atare.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la 6.08.1929 în com.Bîrsești, jud.V, cu același domiciliu, CNP -, împotriva deciziei penale nr. 46/15.02.2008 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr- (sentința penală nr.2160/22.11.2007 a Judecătoriei Focșani - dosar nr-).
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de partea vătămată, domiciliat în com.Bîrsești, jud.V, împotriva deciziei penale mai sus menționate.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe fiecare dintre recurenți la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 22 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Mița Mârza Marcian Marius
Grefier,
I
Red. - 23.05.2008
Tehnored. - - 26.05.2008
2 ex
Fond:
Apel: -
Președinte:Maria TaceaJudecători:Maria Tacea, Mița Mârza Marcian Marius
