Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 241/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 241/
Ședința publică din 17 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mirela Sorina Popescu președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Teodora G--
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin:
Procuror:
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile declarate de inculpații:, toți cu domiciliul în comuna, sat, județul A și de partea vătămată, cu domiciliul în comuna, sat, județul A, împotriva deciziei penale nr.199 din 30.10.2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 10 aprilie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată la data de 17 aprilie 2008, când în urma dezbaterii s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului penal de față, deliberând constată:
Prin sentința penală nr. 127/29.03.2007 pronunțată de Judecătoria Costești, n baza art. 182 alin. 2 cod penal, s-au hotărât următoarele:
Au fost condamnați inculpații:, fiul lui și, născut la 6.01.1971 în comuna, județul A, domiciliat în comuna, sat, județul A, CNP -, fiul lui G și, născut la 14.05.1984 în C, județul A, domiciliat în comuna, sat, județul A, CNP - și, fiul lui G și, născut la 27.12.1982 în comuna, județul A, domiciliat în comuna, sat, județul A, CNP -, la câte 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
In temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată pedepsei aplicate fiecărui inculpat pe o durată de 5 ani.
Conform art. 359 Cod de procedură penală, s-a atras atenția fiecărui inculpat asupra disp. art. 83 și 84 Cod penal.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală rap. la art. 998 - 999 și 1003 Cod civil, au fost obligați în solidar inculpații la plata către partea civilă, domiciliată în comuna, județul A, a sumei de 30.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
In temeiul art. 313 din Legea nr.95/2006, au fost obligați inculpații
în solidar la plata:
- către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "-" B, cu sediul în șos. -, nr. 10 -12, sector 4, cu sediul ales la
Cabinetul de Avocatură -, în B,-, sector 1, a sumei de 1026,5 lei, reprezentând cheltuieli cu asistența medicală;
- către partea civilă Spitalul Județean Pitești, județul Aas umei de 704,31 lei, reprezentând cheltuieli cu asistența medicală;
- către partea civilă Spitalul Orășenesc " I" C, județul A, cu sediul în-, județul Aas umei de 83,81 lei, reprezentând cheltuieli cu asistența medicală.
În baza art. 191 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, a fost obligat fiecare inculpat la plata către stat a câte 70 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că, în noaptea de 17 spre 18.07.2003, partea vătămată împreună cu alte două persoane a pătruns în domiciliul inculpatului -, de unde a sustras diverse bunuri; larmat despre acest lucru, inculpatul - împreună cu ceilalți doi inculpați a pornit în căutarea hoților, reușind să-i prindă pe doi dintre aceștia, respectiv pe partea vătămată și pe martorul.
În continuare, s-a stabilit că, întrucât partea vătămată a încercat să se opună prinderii sale, inculpații au folosit forța împotriva sa, lovind-o cu bâtele, cu picioarele și cu pumnii, apoi au urcat-o în mașină și au dus- la domiciliul inculpatului, unde partea vătămată a fost scoasă din mașină și aruncată pe jos. Acolo, inculpatul a lovit-o cu picioarele în două rânduri.
Apărările inculpaților, potrivit cărora partea vătămată s-a lovit singură (fie de pavilionul mașinii atunci când a fost dată jos în curtea inculpaților, fie la sediul poliției de un grilaj de care fusese încătușată), au fost înlăturate, considerându-se că ele nu sunt confirmate de ansamblul probator administrat în cauză.
S-a apreciat că fapta fiecărui inculpat de a lovi cu intenție partea vătămată, cauzându-i leziuni ce în final au necesitat 120 de zile de îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. 2 Cod penal, aceea de vătămare corporală gravă.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, cum și cele ale art. 52 din același cod.
S-au constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal.
Cum artea p. vătămată s-a constituit în termen legal parte civilă și a fost eținută săvârșirea cu vinovăție de către inculpați a faptei cauzatoare de prejudicii părții civile, judecătorul fondului a constatat îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpaților, atât sub aspectul daunelor materiale, cât și al celor morale, constând în suferința fizică provocată de leziunile foarte grave cauzate, în disconfortul moral resimțit ca urmare a supunerii unui tratament medical îndelungat, ce a inclus și efectuarea unei intervenții chirurgicale, în efortul suplimentar ce trebuie depus pentru a desfășura o viață normală, având în vedere sechelele posttraumatice relevate de actele medicale.
n temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța a obligat în solidar inculpații la plata cheltuielilor de spitalizare.
Prin decizia penală nr. 199 din 30.10.2007 a Tribunalului Argeș, au fost dmise apelurile declarate de inculpații, și, s-a desființat în parte sentința și au fost reduse daunele morale la care au fost obligați apelanții - inculpați în solidar, la 10.000 lei.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței.
În considerentele acestei decizii, instanța de apel a menționat că a fost stabilită în mod corect situația de fapt, constând în aceea că partea vătămată, în timp ce sustrăgea pe timp de noapte, împreună cu alte persoane, bunuri din domiciliul inculpatului, a fost surprinsă de proprietar, fiind lovită cu bâtele de către inculpații și; inculpatul, la rândul său, a lovit-o cu picioarele și pumnii, după care partea vătămată a fost urcată într-un autoturism și dusă la domiciliul inculpatului, unde a fost lovită cu picioarele în două rânduri de acest inculpat.
A conchis tribunalul că vinovăția inculpaților reiese din probele administrate, iar în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 44 alin. 3 Cod penal, fapta nefiind săvârșită din cauza unor tulburări sau temeri, cum nici dispozițiile art. 74 și 76 din Codul penal.
Critica formulată în apel, vizând nerespectarea termenului de introducere a plângerii împotriva rezoluției a fost înlăturată, deoarece partea vătămată a fost arestată în altă cauză, iar comunicarea soluției trebuia făcută la locul de deținere.
În privința modului de soluționare a acțiunii civile, tribunalul a arătat că despăgubirile civile la care au fost obligați inculpații în solidar sunt mari în raport de suferințele cauzate părții vătămate și de acțiunea acestuia anterior săvârșirii faptei de către inculpați, așa încât le-a redus.
Cele două hotărâri au fost atacate cu recurs în termenul prevăzut de art. 385/3 Cod de procedură penală de către partea vătămată și inculpați.
În recursul său, partea vătămată a invocat greșita soluționare a acțiunii civile de către tribunal, considerând că daunele acordate, astfel cum au fost reduse, sunt prea mici în raport cu numărul mare al zilelor de îngrijiri medicale acordate pentru însănătoșirea sa.
A solicitat recurentul casarea deciziei și menținerea soluției primei instanțe.
La rândul lor, recurenții - inculpați au formulat următoarele motive de recurs: 1) nelegala sesizare a instanței cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 385/9 pct. 2 din Codul d e procedură penală, 2) eroare de fapt ce a stat la baza condamnării lor, prevăzută de art. 385/9 pct. 18 din cod.
În subsidiar, cei trei recurenți au invocat și pct. 14 al aceluiași articol, ce se referă la pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 din Codul penal.
Examinând hotărârile atacate cu recurs prin prisma criticilor formulate, cum și a cazurilor de casare care se iau întotdeauna în considerare din oficiu, potrivit alin. 3 al art. 385/9 Cod de procedură penală, curtea constată că recursurile promovate de inculpați sunt fondate, în vreme ce recursul părții vătămate este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
În această cauză, actul de sesizare a instanței îl constituie, potrivit art. 278/1 alin. 9 Cod de procedură penală, plângerea formulată de petentul - parte vătămată împotriva rezoluției nr. 566/P/2004 din 12.09.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, prin care a fost confirmată propunerea organelor de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală față de făptuitorii -, și, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. 1 Cod penal.
Pentru a dispune astfel, procurorul a stabilit că cei trei făptuitori nu sunt autorii infracțiunii.
Fiind sesizat judecătorul cu plângere împotriva acesteia, în temeiul art. 278/1 Cod de procedură penală, a fost format pe rolul Judecătoriei Costești dosarul nr-.
La data de 08 dec. 2006, a fost pronunțată încheierea de ședință prin care rezoluția a fost desființată și a fost reținută cauza spre judecare, potrivit alin. 8 lit. c) al articolului sus - menționat ( 40 - 42).
În considerentele încheierii, instanța de fond subliniază, contrar celor stabilite de procuror, că petentul a fost lovit de intimați, în noaptea de 17 spre 18.04.2003, după ce a fost surprins furând, împreună cu alte persoane, din magazia intimatului -.
În continuare, se arată că cei trei intimați - făptuitori au pornit cu autoturismul în urmărirea hoților, au imobilizat-o pe persoana vătămată și au transportat-o cu autoturismul în domiciliul făptuitorului -, iar acolo i-au aplicat multiple lovituri, provocându-i leziunile constatate de către medicii legiști, care au necesitat circa 120 de zile de îngrijiri medicale și au pus victimei viața în primejdie.
S-a observat că soluția procurorului este contradictorie chiar cu rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș nr. 1226/P/2003, de neîncepere a urmăririi penale față de aceiași intimați - făptuitori pentru fapta de tentativă de omor, întrucât aceasta din urmă a avut alt temei legal, și anume art. 10 lit. d) din Codul d e procedură penală.
A fost exclusă și cea mai mică posibilitate ca intimații să se fi aflat în legitimă apărare (așa cum a motivat prim - procurorul parchetului, atunci când a respins plângerea formulată de petent potrivit art. 278 din cod), stabilindu-se că aceștia au urmărit autoturismul în care se afla partea vătămată împreună cu ceilalți autori ai furtului pe o distanță de circa 5 km.
După administrarea nemijlocită a probatoriului, judecătoria a pronunțat sentința penală prin care a hotărât condamnarea celor trei inculpați, la care am făcut referire la începutul prezentei expuneri, sentință menținută în totalitate de tribunal sub aspect penal, cu ocazia soluționării apelurilor declarate împotriva ei.
În recurs, au fost atașate: dosarul penal nr. 1813/2003 al Tribunalului Argeș, în care partea vătămată a avut calitatea de inculpat, dosarele penale nr. 280/P/2006 și nr. 300/P/2006 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI.
Din analiza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, efectuată în conformitate cu art. 385/14 alin. 1 din Codul d e procedură penală, curtea reține următoarele:
În seara zilei de 17.07.2003, după ce a consumat băuturi alcoolice, partea vătămată a hotărât, împreună cu numiții și, să sustragă din magazia inculpatului -.
În timp ce și au încărcat sacii cu și au început să-i transporte spre autoturismul condus de, vecinul inculpatului, G, a fost trezit de lătratul câinilor și, mergând în grădina sa, a văzut-o pe partea vătămată pe potecă în timp ce căra, împreună cu, sacii de.
Gal uat o și i-a așteptat pe cei doi la colțul gardului său, iar când aceștia au trecut, a lovit-o peste spate pe partea vătămată, care a fugit spre autoturismul în care se afla.
Când a ajuns la autoturism, partea vătămată și i-au spus numitului să pornească autovehiculul, deoarece au fost surprinși de vecinul proprietarului; în timpul acesta, G l-a alertat pe vecinul său, inculpatul -, cum și pe fiii săi, inculpații și, iar aceștia au pornit, toți trei, în urmărirea autoturismului condus de.
După parcurgerea unei distanțe de 3 km. inculpații au ajuns din urmă autoturismul în care se afla partea vătămată, iar acolo a avut loc un conflict, în cursul căruia partea vătămată l-a lovit cu pumnul în față pe inculpatul -, pentru a-și asigura scăparea, conflict finalizat cu imobilizarea părții vătămate și transportarea acesteia la domiciliul inculpatului -, după care au fost anunțate organele de poliție.
Situația de fapt expusă a fost stabilită cu autoritate de lucru judecat prin sentința penală nr. 37/22.01.2004 a Tribunalului Argeș, definitivă prin decizia penală nr. 96/A/2004 a Curții de APEL PITEȘTI și prin decizia penală nr. 5501/26.10.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin aceste hotărâri, partea vătămată (ce a avut calitatea de inculpat în cauza finalizată cu pronunțarea lor), a fost condamnată în condiții privative de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, cu reținerea stării de recidivă postcondamnatorie.
Plângerea penală formulată de partea vătămată împotriva inculpaților, pe motiv că loviturile ce i-au fost aplicate cu acea ocazie i-ar fi cauzat leziunile care au necesitat circa 120 de zile de îngrijiri medicale, nu are susținere în materialul probator aflat la dosar.
Astfel, reiese cu claritate din declarațiile martorei, soră medicală, că partea vătămată prezenta în dimineața zilei de 18.07.2003 "un hematom în spatele urechii drepte și încă unul în creștetul capului" ( 198, 199 dosar parchet), martora precizând în mod expres că "rănile de la cap ale părții vătămate nu erau deschise" și că "alte leziuni în afară de excoriații nu a observat" ( 98 dosar fond).
Această declarație se coroborează cu constatările medicului legist, făcute în aceeași zi (18.07.2003), potrivit cărora avea o plagă contuză de 1,5 cm. parietal dreapta, o echimoză la superioară și două dungi echimotice pe fața posterioară a toracelui ( 40 dosar fond), toate aceste leziuni necesitând pentru vindecare 7 - 8 zile de îngrijiri medicale.
Dimpotrivă, actul medical obținut de partea vătămată după aproape o lună de zile (la 12.08.2003), consemnează că aceasta avea o "contuzie cerebrală cu hematom de emisfer stâng cu disfazie" ( 18 dosar parchet), aceasta fiind o rană produsă ulterior și neavând legătură cu evenimentul din noaptea de 17 spre 18.03.2003.
De altminteri, în legătură cu această din urmă leziune, partea vătămată chiar a relatat medicului legist că este vorba de un nou incident, ce a avut loc la data de 20.07.2003, cum de altfel s-a și consemnat în certificatul medico - legal și cum declară în mod expres martora, angajata A ( 217 verso, dosar parchet).
Relevantă în cauză este și declarația martorului -, șeful de post al comunei, care a fost chemat de inculpați în dimineața zilei de 18.03.2003 să o preia pe partea vătămată din domiciliul inculpatului, acest martor relatând că partea vătămată avea "o umflată" și "puțin sânge în zona nasului" și că se afla "într-o stare avansată de ebrietate" ( 215 verso, 216 dosar parchet).
Martorul mai declară că partea vătămată era foarte agitată, că în momentul în care i s-a cerut să dea declarație le-a adresat injurii polițiștilor și că nu s-a plâns că ar fi fost agresată de inculpați.
În legătură cu un incident petrecut în urmă cu circa 1 an de zile, precizează martorul că, fiind invitată la sediul postului de poliție pentru a declara în legătură cu o reclamație de furt, partea vătămată "a început să se automutileze cu lama pe piept, pentru a fi lăsată în ".
Această relatare este făcută în fața instanței ( 116 dosar fond) și, împreună cu celelalte probe administrate în cauză, conduce la o altă concluzie decât aceea la care au ajuns cele două instanțe, de fond și de apel, anume că diagnosticul "dilacelare cerebrală indirectă frontală operată", pus de medicii de la Spitalul de Urgență B ( 18 dosar parchet), a fost urmarea unui traumatism cranio - cerebral ce nu are legătură cu evenimentele din data de 17 spre 18.07.2003.
De altfel, martorul -, audiat de către instanța de fond ( 103), confirmă apărarea inculpaților, potrivit căreia în noaptea de 18.07.2003, ulterioară incidentului dintre părți, partea vătămată a fost văzută "la magazinul din localitate, bând o bere", iar apoi la discoteca din comuna.
Or, este evident că, dacă acel traumatism cranio - cerebral ar fi fost deja produs, starea părții vătămate nu i-ar mai fi permis să desfășoare atare activități.
Toate dovezile la care am făcut anterior referire converg spre concluzia că soluția procurorului, de scoatere de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitori pentru fapta prevăzută de art. 182 Cod penal, este legală și temeinică, în mod greșit instanța de fond hotărând desființarea ei, prin încheierea menținută în apel.
În legătură cu această încheiere, prin care cauza a fost reținută spre judecare în primă instanță, curtea constată că ea este nelegală întrucât, în cazul plângerii formulate împotriva rezoluției, ordonanței și dispoziției din rechizitoriu, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sau clasarea, instanța învestită nu poate pronunța soluția prevăzută de art. 278/1 alin. 8 lit. c) din Codul d e procedură penală (așa cum s-a hotărât prin decizia nr. 48 din 04 iunie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație în interesul legii).
Prin urmare, instanța de fond nu a fost legal sesizată în speță, întrucât urmărirea penală împotriva făptuitorilor nu a fost începută.
Singura soluție ce putea fi pronunțată era aceea prevăzută de art. 278/1 alin. 8 lit. b) Cod de procedură penală, de trimitere a cauzei la procuror, în vederea începerii urmăririi penale însă, față de împrejurarea că probatoriul administrat de procuror este complet, iar din analiza acestuia se desprinde concluzia că nu inculpații au provocat părții vătămate leziunile la care am făcut referire, se impune a fi menținută soluția procurorului.
Pe cale de consecință, se vor admite recursurile declarate de inculpați, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d) Cod de procedură penală, se vor casa în întregime hotărârile atacate, iar pe fond, în temeiul art. 278/1 alin. 8 lit. a) din cod, se va respinge ca nefondată plângerea formulată de partea vătămată, menținându-se rezoluția procurorului, de neîncepere a urmăririi penale.
Pentru considerentele deja expuse, recursul declarat de partea vătămată, vizând cuantumul despăgubirilor civile acordate, apare ca nefondat, urmând a se respinge ca atare, în baza art. 385715 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2, va fi obligat recurentul - parte vătămată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpații:, fiul lui și, născut la 6.01.1971 în comuna, județul A, domiciliat în comuna, sat, județul A, CNP -, fiul lui G și, născut la 14.05.1984 în C, județul A, domiciliat în comuna, sat, județul A, CNP - și, fiul lui G și, născut la 27.12.1982 în comuna, județul A, domiciliat în comuna, sat, județul A, CNP -, împotriva deciziei penale nr. 199 din 30.10.2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Casează în totalitate decizia penală menționată, sentința penală nr. 127 din 29.03.2007 și încheierea din 08.12.2006, pronunțate de Judecătoria Costești, în dosarul nr-.
Pe fond, în baza art. 2781 alin.8 lit. a) Cod procedură penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de partea vătămată și menține rezoluția atacată.
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea vătămată, pe care îl obligă la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI -secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehn.
3 ex./08.05.2008
Jud.fond:
Jud.apel:
Gh.
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Corina Voicu, Teodora
