Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 242/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 242
Ședința publică de la 24 Martie 2008
PREȘEDINTE: Doru Filimon JUDECĂTOR 2: Membri George Ciobanu
- - - - JUDECĂTOR 3: Valentina
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 8 de la 16 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător ales, lipsind partea vătămată, reprezentat de avocat, apărător ales și partea civilă Spitalul Clinic Județean de urgență
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral cauzei, a fost audiat inculpatul, după care instanța a acordat cuvântul părților în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. c.C.P.P.
A arătat că instanța de fond a reținut o situație de fapt greșită întrucât probele administrate în cauză nu dovedesc producerea leziunilor. Actul medico-legal este neclar în privința datei provocării acestor leziuni în sensul că nu corespunde cu data reținută ca fiind cea a săvârșirii faptei.
În subsidiar, a solicita aplicarea dispozițiilor privind scuza provocării.
A mai arătat că instanța de apel nu a analizat cererile formulate de către inculpat și că nu s-a făcut dovada prejudiciilor reținute.
Avocat având cuvântul pentru intimatul parte vătămată a solicitat respingerea recursului formulată de inculpat ca nefundat, arătând că nici unul din motivele de recurs formulate nu atrag desființarea hotărârilor pentru nelegalitate.
Instanțele de fond și apel au verificat fiecare apărare a inculpatului iar atitudinea inculpatului a fost nesinceră și oscilantă. Inculpatul a susținut inițial că nu a fost prezent la locul săvârșirii faptei după care a solicitat să se rețină scuza provocării.
Instanțele au stabilit în mod corect vinovăția inculpatului față de probele administrate în cauză și s-a dispus corect obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile.
Reprezentantul parchetului având cuvântul a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât probele administrate dovedesc faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea. A mai precizat că in speță nu se poate reține potrivit probelor administrate că inculpatul a săvârșit infracțiunea ca urmare a unei provocări din partea părții vătămate.
Recurentul inculpat având cuvântul a arătat că își însușește concluziile apărătorului ales.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin sentința penală nr. 373/ 4.10.2007 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr-, în baza art. 182 alin. 2 a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare.
În baza art. 861și 862s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere pe o perioadă de 5 ani, ce constituie termen de încercare.
În baza art. 863s-au stabilit condamnatului măsurile de supraveghere pe durata termenului de încercare.
În baza art. 864s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.346 - art.14 și 15 a C.P.P. fost admisă în parte cererea formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1200 RON cu titlul de daune morale și 3000 RON cu titlul de despăgubiri materiale.
În baza art. 163-168 a C.P.P. fost respinsă ca nefondată cererea formulată de partea vătămată privind înființarea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea inculpatului.
În baza art. 346 art. 14, art. 15 și a dispoz. legii privind Reforma Sănătății, s-a admis cererea părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență C și fost obligat inculpatul la plata sumei de 2258,23 RON, către acesta cu titlu de despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate.
A fost obligat inculpatul la 300 RON cheltuieli judiciare statului și la 1000 RON părții civile, cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță, pe baza probelor administrate, respectiv: declarațiile părții vătămate care s-a constituit parte civilă cu suma de 37.000 lei, din care 30.000 lei daune morale și 7.000 lei daune materiale, ale martorilor, și a inculpatului care a recunoscut comiterea faptei, a reținut următoarele:
În seara zilei de 28.12.2006, ora 21,00, în incinta barului SC SRL din comuna, jud. O, a izbucnit un conflict între martorii și, împrejurare în care primul dintre aceștia, care este nepotul părții vătămate, a început să aducă injurii și amenințări celor din bar, motivat de faptul că se afla sub influența băuturilor alcoolice, împrejurare în care partea vătămată, patronul localului, i-a cerut acestuia să părăsească barul, aspecte ce rezultă din declarațiile martorilor oculari, și, prezenți în local.
După ce a părăsit barul, a revenit împreună cu inculpatul, copilul și soția acestuia și încă o persoană și după ce, preț de câteva minute, a avut o discuție cu partea vătămată, fără motiv întemeiat l-a lovit pe acesta cu pumnul în zona maxilarului, doborându-l la pământ.
Așa cum au declarat martorii oculari, s-a reținut că lovitura aplicată de inculpat, a fost destul de puternică partea vătămată căzând pe cimentul din bar și lovindu-se la cap, fără a rezulta că aceasta a manifestat un comportament provocator la adresa inculpatului.
Prima instanță a constatat că din această perspectivă, susținerile inculpatului potrivit cărora, la sosirea în bar a fost lovit de către partea vătămată și ginerele acestuia cu pumnii și picioarele, nu au suport real, depoziția martorei, soția inculpatului, fiind avută în vedere, în mod parțial, urmare subiectivismului acesteia, în condițiile în care, nu se coroborează cu depozițiile celorlalți martori.
A reținut că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile îngrijiri medicale, ce i-au pus în primejdie viața, raportul de nouă expertiză medico legală nr. 1145/A5/ 27.04.2007 întocmit de IML C și avizat de Comisia de Control și Avizare din cadrul acestuia precum și de Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul INML B Minovici, concluzionând că leziunile prezentate " au putut fi produse prin lovire cu sau de corpuri dure, iar prin efectuarea terapeutică a găurii de trepan - ce reprezintă lipsă de substanță osoasă - pentru leziunilor cerebrale post traumatice, partea vătămată prezintă infirmitate fizică."
S-a constatat că vinovăția inculpatului este pe deplin stabilită și dovedită cu întreg materialul probator, fapta acestuia nefiind cauzată de vreo atitudine ori comportament agresiv al părții vătămate, condiție esențială pentru reținerea vreunei circumstanțe atenuante, nefiind suficient ca persoana provocată să aibă o comportare injurioasă sau amenințătoare - pentru reținerea provocării - așa cum a statuat prin decizia nr. 4038/ 1.07.2005 - Secția penală.
La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere lipsa antecedentelor penale dar și atitudinea relativ sinceră în sensul recunoașterii, în mod parțial a activității sale infracționale, sens în care a apreciat că o pedeapsă cu închisoarea într-un cuantum îndepărtat de minimul special prevăzut de lege, este de natură a asigura scopul acesteia.
In ceea ce privește modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei s-au constatat incidente dispoz. art. 861și 862, în raport de conduita inculpatului anterior săvârșirii faptei, apreciindu-se că inculpatul prezintă încă aptitudinea de a se reinsera social fără executare efectivă, iar pe durata termenului de încercare i s-au stabilit măsurile de supraveghere prev. de art. 863și i s-au pus în vedere dispoz. art. 864
Cât privește soluționarea laturii civile, prima instanță a reținut că partea vătămată a efectuat o serie de cheltuieli - medicație, transport, alimente- apreciate la 3000 lei, sumă pe care inculpatul a fost obligat să o plătească.
În ceea ce privește solicitarea părții civile privind obligarea inculpatului la plata unei sume de bani cu titlu de daune morale, instanța a apreciat că infracțiunea săvârșită de inculpat, prin natura sa și mai ales prin consecințele pe care le-a produs, a acuzat fără îndoială un prejudiciu moral părții vătămate ce se impune a fi reparat, așa încât aceasta este îndreptățită a primi o sumă de bani, cu titlul de echivalent al suferinței fizice și psihice cuantificată la 12.000 lei.
Inculpatul a fost obligat totodată la plata despăgubirilor civile reprezentând cheltuielile de spitalizare efectuate cu vindecarea părții vătămate, către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C constatând că între prejudiciul suferit de unitatea spitalicească și fapta inculpatului există legătură de cauzalitate.
În ședința publică din data de 3.10.2007 prima instanță a luat act de cererea formulată de partea vătămată prin apărător privind instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea inculpatului, până la concurența valorică a sumelor cu care aceasta s-a constituit parte civilă, arătându-se că în evidențele comunei, inculpatul figurează cu casă de locuit și teren aferent.
Deliberând asupra acestei cereri instanța a constatat neîndeplinirea unei condiții impusă de textul legal, pentru admiterea cererii respectiv inexistența unor indicii din care să rezulte temerea că bunurile personale ale inculpatului care ar putea garanta repararea pagubei vor fi înstrăinate sau ascunse în scopul sustragerii acestuia de la răspunderea civilă așa încât a respins cererea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel partea civilă și inculpatul.
Prin motivele scrise depuse la dosar, partea civilă a criticat sentința primei instanțe sub aspectul soluționării cererii de acordare a despăgubirilor civile arătând că deși a făcut dovezi suficiente și edificatoare privind prejudiciul material și moral suferit ca urmare a agresiunii inculpatului, prima instanță l-a obligat pe acesta la plata unui minimum de despăgubiri care nu reflectă traumele fizice și psihice suferite.
S-a susținut astfel că, deși a făcut proba cu acte și martori privind cuantumul despăgubirilor civile solicitate, în sumă de 7000 lei, în mod nejustificat prima instanță nu l-a obligat pe inculpat la plata acestei sume.
Și sub aspectul acordării daunelor morale, prima instanță a făcut o greșită apreciere a sumei la care a fost obligat inculpatul, în baza unor criterii și aprecieri ce nu se regăsesc în motivarea hotărârii, acordându-i astfel o sumă simbolică, ce nu acoperă nici măcar parțial prejudiciul moral suferit de partea vătămată.
Nu în ultimul rând s-a criticat soluția primei instanțe întrucât în mod nelegal instanța a respins cererea părții vătămate de instituire a unui sechestru asigurător pe bunurile inculpatului câtă vreme este neîndoielnic că fapta inculpatului a cauzat părții civile, un prejudiciu material.
Cât privește apelul inculpatului, acesta a criticat, în principal soluția primei instanțe sub aspectul greșitei condamnări pentru infracțiunea de vătămare corporală în condițiile în care nu a fost clarificată cu certitudine vechimea hematomului suferit de partea vătămată, solicitând astfel achitarea întrucât nu se face vinovat de săvârșirea faptei.
In subsidiar a solicitat reținerea circumstanței atenuante a provocării cu consecința diminuării, sub minimul special a pedepsei prevăzută de lege.
Prin decizia penală nr. 8 de la 16 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de partea vătămată și civilă, s-a desființa în parte sentința sub aspect civil, în sensul că majorează despăgubirile pentru daune materiale în sarcina inculpatului la suma 7000 lei către acesta.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 453,90 cheltuieli judiciare către partea civilă.
S-a respins apelul declarat de inculpatul, ca nefondat.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței, inclusiv cu privire la cheltuielile judiciare în sarcina inculpatului către apelantul parte civilă.
A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare statului și a sumei de 1000 lei cheltuieli judecată către apelantul parte vătămată.
Pentru a statua astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Așa cum în mod legal și temeinic a stabilit prima instanță, pe baza întregului probatoriu administrat în cauză și apreciat conform art. 63 alin. 2 C.P.P.- în urma examinării tuturor și în scopul aflării adevărului - respectiv plângerea și declarația părții vătămate, certificat medico legal nr. 148/C/ 5.02.2007, raport de nouă expertiză medico legală nr. 1145/A5/ 26.04.2007 întocmit de IML C, declarații martori, și declarație inculpat, în seara zilei de 28.12.2006 în jurul orelor 21,00 în incinta barului aparținând SC SRL din comuna a izbucnit un conflict între 2 persoane, partea vătămată intervenind pentru aplanarea incidentului.
In acest context a apărut inculpatul care inițial l-a agresat pe martorul - aflat în conflict cu, cumnatul său - iar în momentul în care partea vătămată i-a cerut să părăsească barul, l-a lovit cu pumnul în zona maxilarului, acesta căzând la pământ, în cădere, lovindu-se cu capul de ciment.
Că incidentul s-a desfășurat de această manieră a rezultăat cu evidență din declarațiile martorilor oculari, și prezenți în local, ce confirmă pe deplin declarația părții vătămate.
Așa cum a reținut prima instanță, susținerea inculpatului potrivit căreia, la sosirea sa în bar a fost lovit de partea vătămată și ginerele acesteia cu pumnul și picioarele, nu a putut fi primită câtă vreme nu are suport real probator astfel că, în mod justificat a fost înlăturată, în condițiile în care este contradictorie chiar și cu depoziția martorei, soția sa, care a relatat că soțul său nu a agresat partea vătămată, deși chiar inculpatul recunoaște că a îmbrâncit-o pe aceasta.
Cât privește incidența dispozițiilor art. 73 lit. b Tribunalul a constatat că în mod legal și temeinic prima instanță nu reținut existența unei atitudine provocatoare a victimei câtă vreme aceasta nu are corespondent în actele și lucrările dosarului.
În acest sens este de reținut că între părți a existat o discuție, ce a precedat agresarea părții vătămate, al cărei conținut nu a putut fi auzit din cauza volumului muzicii din local - așa cum declară martorul, care însă nu a putut fi reținută ca fiind injurioasă sau amenințătoare la adresa inculpatului în condițiile în care, acesta a invocat mai mult decât atât, respectiv, o agresiune fizică exercitată de partea vătămată asupra sa, care însă constituie o susținere singulară ce nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă așa încât nu poate fi avută în vedere la stabilirea situației de fapt.
Nici critica privitoare la împrejurarea că nu s-a stabilit cu certitudine vechimea hematomului suferit de partea vătămată nu a putut fi primită, sub acest aspect urmărirea penală și implicit judecata primei instanțe, fiind completă prin prisma multitudinii mijloacelor de probă administrate în cauză, de natură a elucida pe deplin, acest aspect.
În acest sens corect s-a reținut că raportul de nouă expertiză medico legală nr. 1145/A5/ 26.04.2007 întocmit de IML C și avizat de Comisia de Control și Avizare din cadrul acestui institut dar și de Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul INML Minovici B, concluzionat că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu sau de corpuri dure, cu cea mai mare probabilitate la data declarării agresiunii, respectiv 28.12.2006, ce au necesitat 50-55 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei; totodată s-a constatat că partea vătămată prezintă infirmitate fizică permanentă, fără a se încadra însă în vreun grad de invaliditate, între leziunile de violență prezentate și această urmare existând legătură de cauzalitate.
Este cert astfel că s-a stabilit data săvârșirii agresiunii ca fiind 28.12.2006, sub acest aspect concluziile actelor medico legale coroborându-se cu plângerea și declarația părții vătămate dar și cu depozițiile martorilor audiați, care fac referire la incidentul ce s-a consumat în seara zilei de 28.12.2006, orele 20,00 în incinta barului SC SRL din comuna.
Cât privește soluționarea laturii civile, aduse sentinței primei instanțe de către partea civilă, tribunalul a reținut că acestea sunt fondate parțial, hotărârea instanței de fond urmând a fi reformată cu privire la cuantumul daunelor materiale ce urmează a fi acordate părții civile precum și a cheltuielilor de judecată.
Pentru a aprecia astfel, tribunalul a reținut că inculpatul a produs părții civile un prejudiciu material și moral însă nu a fost de acord a-l repara, astfel că în cauză devin incidente dispoz. art. 1169 civ. potrivit cărora: "cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească", instanța urmând să angajeze răspunderea civilă a persoanei vinovate de fapta delictuală cauzatoare de prejudiciu, proporțional cu valoarea pretențiilor dovedite.
In cauză, așa cum a reținut prima instanță, manifestarea de voință a părții vătămate în sensul constituirii de parte civilă a vizat suma de 37.000 lei reprezentând 30.000 lei daune morale și 7.000 lei daune materiale, acestea din urmă fiind probate pe deplin cu depozițiile martorilor și,
S-a reținut că diminuarea de către prima instanță, a sumei pretinsă de partea civilă cu titlul de daune materiale, la 3.000 lei nu are corespondent în probatoriul administrat în cauză și nu se regăsește nici în motivarea hotărârii făcându-se numai o trimitere generică la cheltuielile efectuate de partea vătămată cu medicația, transportul și alimentația specifică, al căror cuantum se ridică la suma admisă de către instanță, a fi dovedită.
Ori, în condițiile în care cei doi martori audiați pe latura civilă au relatat nemijlocit că prejudiciul suferit de partea civilă este de 7.000 lei, tribunalul urmează să constate dovedite pretențiile civile formulate de partea civilă, cu titlul de daune materiale și să oblige inculpatul la plata acestora.
De altfel și suma datorată de inculpat cu titlul de cheltuieli de judecată, stabilită de prima instanță, nu a avut în vedere toate înscrisurile depuse de aceasta la dosar, astfel că nu reflectă în totalitate, cheltuielile reale efectuate cu soluționarea cauzei de partea civilă.
Sub aceste aspect s-a reținut că, partea civilă a depus chitanțe și respectiv un înscris ce atestă cheltuielile efectuate de acesta reprezentând valoarea raportului de nouă expertiză medico legală ( chitanța nr. 1191/ 4.04.2007 a IML C), valoarea examenului neurologic preliminar examinării părții vătămate în vederea efectuării noii expertize ( chitanța nr. 531/ 2.04.2007), valoarea consultației medico legale ( chitanța nr. -/ 5.02.2007 SJML O - fila 60), valoarea consultației ( chitanță nr. -/ 23.01.2007 a - UM 02590 - fila 61) precum și valoarea transportului efectuat în ziua de 4.04.2007 în municipiul C în vederea efectuării raportului de expertiză ( bon fiscal - fila 57), ce nu au fost avute în vedere de instanță la stabilirea cheltuielilor de judecată efectuate de partea civilă.
Pe cale de consecință și sub acest aspect hotărârea primei instanțe a fost reformată, inculpatul urmând a fi obligat conform art. 193 și C.P.P. la plata acestor cheltuieli de judecată efectuate de partea civilă în cursul soluționării procesului în sumă de 453,90 lei.
Cât privește cuantumul daunelor morale, s-a apreciat că suma de 12.000 lei a fost corect cuantificată, de prima instanță în condițiile în care infracțiunea comisă de inculpat, prin natura sa și prin consecințele pe care le-a produs a cauzat părții civile traume fizice și psihice cu implicații de ordin emoțional, afectiv și psihic, aceasta fiind în măsură să realizeze o justă compensație și reparație a prejudiciului moral suferit.
Neîntemeiată a fost și critica adusă hotărârii primei instanțe de către partea civilă privind respingerea ca nefondată a cererii de înființare a sechestrului asigurător câtă vreme ca măsură procesuală aceasta se dispune în scopul garantării reparării prejudiciului dacă există indicii că bunurile inculpatului ar putea fi înstrăinate.
Ori în cauza de față, în mod temeinic, prima instanță a constatat că nu este îndeplinită această condiție, neexistând indicii ori alte elemente de natură să conducă la concluzia necesității instituirii sechestrului asigurător.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul.
În motivele de recurs formulate de către inculpat, acesta a solicitat admiterea recursului formulat, casarea deciziei și sentinței și achitarea pentru infracțiunea prev de art. 182.Cod Penal iar în subsidiar a solicitat redozarea pedepsei aplicate precum și a cuantumului despăgubirilor acordate.
A arătat că probatoriul administrat este contradictoriu și că în primele declarații partea vătămată nu a arătat că ar fi suferit un traumatism cranian martorii au arătat în prima fază a urmării că partea vătămată s-a lovit de un stâlp al barului. Există neconcordanțe și în privința actelor medico-legale întrucât vechimea edemului nu corespunde cu data săvârșirii pretinsei fapte solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c
C.P.P.În subsidiar a solicitat să se rețină în favoarea sa circumstanța atenuantă a provocării, altercația fiind provocată de partea civilă. A solicitat reducerea pedepsei aplicate precum și reducerea daunelor acordate arătând că nu s-au administrat probe în privința daunelor materiale și morale.
Recursul formulat de inculpat este nefundat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
Sunt nefondate criticile formulate de inculpat în sensul greșitei condamnări pentru săvârșirea infr. prev. de art. 182 alin. 2.
Cod PenalDin analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, concordantă cu probele administrate în cauză, fapta inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 182 alin. 2.
Cod PenalMartorii, au declarat că au văzut cum inculpatul a lovit partea vătămată cu pumnul în zona feței iar partea vătămată a căzut lovindu-se cu capul de ciment.
În raportul de nouă expertiză medico-legală s-a concluzionat că leziunile traumatice suferite de partea vătămată au putut fi produse prin lovire cu sau de corpuri dure, cu cea mai mare probabilitate la data de 28.12.2006.
De asemenea sunt nefondate și susținerile inculpatului privind incidența în cauză a disp. art. 73 lit. b
Cod PenalMartorii audiați în cauză au arătat că partea vătămată i-a cerut inculpatului să părăsească barul pentru că inculpatul il lovise anterior pe numitul, după care inculpatul a lovit cu pumnul partea vătămată. Ca urmare în mod corect s-a reținut în cauză că probele administrate nu dovedesc existența unei provocări a inculpatului de către partea vătămată care să îndeplinească condițiile art. 73 lit. b
Cod PenalLa individualizarea judiciară a pedepsei instanța de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, astfel că pedeapsa aplicată este de natură să contribuie la realizarea scopului educativ și preventiv al pedepsei prev. de art. 52.
Cod PenalDe asemenea se constată că în raport cu probele administrate respectiv declarațiile martorilor și precum și cu înscrisurile depuse la dosar, instanța de fond a dispus în mod corect obligarea inculpatului la plata sumelor de 12.000 lei daune morale și 3000 lei despăgubiri materiale, fiind de natură să contribuie la acoperirea prejudiciului cauzat părții civile prin fapta ilicită săvârșită de inculpat.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea în temeiul art. 385151 lit. b C.P.P. va respinge recursul formulat ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 8 de la 16 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 50 lei cheltuieli judiciare avansate de stat și 1000 lei cheltuieli judiciare către intimat parte vătămată reprezentând onorariu avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 martie 2008.
- - - - -
Grefier,
Red.jud.GC.
Gh.
IB/ 10.04.2008
24 martie 2008,
C va urmări și încasa de la rec.inc. suma de 400 lei cheltuieli judiciare statului.
Spitalul Clinic Județean de Urgență C, va încasa suma de 2258,23 RON, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Doru FilimonJudecători:Doru Filimon, Membri George Ciobanu, Valentina
