Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 264/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 182 Cod Penal-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 264
Ședința publică de la 04 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Mugurel Șelea JUDECĂTOR 2: Liana Balaci
- - - JUDECĂTOR 3: Mirela
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror.
.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 327 din data de 19 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat asistat de avocat ales și avocat ales reprezentând pe intimatul - inculpat, lipsind totodată intimatul - inculpat, intimatul - parte civilă și intimatul - parte vătămată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, a fost audiat recurentul - inculpat (declarația acestuia fiind consemnată și depusă la dosar), în conformitate cu dispozițiile art. 38514alin. 11C.P.P. după care, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - inculpat, a solicitat admiterea recursului inculpatului, casarea hotărârilor, iar în judecare, achitarea acestuia pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. 2 p, în temeiul art. 10 lit.1C.P.P. motivând că fapta inculpatului a produs o vătămare minimă care nu realizează pericolul social specific infracțiunii. În subsidiar, a solicitat aplicarea art. 73 lit. b și Cod Penal reindividualizarea pedepsei, conform art. 76 Cod Penal, motivând că partea vătămată a smuls cheile de la autoturismul inculpatului, inducându-i o puternică stare de temere referitoare la producerea unei agresiuni, iar sub imperiul acestei stări, inculpatul a comis fapta penală.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul - inculpat, a lăsat la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
Reprezentantul Parchetului, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârilor recurate, ca legale și temeinice; în motivarea concluziilor, s-a arătat că starea de provocare invocată de inculpat, în condițiile art. 73 lit. b Cod Penal, nu este susținută probator, cât timp martorii audiați relatează că doar inculpatul a exercitat acte de violență. De asemenea, privitor la incidența art. 10 lit.1C.P.P. s-a motivat că infracțiunea de lovire și alte violențe este o infracțiune de rezultat, pericolul social rezultând din urmările produse.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, a arătat că regretă comiterea infracțiunii și își însușește concluziile apărătorului său.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 1793 din 17 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr- s-a dispus, în baza art. 182 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.b Cod penal, ondamnarea inculpatului - fiul lui și, născut la 12.05.1977 în C, D, domiciliat în comuna,-, jud. D, cetățenie română, studii școala profesională, fără ocupație, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, recidivist, CNP: - - la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și s-a făcut aplicația dispozițiilor art. 64 lit. a, b Cod penal, pe durata prev. de art. 71 Cod penal.
În baza art. 180 alin.2 Cod penal, s-a dispus condamnarea fiecăruia dintre inculpații - fiul lui și, născut la 21.07.1980 în C, D, domiciliat în comuna, jud. D, cetățenie română, fără antecedente penale, CNP - - și - fiul lui și, născut la 13.04.1982 în C, D, domiciliat în comuna, jud. D, cetățenie română, fără antecedente penale, CNP - - la pedeapsa de 500 lei amendă penală.
S-a atras atenția inculpaților și asupra disp. art. 631Cp.
S- espins acțiunea civilă formulată de partea civilă și -a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, obligându-l pe inculpatul la plata sumei de 7.000 lei daune materiale și a sumei de 3.000 lei daune morale.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2085,02 lei cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul nr. l C, sumă ce va fi reactualizată la data plății efective a debitului.
A fost bligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către partea civilă; au fost obligați inculpații și la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către partea civilă, iar pe inculpatul la plata sumei de 650 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 150 lei reprezintă onorariu avocat oficiu; inculpații și au fost obligați la plata sumei de 100 lei, iecare, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că, la data de 10 iulie 2004, partea vătămată se afla în barul SC SRL din, unde și-a sărbătorit ziua de naștere. a fost închiriat, mai puțin terasa, având mai mulți invitați - prieteni și prietene. După miezul nopții, la local au venit învinuiții zis "", și, zis "". s-au așezat la terasă, erau sub influența băuturilor alcoolice și au continuat să onsume bere.
La un moment dat, inculpatul a pătruns în bar și a cerut celor care sărbătoreau onomastica să pună o casetă "" și să-i de a de băut, dar fost refuzat și poftit să părăsească localul închiriat. Inculpatul a ieșit afară și la scurt timp a apărut cu un autoturism taxi "Tico", pentru a- lua de la onomastică pe. La autoturism s-a dus mai întâi inculpatul și a pus o casetă pentru aoa sculta, moment în care a venit și, luând cheile de la taxi. Fiind observat de partea vătămată (văr), acesta a alergat la taxi și a luat cheile din mâna lui, crezând că va conduce autoturismul, fiind sub influența băuturilor alcoolice.
n acel moment, i-a aplicat un pumn peste față lui, acesta din urmă fiind lovit și de -. a căzut la pământ și a strigat ajutor la fratele său. Mai multe persoane de la onomastică au fugit în acel loc, în apropiere aflându-se și. Inculpatul a aplicat o lovitură cu cuțitul în coapsa dreaptă a numitului (invitat la onomastică), moment în care victima a luat o bucată de lemn de și a azvârlit-o către învinuit pentru a-1 speria să nu continue acțiunea și asupra fratelui său. Atunci, inculpatul a luat de jos o bucată de lemn, obiect cu care a aplicat victimei
o puternică lovitură în zona abdomenului, victima fiind internată de urgență în Spitalul nr. 1
Situația de fapt relatată mai sus, a fost dovedită cu probele administrate în cauză atât în faza urmăririi penale cât și în fața instanței, pe parcursul cercetării judecătorești, respectiv: declarațiile inculpaților, declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, acte medicale și acte medico-legale, certificat medico-legal nr.1727 /A2/13.07.2004 și raportul de constatare medico-legală nr. 2914/A1/ 21.07.2004 emise de C, procese-verbale întocmite în cauză.
Astfel, din raportul de constatare medico-legală nr.2914/A1/21.07.2004
C, a rezultat că victima a prezentat hemoperitoneu
posttraumatic, hematom al ligamentului gastrosplenic și pancreaticosplenic, rupt
în peritoneu, leziuni traumatice ce pot data din 11.07.2004 și au putut fi produse
cu sau de corpuri dure, necesitând pentru vindecare între 25-30 zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor.
Instanța de fond a apreciat că, deși leziunile au pus în primejdie viața victimei, totuși, inculpatul nu a săvârșit infracțiunea prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174, 175 lit. i Cod penal, întrucât a acționat cu o bucată de lemn în zona abdomenului, iar nu în zona capului, chiar dacă a avut posibilitatea și nici
cuțitul pe care 1-a avut la îndemână nu 1-a folosit, lipsind astfel intenția de
ucide.
Din certificatul medico-legal nr. 1727/A2/13.07.2004 al IML C, a rezultat că partea vătămată a prezentat leziuni ce au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale.
S-a reținut că, în drept, fapta inculpatului de a fi aplicat în noaptea de 11.07.2007 o puternică lovitură, cu o bucată de lemn, în zona abdomenului părții ătămate, producându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă rev.p. de art. 182 alin.2 Cod penal.
De asemenea, în drept, fapta inculpatului, de a fi aplicat în oaptea de 11.07.2007 o lovitură cu pumnul peste fața părții vătămate, producându-i leziuni ce au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale, ntrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, rev.p. de art. 180 alin.2 Cod penal.
Fapta inculpatului de a fi aplicat în oaptea de 11.07.2007 lovituri părții vătămate, producându-i leziuni ce au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele onstitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 1 80 alin.2 Cp.
Astfel, reținând vinovăția inculpatului, instanța de fond a dispus ondamnarea acestuia, la individualizarea pedepsei, avându-se în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite, dar și persoana inculpatului - cunoscut cu ntecedente penale, însă a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând aptele comise -, elemente în raport de care s-a orientat la o pedepsă rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, dar ținând seama de antecedentele penale ale inculpatului la momentul săvârșirii infracțiunii (din fișa de cazier judiciar rezultând că prin sentința penală nr.148/1997 a Tribunalului Dolja fost condamnat la pedeapsa 5 ani închisoare), s-a apreciat că scopul preventiv-educativ al pedepsei aplicate poate fi realizat numai în regim de detenție, făcându-se aplicația art. 64 lit. a, b Cp pe durata prev. de art. 71 Cp.
Reținându-se vinovăția inculpatului, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia,la individualizarea pedepsei având în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite, dar și persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine sinceră, astfel că s-a orientat la o pedepsă de 500 lei RON amendă penală, atrăgându-i-se totodată atenția asupra disp. art. 631Cp.
Reținându-se vinovăția inculpatului, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia, la individualizarea pedepsei având în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite, dar și persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine sinceră, orientându-se la o pedeapsă de 500 lei RON amendă penală, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra disp. art. 631Cp.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că partea civilă
Spitalul Clinic nr.1 C, prin adresa nr.7748/15.03.2007, a precizat faptul că
se constituie parte civilă în procesul penal cu suma reprezentând cheltuielile de
spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate la Spitalul
Clinic nr. l CS ecția Chirurgie II, pe perioada 11.07.2004 - 26.07.2004,
acesta fiind motivul pentru care l-a obligat pe inculpatul către această parte
civilă, la plata sumei de 2085,02 lei cheltuieli de spitalizare.
S-a mai constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 10.000 lei RON daune materiale, reprezentând cheltuielile pe perioada spitalizării, precum și cu suma de 2.000 lei RON daune morale, depunând la dosar în acest sens un set de acte și solicitând audierea martorului.
Din probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut că, pe perioada spitalizării și a convalescenței, partea vătămată a necesitat tratamente medicale și un regim alimentar special, apreciind deci că sunt îndeplinite disp. art. 998-999 Cod ivil și dispunând admiterea in parte a acțiunii civile, apreciind că, în raport de gravitatea leziunilor provocate părții civile, despăgubirile în cuantum de 7.000 lei reprezentând daune materiale și în cuantum de 3.000 lei reprezentând daune morale, sunt în măsură să asigure o reparație suficientă și proporțională.
De asemenea, instanța de fond a constatat că, în declarația dată în fața organelor de urmărire penală, partea vătămată a declarat că se constituie parte civilă, urmând să formuleze pretențiile ulterior în fața instanței de judecată, fără însă a se prezenta la vreun termen de judecată și a administra probe, în vederea dovedirii existenței vreunui prejudiciu moral sau patrimonial, așa încât, a apreciat că nu sunt îndeplinite disp. art. 998-999 cod civil și a respins acțiunea civilă formulată de partea vătămată, ca fiind nedovedită.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova și inculpații, și.
În apelul declarat Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiovaa solicitat pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice în ceea ce privește pe inculpatul.
În motivarea apelului s-a arătat că hotărârea este nelegală, întrucât instanța a omis să pună în discuție noua încadrare juridică a infracțiunii pentru care a pronunțat condamnarea, încălcând disp.art.334 p Cod Penal, respectiv inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.182 alin 1.pen. și prima instanță l-a condamnat pentru infracțiunea prev.de art.182 alin.2 pen. nerespectându-i dreptul inculpatului de a cere lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecății pentru a-și pregăti apărarea.
Inculpatul a solicitat în apelul propriu desființarea hotărârii atacate și achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.1pen Cod Penal, cu aplicarea art.73 lit.b pen. iar în subsidiar, aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în cauză nefiind îndeplinite condițiile art.90 pen.
În dezvoltarea motivelor de apel ( fila 24), s-a arătat că starea de fapt a fost reținută în contradicție cu probele administrate în cauză, el fiind cel provocat de partea vătămată, fapt confirmat și de către martorul și totodată i-a aplicat părții vătămate o singură lovitură în obrazul stâng, lovitură care nu-i putea produce acesteia decât escoriații care este o afecțiune superficială și nu prezintă un grad de pericol social ridicat și nu cauzează suferințe mari.
Inculpatul, prin apărător, a solicitat desființarea sentinței atacate și achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. c pen. respectiv fapta nu a fost săvârșită de el.
Inculpatul, prin apărător, a solicitat desființarea sentinței atacate și reducerea pedepsei aplicate cu reținerea scuzei provocării, prev. de art.73 lit. b pen.
Prin decizia penală nr. 327 din data de 19 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul cu nr-, s-a dispus, în baza art. 379 pct. 2 lit. b Cpp, admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova și inculpatul; desființarea în parte a sentinței atacate, în ce privește pe inculpatul și rejudecarea cauzei, în ceea ce privește pe acest inculpat, de către prima instanță, ținând cont de considerentele prezentei decizii.
S-a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b C.P.P. s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații și, împotriva aceiași sentințe.
În baza art. 192 alin. 2 Cpp, au fost obligați fiecare dintre inculpații apelanți și, la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, respectiv inculpatul la plata sumei de 180 lei din care 150 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
În baza art. 189 alin.2 Cpp, onorariul apărătorului din oficiu, în suma de 150 lei (conform delegației avocațiale nr. 3617/2007), sa dispus a fi virat din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului D, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că, prin rechizitoriul nr.1369/P/2004 din 22.04.2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.182 alin.1 pen. cu reținerea art.37 lit. b pen. întrucât, în data de 11.07.2004 i-a aplicat părții vătămate o lovitură puternică cu un lemn în zona abdomenului, provocându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie.
Prima instanță, prin hotărârea apelată l-a condamnat pe acest inculpat în baza art.182 alin.2 pen cu art.37 lit.b pen. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea disp.art.71, 64 lit.a și b pen, reținând că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev.de art.182 alin.2 pen, având în vedere consecințele faptei inculpatului care au pus în primejdie viața părții vătămate.
Astfel s-a dispus condamnarea inculpatului pentru o infracțiune mai gravă, prima instanță omițând însă să schimbe încadrarea juridică a faptei în infracțiunea pentru care a dispus condamnarea.
Potrivit art.334 pen Cod Penal, dacă în cursul judecății se constată că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau, eventual, amânarea cauzei pentru a-și pregăti apărarea.
Încadrarea juridică a faptei constituie stabilirea temeiului juridic al răspunderii penale și totodată a felului și limitelor pedepsei aplicate.
Având în vedere consecințele pe care le poate avea schimbarea încadrării juridice, dispozițiile codului d e procedură penală prevăd că, în fața primei instanțe, schimbarea nu poate avea loc decât în anumite condiții a căror îndeplinire constituie o garanție atât a dreptului la apărare al părților și, în primul rând, al inculpatului, cât și a soluționării corecte a cauzei.
În speță, s-a dispus condamnarea inculpatului pentru o infracțiune în formă agravantă față de actul de sesizare a instanței, fără a se respecta însă procedura schimbării încadrării juridice, conform art.334 Cpp.
Totodată, nici apărătorul inculpatului, în concluziile sale și nici procurorul, cu ocazia dezbaterilor, nu au avut în vedere infracțiunea în formă agravantă susceptibilă de a face obiectul noii încadrări juridice.
Potrivit art.197 alin.1 Cpp, încălcarea dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal, atrage nulitatea actului atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată în alt mod, iar în speță nu putea fi dispusă condamnarea inculpatului pentru o infracțiune în forma agravantă fără a fi pusă în discuția părților, în vederea asigurării dreptului la apărare.
Procedând astfel, prima instanță a prejudiciat pe inculpat, care nu a putut să-și pregătească apărarea în raport cu fapta în noua încadrare juridică, împrejurare care atrage nulitatea sentinței pronunțate în ceea ce privește pe acest inculpat, motiv pentru care, instanța de prim control judiciar a apreciat că, sub acest aspect, sunt întemeiate apelurile Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova și inculpatul.
În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul, instanța de apel a constatat că motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de acesta, nu subzistă.
Starea de fapt a fost reținută în mod corect de prima instanță, pe baza probatoriului administrat, care nu a confirmat săvârșirea, în stare de provocare, de către acest inculpat, a infracțiunii de lovire asupra părții vătămate.
Nici declarația martorului ( fila 31) nu a confirmat existența unei fapte provocatoare a părții vătămate produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, astfel că nu s-a putut reține incidența disp.art.73 lit.b pen.
Totodată, s-a constatat de instanța de prim control judiciar că instanța de fond a reținut și analizat în mod just activitatea infracțională a acestui inculpat, care a aplicat o lovitură cu pumnul peste față părții vătămate, acțiune soldată cu leziunile menționate în certificatul medico-legal nr.1727/2004 al IML C ( fila 31 dosar de urmărire penală.), leziuni care au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale.
Este adevărat că la producerea acestui rezultat a concurat și fapta inculpatului, dar această împrejurare nu este de natură să diminueze vinovăția inculpatului.
Nu se poate susține în speță, în raport de conținutul concret al faptei de lovire, modul și mijloacele de săvârșire, agresarea părții vătămate împreună cu alt inculpat, împrejurările comiterii faptei, urmările produse, că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate acestui inculpat, prima instanță a respectat criteriile de individualizare prev. de art. 72.pen, astfel că instanța de apel a considerat că nu se impune reducerea cuantumului amenzii penale aplicată.
În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul, deși acesta nu s-a prezentat nici în fața primei instanțe, nici în fața instanței de apel pentru a fi audiat, din probatoriul administrat și analizat în mod just de către prima instanță, reținându-se fără echivoc vinovăția acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire, prevăzută de art.180 alin.2 pen.
Susținerile părții vătămate privind agresarea sa în noaptea de 11.07.2007 și de către acest inculpat, s-au coroborat cu declarațiile martorilor audiați în cauză, declarațiile coinculpaților și, concluziile certificatului medico-legal.
Din tot acest probatoriu, a rezultat că după ce partea vătămată a fost lovită cu pumnul peste față de către inculpatul, a intervenit și inculpatul care i-a aplicat lovituri părții vătămate, inclusiv în zona feței.
Ca atare, solicitarea inculpatul de a fi achitat în temeiul art. 10 lit. c Cpp - respectiv fapta nu a fost săvârșită de către acesta - este nefondată, nefiind susținută de nici un argument de fapt sau drept.
Totodată, aplicarea unei amenzi penale în cuantum de 500 lei reprezintă o individualizare corectă în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 Cp, prima instanță dând chiar dovadă de clemență la aplicarea acestei pedepse.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termen, inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând în esență că instanța de apel nu a dat eficiență circumstanțelor legale prevăzute de art. 73 lit. b și Cod Penal nu a ținut seama de împrejurarea că, în momentul săvârșirii faptei, era stăpânit de o puternică emoție, deoarece a perceput gestul părții vătămate de a smulge cheile din contactul autoturismului condus de ca pe o împiedicare a agresiunii iminente și nici de faptul că atât el cât și partea vătămată se aflau sub influența băuturilor alcoolice. Intenția sa de a pleca pentru a evita conflictul a fost confirmată indubitabil prin faptul că nu a fost agresiv ci, dimpotrivă, a dorit să plece de la locul incidentului, însă a fost împiedicat și astfel, i s-a provocat o temere în sensul că va fi el cel agresat de către grupul din care făcea parte partea vătămată.
A solicitat astfel admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și, în principal, reducerea pedepsei la minimul prevăzut de art. 76 lit. e Cod Penal, iar în subsidiar, avându-se în vedere circumstanțele de fapt și personale, precum și faptul că leziunile descrise în actul medico-legale eliberat părții vătămate s-au datorat nu numai singurei lovituri aplicate de el, ci și de lovitura aplicată de inculpatul, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit a rap. la art. 10 lit.1C.P.P. fapta neprezentând pericolul social al unei infracțiuni și putându-se face aplicația dispozițiilor art. 181alin. 1 și 2
Cod PenalRecursul este nefondat.
Astfel, din analiza probatoriilor testimoniale (martorul - 81 în dosar 10349/2005), coroborate cu declarațiile părții vătămate (filele 2, 3 în dosarul nr. 1369/P/2004) și ale inculpaților și (filele 33, 36 și 39 dosar nr. 1369/P/2004 și nr. 111 în dosar nr. 10349/2005), se reține că, între partea vătămată și inculpat s-a produs o altercație spontană, constând în aceea că, partea vătămată a luat cheile autoturismului părții vătămate, pentru a-l împiedica să conducă autovehiculul, deoarece acesta din urmă se afla sub influența alcoolului, moment în care, inculpatul, aflat în autoturism, a coborât și a aplicat o lovitură cu pumnul, în față, părții vătămate, producându-i leziunile atestate de certificatul medico-legal nr. 1727/A2/13.07.2004, care au necesitat circa 6 - 7 zile îngrijiri medicale ce s-au putut produce prin lovire cu corp dur.
Față de această situație de fapt, necontestată nici de inculpat, se reține că instanțele de fond au reținut justificat inaplicabilitatea dispozițiilor art. 73 lit. b Cod Penal, întrucât circumstanța atenuantă a provocării, invocată de inculpat, respectiv existența unei puternice tulburări determinată de acțiunea ilicită gravă a părții vătămate, nu este probată în cauză.
În acest sens, se constată că acțiunea părții vătămate de a lua cheile autoturismului de la partea vătămată, vărul său, nu putea avea semnificația, pentru inculpatul, a unei agresiuni iminente, cât timp între părți nu se produsese vreun conflict, care să expună vreunui pericol persoana inculpatului.
În consecință, se reține că, în speță, este probată săvârșirea cu vinovăție, de către inculpat, a infracțiunii de loviri și alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod Penal, soluția de condamnare la o pedeapsă pecuniară orientată spre minim fiind legală și temeinică, raportat la prevederile art. 72 și Cod Penal art. 52
Cod PenalSub aspectul incidenței art. 10 lit.1coroborat C.P.P. cu art. 181Cod Penal, se reține de asemenea caracterul nefondat al criticilor formulate de recurent, pentru următoarele considerente:
Articolul 181instituie Cod Penal principiul conform căruia, condiția pericolului social concret al infracțiunii nu este îndeplinită dacă fapta respectivă a adus o atingere minimă valorii sociale ocrotite de norma penală, iar prin conținutul ei concret, constituie o faptă lipsită de importanță în mod vădit, enumerând în conținutul alineatului 2 criteriile de evaluare în concret a gradului de pericol.
În acest sens, se reține că aprecierea pericolului social concret al unei fapte penale se realizează în raport de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările de comitere, de urmarea produsă, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Ori, în speță, probele administrate confirmă comiterea unui act de violență având conținutul și urmările incriminate în art. 180 alin. 2 Cod Penal, intenția inculpatului, materializată în producerea de suferințe fizice părții vătămate, fiind evidențiată de însăși acțiunea săvârșită - aplicarea unei lovituri, cu pumnul, în zona feței părții vătămate (astfel cum a declarat atât în primă instanță, cât și în instanța de recurs) - care a produs leziuni care au necesitat circa 7 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
În aceste condiții, urmarea socialmente periculoasă incriminată de legiuitor s-a realizat, situație în care s-a produs și pericolul social concret al infracțiunii, aceasta excluzând incidența art. 181rap.Cod Penal la art. 10 lit.1
C.P.P.Corespunzător considerentelor dezvoltate anterior, se reține caracterul nefondat al recursului promovat de inculpatul, hotărârile recurate fiind legale și temeinice atât sub aspectul stabilirii participației penale și vinovăției inculpatului, care au justificat soluția de condamnare, cât și sub aspectul individualizării pedepsei pecuniare aplicate, orientată spre minimul special prevăzut de lege, față de lipsa antecedentelor penale, conduita sinceră, vârsta tânără, ale inculpatului, precum și urmărilor produse prin infracțiune.
Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art. 192 alin. 2
C.P.P.În privința inculpatului, se constată că recursul promovat nu produce efecte, întrucât vizează o altă infracțiune, comisă în alte condiții de timp, față de fapta penală dedusă judecății în prezenta cauză, partea vătămată formulând plângeri distincte, înregistrate sub numere diferite, respectiv 10349/2005 - privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru infracțiunea prev. de art. 182 alin. 2 Cod Penal- și nr. 10359/2005 - privind pe inculpații și, trimiși în judecată pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. 2 Cod Penal-, cauzele fiind reunite în temeiul art. 34 lit. d
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 327 din data de 19 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul cu nr-.
Obligă recurentul - inculpat la plata a 100 lei, cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red. Jud.
Jud. apel:
Dact. 2 ex./T/ 24 Aprilie 2008
-04.04.2008 -
- C, va urmări și încasa de la recurentul - inculpat suma de 230 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Mircea Mugurel ȘeleaJudecători:Mircea Mugurel Șelea, Liana Balaci, Mirela
