Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 267/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 13 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 3: Maria Cenușă
Grefier - - -
DECIZIA PENALĂ NR. 267
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 82 / 19.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect vătămarea corporală gravă (art. 182).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat, av. apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent și partea vătămată intimată, lipsă celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și la modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Interpelate, părțile arată că nu au alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs:
Av. solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului, în baza disp. art.11 al.2 lit. a raportat la art. 10 lit. c din Codul d e procedură penală, având în vedere că probele administrate în cauză nu dovedesc vinovăția acestuia. Inculpatul a avut o poziție constantă de nerecunoaștere a faptei, iar declarațiile martorilor audiați în cauză sunt contradictorii. Nici unul dintre martori nu a perceput direct conflictul.
Av., pentru inculpatul intimat, lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea deciziei recurate ca legală și temeinică. Atât instanța de fond cât și cea de apel analizat materialul probator administrat în cauză și a apreciat că acesta confirmă vinovăția inculpatului.
Partea vătămată, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
Declarând închise dezbaterile instanța rămâne în pronunțare:
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului penal de față;
Condamnă inculpații, fiul lui și, născut la 24.11.1978 în I, cu domiciliu în sat, comuna, județul I, -, cu antecedente penale și, fiul lui și, născut la 26.03.1982 în I, cu domiciliu în sat, comuna, județul -, fără antecedente penale la câte 2 (doi)ani închisoare, pentru săvârșirea la data de 17/18.07.2005 a infracțiunilor de vătămare corporală gravă, prevăzute de art. 182 alin. 1 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice date faptei săvârșite de inculpatul, în condițiile art. 334 Cod procedură penală, din aceeași infracțiune cu aplicarea art. 40 Cod penal.
Constată că fapta pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză este concurentă (concurs real) cu cea săvârșită la 06.06.2003 pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 3863/26.09.2006 a Judecătoriei Iași, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 159/30.03.2007 a Tribunalului Iași.
În baza art. 85 Cod penal anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei de 5.000 lei amendă penală, dispusă prin sentința penală nr. 3863/26.09.2006 a Judecătoriei Iași modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 159/30.03.2007 a Tribunalului Iași pentru săvârșirea infracțiunii de folosire la pescuit de către persoane neautorizate a setcilor, prevăzută de art. 561lit. b din OUG69/2004, aprobată prin Legea 113/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal.
În baza art. 33 lit. "a", 34 lit. "d" Cod penal contopește pedeapsa aplicată prin prezenta sentință inculpatului cu amenda penală aplicată prin sentința penală nr. 3863/26.09.2006 a Judecătoriei Iași, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 159/30.03.2007 a Tribunalului Iași, inculpatul executând pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
Interzice inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, Cod penal, pe durata și în condițiile stabilite de art. 71 Cod penal.
În baza art. 81, 71 alin. 5 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepselor principale și a celor accesorii, stabilind câte un termen de încercare de 4 ani.
Atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal referitoare la consecințele săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă.
În baza art. 313 din Legea 95/2006 modificată, obligă inculpații să plătească în solidar părții civile Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. " I suma de 50,67 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, la care se adaugă taxa oficială de scont practicată de, până la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. 3 din OG9/2000, modificată și completată cu Legea nr. 356/2002.
Ia act că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art. 189 Cod procedură penală dispune plata sumei de 100 lei onorariu apărător din oficiu din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Iași.
În baza art. 191 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare iar inculpatul suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut ca fiind temeinic dovedită următoarea situație de fapt:
În seara de 18.08.2005 partea vătămată a mers la barul familiei din sat, comuna, unde se aflau și cei doi inculpați. La un moment dat,atât partea vătămată cât și cei doi inculpați, separat, au plecat la barul Cat. În apropierea miezului nopții, partea vătămată a plecat spre domiciliul său. Când a ajuns în apropierea locuinței sale, a fost lovit de două persoane cu pari peste cap și, după ce a căzut, peste mâna pe care o ridicase pentru a se apăra. sale au fost auzite de martora, care a ieșit din casă, însă nu a mers să vadă, ce se întâmplă. Pe stradă erau stâlpi care asigurau iluminatul public, unul dintre aceștia aflându-se în dreptul locuinței martorului. Martora l-a văzut ulterior pe cu mâna în ghips, iar acesta i-a spus că a fost bătut de către cei doi inculpați cu care a avut anterior un conflict, fără ați preciza motivul.
părții vătămate au fost auzite și de către martorul care, în declarațiile date în cursul urmăririi penale la 29.07.2005, respectiv 31.08.2005 a arătat că în noaptea incidentului, a auzit câinii lătrând și ieșind afară, l-a văzut pe vecinul lui căzut, iar pe cei doi inculpați, lovindu-l cu parii în zona capului și peste mâinile cu care se apăra. Până să iasă în stradă, cei doi au fugit spre satul. L-a ridicat pe și la dus la locuința lui, iar a doua zi partea vătămată a mers la spital. I-a recunoscut pe cei doi inculpați întrucât zona, aflată lângă locuința sa era iluminată de becul unui stâlp.
În fața instanției martorul a arătat că a aflat de la partea vătămată, faptul că cei care l-au agresat erau inculpații, lui părându-i-se că, l-ar recunoaște pe după haine, deoarece îl văzuse în acea zi, în timp ce inculpatul era la un bar la o masă, el fiind într-un maxi - taxi. A mai arătat că nu le-a văzut fețele celor doi inculpați.
Instanța apreciat că această declarație dată după doi ani de la săvârșirea faptei, cuprinde unele inadvertențe prin raportare la declarațiile inițiale din cursul urmăririi penale, firești având în vedere intervalul de timp scurs, astfel că a reținut ca fiind în conformitate cu cele întâmplate declarațiile date de martor în apropierea momentului incidentului.
Martorul, barman la "" cu sediul în satul, a arătat că în cursul lunii iulie 2005, nu-și amintește când anume, inculpații au venit la barul unde lucra, în jurul orei 1,00 și au cumpărat câte o bere. Nu știe cât au stat, deoarece au ieșit pe terasă. Când au comandat berea unul dintre ei a spus că ar fi avut o altercație pe drum, respectiv că ar fi bătut pe cineva, fără a preciza numele persoane. După câteva zile s-a întâlnit cu partea vătămată care i - a povestit că a fost bătut de către inculpați, în urma loviturilor primite fiindu-i ruptă mâna. Această declarație a fost dată de martori la 20 octombrie 2005.
În declarația dată în fața instanței, martorul a arătat că își menține declarația dată în cursul urmăririi penale. Între orele 22,00 și 23,00 atât inculpații cât și partea vătămată au făcut consumație la bar, pe terasă. Cu toții au băut bere. Nu a observat cu cine stătea fiecare dintre ei, pentru că, după ce au luat băuturile de la bar, au servit afară pe terasă, iar el a rămas în incinta barului,având clienți acolo. Nu a văzut nici un conflict între părți în acea seară. Inculpații au revenit spre dimineață, în intervalul orar 1,00 - 3,00,nu reține și i-a auzit pe cei doi vorbind despre un conflict finalizat cu bătaie, dar nu a fost curios să afle amănunte și nu a fost curios să afle ce își spuneau. S-a întâlnit cu partea vătămată la câteva zile și avea mâna în ghips. S-a întâlnit cu inculpații, dar nu a vorbit cu nici unul dintre aceștia despre ce se întâmplase între ei. Nu a fost curios să întrebe de are mâna în ghips partea vătămată și nici nu a întrebat cine l-a bătut. În discuția de la bar dintre cei doi inculpați nu-și poate aminti dacă a auzit folosindu-se cuvinte care să sugereze un conflict fizic. Inculpații nu i s-au părut preocupați când au venit a doua oară la bar, de ceva anume, păreau bine dispuși, ca de altfel, ca și prima dată.
Această declarație nu intră în contradicție cu cea inițială, însă martorul nu mai relatează discuția avută cu partea vătămată încercând, prin cuvintele pe care de folosește, să se situeze în afară conflictului dintre părți, atitudinea firească, dat fiind faptul că sunt membrii ai aceleași comunități.
Instanța a reținut declarațiile martorului, inclusiv sub aspectul discuției purtate cu partea vătămată, apreciind că aceasta s-a produs, însă martorul nu dorește să facă declarații complete, din motivul mai sus precizat.
În plângerea sa, partea vătămată a arătat că a fost lovit de către numiții și, persoane care s-au aflat în barul familiei unde "căutau scandal".
La data de 29.07.2005 (fila 22 dosar de urmărire penală), partea vătămată a formulat o plângere prin care a solicitat luarea măsurilor legale și tragerea la răspundere penală a inculpaților care, în noaptea de 18.07.2007, în jurul orei 0,30, când a plecat de la barul familiei din satul, în dreptul locuinței lui, l-au lovit. Partea vătămată a precizat că și cei doi erau la bar, precizând că aceștia sunt, zis "" și, zis "". Partea vătămată a arătat că inculpații provocau scandal, iar i-a spus că ar fi marcat să-l bată cu câteva zile în urmă, lucru neadevărat. a arătat că i-a recunoscut pe cei doi care l-au lovit cu bâtele. Unul dintre ei l-a lovit peste cap, a căzut și atunci ambii au continuat să îl lovească cu bâtele peste antebrațul drept până a venit, vecinul lui care l-a ridicat și l-a dus acasă.
La 17.08.2005, ( fila 17 dosar urmărire penală), o plângerea a părții vătămate a fost primită la Parchet ( viză procuror), unde a fost înregistrată sub nr. 5451/P/2005 din 20.08.2005. Aici partea vătămată a indicat ca autori pe și precizând că el se afla la bar împreună cu.
În declarația dată în fața instanței partea vătămată a arătat că s-a dus la bar să bea o bere și a stat împreună cu, un prieten al său. La un moment dat au venit inculpații, aflați în stare de ebrietate, care s-au luat de prietenul său. era cel care se certa cu, inculpatul stătea mai într-o parte. Cei doi au ieșit afară și au început să se bată. Atât el cât și inculpatul au intervenit să-i despartă. Aceste lucruri se petreceau pe la ora 22,20. de ora 23,00, după ce în prealabil el și cu au servit câte o bere la bar, au plecat către casă, însă s-a despărțit de acesta, el având locuința în altă direcție. În drumul său, cam la 300, de locul din care plecase, i - a văzut pe inculpați la alt bar, afară, servind băuturi alcoolice. A trecut mai departe și din urma sa a simțit că a fost lovit cu parul după cap o dată, a căzut în urma loviturii, a dat să se ridice ținând mâna paravan, pentru a nu fi lovit și a observat pe ambii inculpați având fiecare câte un par, cum continuau să-l lovească. A fost lovit atât când era la pământ, cât și după aceea, iar la un moment dat cei doi au fugit, iar lângă el a venit, care l-a ajutat să meargă acasă. A fost lovit în zona capului și apoi pentru a se apăra a pus mâna în față. cu care s-a apărat a fost pusă în ghips, fiind ruptă în două locuri, în urma loviturilor. La spital a fost a doua zi cu un maxi - taxi. Când a fost lovit nu mai era nimeni în preajmă. a apărut la un minut - două după ce au plecat cei doi. În timp ce îl lovea, ambii inculpați îl întrebau " mai ești șmecher?".
Este de remarcat faptul că de la început partea vătămată a precizat ca autori ai faptei pe cei doi inculpați, individualizându-i și prin indicarea numelor cu care îi cunoștea el. De asemenea, declarațiile părții vătămate sunt constante sub aspectul relatării modului în care s-a derulat incidentul constând în lovirea sa. Susținerile sale diferă sub aspectul relatării în fața instanței a unui conflict între inculpații și care însă nu rezultă și din celelalte probe, astfel că instanța a înlăturat aceste afirmații. Nici afirmațiile referitore la atitudinea agresivă a celor doi inculpați nu au fost reținute întrucât nu se coroborează cu alte probe.
În cursul urmăririi penale și în fața instanței, inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor, declarațiile lor fiind contradictorii sub mai multe aspecte.
Astfel, în declarația dată la 28.07.2005, inculpatul a arătat că în seara de 18.07.2005, pe la ora 20,00 fost la barul familiei, unde se aflau atât inculpatul cât și partea vătămată, cu care nu a vorbit. A plecat la barul cat unde a servit o bere după care, pe la ora 22, plecat spre locuința sa împreună cu și partea vătămată era la acest al doilea bar. A dormit la domiciliu până a doua zi dimineață,
La 10 ianuarie 2006 inculpatul a arătat aceleași aspecte, cu precizarea, că inculpatul a ajuns la barul familiei după aproximativ 30 de minute. La barul Cat, unde a plecat împreună cu, în jurul orei 2130, venit și partea vătămată însoțită de 3 persoane. A plecat de la acel bar împreună cu și spre domiciliu, despărțindu-se mai întâi de coinculpat și apoi de martor, continuându-și drumul spre locuința sa.
În fața instanței, la 17.04.2007, inculpatul a arătat că nu recunoaște săvârșirea fapte. În cursul lunii iulie 2005 din câte își amintește a fost chemat la Postul de Poliție, unde a fost pus să dea declarații cum că l-ar fi lovit pe în urmă cu o săptămână. În ziua despre care a fost întrebat a fost la un bar din, unde erau mai multe persoane printre care și partea vătămată. La un moment dat a venit și inculpatul cu care a stat până la orele 19 când împreună cu acesta și cu a plecat la locuința sa. În drum a mai oprit la un bar, unde a stat 15 minute. A plecat apoi spre casă împreună cu cei 2, a rămas la domiciliul său, iar el s-a despărțit de și fiecare a mers la casa lui. Cât timp a stat în primul bar nu a avut nici un conflict cu nimeni și nici cu coinculpatul întrucât, pe de o parte, el vine din alt sat și nu îi știe pe cei de acolo, iar pe de altă parte, nu consumă băuturi alcoolice și nici nu merge prin baruri. A ajuns acasă în jur de 20 -20,30 și nu a mai plecat în acea seară. Nu știe ce a mai făcut în acea seară. Nu îl cunoaște pe. Nu crede că coinculpatul este în conflict cu martorul -. Pe îl știe din vedere și nu a avut nici un conflict cu acesta. Nu poate explica de ce partea vătămată i-a indicat ca fiind autorii infracțiunii, crede că doar pentru că i-a văzut pe acolo. că partea vătămată are frecvent conflicte cu diferite persoane și a avut de mai multe ori mâinile în ghips.
Inculpatul, a declarat la 29.07.2005, că în seara de 18.07.2007, pe la ora 20 băut un suc, plecând apoi imediat la barul "" În primul bar l-a văzut pe, care era la masă cu mai multe persoane,dar nu a vorbit cu el. Pe nu l-a văzut deloc în acea zi. La ora 2130ajuns la domiciliul său și nu a mai plecat nicăieri.
În declarația din 10 ianuarie 2006, inculpatul a arătat că în seara zilei de 18.07.2007, în jurul orelor 20 s-a dus la barul lui, din satul. Acolo nu i-a găsit și nici nu au venit ulterior, pe numiții și. A stat la acest bar aproximativ 10 minute după care a plecat singur la barul lui ( Cat), unde a ajuns în jurul orelor 2030. Aici a venit după aproximativ 10 minute și vărul său. A consumat o bere, după care în jurul orelor 21,00 plecat singur spre domiciliu. a rămas în bar împreună cu. Menționează că în timpul cât a stat în barul Cat nu l-a văzut pe. Nu l-a lovit pe numitul și nici nu cunoaște dacă vărul său l-a lovit pe acesta în seara zilei de 18/19.07.2005.
În declarația dată în fața instanței, inculpatul a arătat că nu recunoaște săvârșire a faptei. Cunoaște partea vătămată din vedere. Îl cunoaște și pe inculpatul, sunt oarecum prieteni. S-a întâlnit la bar cu partea vătămată, el era cu, s-a dus să bea un suc. Partea vătămată era împreună cu un grup și serveau băuturi alcoolice. El a ajuns pe la ora 20,00 - 20,30 în bar și a sta 10 minute, după care a plecat. A stat de vorbă cu partea vătămată în acest interval, s-au salutat și și-au adresat întrebări uzuale, de genul "ce mai?". Era și inculpatul în bar, în același grup cu al părții vătămate. El pe la 20,30 ajuns acolo și nu a mai ieșit în acea noapte. Menționează că uas ervit băuturi alcoolice înainte de a ajunge la bar. Nu a avut nimic de împărțit cu partea vătămată vreodată. A auzit vorbindu-se despre ce pățise partea vătămată, s-a vorbit chiar și despre el că l-ar fi lovit. El a plecat din bar împreună cu și cu inculpatul. Cât a stat la bar, inculpatul nu s-a certat cu partea vătămată.
Din analiza acestor declarații rezultă faptul că inculpații, de-a lungul timpului și-au modificat fiecare declarațiile pentru ca acestea să fie concordante. Astfel, dacă inițial inculpatul a susținut că a fost la barul familiei unde l -a văzut pe coinculpat, însă nu a vorbit cu acesta, iar pe nu l-a văzut în acea zi, plecând la domiciliu său unde a ajuns în jurul orei 21,30 și nu a mai plecat,ulterior a arătat că nu i- văzut deloc pe cei doi la barul menționat întâlnindu-l la barul Cat unde doar pe vărul lui, care a venit după 10 minute. În jurul orei 21 plecat singur la domiciliu, coinculpatul rămânând la bar, cu.
În fața instanței a arătat că s-a întâlnit cu partea vătămată la bar și chiar s-a salutat cu aceasta. Mai mult inculpatul s-ar fi aflat în grupul în care era și partea vătămată. Aceste susțineri sunt însă în contradicție cu afirmațiile coinculpatului care a arătat că partea vătămată era în ambele baruri. Inițial inculpatul a precizat că a plecat spre casă doar cu pentru ca ulterior să precizeze că a plecat împreună și cu.
Declarația inculpatului, referitoare la faptul că s-ar fi despărțit mai întâi de și apoi de martorul, este contrazisă de acest martori care, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței a arătat că s-au despărțit în fața locuinței inculpatului, cei doi rămânând să mai vorbească.
Martorul a mai arătat că din gardul ce delimitează proprietatea sa, în acea seară au fost rupte două leațuri.
De precizat că martorul s-a întâlnit cu cei doi în barul familiei, de unde au plecat împreună, martorul neînsoțindu-i pe cei doi la barul Cat, aparținând "", unde recunosc că au fost, prezența lor fiind confirmată de martorul, atât în prima fază, recunoscută de inculpat, cât și după miezul nopții.
În aceste condiții, declarațiile inculpaților sunt nesincere atât cu privire la ora la care susține că au plecat spre domiciliu, cât și cu privire la prezența lor, după ora 2130la barul Cat.
În acest sens, instanța nu reținut în favoarea inculpatului declarația dată în calitate de martor, de către fratele acestuia - care a arătat că au stat împreună acasă, uitându-se la televizor obișnuind să facă aceasta seara, fratele său neieșind la baruri, deoarece "nu este timp de așa ceva". În mod evident declarația acestui martori este nesinceră, pro causa, dată în virtutea relațiilor dintre ei, în condițiile în care chiar inculpatul a recunoscut că în seara incidentului a cărui victimă a fost partea vătămată, a fost la cele două baruri menționate. Pentru acest considerent, instanța a înlăturat declarația. De remarcat pentru poziția nesinceră a inculpaților și faptul că aceștia, deși confruntați cu martorul ocular, și-a menținut declarațiile.
În drept fapta inculpaților și care, în noaptea de 17/18.07.2005, în jurul orei 00,30 l-au lovit cu scânduri din lemn peste corp și brațe pe partea vătămată, cauzându-i acestuia o fractură de antebraț care a necesitat un număr de 65 - 70 de zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "vătămare corporală gravă" prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. 1 Cod penal.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, instanța va schimba încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, în sensul înlăturării aplicării dispozițiilor articolului 40 Cod penal întrucât pedeapsa raportat la data la care s-a reținut aplicarea acestui articol a fost înlocuită, în urma casării sentinței inițiale de condamnare cu amendă penală, însă, sentința penală prin care a fost aplicată, respectiv, sentința penală 3863/26.09.2006 a Judecătoriei Iașia rămas definitivă prin decizia penală numărul 159/30.03.2007 a Tribunalului Iași, astfel că fapta pentru care este pedepsit în prezenta cauză și cea pentru care a fost condamnat prin sentința menționată, comise la 06.06.2003 sunt concurente.
Instanța, având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, gradul de pericol social al faptei rezultând din modul și modalitatea de săvârșire, urmările produse ori persoanele inculpaților care au avut poziții procesuale nesincere, inculpatul având antecedente penale, fără a fi recidivist, iar inculpatul neavând antecedente penale, a aplicat acestora câte o pedeapsă la dozarea cărei se va avea în vedere necesitatea realizării scopului pedepsei, astfel cum este el stabilit de art. 52 Cod penal. În acest sens, instanța a stabilit o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege.
Având în vedere faptul că, prin decizia penală 3863/ 26.09.2006 a Judecătoriei Iași modificată și rămasă definitivă prin decizia penală 159/30.03.2007 a Tribunalului Iașis -a aplicat inculpatului o amendă penală de 5.000 lei pentru săvârșirea la data de 6.06.2003, a infracțiunii de folosire la pescuit de către persoane neautorizate a setcii, prevăzută de art. 561lit. b din OUG65/2004 aprobată prin Legea 113/2005, cu aplicarea art. 13 Cod penal, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat, instanța, în baza art. 85 Cod penal a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 5.000 lei amendă penală, dispusă prin sentința penală nr. 3863/26.09.2006 a Judecătoriei Iași, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 159/30.03.2007 a Tribunalului Iași.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. d Cod penal instanța a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta sentință inculpatului cu amenda penală aplicată prin sentința penală nr. 3863/26.09.2006 a Judecătoriei Iași, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii aplicată.
Instanța a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, Cod penal, pe durata și în condițiile stabilite de art. 71 Cod penal.
În baza art. 81, 71 alin. 5 Cod penal instanța va suspenda condiționat executarea pedepselor principale și a celor accesorii, stabilind câte un termen de încercare de 4 ani, apreciind că, raportat la persoanele inculpaților, scopul pedepselor poate fi atins și fără executarea acestora într-un loc de detenție.
Instanța a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal referitoare la consecințele săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În condițiile art. 14, 346 Cod procedură penală, instanța respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă, care a solicitat obligarea inculpaților la plata sumei de 3.000 lei (câte 1.500 lei de la fiecare inculpat) reprezentând daune morale întrucât, deși, i s-a pus în vedere să probeze pretențiile civile, partea civilă nu a făcut aceasta.
În baza art. 313 din Legea 95/2006 modificată, instanța va obliga inculpații să plătească în solidar părții civile Spitalul Clinic de Urgențe " Sf. " I suma de 50,67 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, la care se adaugă taxa oficială de scont practicată de până la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. 3 din OG9/2000, modificată și completată cu Legea 356/2002.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul care în motivarea scrisă a criticat soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, considerând că situația de fapt a fost incorect reținută, pe baza unor probe ambigui și contradictorii, neexistând probe certe de vinovăție, declarațiile martorilor acuzatori prezentând inadvertențe care nu au fost elucidate, astfel că nu pot constitui temei al angajării răspunderii sale penale.
astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Susținerile inculpatului ce vizează inadvertențele materialului probator au fost analizate și de către instanța de fond care a înlăturat motivat acele probe care nu se coroborau cu ansamblul materialului probator, fiind evidentpro causași subiective.
Pe parcursul procesului penal, inculpatul a avut o poziție procesuală oscilantă, parte din declarațiile sale relative la succesiunea faptelor care au avut loc la data de 18.07.2007, cunoscând nuanțări de natură să-l exonereze de răspundere penală.
În speță, între cele trei declarații ale inculpatului date pe parcursul procesului penal, instanța de fond a reținut,motivat doar împrejurările relative la prezența acestuia în barul aparținând familiei din satul, din jurul orelor 20,00, precum și în barul "", unde a mers împreună cu coinculpatul după incidentul avut cu partea vătămată.
Susținerile că inculpatul nu s-a întâlnit în acea zi cu partea vătămată și că a ajuns la domiciliul său în jurul orelor 21,30, au fost înlăturate motivat, fiind infirmate de celelalte probe administrate.
Astfel, despre prezența părții vătămate în barul familiei relatează coinculpatul și martorul, iar relativ la ora la care a avut loc incidentul și la implicarea celor doi inculpați, relatează martorul ocular - și martorul care a aflat indirect despre conflict, din relatările celor doi inculpați care au revenit în barul "" în jurul orelor 1,00 - 3,00.
Raportat la acest material probator concludent, care confirmă varianta susținută de partea vătămată, în mod justificat și argumentat a procedat instanța de fond la angajarea răspunderii penale a inculpaților, sancțiunile aplicate fiind în măsură să realizeze scopul pedepsei penale, astfel cum este prevăzut de art. 52 Cod penal și, implicit, să contribuie la reeducarea inculpaților.
Față de aceste considerente, se constată neîntemeiate criticile formulate de inculpatul privind argumentele reținute de instanța de fond pentru stabilirea vinovăției sale în comiterea faptei, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, tribunalul va respinge ca nefondat apelul inculpatului și va menține ca legală și temeinică hotărârea pronunțată de Judecătoria Iași.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 Cod procedură penală, hotărârile au fost recurate de inculpatul, care reiterează criticile din apel și susține că nu este dovedită vinovăția sa.
Inculpatul solicită reaprecierea probelor și achitarea sa potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. "a" combinat cu art. 10 lit. "c" Cod procedură penală.
Curtea, examinând hotărârile criticate și actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs indicate ce vor fi analizate în cadrul dispozițiilor art. 385 ind. 9 pct. 18 Cod procedură penală, constată următoarele:
Eroarea gravă de fapt, invocată de inculpatul-recurent se referă la situația în care, contrar probelor indubitabile existente în cauză, prima instanță a pronunțat, iar cea de control judiciar a menținut una dintre soluțiile prevăzute de art. 345 alin. 1 pe baza unor fapte reținute în mod vădit greșit, care nu corespund realității.
Se presupune deci un viciu în stabilirea situației de fapt în sensul că, în considerentele hotărârii se afirmă contrariul a ceea ce rezultă în mod evident din probele administrate, existând o vădită neconcordanță între modul în care acestea au fost percepute și analizate în hotărâre.
În cauză, prima instanță a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptă și împrejurările cauzei precum și la persoana făptuitorului, reținând în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului.
Coroborând probele administrate în faza cercetării penale și în mod direct, pe parcursul cercetării judecătorești rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 1 Cod penal.
Inculpatul-recurent cât și inculpatul nu au recunoscut săvârșirea faptei, declarațiile lor fiind contradictorii sub mai multe aspecte; atât cu privire la ora la care susțin că au plecat spre casă, cât și cu privire la prezența lor după ora 21,30 în barul cat.
Ambii inculpați au încercat să eludeze răspunderea penală și pe parcursul cercetării judecătorești și-au formulat probe pro causa, denaturând adevărul, construindu-și alibiuri cu martorii pe care i-au solicitat în apărare.
De la început partea vătămată i-a indicat pe inculpați ca autori ai faptei, declarațiile acesteia fiind constante sub aspectul relatării modului în care s-a derulat incidentul.
Martorul ocular a relatat în primele declarații date la 29.07.2005 și 31.08.2005 că i-a văzut pe cei doi inculpați lovind partea vătămată cu parii în zona capului și peste mâini, pentru ca în instanță să-și nuanțeze declarația susținând de această dată că a aflat de la partea vătămată care este identitatea autorilor agresiunii.
Coroborând plângerea și declarațiile părții vătămate, actele medico-legale, și celelalte înscrisuri de la dosarul cauzei, declarațiile martorilor și ale inculpatului pe tot parcursul procesului penal rezultă cu certitudine că, în noaptea de 17/18.05.2007, în jurul orei 00,30, inculpații l-au lovit cu scânduri peste corp și brațe pe, cauzându-i o fractură de antebraț care a necesitat 65-70 zile îngrijiri medicale, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 1 Cod penal.
Apărările inculpatului-recurent au fost examinate de instanța de fond și de cea de apel, argumentându-se detaliat cu referire la mijloacele de probă ce infirmă susținerile făcute.
Aprecierea probelor s-a făcut în mod judicios, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 63 Cod procedură penală, soluția de condamnare a inculpatului dispusă și menținută de instanța de apel fiind în concordanță deplină cu toate mijloacele de probă administrate în cauză.
În ce privește tratamentul sancționator aplicat, Curtea constată că în procesul de individualizare a pedepsei s-a făcut o corectă analiză și o justă evaluare atât a datelor privind fapta săvârșită cât și a elementelor care caracterizează persoana inculpatului cu respectarea prevederilor art. 72 Cod penal.
Condițiile concrete de săvârșire a faptei coroborate cu datele personale ale inculpatului susțin concluzia instanței de fond și respectiv a celei de apel că pedeapsa aplicată inculpatului este de natură a contribui la realizarea funcțiilor și a scopului acesteia, prevăzut de art. 52 Cod penal.
Pentru considerentele ce preced, constatând că nu este incident nici vreunul din motivele de casare ce se iau în considerare din oficiu, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală urmează a fi respins ca nefondat recursul inculpatului.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul
împotriva deciziei penale nr. 82 din 19.02.2008 a Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma 150 lei, cheltuieli judiciare, din care 100 lei onorariu de avocat oficiu suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 13.05.2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
-
29.05.2008
2 ex.-
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Aurel Dublea, Maria Cenușă
