Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 285/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 285/
Ședința publică din 30 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Diaconu judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Grefier: -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin procuror
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de inculpatul, fiul lui și al lui, născut la 09 Iunie 1981și partea civilă domiciliat în com., sat împotriva deciziei nr.14 din data de 22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: la prima strigare recurentul parte civilă personal și asistat de avocat, lipsă fiind recurentul inculpat și intimatul parte civilă, iar la cea de-a doua strigare avocat care substituie pe avocat pentru recurentul inculpat, recurentul parte civilă personal și asistat de avocat, lipsă fiind intimatul parte civilă SPITALUL JUDEȚEAN
Procedura este legal îndeplinită.
În baza disp.art. 304 alin.1 Cod procedură penală se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La prima strigare avocat învederează instanței faptul că avocat este chemat la DNA și a solicitat prin intermediul său, strigarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată. În cazul în care nu va ajunge până la acea oră, va fi substituit.
Avocat arată că, nu mai are cereri de formulat și solicită judecarea cauzei la acest termen de judecată.
Reprezentantul parchetului nu se opune cererii de strigare a cauzei la sfârșitul ședinței.
Curtea, apreciază că, se impune judecarea cauzei la acest termen de judecată, motiv pentru care lasă cauza la oad oua strigare, cu mențiunea ca domnul avocat să își asigure substituirea în cazul în care nu va fi prezent la sfârșitul ședinței de judecată.
La a doua strigare a cauzei, la orele 13,50, avocat îl substituie pe avocat, conform delegației avocațiale depusă la dosar.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursurilor, acordând părților prezente cuvântul asupra acestora.
Avocat, pentru recurentul parte civilă arată că a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie. Nu s-a avut în vedere cererea prin care s-a constituit parte civilă. Arată că, partea civilă a trebuit să stea cu aparat dentar o perioadă de 45 de zile și a avut de îndurat suferințe fizice și psihice. Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecând să se modifice cuantumul daunelor, obligându-se inculpatul la întreaga sumă solicitată de partea civilă, prin cererea prin care s-a constituit parte civilă.
Avocat, care substituie pe avocat, pentru recurentul inculpat, arată că instanța a avut în vedere atitudinea inculpatului, antecedentele, vârsta și ocupația acestuia, precum și starea conflictuală dintre inculpat și partea vătămată. Din punctul său de vedere hotărârile instanțelor de fond și apel sunt corecte vis-a-vis de latura civilă. Este greu de cuantificat daunele morale și suferința grea la care a fost supusă partea vătămată, dar consideră că instanța a acordat numai daunele materiale, care au fost dovedite. Cu privire la cheltuielile judiciare consideră că, într-adevăr acestea trebuiau să fie acordate.
Avocat pentru recurentul parte civilă arată că nu a criticat nici cuantumul pedepsei și nici modalitatea de executare a acesteia, criticând numai cuantumul daunelor. A dovedit toate pretențiile solicitate, dar acestea nu i s-au admis în totalitate.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursurilor formulate de inculpat și de partea civilă. Criticile invocate nu se încadrează în cazurile de casare, hotărârea în apel fiind legală și temeinică.
CURTEA:
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.111 din 10 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Topoloveni, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 09.06.1981 în comuna, județul A, cu domiciliul în comuna, sat, județul A, CNP - -, român, fără antecedente penale, la pedeapsa închisorii de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.182 alin.1 Cod penal.
În baza disp.art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani termen de încercare stabilit conform art.82 Cod penal. În baza disp.art.359 Cod proc. penală, s-a atras atenția inculpatului asupra disp.art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii altei infracțiuni.
În baza disp.art.14 Cod pr. penală și art.346 Cod pr. penală rap. la art.998-999 Cod civil, s-a admis, în parte, acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile despăgubiri civile în cuantum de 9420 RON, respectiv 1420 lei cu titlu de daune materiale și 8000 reprezentând daune morale.
În baza art.14 Cod pr. penală și art.346 Cod pr.penală rap. la art. 998 - 999 cod civil coroborat cu art.313 din Legea nr.95/2006, s-a admis acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Județean A suma de 668,68 lei despăgubiri civile, iar în baza art.191 Cod proc. penală, a fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, și la 200 lei către partea civilă, cu același titlu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 22.04.2007, inculpatul a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în zona feței, provocându-i o dublă fractură de mandibulă ce a necesitat pentru vindecare 80-85 de zile de îngrijiri medicale. S-a apreciat, că fapta săvârșită de inculpat constituie infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art.182 alin.1 Cod penal, text legal în baza căruia s-a dispus condamnarea.
La stabilirea și individualizarea pedepsei au fost avute în vedere dispozițiile art.72 Cod penal, în raport de care s-a apreciat că scopul preventiv și educativ al pedepsei penale prev. de art.52 Cod penal, poate fi realizat prin condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu suspendare condiționată a executării, conform art.81 și urm. Cod penal.
Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a reținut că pretențiile părții vătămate constituită parte civilă sunt fondate, în parte, respectiv pentru sumele de 1.420 lei reprezentând despăgubiri materiale și 8.000 lei daune morale. Ca urmare, în baza art.14 și 346 Cod pr.penală rap.la art.998 Cod civil, inculpatul a fost obligat la plata acestor sume către partea civilă.
În baza acelorași texte legale comb. cu art.313 din Legea nr.95/2006, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 668,68 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Județean
Împotriva acestei sentințe au declarat apel partea vătămată și inculpatul. Tribunalul Argeș, prin decizia penală nr.14 din 22 ianuarie 2009, a respins ca nefondate apelurile formulate.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile art.72 Cod penal, privind individualizarea judiciară a pedepselor reținând, pe de-o parte, gradul ridicat de pericol social al infracțiunii și consecințele acesteia iar, pe de altă parte, circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o comportare corespunzătoare anterior săvârșirii infracțiunii.
Cu privire la critica ce vizează modul de rezolvare a laturii civile a cauzei, tribunalul a apreciat că și aceasta este nefondată, deoarece cuantumul despăgubirilor materiale stabilite de instanța de fond, în sumă de 1.420 lei este cel rezultat din depoziția martorului, coroborată cu înscrisurile depuse de partea civilă la filele 36-39. Apelantul parte civilă nu a făcut nicio altă probă care să justifice acordarea despăgubirilor materiale într-un cuantum superior celui stabilit de instanța de fond.
În legătură cu cuantumul daunelor morale stabilit de instanța de fond la suma de 8.000 lei, tribunalul a constatat că și acesta este justificat în raport de consecințele infracțiunii, numărul de zile de îngrijiri medicale necesare părții civile pentru vindecare și dimensiunea prejudiciului moral suferit de acesta.
În sfârșit, a reținut tribunalul, nu se justifică nici majorarea cuantumului cheltuielilor judiciare stabilite în favoarea părții civile de prima instanță, deoarece nu s-a făcut o dovadă certă în acest sens. Este adevărat că partea civilă a depus în apel două chitanțe reprezentând onorarii pentru apărătorul ales, în sumă de 200 lei și respectiv 1.300 lei, însă aceste chitanțe au fost eliberate la data de 4 iunie 2007. Cum instanța de fond a fost sesizată la data de 13.02.2008 la circa 8 luni după data chitanțelor, s-a apreciat că respectivul angajament dintre partea civilă și avocat, având ca obiect sumele respective nu putea fi încheiat pentru prezenta cauză.
Cu privire la apelul declarat de inculpat, prin care se solicită achitarea, s-a apreciat de către tribunalul că și acesta este nefondat deoarece, din declarațiile părții vătămate coroborată cu certificatul medico-legal eliberat de SML A și depozițiile martorilor, și a, rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni. Din aceste probe rezultă în mod neîndoielnic că la data de 22.04.2007, inculpatul, pe fondul unei relații conflictuale cu partea vătămată i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 80-85 zile de îngrijiri medicale, săvârșind astfel infracțiunea prev. de art.182 alin.1 pentru care a fost condamnat.
În consecință, în baza art.379 pct.1 lit."b" Cod pr.penală, apelurile au fost respinse ca nefondate, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, au fost obligați apelanții la cheltuieli judiciare către stat.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul și partea civilă.
Partea civilă a criticat hotărârile pronunțate de instanțe în fond și apel, deoarece s-a acordat un cuantum prea mic al daunelor, față de împrejurarea că partea vătămată a stat cu aparat dentar o perioadă lungă de timp și s-a hrănit numai cu lichide și alimente păstoase permise de respectivul aparat, ceea ce i-a produs atât o suferință fizică cât și o suferință psihică. De asemenea a criticat neacordarea sumelor plătite de către partea civilă în cursul urmăririi penale și care trebuiau să fie recuperate de la inculpat, deoarece ele reprezintă cheltuieli generate de existența procesului penal împotriva acestuia.
Inculpatul, deși a formulat recurs, nu a înțeles să aducă vreo critică concretă hotărârilor pronunțate anterior în cauză, deși în apel ceruse achitarea sa în baza disp.art.10 lit.c Cod pr.penală, susținând că nu a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală gravă.
Analizând recursurile, prin prisma motivelor invocate și a celor ce pot fi luate în considerare din oficiu, curtea constată că acestea sunt nefondate.
Astfel, în mod corect prima instanță a stabilit situația de fapt, respectiv că în seara zilei de 22 aprilie 2007, după ce conflictul inițial dintr-o grădină de vară a unei terase din satul, se consumase, iar persoanele implicate, au părăsit respectiva terasă de teamă că vor veni organele de poliție, inculpatul a plecat în urmărirea părții vătămate care se deplasa spre locuința sa și i-a aplicat lovituri în zona feței cu pumnul, provocându-i o dublă fractură de mandibulă, motivul săvârșirii faptei fiind reprezentarea inculpatului în sensul că partea vătămată ar fi fost cea care ar fi determinat deplasarea mai multor persoane implicate în conflictul de pe terasă, de la Pitești - în satul.
Apărarea inculpatului (care nu a recunoscut săvârșirea faptei nici la urmărire penală, nici în fața instanței de fond), în sensul că ar fi aplicat lovituri cu palma în zona feței părții vătămate doar pentru aoa juta pe aceasta să-și revină, în condițiile în care anterior partea vătămată fusese lovită în cadrul conflictului de pe terasă și a rămas căzută la pământ la circa 5. de locul desfășurării respectivului conflict, nu poate fi reținută.
Martorii audiați (relevante fiind declarațiile martorilor oculari, Din și a) în cauză au relatat fără dubiu că partea vătămată nu a fost lovită de nici una dintre persoanele care s-au implicat în conflictul de pe terasa barului, ci că aceasta a fost ajunsă din urmă de inculpat la o distanță de 50-100. de locul conflictului inițial și a fost lovită cu pumnul în față în dreptul locuinței martorei
de cauzalitate între leziunile suferite de partea vătămată și fapta inculpatului este incontestabilă, toți martorii arătând că după ce a fost lovită de inculpat, partea vătămată sângera în zona gurii, nu mai putea vorbi decât cu mare greutate, acuza dureri în zona mandibulei, simptome care corespund diagnosticului de fractură dublă de mandibulă. Pentru aceste leziuni, partea vătămată a avut nevoie de intervenție chirurgicală și s-a practicat o imobilizare intermaxilară prin legături de sârmă, care în mod evident au împiedicat-o să se hrănească normal, așa cum confirmă și martorul (55 dosar instanță).
Constatând deci că în mod corect s-a stabilit că fapta a fost săvârșită de inculpat cu vinovăția cerută de lege și s-a dispus condamnarea acestuia, iar pedeapsa de 2 ani închisoare se situează la minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea prevăzută de art.182 Cod penal, curtea consideră că s-a realizat și justă individualizare a pedepsei. Nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante față de poziția de nerecunoaștere a inculpatului și de faptul că acesta nu a înțeles să se prezinte în mod regulat în fața instanțelor de judecată. Modalitatea de executare a pedepsei, respectiv prin suspendarea condiționată a acesteia este în măsură să constituie în același timp un avertisment serios pentru inculpat, în sensul de a nu mai săvârși alte infracțiuni, deoarece se va revoca acest beneficiu. cuantumului pedepsei sub minimul special ar diminua efectele funcției preventive și educative a cestei pedepse.
In consecință, recursul inculpatului, nemotivat, în sensul unei critici exprese asupra deciziei pronunțată de instanța de apel, a fost apreciat ca nefondat, din perspectiva cazurilor de casare ce pot fi verificate din oficiu sau care i-ar fi putut crea o situație mai favorabilă.
In ce privește recursul părții civile, de asemenea curtea îl consideră nefondat, acesta privind doar latura civilă a cauzei, deoarece apărătorul părții civile a înțeles să precizeze, la momentul concluziilor asupra recursului, că nu au criticat latura penală nici în ceea ce privește cuantumul pedepsei și nici în ce privește modalitatea de executare a acesteia.
Prima instanță a acordat, cu titlu de daune materiale, doar suma de 1420 lei din suma de 5.000 lei cerută de partea vătămată la momentul constituirii de parte civilă și doar 8.000 lei, reprezentând daune morale din suma de 40.000 lei, solicită prin cererea de la fila 16 dosar fond.
Partea civilă nu a înțeles să detalieze cererea privind daunele materiale, astfel încât instanța să poată stabili din ce anume sume plătite de către partea vătămată se constituie prejudiciul material.
În consecință prima instanță a luat în considerare declarația martorului care atestă faptul că a împrumutat pe mama părții vătămate cu suma de 12.000.000 lei vechi, în vederea cheltuielilor pe care le făcea în legătură cu spitalizarea fiului ei, la care a adiționat contravaloarea chitanțelor de la filele 36-38 din dosarul de urmărire penală, reprezentând 17,06 lei taxă plătită la Spitalul Județean A și, respectiv, cele două taxe de 38 lei achitate în același cont pentru eliberarea celor două acte medico-legale și sumele de 39,48 lei, 61,33 lei, 25,93 lei, reprezentând contravaloare medicamente existente de asemenea în dosarul de urmărire penală, care împreună totalizează suma de 220 lei.
Deci în mod corect s-au acordat cu titlu de daune materiale doar 1420 lei, deoarece în ce privește prejudiciul material rezultat al unei fapte ilicite, partea civilă trebuie să facă și dovada întinderii lui.
In ceea ce privește daunele morale, partea civilă nu este obligată să dovedească întinderea lor, cuantumul despăgubirilor ce se acordă cu acest titlu fiind lăsat la aprecierea instanței, în funcție de o serie de criterii arătate de literatura juridică, urmărindu-se să se realizeze o reparație echitabilă pentru durerea fizică și suferința morală, însă limitat de cuantumul de la care acordarea unei sume exagerate nu mai constituie o reparație, ci o îmbogățire fără just temei.
In cauza de față este incontestabilă suferința fizică a părții vătămate o perioadă determinată de timp, precum și suferințele morale datorate atât modalității în care s-a realizat tratamentul medical, care a împiedicat-o să se hrănească în mod normal o perioadă de aproape 3 luni de zile.
Însă din actele medico-legale rezultă că partea vătămată nu a rămas cu nici un fel de sechele după aplicarea terapiei, nu a suferit vreun prejudiciu estetic, astfel încât suma de 40.000 lei cerută de către aceasta este exagerată, iar cea de 8.000 lei acordată de prima instanță și menținută de către instanța de apel, realizează o reparație proporțională cu suferințele părții vătămate.
In ceea ce privește neacordarea cheltuielilor judiciare reprezentând onorariul avocatului părții vătămate, curtea apreciază că acest aspect nu mai poate fi îndreptat de către instanța de recurs, deoarece nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de casare, iar situația nu poate fi asimilată unei nepronunțări asupra lor, deoarece instanța de apel a motivat faptul că nu s-au majorat cheltuielile judiciare stabilite de instanța de fond, în paragraful 9 de la fila 4 deciziei.
In considerarea celor expuse, curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de către inculpat și de către partea vătămată, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, îi va obliga pe cei doi recurenți la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul, fiul lui și al lui, născut la 09 iunie 1981, și partea civilă domiciliat în comuna, sat, județul A, împotriva deciziei nr.14 din 22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare statului și pe inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red./Tehnored.
Ex.2/20 mai 2009
Jud.fond
Jud.apel
Președinte:Dumitru DiaconuJudecători:Dumitru Diaconu, Corina Voicu, Elena Minodora
