Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 288/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 288
Ședința publică de la 14 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scriminți Elena
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Chirilă Mihaela
Grefier - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - reprezentat prin procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului penal, având ca obiect " vătămare corporală gravă" promovat de inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr.507 din data de 28.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
Conform disp.art. 297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane chemate în proces, constatându-se că se prezintă av., apărătorul ales al inculpatului recurent, partea civilă asistată de av., apărător ales, lipsă fiind părțile civile unități spitalicești Spitalul Clinic de Urgență "Sf."I, Serviciul Județean de Ambulanță I și Spitalul de Pneumoftiziologie
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că la dosarul cauzei a fost atașată copia încheierii prin care a fost soluționată, în sensul admiterii, cererea de abținere formulată la termenul de judecată anterior de către unul dintre membrii completului de judecată, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Apărătorii părților și reprezentantul Ministerului Public arată că nu mai au de formulat cereri.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Av. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, arată că față de motivele de recurs invocate și depuse în scris la dosarul cauzei, solicită a se avea în vedere că decizia pronunțată de Tribunalul Iași este nelegală și netemeinică. Cererea de recurs formulată de inculpat este admisibilă, acesta invocând în susținerea recursului dispozițiile art. 385 ind. 15 al. 2 lit. d p Cod Penal, sens în care solicită admiterea recursului, desființarea deciziei pronunțate de instanța de apel, iar în rejudecare, să se aplice acestuia aceeași pedeapsă pentru care nu a făcut recurs, doar în ceea ce privește modalitatea de executare. În apel s-a greșit sub acest aspect, pentru că erau îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se face aplicarea art. 81 Cod penal cu privire la această modalitate de executare a pedepsei. S-ar putea aprecia că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru că inculpatul ar putea săvârși altă faptă, însă, în acest sens, solicită a se avea în vedere că au trecut peste 6 ani de la data comiterii faptei, acest termen fiind mai mult decât rezonabil, nu numai pentru că nu există pericolul pentru săvârșirea altei fapte, dar inculpatul este integrat în societate, în prezent se află cu familia în, are loc de muncă, dorește să uite acest eveniment neplăcut din viața sa, s-a prezentat în instanță, iar la termenul anterior a și vrut să dea declarație, însă nu s-a putut pentru că a fost un incident procedural.
În ceea ce privește nelegalitatea hotărârii recurate, solicită ase avea în vedere și a se ține seama de faptul că în propria cale de atac a părții nu se poate înrăutăți situația acesteia; este doar recursul inculpatului, astfel încât principiul invocat se extinde și cu privire la rejudecarea recursului.
Față de toate acestea, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Av. pentru partea civilă intimată, având cuvântul, arată că nu este vorba despre o rejudecare, ci despre faptul că inițial, a fost admis recursul și s-a trimis cauza la Tribunalul Iași pentru rejudecarea apelului (în ceea ce privește schimbarea încadrării juridice), la momentul de față judecându-se recursul la ultima hotărâre a instanței de apel. Nu este vorba de o agravare a situației în propria cale de atac, cât timp este vorba doar de modalitatea de executare a pedepsei. În ceea ce privește susținerile inițiale ale apărătorului inculpatului, solicită a se avea în vedere declarația inculpatului aflată la fila 23 dosar din care rezultă în ce condiții a lovit inculpatul pe partea vătămată, revenind ulterior și susținând că ar fi fost provocat de aceasta, aspect care, însă nu a fost dovedit. În cauză au fost audiați și martori, la fila 26 aflându-se declarația martorei, care spune cum a lovit inculpatul pe partea vătămată, că cei doi erau rude, iar atitudinea părții vătămate nu scuză comportamentul inculpatului. Cei doi se judecă încă din anul 2003, iar între timp partea vătămată a și decedat; solicită a se corobora leziunile constatate acesteia cu susținerile sale, potrivit cărora "datorită atitudinii inculpatului i se va trage moartea".
În raport de solicitările inculpatului a se avea în vedere prevederile art. 72 Cod penal, iar faptul că acesta nu a mai săvârșit altă faptă penală, că se află în, că are familie și un loc de muncă, nu justifică aprecierea instanței că el a săvârșit o infracțiune gravă, fără nicio scuză, împotriva unei rude apropiate, iar scopul pedepsei nu este neapărat unul preventiv, ci și unul de a-l face pe inculpat să conștientizeze ceea ce a făcut. Solicită respingerea recursului declarat de inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că decizia Tribunalului Iași este legală și temeinică, toate criticile invocate de apărătorul inculpatului fiind neîntemeiate. Au fost avute în vedere principiile generale de individualizare a pedepsei, întregul ansamblu probator, inclusiv depozițiile martorilor audiați, care se coroborează cu certificatul medico - legal eliberat părții vătămate. Solicită respingerea recursului declarat de inculpat.
Partea vătămată intimată, având cuvântul, achiesează la concluziile apărătorului său ales.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față.
Prin decizia penală 507 din 28 noiembrie 2008 Tribunalul Iașia decis:
"Admite apelul declarat de către partea vătămată și civilă Gh. G, domiciliat în satul, comuna, jud. I, împotriva sentinței penale nr. 154/26.03.2007 pronunțată de Judecătoria Hârlău în dosarul nr-, sentință pe care o desființează în parte, în latura penală, în sensul că înlătură aplicarea dispozițiilor ce vizează suspendarea condiționată a executării pedepsei, respectiv a art. 81-84 Cod penal și art. 71 alin. 5 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate".
Tribunalul Iașia reținut:
"În ceea ce privește critica referitoare la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, sub aspectul cuantumului, tribunalul reține că nici aceasta nu este fondată. Într-adevăr, trecând la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, prima instanță a făcut o justă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal. Astfel, s-au avut în vedere, pe de o parte, atât limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal (de la 2 la 10 ani închisoare), modalitatea și circumstanțele concrete de săvârșire a faptei, gradul de pericol social concret al acesteia și urmările efectiv produse și care s-ar fi putut produce. Pe de altă parte, s-a ținut cont, în mod corect, și de poziția procesuală a inculpatului care, în esență, a recunoscut totuși comiterea faptei, dar nu și-a asumat clar responsabilitatea, susținând că ar fi fost provocat sau chiar în legitimă apărare. Totodată, s-au avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, vârsta tânără a acestuia, precum și lipsa antecedentelor penale. În funcție de toate aceasta, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă cu închisoare orientată corect la limita minimă prevăzută de lege.
În mod corect și legal a fost individualizată și pedeapsa accesorie.
Față de toate cele mai sus-arătate, tribunalul apreciază că nu se impune majorarea cuantumului pedepsei principale aplicate inculpatului-intimat pentru infracțiunea comisă în dauna părții vătămate-apelante.
Este însă fondat motivul de apel al părții-vătămate G referitor la greșita suspendare condiționată a executării pedepsei.
Într-adevăr, modalitatea de comitere a faptei, faptul că în cauză există indicii că inculpatul ar mai fi agresat și anterior partea vătămată, urmările efectiv produse asupra unei părți vătămate în vârstă (punerea în primejdie a vieții și 40-45 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare), internările repetate în spital ale acesteia, toate coroborate cu atitudinea procesuală necorespunzătoare a inculpatului care, deși a recunoscut formal comiterea faptei, a dovedit lipsă de empatie și nu și-a asumat, fără echivoc, responsabilitatea (invocând provocarea și chiar legitima apărare) sunt tot atâtea elemente care demonstrează că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei și nici măcar suspendarea sub supraveghere a acesteia.
În concret, nu este întrunită condiția referitoare la aprecierea faptului că scopul pedepsi ar putea fi atins chiar și fără executarea acesteia. În cauză, pronunțarea condamnării, fără executarea efectivă a pedepsei în regim de detenție, nu este suficientă pentru realizarea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal și pentru a se aprecia cu temei că inculpatul nu va săvârși noi infracțiuni.
Prin urmare, apelul părții vătămate G este fondat numai sub acest aspect.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, tribunalul constată că aceasta nu a fost devoluată expres, partea vătămată și civilă Gh. G criticând sentința primei instanțe numai în latura penală. În orice caz, tribunalul constată că judecătoria i-a acordat apelantului toate daunele morale solicitate, precum și daune materiale în cuantum de 2000 lei noi. Alte sume cu titlu de daune materiale nu au fost, în nici un caz, probate".
În termen legal inculpatul a recurat decizia penală sus menționată solicitând reindividualizarea pedepsei aplicate sub aspectul modalității de executare, cât și nelegalitatea acesteia sub aspectul coborârii modalității de executare a executării pedepsei, invocând circumstanțe personale.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate prin prisma motivelor invocate, dar și al limitelor impuse de calea de atac promovată, se rețin următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 al. 1 Cod penal. Instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 -175 lit. i Cod penal cu aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare cu executare (urmare a rejudecării cauzei).
Nu s-au invocat situația de fapt reținute de prima instanță după administrarea unui probatoriu complet nemijlocit și direct nici asupra încadrării în drept a faptei (respectiv schimbarea încadrării juridice.
Analiza deciziei penale a vizat aprecierea și motivarea instanței de apel (urmare a admiterii apelului părții civile) doar sub aspectul modalității de executare a pedepsei, respectiv a înlăturării dispozițiilor vizând suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81-82 Cod penal (beneficiu aplicat prin hotărârea instanței de fond).
Evaluând sub aspectul criticat, circumstanțele reale de săvârșire a faptei și cele personale ale inculpatului - ce au constituit temei al individualizării pedepsei aplicate (în baza art. 52,72 Cod procedură penală) - instanța de control judiciar constată că se impune executarea pedepsei de către inculpat în regim privativ de libertate.
Pe de o parte cuantumul pedepsei este modic iar valoarea socială lezată, împrejurările și modalitățile de săvârșire a infracțiunii, atitudinea procesuală adoptată de inculpat au conturat gradul de pericol social.
Modalitatea executării pedepsei aplicată inculpatului de către instanța de fond a fost just individualizată atât prin perspectiva probelor administrate, cât și al scopului aplicării legii penale (cel coercitiv) și al protecției sociale.
Pe de altă parte, elementele reținute de instanța de apel în motivarea înlăturării aplicării disp. art. 81-84 Cod penal se regăsesc probatoriu încât se justifică înlăturarea acestor dispoziții legale și executarea pedepsei în regim de detenție.
Față de aceste considerente, sub acest motiv, recursul inculpatului nu este fondat.
În ceea ce privește critica asupra nelegalității hotărârii instanței de apel sub aspectul unei agravări a situației inculpatului - nu este întemeiată, întrucât inculpatul nu a promovat apel ci, doar partea civilă și nu se încalcă dispozițiile art. 373 Cod procedură penală.
Nici sub acest aspect, recursul inculpatului nu este fondat.
Astfel, considerând asupra criticilor invocate, raportat la aspectele de fapt și drept reținute și expuse anterior, constatând nefondat recursul inculpatului -în baza disp. art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală - acesta va fi respins.
Va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN N UMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inc. împotriva deciziei penale nr. 507/28 noiembrie 2008 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
22.05.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Scriminți ElenaJudecători:Scriminți Elena, Ciubotariu, Chirilă Mihaela
