Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 300/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 300
Ședința publică de la 23 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.339/A din 10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul personal, asistat de avocat ales, lipsă fiind părțile civile intimate.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea spre rejudecare, deoarece decizia recurată este nelegală, au fost încălcate dispozițiile art. 3859pct.9 C.P.P. considerentele hotărârii sunt în contradictoriu cu dispozitivul acesteia. Pe fond solicită, reducerea pedepsei aplicate inculpatul, față de modalitatea se săvârșire a faptei și încadrarea juridică dată acesteia, a se ține cont de practica judiciară depusă la prima instanță. A se reține atitudinea inculpatului, care a fost prezent la fiecare termen de judecată, că partea vătămată a renunțat la constituirea de partea civilă, solicitând în principal achitarea inculpatului, în baza art.10 lit.e C.P.P. cu reținerea art.44 Cod Penal, fapta s-a produs în stare de legitimă apărare, iar în subsidiar a se reține prevederile art.73 lit. a și b Cod Penal, și aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia, având în vedere faptul că inculpatul este căsătorit, soția acestuia este însărcinată, precum și caracterizările depuse la dosar.
Procurorul pune concluzii de respingere a excepției și a recursului, ca nefondat, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.
Inculpatul, având cuvântul, solicită a se ține cont de concluziile apărătorului său ales.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentinta penala nr.2255 din data de 23.09.2008 pronuntata de Judecatoria T in dosar nr- a fost respinsă solicitarea formulată de către apărătorul inculpatului de schimbare de încadrare juridică din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2.Cod Penal în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180.Cod Penal, ca fiind neîntemeiată.
În baza art. 182 alin. 2 Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ( trei ) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă cu executare în regim de detenție, conform art. 57.p iar în baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei aplicate.
S-a luat act că partea vătămată ( fost ) nu s-a constituit parte civilă în cauză, în baza art. baza art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 313 din OUG nr. 72/20.09.2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean Nr. 1 T, suma de 1.024,70 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, in baza art. 191 alin. 1.proc.pen.a fost obligat si la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat si s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a avut in vedere ca prin decizia penală nr. 63/A/08.02.2008 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de către inculpatul împotriva sentinței penale nr. 2347/07.11.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, s-a desființat sentința penală apelată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Timișoara, menținându-se actele procedurale administrate până la Contestația formulată de IML T, inclusiv fila 367 dosar fond.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. 119.1/325/25.02.2005 în baza adresei nr.119/P/P/2008 din 14.02.2008 a Tribunalului Timiș.
Evoluția cauzei a fost următoarea:
Prin rechizitoriul nr. 361/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. 119/325/11.12.2007 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vatamare corporala prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal.
În fapt, s-a reținut prin actul de sesizare că - în data de 18.05.2004 - în timp ce partea vătămată () se afla cu doi prieteni la benzinaria "" de pe str. - din T - a fost agresat fizic de către inculpat, care l-a lovit cu pumnii în zona abdominală lateral, cauzându-i vătămări care au necesitat pentru vindecare 30 de zile de ingrijiri medicale și care au pus în primejdie viața victimei, conform raportului de constatare medico-legală nr. 1144/ 24.05.2004 al IML
Prin sentința penală nr. 2347/07.11.2007, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Timișoara, instanța - în baza art. 182 alin. 2 Cod penal l-a condamnat pe inculpatul mano zis "", la o pedeapsă de 3 ( trei ) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
Împotriva acestei hotărârii, inculpatul a declarat apel, care a fost admis rin p. decizia penală nr. 63/A/08.02.2008 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosarul nr-, s-a desființat sentința penală apelată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Timișoara, menținându-se actele procedurale administrate până la Contestația formulată de IML T, inclusiv fila 367 dosar fond.
În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului, declarația părții vătămate; declarațiile martorilor, si, proba cu înscrisuri - raportul de constatare medico-legală nr. 1144/24.05.2004 al IML T; cazierul judiciar al inculpatului; planșe foto de recunoaștere a inculpatului.
În primă instanță, în faza de cercetare judecătorească au fost audiați: inculpatul, partea vătămată (), martorii, G,.
Toate actele procedurale administrate în primă instanță până la "Contestația" formulată de IML T, inclusiv fila 367 dosar fond, au fost menținute prin decizia de desființare a sentinței penale apelate. Or, văzând considerentele ce au condus la desființarea acestei hotărâri judecătorești, în rejudecare, instanța nu a mai administrat nici un alt mijloc de probă, ci doar a pus în discuție schimbarea de încadrare juridică a faptei din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2.Cod Penal în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180.Cod Penal, solicitată de către apărătorul ales al inculpatului.
Partea vatamata Spitalul Clinic Judetean nr. 1 T s-a constituit parte civilă cu suma de 1.024,70 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare efectuate cu partea vatamata (). Partea vătămată () nu s-a constituit parte civila in cauza.
Analizând probele administrate în cauză, mai sus expuse, instanța a constatat că starea de fapt expusă prin rechizitoriu este dovedită în întregime, și a retinut in fapt ca în fapt, n seara zilei de 18 mai 2004, în jurul orelor 23.00, partea vătămată ( care se afla împreună cu martorii și ) a oprit în dreptul complexului Renault situat lângă benzinăria din T pentru a alimenta autoturismul cu nr. - cu combustibil.
Inculpatul - ce se deplasa la volanul unui autoturism VW Golf 3 pe Calea în directia municipiului A și era însoțit de către G și - l-a văzut pe partea vătămată ( cu care a avut o altercație verbală la data de 11 mai 2004, în zona Calea din T ) a redus viteza, a manevrat mașina pe contrasens, oprind in fața autoturismului părții vătămate, a coborât din mașină, s-a dus in spatele autoturismului unde se afla partea vătămată.
Inculpatul i-a amintit acestuia de incidentul petrecut zilele precedente, partea vătămată și-a cerut scuze și l-a invitat să meargă la un bar să consume împreună un suc sau bere. Cu toate acestea, inculpatul i-a aplicat părții vătămate două palme peste față; partea vătămată și-a ridicat palmele la nivelul feței pentru a se proteja, după care, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri puternice în spate, în zona rinichilor, precum și în zona abdominală lateral. După ce a exercitat aceste violențe, inculpatul i-a comunicat părții vătămate că: "Sunt din, caută-mă cu șmecherii!", apoi s-a urcat in autoturismul VW Golf și a părăsit locul incidentului.
Partea vătămată s-a deplasat acasă, dar din cauza durerilor abdominale provocate de agresiunile suferite, a doua zi a fost necesară internarea sa la Spitalul Județean T unde a fost i s-a stabilit diagnosticul: "Ruptură traumatică de splină. masiv.", fiind operat splenectomie "In hil", conform raportului de constatare medico-legală nr. 1144/24.05. 2004 al IML
Această stare de fapt a reiesit din declarația părții vătămate ( care relatează în modalitatea mai sus descrisă incidentul cu inculpatul ) coroborate cu declarațiile martorilor oculari și.
Martorul ocular declară că l-a observat pe inculpat cum l-a prins pe partea vătămată de după cap sau de după gât și l-a tras spre partea dreaptă a mașinii, spre trotuar, după care partea vătămată i-a cerut scuze inculpatului și l-a invitat la un suc sau o bere, dar inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu palmele în zona capului și cu pumnii în zona abdomenului ( fila 26, 27 dosar și filele166-168 dosar fond). Martorul precizează că inculpatul a continuat să-l lovească pe partea vătămată deși acesta îi cerea scuze, arătând că: " Din locul în care mă aflam am putut să observ 16 lovituri care au fost de intensitate mare. Este vorba de lovituri cu pumni și palme. Așa după cum am arătat mai sus, palmele au fost aplicate în zona capului, iar pumnii în zona abdominală și în spate, aceasta deoarece în timpul agresiunii nu s-a mai întors". Delarația mai sus menționată a fost dată de către martorul în fața procurorului, la data de 03.06.2004, la un interval scurt de timp de la data producerii agresiunii, respectiv 18.05.2004, motiv pentru care instanța o va reține ca fiind o reproducere fidelă a realității celor petrecute între părți, memoria martorului fiind mai exactă, în aceste condiții. De altfel, martorul și-a menținut și în faza de cercetare judecătorească declarația.
Al doilea martor ocular, - a confirmat această desfășurare a evenimentelor, menționând în declarația sa că - după o scurtă discuție între părți, în cadrul căreia partea vătămată și-a cerut scuze de la inculpat pentru incidentul petrecut în urmă cu câteva zile - inculpatul a început să-l lovească pe partea vătămată cu palmele în zona feței, după care l-a lovit cu pumnii în spate, i-a aplicat lovituri și în zona abdominală și la coaste, după care a plecat și i-a comunicat părții vătămate că: dacă vrei să știi cine te-a făcut, sunt din și am un nume în orașul acesta! . Apreciez că agresorul a dat în jur de 20 de lovituri, palme și pumni.
Descrierea zonelor corpului în care inculpatul i-a aplicat lovituri părții vătămate se coroborează cu leziunile constatate prin raportul de constatare medico-legală nr. 1144/24.05. 2004 al IML T care indică: față dorsală mîna stg. în dreptul degetelor 4-5 echimozare violaceu albăstrui palidă omogenă de 5/3,2 cm; hemitorace drp. suprabazal, pe linie scapulară 2 dungi echimotice albăstrui palide paralele 2,5/0,5 cm, oblice de sus în jos și de la stg. Spre drp.; ruptură traumatică de splină hemoperitoneu masiv . Se concluzionează că lezunile pot data din data de 18/19.05.2004 și pot fi rezultatul lovirii cu sau de corpuri/planuri dure.
Inculpatul a recunoscut în declarația dată în fața organului de urmărire penală și apoi în fața instanței faptul că i-a aplicat părții vătămate doar două lovituri cu pumnii, dar nu poate preciza locul în care l-a agresat și își motivează gestul prin aceea că s-a apărat, întrucât partea vătămată este cel care l-a agresat primul, lovindu-l cu pumnul în stomac.
Varianta inculpatului a fost parțial susținută de către persoanele care-l însoțeau pe acesta respectiv de către martorii care arată: Am observat că a făcut un pas către șofer. Acesta din urmă a dus brațul stâng spre prietenul meu. Nu pot spune dacă acesta din urmă a făcut această manevră pentru a-l lovi pe sau pentru a-l impinge. s-a aruncat asupra șoferului autoturismului, după care cei doi au căzut în spatele mașinii."
Martorul - a presupus că partea vătămată l-a lovit primul pe inculpat, afirmând: slăbuț statea cu spatele la mine, spre trotuar, la o distanță de 4 metri și a spus ceva, nu am înțeles ce anume, însă cred că l-a lovit cu pumnul pe celălalt, acesta aplecându-se în față pentru o clipă. blond-șaten a replicat dându-i, la rândul lui mai mulți pumni 2 sau 3, tânărului slăbuț. Tânărul slăbuț l-a rugat pe cel care îl lovise să se oprească, propunându-i să bea ceva împreună, să-l ierte."
Instanța de fond a înlăturat întreaga apărarea a inculpatului - respectiv declarația inculpatului și a martorilor oculari - și axată pe provocarea determinată de către partea vătămată - ca fiind neconformă realității, neplauzibilă și necoroborată cu mijloacele de probe deja expuse.
Astfel, nu a fost retinuta nici scuza provocării inculpatului de către partea vătămată din simplul considerent că inculpatul este cel care a observat autoturismul părții vătămate ( cu care a avut o altercație verbală la data de 11 mai 2004, în zona Calea din T ) a redus viteza, a manevrat mașina pe contrasens, oprind in fața autoturismului acestuia, a coborât din mașină și s-a dus in spatele autoturismului unde se afla partea vătămată.
Toate mijloacele de probă administrate în cauză a confirmat împrejurarea că inculpatul s-a deplasat în mod expres înspre partea vătămată pentru a-i cere socoteală în legătură cu altercația avută în urmă cu 7 zile; chiar inculpatul recunoaște că s-a adresat părții vătămate cu un ton mai răstit, iar partea vătămată i-a cerut scuze. Susținerea inculpatului că partea vătămată i-ar fi adresat injurii inculpatului în data de 11.05.2004 nu a putut fi reținută ca o provocare, indiferent de natura incidentului petrecut între părți, întrucât distanța în timp a desfășurării evenimentelor l-a împiedicat pe inculpat să se afle sub imperiul unei puternice emoții sau tulburări, specifice provocării.
Mai mult, între fizicul părții vătămate și cel al inculpatului există o disproporție vădită, evidentă în avantajul inculpatului - martorii inculpatului l-au descris pe partea vătămată un "băiat slăbuț", partea vătămată declară că a fost speriat de apariția inculpatului care "avea o constituție robustă", martora - afirmă că "din discuțiile avute cu prietenii și cu cunoscuții am aflat că este cunoscut ca fiind un "șmecher de cartier". Or, la acestea se mai adaugă și faptul că martorii inculpatului nu au putut confirma împrejurarea că partea vătămată l-a lovit primul pe inculpat, deoarece: un martor arată că partea vătămată doar ar fi ridicat brațul stâng, dar nu știe cu ce intenție, iar al doilea că doar crede că partea vătămată l-ar fi lovit primul.
Instanța a apreciat că apărarea inculpatului este vădit neconformă realității și este contrazisă de celelalte mijloace de probă analizate.
În drept, fapta inculpatului - care în data de 18.05.2004 a exercitat agresiuni fizice asupra părții vătămate ce au determinat pierderea unui organ (splina) - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2.
Cod PenalSub aspectul laturii obiective, elementul material al faptei constă în actul de agresiune realizat de inculpat prin lovirea cu pumnii și palmele a părții vătămate în zona capului și a abdomenului. Urmarea imediată constă în pierderea unui organ al părții vătămate, splina. de cauzalitate este stabilită între acțiunea de lovire și rezultatul produs, suferința fizică fiind dovedită în acest caz prin raportul medico-legal depus la dosarul cauzei.
În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, fapta a fost săvârșită cu forma de vinovăție a intenției indirecte, inculpatul a prevăzut rezultatul acțiunii sale și deși nu a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei, a acceptat posibilitatea producerii sale.
Apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea de încadrare juridică din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2.Cod Penal în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180.Cod Penal, solicitare care a fost respinsă de către instanță ca fiind neîntemeiată.
Din mijloacele de probă administrate în cauză, analizate de către instanță a rezultat fără nici un dubiu că inculpatul a lovit în mod repetat partea vătămată ( de circa 16-20 de ori, conform declarațiilor martorilor, și ale părții vătămate ) cu palmele în zona capului și cu pumnii în zona abdomenului, lateral, iar ca urmare a violențelor fizice exercitate de către inculpat, partea vătămată a acuzat dureri în zona abdomenului, a fost internată la spital și operată în scurt timp.
Partea vătămată a declarat că, imediat după incident, în jurul orelor 23.00, s-a deplasat acasă, iar pe traseu a acuzat dureri puternice abdominale care l-au determinat pe prietenul său să îl transporte la Spitalul Județean, unde însă nu a putut fi diagnosticat corect de către mediul de gardă; dar a doua zi, la amiază, în jurul orelor 13.45 fost internat și operat pentru că acuza încontinu dureri abdominale.
Împrejurarea că diagnosticul părții vătămate a fost stabilit în mod corect abia a doua zi de către medici nu este de natură să întrerupă raportul de cauzalitate dintre fapta de agresiune a inculpatului și urmarea produsă.
Având în vedere întreg ansamblu probator analizat anterior, instanța a respins solicitarea de schimbare de încadrare juridică din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2.Cod Penal în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180.Cod Penal, ca fiind neîntemeiată.
La individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, în special gradul de pericol social al faptei, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, prejudiciul cauzat prin comiterea infracțiunii, precum și persoana inculpatului, inclusiv a antecedentelor sale penale, a poziției procesuale în fața organelor judiciare. Se va avea, de asemenea, în vedere la individualizarea pedepsei cazierul judiciar din care rezultă că inculpatul nu are antecedente penale.
Raportat la poziția procesuală a inculpatului, instanța a retinut conduita nesinceră adoptată de către acesta pe parcursul procesului penal.
Deoarece sentința apelată a fost desființată ca urmare a apelului declarat de către inculpat, instanța nu a putut să îi creeze, în rejudecare, acestuia o poziție mai gravă.
Impotriva sentintei mentionate a declarat apel inculpatul, criticind solutia ca nelegala in conditiile in care retinerea inculpatului de 24 de ore nu a fost dedusa din pedeapsa aplicata, si ca netemeinica in ceea ce priveste dubiile ce planeaza asupra leziunilor constate la partea vatamata, care a fost lovita din fata de catre inculpate, cu pumnul si nu rezulta ca partea vatamata a fost lovita si din spate de catre inculpat, solicitind in acest context in conformitate cu art. 334.Cod Penal schimbarea de încadrare juridică din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2.Cod Penal în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2.Cod Penal, a solicitat deasemenea achitarea inculpatului in baza art. 11 pct. 1 lit. a rap.Cod Penal la art. 10 lit. e Cod Penal comb cu art. 44 Cod Penal pentru legitima apărarea in conditiile in care partea vatamata este cea care a agresat prima inculpatul iar in subsidiar a solicitat ca in cadrul individualizarii pedepsei sa fie retinuta in sarcina inculpatului atit circumstanta atenaun ta legala scuzei provocarii prev. de art. 73 lit. B Cod Penal cit și aplicarea circumstantelor atenuante personale prev. de art. 74 lit. a și c rap.Cod Penal la art. 76 lit. d Cod Penal cu consecinta stabilirii unei pedepse fata de care sa se faca aplicarea prevederilor privind suspendarea executarii acestora, conform art. 81.Cod Penal 82.Cod Penal si respectiv 83.Cod Penal
Prin DP nr. 339/A din 10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. b C.P.P. a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, impotriva sentintei penale nr.2255 din data de 23.09.2008 pronuntata de Judecatoria T in dosar nr-.
In baza art. 88.Cod Penal s-a dedus din pedeapsa aplicata de prima instanta durata retinerii de 24 de ore din data de 9/10.06.2004.
In baza art. 192 alin. 2.C.P.P. a fost obligat inculpatul apelant la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare catre stat, în apel.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, examinând sentinta penală apelata prin prisma motivelor de apel invocate precum si in limitele art. 371.C.P.P. a constatat ca prima instanta pe baza probelor administrate in cursul urmăriri penale si a cercetarii judecatoresti, a pronuntat o hotarire temeinica si legala atât in latura penala a cauzei cît si in latura civila a acesteia.
Instanta de apel și-a însușit starea de fapt astfel cum aceasta a fost retinuta de prima instanta in sensul că in data de 18.05.2004 in jurul orelor 23 partea vatamata a fost vazuta de inculpatul intr-o benzinarie din și avind in vedere ca in data de 11.05.2004, în zona din Calea Sagului din T cei doi au avut o altercatie verbala, fara acte de violenta, inculpatul s-a indreptat spre partea vatamata, părțile recunoscîndu-se, situatie in care partea vatamata i-a cerut scuze inculpatului, dar inculpatul i-a aplicat initial doua palme peste fata si dupa ce partea vatamnata si-a ridicat mîinile pentru a se apara, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri puternice in zona abdominala, si in zona rinichilor, consecinta acestor lovituri fiind, internarea medicala a părtii vatamate cu leziuni multiple si cu ruptura traumatica de splina, hemoperitoneu masiv, fiind necesare pentru vindecare, 30 de zile de ingrijiri medicale, fiind supus unei interventii chirurgicale de splenectomie, in hil, si anume scoaterea in totalitate a splinei, organ care nu mai poate fi inlocuit printr-o alta interventie chirurgicala, viitoare.
In ceea ce priveste sustinerea inculpatului ca nu a agresat partea vatamata decit din fata, aceasta este in mod evident nefondata in raport cu probele testimoniale administrate in fata primei instante si cu raportul medico legal existent la dosarul de urmărire penala, astfel ca sub acest aspect cererea de schimbare a incadrarii juridice in conditiile art. 334.C.P.P. din art. 182 alin. 2.Cod Penal in art. 180 alin. 2.Cod Penal este in mod evident neîntemeiata, urmând a fi respinsa pe acest motiv.
In ceea ce priveste cererea inculpatului privind achitarea sa in baza art. art. 11 pct. 1 lit. a rap.Cod Penal la art. 10 lit. e Cod Penal comb cu art. 44 Cod Penal pentru legitima apărarea motivat de faptul ca initiatorul conflictului a fost partea vatamata, instanta de apel constata ca intreaga stare de fapt, incluzind si incidentul initial, produs cu 7 zile inaintea datei de 18.05.2004 nu este da natura a face aplicabile prevederile invocate si cu atit mai putin incidentul care a atras inculparea acestuia.
In conditiile in care inculpatul a avut o conduita violenta, verbala initial, la primul incident iar dupa 7 zile o conduita violenta fizica, in ambele situatii impotriva părtii vatamate, care in ziua agresarii sale fizice a incercat sa se impace cu inculpatul, chiar si dupa ce a fost palmuita de acesta, inculpatul apreciind aceasta atitudine a partii vatamate, ca fiind de teama, continuind cu si mai multa violenta lovirea acesteia, in mod evident nu pot fi retinute in favoarea inculpatului nici circumstanta atenuanta legala prev. de art. 73 lit. b si Cod Penal nici circumstantele legale personale prev. de art. 74 Cod Penal rap. la art. 76.Cod Penal
Tribunalul, a constatat ca in cursul cercetarii judecatoresti nu a fost dedusa din pedeapsa stabilitra inculpatului durata retinerii de 24 ore din data de 9/10.06.2004 astfel cum rezulta din ordonanta de retinere emisa de procuror ( fila 77 dosar up ).
Pentru considerentele retinute, în baza art. 379 pct. 1 lit. b C.P.P. a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, impotriva sentintei penale nr.2255 din data de 23.09.2008 pronuntata de Judecatoria T in dosar nr-.
In baza art. 88.Cod Penal a fost dedusă din pedeapsa aplicata de prima instanta durata retinerii de 24 de ore din data de 9/10.06.2004.
Împotriva deciziei penale nr.339/A din 10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, a declarat recurs inculpatul, solicitându-se casarea hotărârii, iar în rejudecare să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece considerentele hotărârii sunt în contradictoriu cu dispozitivul acesteia. În situația când nu se va reține acest aspect, s-a solicitat achitarea inculpatului, în baza art. 10 lit. e C.P.P. cu reținerea art.44 Cod Penal, fapta fiind săvârșită în legitimă apărare.
În subsidiar, s-a solicitat reținerea circumstanței atenuante legale, prev.de art.73 lit.b Cod Penal, și aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, având în vedere faptul că inculpatul este căsătorit iar soția este însărcinată.
Analizând decizia penală recurată, în raport cu solicitările formulate în apărare și din oficiu, conform art. 3859alin.3 C.P.P. se constată că instanța a reținut o stare de fapt corespunzătoare probatoriului administrat și a dat o bună încadrare juridică faptelor reținute.
Referitor la motivul de casare invocat în apărare, respectiv art.3859pct. 9.C.P.P. - motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii - se constată că, instanța a motivat în mod legal hotărârea și această motivare nu contrazice dispozitivul hotărârii. Faptul că instanța a dedus durata reținerii de 24 ore din pedeapsa aplicată - acest fapt nu contravine motivării date de instanță privind respingerea apelului declarat de inculpat, ca nefondat, deoarece instanța este obligată ca din oficiu să facă aplicarea dispozițiilor privitoare la computarea reținerii, potrivit art.381
C.P.P.În privința cererii de achitare pe motivul existenței unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv dispozițiile art.44 Cod Penal, privitoare la legitima apărare, se constată că nu ne aflăm în situația în care fapta a fost săvârșită pentru înlătura un atac material direct, imediat și injust îndreptat împotriva inculpatului sau a altcuiva. Incidentul s-a petrecut în două etape, iar probatoriul administrat confirmă împrejurarea că inculpatul s-a deplasat în mod expres înspre partea vătămată, pentru a-i cere socoteală în legătură cu altercația avută în urmă cu câteva zile, deci circumstanța atenuantă a scuzei provocării, prev.de art.73 lit.b Cod Penal, nu poate fi reținută, deoarece prima altercație între părți, când inculpatul susține că partea vătămată i-a adresat injurii, s-a petrecut cu câteva zile înainte, distanța în timp a desfășurării evenimentelor l-a împiedicat pe inculpatul să se află sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții.
Inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu executarea acesteia în detenție, pedeapsă care se apreciază ca fiind corect individualizată în privința cuantumului. În ceea ce privește modalitatea de executare, Curtea apreciază că această pedeapsă poate fi suspendată condiționat pentru următoarele considerente:
Inculpatul este la primul contact cu legea penală, fiind fără antecedente penale, este căsătorit, iar soția este în prezent însărcinată. Fapta pentru care inculpatul este condamnat, s-a petrecut în anul 2004, iar de atunci și până în prezent inculpatul a avut un comportament corespunzător, ne mai intrând în contact cu legea penală. Astfel, se apreciază că acest comportament al inculpatului de după săvârșirea faptei, poate da garanția ca scopul pedepsei, prev.de art.52 Cod Penal, să fie atins și fără executarea efectivă a pedepsei.
În consecință, în baza art. 385 ind.15 pct.2 lit.d p Cod Penal va fi admis recursul inculpatului, vor fi casate cele două hotărâri, iar în baza art.81, 82.Cod Penal se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.182 alin.2 Cod Penal, urmând a se fixa un termen de încercare de 5 ani. Totodată se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83
Cod PenalCelelalte dispoziții ale hotărârilor urmează a fi menținute.
Potrivit art.192 alin.3 C.P.P. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d p Cod Penal admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.339/A din 10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- casează această decizie și sentința penală nr.2255 din data de 23.09.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- și rejudecând cauza dispune în baza art.81, 82. suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.182 al.2 p cu aplicarea art.71 al.5 Stabilește Cod Penal un termen de încercare de 5 ani.
Atrage atenția inculpatului asupra disp.art.83
Cod PenalMenține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
În baza art.192 al.3 p Cod Penal cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică azi 23 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
GREFIER
- -
RED: VI/07.04.09
Dact:. 2 exempl/ 07.04. 2009
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Jud: na
Apel: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky
