Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 314/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.314/
Ședința publică din data de 29 Mai 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Tacea judecător
JUDECĂTOR 2: Liviu Herghelegiu președinte secție penală
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
Procuror-șef Secție judiciară
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.182 Cod penal, împotriva deciziei penale nr. 22 din data de 25.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- (sentința penală nr. 524 din data de 08.03.2007 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. 971/P/2006 - număr nou -).
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit: recurentul inculpat, fiind reprezentat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 7 din data de 23.04.2008, depuse la fila 10 dosar, intimatul-parte civilă și intimatul-parte civilă Spitalul Județean Sf.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că la data de 20 mai 2008 recurentul-inculpat a depus motive scrise de recurs, după care;
Recurentul-inculpat, prin apărător, nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp.art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Recurentul-inculpat, prin apărător ales, expune conținutul Sentinței penale nr.524/08.03.2007 a judecătoriei Galați și, în recurs, critică hotărârea instanței de fond precum și pe cea a instanței de apel ca fiind nelegale și netemeinice pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs se referă la aceea că judecata la instanța de apel a avut loc fără citarea legală a inculpatului, motiv de casare prevăzut de art.3859pct.21 Cod procedură penală.
Din dosarul de apel, pentru termenele din 29 octombrie, 23 noiembrie și 14 decembrie 2007, inculpatul a lipsit de la judecată, fiind prezent doar apărătorul din oficiu.
La termenul din 14 decembrie 2007, instanța de apel, pentru a avea certitudinea că nu soluționează cauza cu lipsă de procedură, a fixat un nou termen la 25 ianuarie 2008, dispunând efectuarea unor acte de căutare în privința inculpatului -apelant, fără să se indice ce anume acte trebuie făcute.
Din încheierea de ședință din 14.12.2007 se constată că în continuarea acesteia, după semnătura președintelui de complet și a grefierului, apare o notă în care se menționează "după acordarea termenului de judecată s-a prezentat inculpatul apelant, căruia i s-a adus la cunoștință termenul acordat, motiv pentru care nu s-a mai procedat la efectuarea actelor de căutare". În aceste condiții s-a apreciat că inculpatul are termenul în cunoștință și nu a mai fost citat, inculpatul lipsit la termenul din 25 ianuarie 2008, când s-a judecat cauza în apel.
Învederează că nota, care nu face parte din încheierea de ședință din 14.12.2007 este semnată doar de grefier, care nu avea calitatea și competența de a indica termenul acordat și care să constituie, apoi, temei pentru a nu mai fi citat inculpatul și de a decide să nu se mai facă acte de căutare. Consideră că, în lipsa atestării prin semnătură a președintelui completului cele consemnate în notă nu pot fi luate în considerare și, ca atare, nu se poate fi că inculpatul ar fi fost prezent la acel termen și că a luat următorul termen în cunoștință.
De asemenea, potrivit art.318 Cod procedură penală, nu rezultă din notă să se fi verificat identitatea persoanei care s-a prezentat după strigarea cauzei, atribuție care oricum nu aparținea grefierului ci a președintelui de complet, astfel încât nu există certitudinea că persoana care s-a prezentat după strigarea cauzei ar fi fost chiar inculpatul.
Arată că necitarea inculpatului pentru ultimul termen de judecată sub pretext că ar fi avut termen în cunoștință este în afara legii și judecarea apelului s-a făcut în lipsă, fără să fie legal citat.
Conform art.38515pct.2 lit.c Cod procedură penală, solicită, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate în apel și trimiterea cauzei la Tribunalul Galați în vederea rejudecării apelului cu îndeplinirea procedurii de citare a inculpatului.
Recurentul-inculpat, prin apărător, arată că al doilea motiv de recurs il constituie acela că inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată în raport de prevederile art.72 Cod penal, motiv de casare prevăzut de art. 3859pct.14 Cod procedură penală, care poate fi luat în considerare și din oficiu.
În declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale și la prezentarea materialului de urmărire penală, acesta recunoscut că l-a apucat pe cu dinții de și că aceasta s-a rupt. Dar a explicat constant că a recurs la acest gest întrucât partea vătămată ar fi sărit la bătaie, că în timpul altercației, l-a apucat de organele genitale, și că, de durere și pentru a scăpa, l-a apucat cu dinții de. Inculpatul a regretat constant fapta comisă și urmările acesteia. La desfășurare faptelor a fost prezentă doar prietena părții vătămate a cărei declarații sunt în favoarea acestuia. Totuși, martora a recunoscut atât la urmărirea penală cât și la instanță că cei doi s-au luat la bătaie, s-au încăierat, că ambii au căzut jos, că dânsa a intervenit încercând să-i despartă fără să reușească.
Aceste împrejurări faptice explică modul de acțiune al inculpatului. Față de aceste circumstanțe, coroborat cu lipsa antecedentelor penale, cu pregătirea școlară precară a inculpatului, cu poziția sinceră de regret a inculpatului în fața urmăririi penale determinau recunoașterea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului cu efectul coborârii pedepsei sub minimul special.
Consideră că erau îndeplinite și condițiile pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei întrucât există certitudinea că în viitor inculpatul va avea o conduită bună chiar și fără să execute efectiv pedeapsa.
Apreciază că reducerea pedepsei la minimul special prevăzut de lege este în măsură să asigure un echilibru intre gradul de pericol social al faptei și gradul de pericol social al făptuitorului și sancțiune.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și reindividualizarea pedepsei în sensul celor menționate anterior.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursul declarat de inculpatul este nefondat, hotărârile pronunțate fiind legale și temeinice.
Apreciază ca fiind neîntemeiat primul motiv de recurs privind judecarea cauzei în apel cu lipsă de procedură. În fața instanței de apel, cauza a avut mai multe termene de judecată iar pentru termenul din 14.12.2007 inculpatul s-a prezentat în fața instanței după ce în cauză se acordase un nou termen de judecată. În aceste condiții, fiind încă în timpul ședinței de judecată, instanța corect a comunicat inculpatului termenul de judecată la data de 25 ianuarie 2008, inculpatul primind, în aceste condiții, termen în cunoștință. Astfel, instanța nu mai avea obligația de a cita inculpatul, care nu s-a mai prezentat. O asemenea atitudine inculpatul a avut și în fața instanței de fond, când, de asemenea au fost acordate mai multe termene de judecată; inculpatul s-a prezentat la un singur termen când a solicitat termen pentru angajare apărător, după care nu s-a mai prezentat în fața instanței.
În aceste condiții, inculpatul cunoscând de proces și termenul acordat în cauză, apreciază ca fiind neîntemeiat motivul de recurs privind judecarea cauzei în apel cu lipsă de procedură.
Având cuvântul cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, privind greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, reprezentantul Ministerului Public consideră ca fiind corect individualizată pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.182 Cod penal, reținută în sarcina inculpatului, în raport de dispozițiile art.72 Cod penal. Au fost avute în vedere: natura infracțiunii, urmările produse, conduita adoptată de inculpat, în sensul că în fața instanței nu s-a prezentat, nu a fost audiat, iar în cursul urmăririi penale a prezentat un anumit mod de desfășurare a faptei.
Precizează că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice și solicită respingerea recursului cu obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, prin apărător ales, având cuvântul în replică, conform disp.art.38513alin.2 Cod procedură penală, precizează că instanța este cea competentă să amâne cauza și să fixeze noul termen de judecată, deoarece numai dacă instanța constată prezența inculpatului, poate dispune amânarea pentru motive justificate a cauzei, fără ca inculpatul să mai fie citat.
Or, în cauză, din încheierea de ședință rezultă că, în ședință publică, completul de judecată a constatat lipsa inculpatului. După încheierea de ședință, ocazie cu care s-a terminat judecata pentru acea cauză, apare mențiunea notei grefierului care nu a identificat persoana despre care se spune că ar fi inculpatul. Consideră că acest mod de comunicare a noului termen de către o persoană necompetentă și în afara judecății nu poate să constituie temei pentru a nu mai fi citat inculpatul pentru termenul la care s-a judecat cauza.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei penale nr.22 din data de 25.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr.-.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin decizia penală nr.22 din 25.01.2008 dată în dosarul nr.- Tribunalul Galația respins, ca nefondat, apelul inculpatului împotriva sentinței penale nr.524/08.03.2007 pronunțată de Judecătoria Galați.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 524/08.03.2007 pronunțată de Judecătoria Galația fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin 2 Cod penal (faptă din 30.10.2005).
În baza art. 71 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit a, b și c Cod penal.
S-a admis în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă și în consecință:
Conform art. 14 Cod procedură penală rap la art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul către partea civilă la plata sumei de 4.000 lei cu titlu de daune morale.
S-au respins ca nedovedite celelalte pretenții solicitate.
În baza art. 14 Cod procedură penală rap la art. 998 Cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Județean G suma de 300,46 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
Potrivit art. 193 alin 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul către partea civilă la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare (onorariul de avocat).
În temeiul art. 189 și 191 alin 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 lei, din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu în faza cercetării judecătorești, care se va avansa către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul nr. 6498/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galația fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal, reținându-se că a mușcat-o pe partea vătămată de a dreaptă, provocându-i secționarea a 2/3 din suprafața auriculară externă.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză prima instanță a constatat următoarele:
Părțile locuiesc în comuna și în seara zilei de 30.10.2005, partea vătămată se plimba prin comună cu prietena sa, martora.
În apropierea locuinței martorei, cei doi s-au întâlnit cu inculpatul, care după ce i-a salutat, s-a întors spre partea vătămată, pe care a trântit-o la sol și a mușcat-o de a dreaptă, producând secționarea completă a 2/3 inferioare.
Din certificatul medico-legal nr. 2213/2005 rezultă că partea vătămată a necesitat pentru vindecare 14-15 zile de îngrijiri medicale, iar pierderea a 2/3 din reprezintă sluțire.
Din același certificat medical rezultă că în perioada 31.10.-01.11.2005, a fost internat la secțiile și Chirurgie Plastică din cadrul Spitalului Județean G, împrejurare în care unitatea sanitară a fost citată în calitate de parte vătămată, dar prin adresa nr.25.378/2006 a comunicat că se constituie parte civilă împotriva inculpatului cu suma de 300,46 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare efectuate pentru tratarea victimei (filele 31-32 dosar fond).
La rândul său, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma totală de 80.000.000 lei (8.000 lei) din care 40.000.000 lei (4.000 lei) reprezintă daune materiale, iar diferența de 40.000.000 lei (4.000 lei) -daune morale.
Situația de fapt expusă mai sus și vinovăția inculpatului sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă: plângerea și declarația părții vătămate, procesul-verbal de constatare, certificatul medico-legal și declarația martorei oculare, audiată în ambele faze procesuale.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii în cursul urmăririi penale, însă a declarat că partea vătămată a început agresiunea, iar mușcarea urechii s-a produs ca urmare a durerii pe care i-a produs-
Afirmațiile inculpatului în acest sens sunt contrazise însă atât de declarația părții vătămate, cât și de declarația martorei, astfel că se apreciază ca fiind nesincere.
În faza cercetării judecătorești, inculpatul nu a putut fi audiat, deoarece a fost prezent la un singur termen de judecată (05.10.2006), când a solicitat amânarea cauzei pentru a-și angaja un avocat.
În drept, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului, care a mușcat-o pe partea vătămată de a dreaptă, provocându-i secționarea a 2/3 din suprafața auriculară externă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal.
Din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
La stabilirea și individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului au fost avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege (de la 2 la 10 ani închisoare); gradul de pericol social concret al infracțiunii; condițiile și modalitatea de comitere a acesteia, dar și persoana și conduita inculpatului, care se află la primul impact cu legea penală și care la urmărirea penală a recunoscut infracțiunea, dar a arătat că partea vătămată a început agresiunea, lucru neadevărat, iar în instanță nu s-a prezentat pentru a fi audiat.
În raport de cele menționate, s-a apreciat că în favoarea inculpatului nu pot fi reținute circumstanțe atenuante, dar i s-a aplicat o pedeapsă cu un an peste minimul special prevăzut de textul incriminator.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat că reeducarea inculpatului se poate face doar în regim de detenție, astfel că în baza art.71 Cod penal, i-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit a, b și c Cod penal.
Sub aspectul laturii civile se reține că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 80.000.000 lei (8.000 lei), din care 40.000.000 lei (4.000 lei) reprezintă daune materiale, iar diferența de 40.000.000 lei (4.000 lei) -daune morale.
Pentru dovedirea pretențiilor materiale, nu a făcut însă nici o probă, motiv pentru care acestea au fost respinse.
În schimb, în privința daunelor morale, instanța de fond a apreciat că, în raport de vârsta victimei (21 de ani), care până la data incidentului cu inculpatul a lucrat ca ospătar pe la diferite restaurante, activitate pe care nu o mai poate profesa, suma pretinsă este rezonabilă și se justifică, astfel că potrivit art. 14 Cod procedură penală rap. la art. 998 Cod civil, inculpatul a fost obligat să-i plătească părții civile suma de 4.000 lei cu titlu de daune morale.
Ca atare, acțiunea civilă a fost admisă doar în parte.
De asemenea s-a reținut că, în termen legal, partea vătămată Spitalul Județean G s-a constituit parte civilă cu suma de 300,46 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare pentru victima infracțiunii, împrejurare în care, potrivit acelorași texte de lege, inculpatul a fost obligat și la plata sumei respective către unitatea sanitară.
Având în vedere că partea civilă a fost asistată de un apărător și a făcut dovada achitării onorariului, în baza art. 193 alin 2.pr.pen, inculpatul a fost obligat să-i plătească acesteia și suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul, care a criticat soluția instanței de fond pe motive de netemeinicie în sensul că pedeapsa aplicată este prea mare. În acest sens, a solicitat a se reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74-76 Cod penal cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Ca modalitate de executare, a solicitat a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Tribunalul Galația apreciat că apelul este nefondat.
Verificând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate de apelant cât și din oficiu cauza sub toate aspectele de fapt și de drept s-a constatat că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică ce a fost menținută.
Instanța de fond a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2 din Cod penal. S-a reținut în sarcina inculpatului faptul că acesta a mușcat-o pe partea vătămată de a dreaptă, secționându-i o parte din aceasta. Fapta comisă prezintă un pericol social vis-a-vis de purtarea sa față de semenul său. A manifestat o atitudine de nesinceritate în fața organului de urmărire penală. A menționat și faptul că partea vătămată a provocat agresiunea, lucru ce nu a fost dovedit.
Infracțiunea comisă este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2-10 ani. Prima instanță a aplicat o judicioasă individualizare a pedepsei aplicate în conformitate cu disp. art. 72 din pr.pen. aplicând inculpatului o pedeapsă ce a fost îndreptată spre minimul special prevăzut de lege. S-a apreciat că nu pot fi reținute în sarcina inculpatului circumstanțele atenuante având în vedere natura și modalitatea în care a comis fapta cauzând în același timp și suferințe fizice și prejudiciu inestetic părții vătămate. În plus inculpatul a dat dovadă și de nesinceritate în fața organului de urmărire penală, prezentând adevărul trunchiat în împrejurări convenabile.
În mod corect a mai apreciat instanța de fond faptul că scopul preventiv-educativ al pedepsei nu poate fi atins decât prin privare de libertate ocazie cu care i-au fost aplicate disp. art. 71-64 lit. a, b și c din Cod penal.
Împotriva hotărârii instanței de apel, a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate, în primul rând pentru faptul că apelul s-ar fi judecat cu lipsă de procedură cu inculpatul, iar pedeapsa este dată cu neobservarea prevederilor art.72 din codul penal.
In acest sens, susține că din încheierea de ședință din data de 14.12.2007, reiese că inculpatul s-a prezentat la sfârșitul ședinței, când i s-a dat termen în cunoștință, însă acest lucru a fost consemnat de grefier într-o notă semnată doar de acesta, iar în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate, în mod greșit instanța nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, avându-se în vedere faptul că acesta a recunoscut săvârșirea faptei și nu are antecedente penale.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârile recurate pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, dar și prin prisma motivelor de recurs prezentate de inculpat prin apărător, Curtea constată că nu au fost încălcate prevederile art.3859al.3 din codul d e procedură penală, hotărârea fiind legală.
Nu poate fi reținută apărarea inculpatului, în sensul că judecarea cauzei în apel s-ar fi făcut prin necitarea inculpatului, întrucât, la termenul din data de 14.12.2007, inculpatul s-a prezentat în instanță, la sfârșitul ședinței de judecată, când președintele completului i-a comunicat următorul termen de judecată.
Încheierea de ședință este întocmită cu respectarea prevederilor art.305 din codul d e procedură penală, iar faptul că mențiunea privind prezentarea inculpatului și comunicarea către acesta a următorului termen de judecată este semnată doar de grefier, nu conduce la ideea că identificarea inculpatului și comunicarea termenului s-ar fi făcut de către acesta, grefierul consemnând în încheiere toate actele procesuale și procedurale efectuate de către completul de judecată, iar nota grefierului scrisă pe aceeași pagină cu încheierea, care este semnată și de către președintele completului de judecată, face parte din aceasta.
In ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, Curtea constată că au fost respectate prevederile art.72 din Codul penal, privind fapta săvârșită, împrejurările în care a fost săvârșită aceasta, persoana inculpatului, precum și prevederile legale aplicabile.
Faptul că inculpatul nu are antecedente penale și a recunoscut săvârșirea faptei, nu conduce, în mod automat, la reținerea de către instanța de judecată în favoarea acestuia circumstanțe atenuante.
La stabilirea pedepsei, instanța de judecată a reținut, în principal, gravitatea faptei și urmările acesteia, periculozitatea inculpatului, care, pe fondul unui conflict spontan, a produs leziuni părții vătămate, ce au condus la schimbarea înfățișării inculpatului - sluțirea, cu consecințe psihice și sociale importante pentru aceasta, iar inculpatul, deși susține că regretă fapta comisă, nu s-a prezentat în instanță pentru a fi audiat și a-și exprima acest regret.
Pentru aceste considerente, urmează ca, în baza disp.art.38515pct.1 lit.b din codul d e procedură penală, să respingă recursul inculpatului declarat împotriva deciziei penale nr.22/2008 pronunțată de Tribunalul Galați, ca nefondat și să-l oblige la plata cheltuielilor judiciare către stat, conf.art.192 al.2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 10.01.1976 în comuna, județul G, domiciliat în comuna,-, județul G) împotriva deciziei penale nr.22/A/25.01.2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr.- (sentința penală nr.524/08.03.2007 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr.- - nr. în format vechi 971/P/2006).
Obligă pe recurentul-inculpat la plata către stat a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /03.06.2008
Tehnored. -/11.06.2008
Fond: /Apel:,
Președinte:Maria TaceaJudecători:Maria Tacea, Liviu Herghelegiu, Petruș Dumitru
