Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 332/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 332/
Ședința publică din 05 iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Judecător - - -
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 17.09.1973 în de A, domiciliat în, sat, județul A, CNP -, împotriva deciziei penale nr. 83 din 10 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru recurentul inculpat apărătorul desemnat din oficiu, Avocat, în baza împuternicirii avocațiale 2195/2008, emisă de Baroul A, intimatul parte vătămată personal și asistat de apărătorul ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 33/2008, emisă de Baroul A - cabinet individual, lipsind recurentul inculpat și intimatele părți civile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Grefierul referă faptul că prin intermediul serviciului arhivă, la data de 23 mai 2008, recurentul inculpat a depus o cerere prin care solicită să se ia act că înțelege să-și retragă recursul declarat în cauză.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, având cuvântul, solicită să se ia act de retragerea recursului declarat de acesta, având în vedere și faptul că a depus la dosar și copia cărții de identitate.
Apărătoarea intimatului parte vătămată, avocat, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței cu privire la retragerea recursului și solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită a se lua act de retragerea recursului declarat de inculpat, având în vedere că semnătura de pe cererea depusă în recurs se aseamănă cu celelalte semnături de pe actele dosarului. În plus, a depus la dosar și copia cărții de identitate.
CURTEA
Constată că, prin sentința penală nr. 23 din data de 23.01.2008, pronunțată de Judecătoria Curtea d Argeș, în dosarul nr- s-a dispus respingerea cererii formulate de inculpatului de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.
În baza art. 182 alin. 2.Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la trei ani închisoare.
În baza art. 86/1.Cod Penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 86/2.Cod Penal,s-a stabilit un termen de încercare de cinci ani pentru inculpat.
În baza art. 86/3.Cod Penal, s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prevăzute la lit. a-d ale acestui text de lege, sens în care se va prezenta o dată la două luni calendaristice, în prima zi lucrătoare a lunii corespunzătoare, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș pentru aducerea la îndeplinire a acestor măsuri.
În baza art. 359.C.P.P. s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 și 84.
Cod PenalÎn baza art. 14 și 346.C.P.P. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și l-a obligat pe inculpat la plata sumelor de 8.000 lei despăgubiri materiale, 30.000 lei daune morale și la o prestație periodică lunară de 128 lei până la împlinirea vârstei de pensionare la limită de vârstă a părții civile, respectiv până la data de 24 ianuarie 2017.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, au fost admise acțiunile civile formulate de Spitalul Județean A și de Spitalul Clinic de Urgențe B și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.267 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Județean A și a sumei de 3.646 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgențe
În baza art. 191 alin. 1.C.P.P. a fost obligat inculpatul la 750 lei cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 193 alin. 1.C.P.P. la 600 lei cheltuieli de judecată către partea vătămată.
În ceea ce privește restituirea cauzei la procuror, pentru refacerea urmăririi penale, prima instanță a reținut că la data de 28 februarie 2007, când s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva sa, inculpatului i s-a adus la cunoștință învinuirea și dreptul de a fi asistat de un apărător, prin procesul-verbal aflat la fila 17 dosarului de urmărire penală. Au fost așadar respectate dispozițiile art. 6 alin. 3 și 5.C.P.P. cu privire la aceste drepturi garantate învinuitului sau inculpatului, iar inculpatul a declarat atunci că nu dorește să fie asistat de apărător ( 15 dos.).
Mai mult decât atât, dreptul de a fi asistat de un avocat i s-a adus la cunoștință inculpatului și în ziua de 20 noiembrie 2006 ( 19-20 dos.), deci la o zi după comiterea faptei, când nu avea calitatea de învinuit iar organele judiciare nu erau ținute de dispozițiile art. 6 alin. 3 și 5.C.P.P. Inculpatul a declarat și atunci că nu dorește să fie asistat de avocat, deci nu i s-a încălcat niciun drept procesual.
Faptul că inculpatului i s-au pus cătușele la o singură mână în ziua de 19 noiembrie 2006 de către polițiști și acesta a refuzat să dea atunci declarație nu reprezintă motive de nulitate absolută a actelor de urmărire penală care să impună refacerea urmăririi penale. S-a reținut în continuare că în ziua imediat următoare, lui i s-a adus la cunoștință acuzația și dreptul de a fi asistat de un avocat, astfel că nu există situația unor încălcări de lege care să impună refacerea procedurii de urmărire penală.
După ziua de 19 noiembrie 2006 inculpatul nu a fost maltratat de către anchetatori și nu a fost forțat să declare în contra voinței sale, dovadă și faptul că în nicio declarație el nu a recunoscut săvârșirea faptei.
Ancheta s-a desfășurat în condițiile legii, fără ca inculpatul să fi fost tulburat psihic ori alte persoane să fi fost obligate să declare în vreun fel anume.
cu cătușele puse inculpatului la o singură mână în ziua de 19 noiembrie 2006, confirmat și de martorul (96) nu reprezintă un motiv de nulitate absolută a dosarului de urmărire penală, prin aceasta neaducându-i-se o vătămare a intereselor sale, având în vedere că după aceea a declarat în mod liber tot ceea ce a considerat de cuviință, fără a fi lezat și obligat de anchetatori să declare altfel sau să aibă o anumită atitudine.
Așadar, neaflându-se în prezența unui motiv de nulitate absolută a vreunui act de urmărire penală sau a vreunei încălcări a legii care să se constituie într-un asemenea motiv, raportat la dispozițiile art. 197 alin. 2 și 4.C.P.P. cererea inculpatului de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale a fost respinsă ca nefondată.
Pe fondul cauzei, din coroborarea probelor administrate, instanța de fond a reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii deduse acestei judecăți.
Vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost stabilită avându-se în vedere declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, -, și, date în cursul urmăririi penale și al judecății, precum și cu declarațiile martorilor și date în cursul judecății, constatările și concluziile certificatului medico-legal eliberat de SML A pe numele lui, probe ce se coroborează între ele.
Astfel, partea vătămată a declarat că în ziua de 19 noiembrie 2006, la orele 10,30, în timp ce se afla în curtea gospodăriei sale din satul, comuna, județul A, unde își desfășoară activitatea și o grădiniță de copii, pe drumul public a trecut inculpatul, fostul său ginere, acesta din urmă adresându-i câteva cuvinte, dar nefiind băgat în seamă de. Văzând acest lucru, inculpatul a aruncat cu o piatră spre partea vătămată, în timp ce aceasta mătura în curte, dar s-a ferit și nu a fost nimerit. a mai aruncat cu încă o piatră, care l-a nimerit pe în ochiul drept, după care inculpatul a plecat.
Părții vătămate a început să-i curgă sânge din și s-a dus la gard, unde se afla martorul, tatăl inculpatului, cu care este vecin de gospodărie. I-a povestit fostului său cuscru ce îi făcuse inculpatul, după care a fost luat de mână de și a ajuns în cele din urmă acasă. Aici a fost văzut de soția și de fiica sa, martorele și.
Imediat a fost transportat la Spitalul Municipal Curtea de A și în aceeași zi și la Spitalul Județean A Pitești, unde a stat internat până la 29 noiembrie 2006. Ulterior i s-a eliberat certificatul medico-legal nr. 309/27 decembrie 2006 din care rezultă leziunile suferite, care au necesitat pentru vindecare cca. 120 de zile de îngrijire medicală ( 5, 7-8 dos. și 26-27 dosar instanță).
Martora a susținut că în dimineața zilei incidentului soțul său a venit în casă din curte și era plin de sânge, având ochiul ieșit din orbită. Partea vătămată i-a spus că a fost lovită de către inculpat cu o piatră în. După ce a ieșit în stradă să caute un șofer pentru a-l transporta pe soțul său la spital, din curtea locuinței lui a ieșit și tatăl inculpatului, care a afirmat,nenorocitul i-a dat cu piatra în ", referindu-se la fiul său.
După aceea, partea vătămată a fost transportată la spital la Curtea de A cu mașina poliției, care sosise între timp la fața locului. La acest spital nu s-a putut interveni și a fost dus la Spitalul Județean A Pitești, unde a fost și operat la a doua zi. Ulterior, a fost internat și în Spitalul Clinic de Urgențe B și a suferit o nouă intervenție chirurgicală, dar nici până în prezent nu și-a recăpătat vederea. Tatăl inculpatului a venit chiar acasă la soția părții vătămate să-i ofere o sumă de bani pentru aplanarea conflictului, care ajunsese și pe paginile ziarelor ( 30-31 dos. instanță și 26-29 dos. ).
Aceleași aspecte au fost confirmate și de martora, care a mai declarat că după ce partea vătămată plecase la spital cu soția, au venit la ei în curte organele de poliție și s-a făcut o cercetare a locului faptei, unde a fost adus și inculpatul, care a recunoscut că l-a lovit cu piatra în pe. Din curte au fost ridicate patru pietre, iar în zonă existau mai multe de sânge ( 58-59 dos. instanță și 30-32 dos.).
Martora - a declarat că era la magazinul din satul în dimineața zilei de 19 noiembrie 2006 împreună cu martora - gestionara acelui magazin și l-a auzit pe inculpat, care era și el acolo, spunând că îl caută poliția deoarece,i-a dat una părții vătămate". Martora a mai relatat în cursul urmării penale că, stând de vorbă cu numita până ce a ajuns la magazin, a auzit-o pe aceasta spunând că s-a întâlnit cu tatăl inculpatului și l-a auzit pe acesta spunându-i lui, te-a nenorocit pe toată viața" ( 56 dos. instanță și 36-38 dos.).
Martora, gestionara magazinului, a declarat și ea că l-a auzit pe inculpat, care era în același magazin, spunând că a dat cu un în fostul său socru și de aceea este posibil să îl caute poliția, care venise tot la magazinul respectiv. În fața instanței martora a spus chiar că inculpatul o întrebase dacă acesta a afirmat față de ea că l-a lovit pe fostul socru și după ce i s-a confirmat, a spus că a făcut această afirmație sub un alt pretext ( 57 dos.instanță).
Și martora a afirmat că l-a auzit pe tatăl inculpatului, care stătea de vorbă cu partea vătămată în curtea acesteia, spunând, nenorocit pentru toată viața!" ( 33-34 dos.).
Martorul a susținut și el faptul că l-a văzut pe în dimineața zilei de 19 noiembrie 2006 că avea sânge pe față, era lovit puternic în zona ochiului drept și că acesta i-a spus,Uite ce mi-a făcut!" ( 60-61 dos. instanță și 24-25 dos. ).
Și martorul a declarat că, ajungând la sediul poliției comunale în ziua de 19 noiembrie 2006 împreună cu soția și cumnata părții vătămate, l-a auzit pe inculpat spunând,Așa cum l-am terminat pe ăla, vă termin și pe voi!".
Din toate aceste probe prima instanță a desprins concluzia că inculpatul este autorul faptei penale care face obiectul acestui dosar, declarațiile respective coroborându-se cu constatările și concluziile certificatului medico-legal depus la fila 6 dosarului de urmărire penală, în care s-a reținut că prezintă leziuni traumatice produse prin lovire cu corp dur, leziuni ce pot data din 19 noiembrie 2006 și care au necesitat cca. 120 de zile îngrijire medicală. prezintă infirmitate, pierzându-și total funcția vizuală la ochiul drept.
S-a notat că susținerea inculpatului, în sensul că partea vătămată nu putea fi lovită cu o piatră deoarece a declarat că era aplecată prin curte să măture când a fost lovită, nu poate fi primită în apărarea lui. Chiar dacă partea vătămată s-a aflat în poziție aplecată (mătura prin curte), este posibil, deși rămasă în acea poziție, să se fi uitat la inculpat și atunci să fi fost lovit de piatră.
Este cert că lovirea s-a produs cu corp dur, întrucât victima nu s-ar fi putut lovi atât de grav cu un lemn (din cele aflate în stivă în curtea sa), cum a arătat la un moment dat inculpatul. pietrei aruncate putea fi una care să-l lovească pe atunci când acesta a fost poziționat cu fața și discuta cu inculpatul ori s-a uitat câteva momente la acesta.
Chiar dacă nu s-au găsit urme de sânge pe pietrele ridicate de la fața locului, aceasta nu înseamnă că partea vătămată nu ar fi putut fi lovită de o astfel de piatră, știut fiind faptul că sângele nu izbucnește în fracțiunea producerii impactului, ci imediat după aceea, iar piatra, după momentul contactului direct cu ochiul, a ricoșat pe sol, deci nu a existat timpul necesar ca pe aceasta să fie lăsat sânge.
de sânge au fost văzute la fața locului cu ocazia cercetării zonei de către polițiști și dat fiind momentul imediat în care a fost văzut lovit de către tatăl inculpatului și apoi de soția și fiica sa, nu se poate reține că lovirea s-ar fi produs în alt mod.
De asemenea, nicio probă nu confirmă cealaltă variantă a inculpatului că lovirea s-ar fi produs cu un al unei bovine a părții vătămate, deoarece la acea oră (10,oo - 10,3o) nu se afla cu bovinele în curte.
Inculpatul a recunoscut chiar și el inițial săvârșirea faptei, cu ocazia cercetării la fața locului, după care nu a mai recunoscut nimic.
Partea vătămată a fost internată în Spitalul Județean A în perioadele 19 noiembrie-29 noiembrie 2006 și 21 decembrie - 27 decembrie 2006, precum și în Spitalul Clinic de Urgențe B în perioada 04 decembrie - 09 decembrie 2006, suferind două intervenții chirurgicale, dar așa cum s-a reținut și în certificatul medico-legal și-a pierdut total vederea la ochiul drept, prezentând astfel infirmitate permanentă.
S-a reținut că, în drept, fapta lui de a-l lovi în ziua de 19 noiembrie 2006 pe cu o piatră în zona ochiului drept, producându-i acestuia leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare cca. 120 de zile de îngrijire medicală de la producere și o infirmitate fizică permanentă ( pierderea vederii la ochiul drept în totalitate), a fost încadrată în dispozițiile prev. de art. 182 alin. 2.Cod Penal, text de lege în baza căruia a fost condamnat la pedeapsa închisorii.
La stabilirea pedepsei și a modalității de executare s-a ținut seama de criteriile de individualizare prev. de art. 72.Cod Penal Inculpatul, deși este infractor primar, este cunoscut cu un comportament violent, mai ales cu familia fostului său socru, pe fondul consumului de alcool. A fost sancționat pentru aceasta de mai multe ori pentru săvârșirea unor contravenții prevăzute de Legea nr. 61/1991 și este o fire recalcitrantă chiar și cu lucrătorii de poliție și angajații administrației publice locale ( 57 dos.). El nu a recunoscut săvârșirea faptei, prezentând alte variante, nedovedite, în care aceasta ar fi putut fi comisă.
S-a reținut de prima instanță că infracțiunea dedusă acestei judecăți este deosebit de periculoasă, în concret, partea vătămată pierzându-și definitiv vederea la un, având nevoie de foarte multe zile de îngrijire medicală și suferind două intervenții chirurgicale doar pentru ameliorarea stării sănătății sale, căci de refacere nu se mai poate pune problema.
În raport de toate aceste elemente, s-a apreciat că pedeapsa de trei ani închisoare, raportat la limitele prevăzute de textul de lege incriminator, este suficientă și descurajantă pentru ca pe viitor inculpatul să nu mai comită fapte antisociale.
Totodată, prima instanță a reținut că pedeapsa se poate executa și fără a fi necesară încarcerarea făptuitorului, scopul pedepsei putând fi atins și prin suspendarea sub supraveghere a executării, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 86/1.Cod Penal S-a considerat că executarea în penitenciar a sancțiunii este prea severă, având în vedere vârsta inculpatului și posibilitățile sale de reeducare. Prin această modalitate de executare inculpatului i se va acorda șansa de a cântări asupra faptei comise, de a se autoeduca, de a înțelege că a greșit și nu în ultimul rând posibilitatea de aod espăgubi pe partea vătămată pentru gravul prejudiciu pe care i l-a cauzat, chiar dacă aceasta despăgubire, în orice cuantum s-ar stabili, este practic insuficientă.
În baza art. 86/ 2.Cod Penal, inculpatului i s-a stabilit un termen de încercare de 5 ani, pe durata căruia el va respecta măsurile de supraveghere prevăzute la art. 86 ind. 3 alin. 1 lit. a)-d) Cod Penal, sens în care s-a dispus prezentarea la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeșo dată la două luni calendaristice, în prima zi lucrătoare a lunii corespunzătoare, pentru aducere la îndeplinire a acestor măsuri.
În baza art. 359.C.P.P. inculpatului i s-au pus în vedere dispozițiile art. 83 și 84.Cod Penal cu privire la cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Pe latură civilă, prima instanța a apreciat că acțiunea civilă formulată de împotriva inculpatului este în parte întemeiată, pentru următoarele argumente.
Partea vătămată a solicitat suma de 100.000 lei despăgubiri civile, care se compune din: 20.000 lei despăgubiri materiale (contravaloarea îngrijirilor medicale de care a avut nevoie, incluzând în aceasta ochelarii necesari, tratamentul, transportul la spitale și alte cheltuieli; diferența dintre salariul primit de la locul de muncă și indemnizația de casier - pe de-o parte și indemnizația de concediu medical - pe de altă parte; avantajele materiale obținute în calitate de îngrijitor la grădinița din satul; pagubele cauzate de imposibilitatea de a mai desfășura munci în gospodărie până în prezent, plătind pentru aceasta alte persoane) și 80.000 lei daune morale ce i se cuvin ca urmare a leziunilor suferite și a pierderii vederii la un. În afara de aceasta, a mai solicitat partea vătămată o prestație periodică lunară de 200 lei ca prejudiciu viitor reprezentând pierderea indemnizației de casier, a avantajelor pe care le obținea de la grădiniță și imposibilitatea de a mai munci în gospodărie în viitor (25).
Așadar, în raport de probe s-a apreciat că suma totală ce i se cuvine părții vătămate cu titlu de despăgubiri materiale, pentru care s-a făcut dovada este de 8.000 lei ( 1670 lei ochelarii și contravaloarea unor servicii medicale + 1792 lei indemnizația de casier pentru perioada 19 noiembrie 2006-18 ianuarie 2008 + 600 lei dați de imediat după incident + 2490 lei transportul la spitale și masa pentru martorii și + 1448 lei plata unor munci în gospodărie).
În legătură cu diferența dintre salariul primit de la locul de muncă dacă s-ar fi prezentat la serviciu și indemnizația de concediu medical obținută de partea vătămată, s-a apreciat de instanța fondului că aceste despăgubiri s-au solicitat în mod nefondat, deoarece salariul net pe care l-ar fi încasat în perioada concediului medical ar fi fost de 3.140 lei, iar indemnizația de concediu medical obținută în aceeași perioadă este mai mare, respectiv de 3.268 lei, deci nu există nicio diferență în plus la salariu, care ar fi fost chiar mai mic ( 108).
Prima instanță a reținut că partea vătămată este îndreptățită să primească lunar o prestație periodică datorită faptului că începând cu 19 noiembrie 2006 i-a încetat activitatea de casier. Această prestație o reprezintă tocmai cuantumul net de 128 lei pe care îi primea lunar din partea Curtea de A și pe care nu îi mai poate primi datorită afecțiunii oculare, acesta fiind motivul care a condus la încetarea activității în această funcție ( 65 și 75). Acest prejudiciu este unul real, cert și actual și având în vedere că afecțiunea oculară este o infirmitate permanentă, prestația periodică lunară urmează a fi plătită de inculpat până la data la care partea vătămată ar fi obținut pensia pentru munca depusă și limita de vârstă, adică până la vârsta de 65 de ani ( 24 ianuarie 2017), vârstă stabilită de art. 41 din Legea nr. 19/2000. Aceasta deoarece până atunci și-ar fi putut desfășura activitatea de casier, după acea vârstă organizația nemaifiind obligată să-l mențină în funcție.
S-a arătat în considerentele hotărârii că avantajele pe care le obținea partea vătămată în calitate de îngrijitor la grădiniță nu au fost dovedite și nu se știe dacă acestea aveau sau nu ar fi avut în continuare caracter de permanență, iar imposibilitatea de a desfășura în viitor munci în gospodărie și cât anume se plătește pentru acesta nu este un prejudiciu cert, fiind unul eventual, astfel că partea din prestația periodică lunară ce ar fi reprezentat contravaloarea acestora și pe care o solicită este nefondată și nu poate fi acordată.
Prima instanță a reținut că partea vătămată este îndreptățită și la plata unor daune morale, având în vedere că a suferit un prejudiciu moral, pe durata zilelor cât a avut nevoie de îngrijire medicală fiind lipsită de o viață socială normală datorită leziunilor cauzate prin fapta inculpatului. Pe lângă aceasta, i s-a produs o infirmitate permanentă și anume pierderea totală a vederii la ochiul drept, aspect care cântărește enorm în viața unei persoane fizice.
Așadar, în baza art. 14 și 346.C.P.P. rap. la art. 998-999.civ. acțiunea civilă formulată de a fost admisă în parte și inculpatul a fost obligat să-i plătească acestuia suma de 8000 lei despăgubiri materiale, suma de 30.000 lei daune morale, la care se adaugă o prestație periodică lunară de 128 lei, începând cu data de 19 ianuarie 2008, dată de la care nu s-a mai calculat de către prima instanță indemnizația de casier, luată în calcul până atunci și acordată cu titlu de despăgubiri materiale globale.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, au fost admise și cererile Spitalului Județean A și Spitalului Clinic de Urgențe B și obligat inculpatul la plata sumelor solicitate cu titlu de cheltuieli de spitalizare, respectiv 1267 lei Spitalului Județean A și 3.646 lei celeilalte unități spitalicești.
S-a notat că inculpatul nu putea fi obligat la plata acestor cheltuieli în baza art. 188 din Legea nr. 3/1978 așa cum a solicitat procurorul de ședință, deoarece în prezent acest text de lege este abrogat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
În mod greșit prima instanță nu a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, având în vedere faptul că au fost încălcate dispozițiile art. 5 și 6 din proc.pen.
2.În mod greșit prima instanță a hotărât condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 alin.2, întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă faptul că inculpatul este cel care a produs leziunile suferite de partea vătămată.
3.În mod greșit prima instanță a hotărât obligarea inculpatului la plata sumei de 30.000 lei daune morale, cuantumul acestora fiind exagerat în raport cu leziunile produse.
4.În mod greșit prima instanță a hotărât obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice lunare în cuantum de 128 lei, având în vedere faptul că nu există dovezi în cauză din care să rezulte că partea civilă nu și-a mai putut desfășura activitatea din cauza pierderii vederii la unul din.
În apel, a fost audiat inculpatul care a arătat că nu recunoaște săvârșirea faptei și că își menține declarațiile pe care le-a dat până în prezent.
De asemenea, a fost administrată și proba cu înscrisuri.
Prin decizia penală nr.83 din 10 aprilie 2008, Tribunalul Argeșa admis apelul inculpatului, desființat în parte sentința în sensul că a redus cuantumul despăgubirilor civile respectiv al daunelor morale de la 30.000 lei la 15.000 lei și a respins cererea de acordare a prestației periodice, înlăturând obligația inculpatului în acest sens.
A menținut în rest dispozițiile sentinței.
Cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că în ceea ce privește prima critică, în mod corect prima instanță a respins-o ca neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art. 332 proc.pen. potrivit căruia instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie, după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător.
Astfel, în mod judicios s-a reținut că inculpatului i s-a adus la cunoștință învinuirea și dreptul de a fi asistat de apărător prin procesul verbal aflat la fila 17 dosarului de urmărire penală, ba chiar și în data de 20.11.2006 când încă nu avea calitatea de învinuit, fiind astfel respectate dispozițiile art. 6 proc.pen.
În ceea ce privește o eventuală încălcare a dispozițiilor art. 5, 51și 52proc.pen. s-a notat că aceasta nu atrage restituirea cauzei la procuror, ci poate forma eventual obiectul unor alte cauze.
De asemenea, având în vedere întregul ansamblu probator administrat în cauză respectiv: plângerea și declarația părții vătămate, declarațiile martorilor, procesul verbal de cercetare la fața locului, certificatul medico-legal, tribunalul a apreciat că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și de drept dedusă judecății.
Astfel este de necontestat faptul că la data de 28 noiembrie 2006, în jurul orelor 10,30; în timp ce partea vătămată se afla în curtea gospodăriei sale din Satul, unde își desfășoară activitatea și o grădiniță de copii, a fost lovit de inculpat, care trecea pe drum, cu o piatră în zona ochiului drept.
Inculpatul recunoaște faptul că între el și partea vătămată a avut loc un schimb de cuvinte, susținând că partea vătămată i-a adresat cuvinte jignitoare, iar la un moment dat s-a aplecat pentru a lua un lemn din spatele său, inculpatul apreciind în acel moment că partea civilă intenționează să-l lovească.
De asemenea, cert este în cauză faptul că, în momentele imediat următoare incidentului aceasta din urmă s-a dus la tatăl inculpatului, martorul, căruia i-a spus că a fost lovit de către inculpat în, după care a mers în domiciliul său fiind văzut de soția și fiica sa, martorele și.
De asemenea, martora -, declară că în dimineața zilei de 19.11.2006, l-a auzit pe inculpat spunând în momentul în care a văzut organele de poliție că acestea îl caută pe el întrucât, "i-a dat una părții vătămate".
Tot martora - a mai relatat în cursul urmăririi penale că stând de vorbă cu numita, a auzit-o pe aceasta spunând că s-a întâlnit cu tatăl inculpatului și l-a auzit pe acesta spunându-i părții vătămate "te-a nenorocit pe toată viața".
Martora a declarat și ea că l-a auzit pe inculpat spunând că a dat cu un în fostul său socru și de aceea este posibil să îl caute poliția.
Prin urmare, având în vedere toate aceste probe, tribunalul a apreciat că în mod corect prima instanță a stabilit faptul că inculpatul este cel care i-a cauzat leziunile constatate prin certificatul medico-legal părții vătămate.
Faptul că partea vătămată, în plângerea pe care a formulat-o, a arătat că nu s-a ridicat nicio clipă în momentele în care inculpatul îi adresa cuvinte jignitoare, nu este de natură a duce la concluzia că inculpatul nu avea cum să-i producă leziunile constatate părții vătămate, știut fiind faptul că, atât procurorul cât și instanța de judecată sunt datoare să administreze probe în vederea aflării adevărului, adevăr care atât în ceea ce privește situația de fapt cât și în ceea ce privește situația de drept, uneori poate fi altul decât cel susținut de partea vătămată.
În ceea ce privește însă soluționarea laturii civile, respectiv: în aprecierea cuantumului daunelor morale, tribunalul apreciază că prima instanță a făcut o greșită apreciere a cuantumului acestora, având în vedere faptul că prejudiciul moral constă în suferința pricinuită părții vătămate, prin săvârșirea faptei ilicite și în lipsa de participare la viața socială datorată urmărilor produse de fapta ilicită.
Întrucât partea vătămată a rămas cu infirmitate permanentă, în sensul pierderii complete a acuității vizuale a ochiului drept și a fost internat de două ori, în unități spitalicești, tribunalul a constatat că prejudiciul moral suferit de acesta este în cuantum de 15.000 lei, neputându-se echivala prejudiciul moral cu întreg prejudiciul suferit de partea civilă.
De asemenea, în mod greșit prima instanță a apreciat că cererea de acordare a prestației periodice lunare formulată de partea civilă este întemeiată, întrucât, în cauză nu există o decizie de stabilire a incapacității de muncă a părții civile, după cum nu există dovezi în sensul că acesta și-a încetat activitatea la Curtea de A din cauza faptei săvârșite de inculpat.
Faptul că partea vătămată și-a dat demisia din funcția de casier, la data de 01.02.2007, cu motivarea că nu mai poate desfășura această activitate întrucât și-a pierdut vederea la ochiul drept, nu-l îndreptățește pe acesta la o prestație periodică din partea inculpatului atâta timp cât nu există o decizie în ceea ce-l privește, prin care să se stabilească dacă este în incapacitate de muncă, în ce grad de handicap se încadrează și ce pensie de invaliditate i se cuvine.
Prin urmare, având în vedere cele arătate mai sus, în temeiul disp.art. 379 pct.2 lit."a" proc.pen. a fost admis apelul inculpatului, desființată în parte sentința, în sensul că, s-a redus cuantumul despăgubirilor civile, respectiv al daunelor morale, de la 30.000 lei la 15.000 lei și s-a respins cererea de acordare a prestației periodice formulată de partea vătămată, înlăturându-se obligația inculpatului în acest sens.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței.
Decizia a fost atacată cu recurs de inculpatul care nu a arătat motivele pe care se întemeiază cererea sa.
La data de 23 mai 2008, prin cererea scrisă aflată la fila 7 a dosarului de recurs, inculpatul a solicitat să se ia act de manifestarea sa de voință în sensul retragerii căii de atac promovate împotriva deciziei penale nr.83 din 10.04.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș.
Totodată, cererii formulate s-a atașat și copia de pe buletinul de identitate al inculpatului (8).
În considerarea principiului disponibilității procesuale și în temeiul art.385/4 Cod procedură penală rap.la art.369 Cod procedură penală, curtea va lua act de manifestarea de voință a inculpatului, în sensul retragerii recursului promovat.
În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală va obliga pe inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare statului
, în baza art.193 Cod procedură penală va obliga pe inculpat la 1000 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 17.09.1973 în de A, domiciliat în, sat, județul A, CNP -, împotriva deciziei penale nr. 83 din 10 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr-
Obligă pe inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu ce se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat la 1000 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehn.
3 ex.
Jud.fond:.
Jud.apel:
.
17.06.2008.
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Dumitru Diaconu
