Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 357/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 357
Ședința publică de la 24 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Elena Ciobanu I - -
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
GREFIER - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul declarat de condamnatul împotriva deciziei penale nr. 70/15.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul revizuent, în stare de deținere, asistat de av., apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Condamnatul revizuent depune la dosar, prin intermediul apărătorului său, 2 înscrisuri, respectiv rezoluția dată de procuror în dosarul nr. 1489/P/2007 din data de 05 iunie 2008 și adresa datată 03 iunie 2008 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, înscrisuri ce sunt primite, datate și vizate de președintele completului de judecată.
Instanța pune în discuția contradictorie a părților excepția tardivității recursului formulat.
Av. pentru condamnatul revizuent, pe excepție solicită respingerea acesteia, apreciază că recursul declarat de condamnat este în termen.
Pe fondul recursului promovat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, admiterea în principiu a cererii de revizuire întrucât au apărut elemente noi, după ce instanța s-a pronunțat.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pe excepția tardivității, pusă în discuție solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca fiind tardiv formulat.
Pe fondul recursului solicită respingerea recursului, a se avea în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire. Declarațiile la care face referire revizuentul nu pot fi considerate probe.
Recurentul condamnat solicită admiterea recursului formulat.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr.70 din 15.02.2008 a Tribunalului Iașis -a respins ca nefondat apelul declarat de condamnatul-revizuient împotriva sentinței penale nr.3501 din 28.11.2007 a Judecătoriei Iași pe care a menținut-o, iar apelantul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Iașia reținut următoarele:
Analizând cauza prin prisma tuturor motivelor invocate de apelant, precum și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, tribunalul constată că apelul declarat de către inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
a) Conform art. 394 alin. (1), lit. a) Cod procedură penală, cererea de revizuire este admisibilă dacă, după rămânerea definitivă a hotărârii, s-au descoperit fapte sau împrejurări necunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Prin cererea de revizuire, condamnatul a invocat că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de "vătămare corporală gravă", susținând că nevinovăția sa rezultă, de altfel, și din materialul probator administrat de către prima instanță. Mai mult, declarațiile date în fața notarului de către numiții, și (audierea acestor martori a fost respinsă de către instanța care judecat cauza sa) atestă unanim o situație de fapt de natură să infirme acuzațiile de participare la fapta de vătămare corporală gravă, respectiv că a stat la o masă cu alte persoane și nu ar fi putut produce nici o vătămare integrității corporale sau sănătății părții vătămate.
Examinând hotărârile atacate și întreg materialul probator administrat cu ocazia judecării cauzei în care a fost condamnat revizuientul, în raport cu aceste prevederi, invocate de revizuient în cererea sa, se constată că textul de lege menționat nu este aplicabil, întrucât împrejurările învederate de condamnat au fost avute în vedere atât în faza judecării în fond a cauzei cât și în faza judecării în căile ordinare de atac. Chiar din faza de urmărire penală, revizuientul condamnat a declarat că este nevinovat, precizând că a stat la tejghea în bar împreună cu alte două persoane, frații fiind cei care au lovit-o pe parte vătămată în afara barului. Aceeași poziție procesuală a avut-o revizuientul și în fața primei instanțe, iar după condamnare a formulat apel și după care recurs, invocând nevinovăția sa, fapt ce demonstrează că situația de fapt învederată prin cererea de revizuire a fost invocată și în fața instanțelor de judecată.
Mai mult, împrejurarea că, în dovedirea apărărilor făcute, condamnatul a solicitat, în revizuire, audierea unor martori, ce nu au fost audiați în cauză, întrucât a fost respinsă această probă, nu poate determina admiterea cererii de revizuire, deoarece în textul invocat se cere ca faptele sau împrejurările învederate, deci faptele probatorii să fie noi, iar nu mijloacele de probă, fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări cunoscute de instanțele care au fost investite cu judecarea cauzei.
b) Potrivit art. 394 alin. (1) lit. b) Cod procedură penală, revizuirea poate fi cerută și atunci când un martor a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere.
Dar, simpla apreciere a revizuientului că anumiți martori au depus mărturie mincinoasă, în lipsa unei hotărâri în acest sens, nu poate determina admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Cum, motivele invocate de către condamnatul nu se înscriu între cele expres și limitativ enumerate de art. 394 Cod procedură penală, tribunalul constată că, în mod fondat, prima instanță a constatat că cererea de revizuire este inadmisibilă în principiu.
În consecință, constatând că motivele invocate în apel nu sunt fondate, iar din actele dosarului nu au rezultat existența unor motive de nelegalitate și netemeinicie, tribunalul urmează a respinge, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 1, lit. b Cod procedură penală, ca nefondat, apelul formulat de către revizuientul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs la data de 10.04.2008, condamnatul-revizuient, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, fără a arăta motivele.
Recursul este tardiv.
Codul d e procedură penală prevede în art.385 ind.3, cu referire la art.363, că termenul de declarare a recursului este de 10 zile și curge de la pronunțare pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare și de la comunicarea copiei de pe dispozitiv pentru părțile care au lipsit.
Condamnatul-revizuient a fost prezent la dezbateri, fiind deținut în Penitenciarul Iași unde a pus concluzii avocatul desemnat din oficiu, iar comunicarea deciziei penale nr.70/2008 a Tribunalului Iași, s-a făcut la 27.02.2008, dovada aflându-se la fila 13 dosar tribunal, termenul de declarare a recursului curgând pentru el de la această dată.
Cum revizuientul nu a invocat vreo cauză temeinică de împiedicare a declarării în termen a recursului, iar recursul a fost declarat de el cu mult peste termenul de 10 zile prevăzut de lege, instanța, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit. a Cod procedură penală, va respinge ca tardiv recursul declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr.70 din 15.02.2008 a Tribunalului Iași, pe care o va menține.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, instanța va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de condamnatul-revizuient împotriva deciziei penale nr.70/15.02.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 40 lei onorariu avocat se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
- -
-
04.VII.2008.-
2 ex.-
Președinte:Iulia Elena CiobanuJudecători:Iulia Elena Ciobanu, Mihaela Chirilă, Ciubotariu
