Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 357/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE DE FAMILIE ȘI CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA NR. 357
Ședința publică din data de 20.05.2009
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Gabriela Diaconu Georgescu
-
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de partea civilă, domiciliat in Scăieni,-, jud. P și de inculpatul, fiul lui si, născut la 6 august 1973, domiciliat in P,-,.6,.B,.23, jud. P, împotriva deciziei penale nr. 57/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-au admis apelurile declarate de partea vătămată și inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 123/16.06.2008 pronunțată de Judecătoria Vălenii d Munte, s-a desființat, în parte, în latură civilă sentința apelată și în consecință: s-a înlăturat obligarea inculpatului la plata sumei de 5000 lei daune materiale si s-au majorat daunele morale acordate părții vătămate de la 2000 lei, la 15.000 lei. De asemenea, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 7771 lei cu titlu de prestație periodică către partea vătămată, pe perioada 9.01.2004 și până la data de 1.01.2009. S-au menținut în rest dispozițiile sentinței.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 13.05.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, ce face parte integrantă din prezenta când, pentru a se depune la dosar concluzii scrise din partea părților a amânat pronunțarea la data de 20.05.2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 123/ 16.06.2008 a Judecătoriei Vălenii d e M, în baza art. 182 alin. 2 cod penal cu aplic.art. 73 lit. b cod penal rap.la art. 76 lit. d cod penal inculpatul (fiul lui si, născut la 6 august 1973 în Municipiul P, domiciliat în comuna M, nr. 174, jud. P, căsătorit, fără antecedente penale, CNP. -)a fost condamnat la 6 (sase) luni închisoare.
In baza art. 71 alin. 1 cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal.
In baza art. 81 cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani si 6 luni, care constituie termen de încercare potrivit art. 82 cod penal.
In baza art. 71 alin. 5 cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat si executarea pedepselor accesorii.
In baza art. 359 cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
A fost obligat inculpatul la 7000 lei despăgubiri civile către partea vătămată, din care 2000 lei reprezintă daune morale.
A fost obligat inculpatul la 329,83 lei despăgubiri civile către Spitalul Județean de Urgentă
S-a luat act că Institutul de Boli Cardiovasculare "Prof. Dr. " B nu se constituie parte civilă.
S-a respins cererea părții vătămate privind obligarea inculpatului la plata unei sume lunare.
Inculpatul a fost obligat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat și la 1000 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în seara zilei de 22 iulie 2003 inculpatul, fiind provocat de partea vătămată - cumnatul său, care l-a lovit si l-a amenințat, a aruncat cu un de sticlă spre partea vătămată, lovind-o în zona posterioară a gambei drepte și secționându-i pachetul arterial - venos si muscular aferent, ceea ce a condus la apariția unor leziuni ce au necesitat 100 - 115 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, precum si la instalarea unor sechele complexe după traumatism, gambă si picior drept multiplu operat și la paralizia mușchiului tibial anterior drept cu tulburări de și mers.
Leziunile traumatice au produs o infirmitate fizică permanentă, partea vătămată fiind încadrată in gradul II de invaliditate.
Potrivit concluziilor "Raportului de noua expertiză medico-legală", atitudinea chirurgicală inițială de ligaturare a capetelor secționate ale arterei poplitee, a fost corectă inițial, având ca scop imediat realizarea hemostazei și ieșirea pacientului din socul hipo volemic, însă ulterior, atitudinea terapeutică nu a mai fost corectă, deoarece a trecut un interval prea mare (2 zile) până la intervenția chirurgicală de refacere a fluxului vascular, perioadă în care s-a instalat fenomenele fizio-patologice de ischemie acută a gambei care au dus la intervenții chirurgicale multiple, astfel încât restul consecințelor legate de gamba dreaptă se datorează unor deficiente de atitudine terapeutică a medicului curant de la Spitalul Județean P - secția chirurgie plastică, iar pentru complicațiile ulterioare a necesitat cca. 55 zile îngrijiri medicale.
In urma analizei probatoriului administrat, instanța a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev.si ped.de art. 182 alin. 2 cod penal.
Ținând cont de faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violentă, instanța a făcut aplicarea art. 73 lit. b cod penal rap.la art. 76 lit. d cod penal.
Având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, a fost sincer pe parcursul cercetării judecătorești și considerând că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, în baza art. 81 cod penal instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată compusă din cuantumul pedepsei ce i-a fost aplicată la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani, care constituie termen de încercare potrivit art. 82 cod penal.
In baza art. 71 alin. 5 cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a dispus și suspendarea executării pedepselor accesorii.
In baza art. 14 cod procedură penală rap.la art. 346 alin.1 cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul la 7000 lei despăgubiri civile către partea vătămată, din care 2000 lei reprezentând daune morale, considerând că prin fapta săvârșită inculpatul a cauzat părții vătămate si un prejudiciu moral.
Totodată, instanța a obligat inculpatul la 329,83 lei despăgubiri civile către Spitalul Județean de Urgentă P și a luat act că Institutul de Boli Cardiovasculare "Prof.Dr." B nu s-a constituit parte civilă.
Instanța de fond a respins cererea părții vătămate privind obligarea inculpatului la plata unei sume lunare, având in vedere concluziile "raportului de noua expertiză medico-legală".
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal, partea vătămată și inculpatul.
Partea vătămată, a criticat atât latura penală, cât și latura civilă a procesului, motivat de faptul că, faptei dedusă judecății i s-a dat o încadrare juridică greșită, fiind calificată ca vătămare corporală gravă prev.de art.182 cod penal, în loc de tentativă de omor prev.de art.20 rap. la art.174 cod penal, deoarece inculpatul a avut intenția de a suprima viața părții vătămate și nu numai de a-i cauza vătămări corporale.
Totodată, a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică în condițiile în care a fost coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, impunându-se majorarea acesteia.
Referitor la latura civilă, a arătat că prima instanță nu i-a acordat o prestație periodică lunară care să reprezinte diferența dintre pensia pe care o primește în prezent și veniturile pe care le obținuse înainte de comiterea faptei.
Inculpatul a criticat hotărârea în ceea ce privește latura civilă, motivat de faptul că,suma acordată părții vătămate cu titlu de daune este prea mare în raport cu natura și gravitatea faptei comise.
Partea vătămată a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței în ambele laturi, schimbarea încadrării juridice a faptei și condamnarea inculpatului în raport cu noua încadrare, majorarea pedepsei și plata unei prestații periodice lunare.
Inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței în latură civilă, în sensul reducerii despăgubirilor civile.
Tribunalul Prahova prin decizia penală nr. 57/16.02.2009 a admis apelurile declarate de partea vătămată și de inculpatul -, împotriva sentinței penale nr.123/16.06.2008 a Judecătoriei Vălenii d e
A desființat, în parte, în latură civilă sentința apelată, a înlăturat obligarea inculpatului - la plata sumei de 5000 lei daune materiale și a majorat daunele morale acordate părții vătămate, de la 2000 lei, la 15.000 lei.
Inculpatul - a fost obligat la plata sumei de 7771 lei cu titlu de prestație periodică către partea vătămată, pe perioada 09.01.2004 și până la data de 01.01.2009.
S-au menținut în rest dispozițiile sentinței.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că judecătoria a reținut în mod corect situația de fapt, pe baza mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și a cercetării judecătorești.
Astfel, în seara zilei de 22 iulie 2003, în urma unui conflict inițiat de către partea vătămată, cumnatul inculpatului, care a avut o atitudine nepotrivită față de soția inculpatului căreia i-a adresat cuvinte jignitoare, inculpatul a intervenit pentru aplanarea conflictului și a avut o altercație fizică cu partea vătămată, în urma căreia a aruncat cu un de sticlă provenit de la geamul unei uși a garajului asupra părții vătămate, fiind lovită în zona posterioară a gambei drepte, cu consecința secționării regiunii poplitee și a arterei tibiale posterioare, urmată de complicații de natură infecțioasă, neurologică și vasculară, cu efecte negative asupra funcționării membrului inferior drept, ce au necesitat mai multe intervenții chirurgicale, cu stabilirea următorului diagnostic: "sechele complexe după traumatism la gambă și piciorul drept multiplu operat, paralizie mușchi tibial anterior drept, paralizie sciatic popliteu extern drept cu tulburări de și mers, având gradul II de invaliditate".
În raportul de expertiză medico-legală efectuat asupra părții vătămate, se stabilește că aceste leziuni s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, ascuțit, tăietor-înțepător, posibil de geam și a necesitat pentru vindecare 100 - 115 zile îngrijiri medicale, producând infirmitate fizică permanentă.
Această situație de fapt a rezultat din coroborarea declarațiilor părții vătămate cu a inculpatului și a martorilor și, martori oculari, care se aflau în garajul în care a avut loc incidentul în scopul efectuării unor reparații la autoturismul inculpatului.
Astfel, cei doi martori au precizat că părțile s-au luat la bătaie în casă, iar incidentul a fost pornit de către partea vătămată care l-a lovit pe inculpat și din încăierare au ajuns în fața garajului, unde s-au lovit cu pumnii.
După aceea, l-a apucat de gât pe inculpat și l-a împins cu capul în geamul de la garaj, amenințându-l că îl omoară, ocazie cu care geamul s-a spart.
În aceste împrejurări inculpatul a scăpat din strânsoarea părții vătămate, a luat o bucată de geam de pe jos și a aruncat-o asupra piciorului părții vătămate.
Ca atare, în mod corect prima instanță a reținut circumstanța provocării prev.de art.73 lit.b cod penal, întrucât inculpatul a comis fapta de lovire asupra părții vătămate ca urmare a atitudinii provocatoare pe care aceasta a avut-o față de inculpat, deoarece în prealabil i-a adresat cuvinte insultătoare soției inculpatului, iar după aceea a exercitat acte de violență asupra acestuia din urmă și i-a adresat amenințări cu moartea.
În consecință, a coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, făcând aplicarea disp. art.76 lit.d cod penal, dat fiind faptul că, este obligatorie coborârea pedepsei în cazul reținerii circumstanțelor atenuante.
Tribunalul, a apreciat de asemenea că actul provocator comis de partea vătămată atât prin exercitarea unor acte de violență, cât și prin adresarea de acte de amenințare, au fost de natură să cauzeze o puternică tulburare inculpatului, în urma căreia acesta a comis actul de agresiune, adică a lovit partea vătămată cu ciobul de sticlă rezultat din spargerea unui geam.
S-a considerat de către tribunal că încadrarea juridică dată faptei este legală, întrucât inculpatul a prevăzut și a urmărit cauzarea unor vătămări fizice părții vătămate și nicidecum suprimarea vieții acesteia, numai că rezultatul mai grav constând în vătămarea părții vătămate și producerea unor leziuni ce au necesitat pentru vindecare 100 - 115 zile îngrijiri medicale, având ca consecință infirmitatea fizică permanentă, a fost produs din culpă.
Fapta a fost săvârșită cu praeterintenție, formă de vinovăție specifică infracțiunii de vătămare corporală gravă. Inculpatul nu a prevăzut de la început rezultatul mai grav al acțiunii de lovire a părții vătămate cu ciobul de sticlă, deși putea și trebuia să-l prevadă. Astfel, acesta putea să prevadă că acest obiect tăietor este să producă un asemenea rezultat în cazul în care este aruncat de aproape asupra corpului unei persoane.
Dacă ar fi urmărit să suprime viața părții vătămate, inculpatul ar fi acționat în alt mod, în sensul că ar fi îndreptat acțiunea de lovire asupra unui organ vital al părții vătămate.
Ca atare, s-a apreciat că cererea de schimbare a încadrării juridice este neîntemeiată și potrivit art.334 pr. a fost respinsă.
În condițiile în care s-a reținut circumstanța prev.de art.73 lit.b, nu se poate majora pedeapsa aplicată inculpatului, decât până la cel mult sub minimul special prevăzut de lege.
În orice caz, pedeapsa de 6 luni închisoare a fost just individualizată și nu se justifică în nici un fel majorarea acesteia, iar aplicarea dispozițiilor art.81 cod penal este legală, întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text de lege, scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim privativ de libertate.
Tribunalul a constatat că prima instanță a soluționat în mod greșit acțiunea civilă, obligând inculpatul la plata despăgubirilor civile atât pentru daunele materiale, cât și pentru cele morale în sumă de 5.000 lei, respectiv 2.000 lei, fără a arăta considerentele pentru care a acordat aceste despăgubiri, mai ales că partea vătămată a solicitat despăgubiri într-un cuantum mult mai mare.
În faza de urmărire penală, cu ocazia audierii, partea vătămată a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 200.000 RON, adică câte 100.000 RON atât pentru daune materiale, cât și pentru cele morale.
S-a considerat de către tribunal că suma de 2000 lei acordată părții vătămate cu titlu de daune morale este insuficientă și nu compensează suferințele fizice și psihice pe care le-a suportat, de la data săvârșirii faptei, adică 22 iulie 2003 și ulterior până la data restabilirii stării de sănătate, suferințe ce persistă și în prezent, dat fiind faptul că, în urma faptei comise de inculpat aceasta a rămas cu infirmitate fizică permanentă ce împiedică să participe în mod activ la viața socială și să desfășoare orice activitate din care poate obține foloase materiale.
Partea vătămată a fost de mai multe ori internată în unități spitalicești, astfel cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală aflat la filele 19-20, dar și din actele medicale ulterioare depuse la dosar, a efectuat numeroase intervenții chirurgicale pentru a înlătura sechelele cauzate de fapta inculpatului.
Totodată, fapta acestuia a avut ca rezultat incapacitatea de muncă a părții vătămate, ce a fost nevoită să se pensioneze pe motive medicale, astfel cum rezultă din decizia nr.6/09.01.2004, fiind încadrat în gradul II de invaliditate.
Starea de sănătate a acestuia a fost revizuită la 16.12.2004, când s-a emis decizia nr.3792 prin care s-au menținut concluziile inițiale, precum și la 16.12.2005, când s-a emis decizia nr.4090 având aceleași concluzii. Ca urmare a acestor decizii, partea vătămată a fost pensionată, beneficiind de pensie de invaliditate prin decizia nr.-/29.04.2004, prin care i se stabilește o pensie de 174,5 RON, începând cu 09.01.2004. Ulterior, prin decizia nr.-/15.06.2007, această pensie a fost majorată de la 01.05.2007 la 272 lei, iar de la 01.09.2009, la 478 lei.
Înainte de a se pensiona, partea vătămată era angajată în funcția de electrician și beneficia de un salariu lunar în cuantum de 469 lei, astfel cum rezultă din copia cărții de muncă depusă la dosarul instanței de apel.
În consecință, tribunalul a apreciat că suma acordată cu titlul de daune morale părții vătămate este inechitabilă și nu acoperă prejudiciul moral cauzat acesteia, situație în care tribunalul a majorat-o de la 2.000 lei la 15.000 lei, înjumătățind suma de 30.000 lei ce i s-ar fi cuvenit părții vătămate, potrivit culpei acesteia în producerea incidentului.
Referitor la prestația periodică lunară, partea vătămată a fost nevoită să se pensioneze întrucât a devenit inaptă de muncă, astfel că veniturile pe care le obținea au scăzut substanțial. Diferența dintre salariul pe care îl obținea în funcția de electrician și pensia de invaliditate trebuie suportată de către inculpat, întrucât acesta a creat situația generatoare de prejudiciu.
Astfel, inculpatul va suporta această diferență dintre salariul de 469 lei și pensia de 174 lei pe care a primit-o partea vătămată în perioada cuprinsă de la 09.01.2004 și până la 01.05.2007, iar de la această dată diferența dintre același salariu și pensia de 272 lei, până la data de 01.01.2009. De la această ultimă dată, partea vătămată beneficiază de o pensie de 478 lei, adică mai mare decât salariul pe care acesta l-a avut inițial, situație în care nu mai este îndreptățit să primească prestație periodică lunară.
În urma adiționării acestor sume tribunalul a constatat că inculpatul datorează părții vătămate cu titlul de prestație periodică suma de 15.542 lei, din care i se cuvine numai suma de 7.771 lei, adică din suma mai sus-menționată, luându-se în calcul culpa comună în procent de 50% a părții vătămate.
Această sumă va fi acordată în mod global și va viza perioada 09.01.2004 - 01.01.2009, în condițiile în care această perioadă s-a scurs până la data la care a încetat plata prestației periodice, respectiv 01.01.2009.
Tribunalul a constatat că nu a fost administrată nici o probă din care să reiasă că partea vătămată a suportat suma de 5.000 lei acordată de prima instanță cu titlu de daune materiale, motiv pentru care a înlăturat obligarea inculpatului de la plata acesteia.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs atât partea civilă, cât și inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate si netemeinicie, fără a depuse în scris motivele ce i-au determinat să promoveze calea de atac.
In recursul său, susținut oral prin avocat ales, partea civilă a susținut că este nemulțumită atât de modul de soluționare a laturii penale, cât și a celei civile.
In latură penală recurenta parte vătămată criticat ambele hotărâri, susținând că în mod greșit s-a constatat că atitudinea subiectivă a inculpatului a fost aceea de a provoca daune și că în realitate acesta a avut intenția de a provoca daune mai ample, iar starea de provocare din partea părții vătămate nu a existat, existând o culpă exclusivă a inculpatului în săvârșirea infracțiunii.
S-a solicitat, în final, înlăturarea culpei părții vătămate, respectiv a dispozițiilor art. 73 lit. b, privind starea de provocare în care s-ar fi aflat inculpatul atunci când a săvârșit fapta.
In latură civilă, ca o consecință a înlăturării culpei părții vătămate s-a solicitat obligarea inculpatului la plata tuturor despăgubirilor probate așa cum reies din actele depuse la dosar și acordarea în continuare a unei prestații periodice, întrucât în cauză s-a făcut dovada salariului pe care partea vătămată îl avea la momentul săvârșirii faptei și a împrejurării că aceasta suferă de o infirmitate permanentă.
In recursul său oral, inculpatul prin avocat, a susținut că în mod greșit a fost obligat la plata unei sume cu titlu de prestație periodică în condițiile in care în cauză trebuia reținută și culpa medicului care a tratat leziunile părții vătămate.
Ambele părți au solicitat amânarea pronunțării în vederea depunerii de concluzii scrise, dar deși au beneficiat de o astfel de amânare nu au mai depus la dosar nici un fel de motivare scrisă a recursurilor formulate.
Examinând hotărârile pronunțate, în raport de probele administrate în cauză, de susținerile părților, ce pot fi circumscrise cazurilor de recurs prevăzute de art. 385/9 pct.14 și respectiv 18 C.P.P. curtea constată că ambele recursuri sunt nefondate.
1. Partea vătămată constituită parte civilă a susținut în latură penală că nu se justifică reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței privind starea de provocare prevăzută de art. 73 lit. b și că inculpatul este vinovat exclusiv de producerea incidentului din data de 22.07.2003.
Curtea constată însă că, probele administrate în cauză confirmă starea de fapt reținută de prima instanță și de instanța de apel, în sensul că partea vătămată a fost cea care a venit la locuința cumnatului său provocând scandal, mai întâi cu soția inculpatului și atunci când inculpatul a venit din garaj pentru a vedea ce se întâmplă cei doi s-au luat la bătaie și au ieșit îmbrâncindu-se afară. Partea vătămată l-a prins de gât pe inculpat și l-a dat cu capul de geamul ușii de la garaj, geam care s-a spart, ținându-l în continuare cu capul deasupra ciobului de sticlă rămas in tocul ușii.
Inculpatul a reușit să se smulgă din mâinile părții vătămate, a luat un de pe jos și l-a aruncat spre picioarele acesteia lovind-o la piciorul drept, într-o zonă puternic vascularizată.
S-a produs astfel, secționarea pachetului arterial, venos și muscular din zona posterioară a gambei drepte, leziune ce a necesitat 100-115 zile îngrijiri medicale pentru vindecare și care a condus la instalarea unor sechele de paralizie permanentă a membrului inferior drept și la încadrarea părții vătămate în gradul II de invaliditate.
Descrierea situației de fapt de mai sus, rezultă din depozițiile martorilor oculari ( filele 24,25 dosar și 29,30 dosar fond ), ( filele 26,27 dosar și 28 dosar fond) și chiar din declarația soției părții vătămate, care este și sora inculpatului ( filele 22-23 dosar )
Astfel, arată textual în declarația olografă( fila 24 dosar ) dată în cursul urmăririi penale: " în jurul orei 23, în timp ce ne pregăteam să ne strângem sculele am auzit scandal în locuința numitului. Acesta s-a dus să vadă ce se întâmplă, urmându-l și noi eu cu fratele meu rămânând in fața ușii. A urmat o încăierare între cei doi care s-au lovit reciproc, primul care a lovit fiind. Numitul a ieșit din casă fiind urmat de cumnatul său care l-a prins de gât și l-a băgat cu capul in geamurile de la garaj. In urma loviturii, geamurile s-au spart, numitul fiind tăiat la mână și la picior. a luat o bucată de geam și a aruncat cu aceasta in zona piciorului cumnatului său".
tot in declarația olografă ( fila 26 dosar ) menționează: " în jurul orei 23, în timp ce mă aflam in garaj am auzit in casa numitului. Acesta s-a dus să vadă ce se întâmplă, urmându-l și noi. Eu și fratele meu am rămas în ușa de la intrare și l-am văzut pe cumnatul lui care era în baie, adresându-i injurii soției lui. i-a cerut să se liniștească și să iasă din casa lui. Cei doi s-au luat la bătaie în casă, primul care lovit fiind. Din încăierarea acestora au ieșit in fața garajului unde amândoi s-au lovit cu pumnii. Numitul l-a apucat de gât și l-a băgat cu capul în geamul de la garaj. In ușa garajului a rămas o bucată de geam, iar îl amenința că îl omoară. scăpat din strânsoarea acestuia a luat o bucată de geam de jos cu care a aruncat in piciorul lui. Aceștia au fost despărțiți de soțiile lor"
Relatările acestor doi martori oculari ce nu au legături de rudenie cu nici una dintre părți, susțin pe deplin soluția adoptată de prima instanță și menținută de instanța de apel, în sensul reținerii scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b Este clar că partea vătămată a fost cea care a provocat incidentul, venind cu scandal în domiciliul inculpatului, la o oră nepotrivită, insultându-i soția și apoi lovindu-l primul pe inculpat. Inculpatul a aruncat cu un în partea vătămată, lovind-o la piciorul drept, abia atunci când a reușit să se smulgă din mâinile părții vătămate, care îl dăduse cu capul de geamurile garajului și îl ținuse cu gâtul în apropierea unui rămas în ușă din geamul spart, amenințându-l că îl omoară.
Așa fiind, curtea consideră că este corectă concluzia instanțelor anterioare că inculpatul a acționat fiind într-o puternică stare de tulburare determinată de o provocare din partea părții vătămate produsă prin exercitarea violențelor descrise mai sus, iar recursul părții vătămate este nefondat sub acest aspect.
In ce privește latura civilă a cauzei, curtea constată că tribunalul rezolvat în mod corect pe baza probelor administrate în cauză de către partea vătămată, pretențiile acesteia.
Astfel, deși partea vătămată a susținut că a efectuat cheltuieli în timpul spitalizării și după aceea, întrucât a suferit mai multe intervenții chirurgicale, nu a depus la dosar nicio dovadă scrisă din care să rezulte aceste cheltuieli și nu le-a putut proba nici prin depoziții de martori. De altfel, partea vătămată s-a pus singură într-o situație dificilă din acest punct de vedere, deoarece deși incidentul a avut loc la 22 iulie 2003, ea s-a adresat cu plângere organelor judiciare abia la 3 ianuarie 2006.
Trebuie precizat că nu au fost administrate astfel de probe nici în instanța de apel sau de recurs.
Cu privire la solicitarea prestației periodice rezultate din faptul că în urma incidentului partea vătămată a rămas cu infirmitate permanentă și și-a pierdut capacitatea de muncă fiind pensionat pentru invaliditate de gradul II, aceasta a făcut dovezile necesare stabilirii unei astfel de prestații. Astfel, în cursul judecării apelului a depus la dosar copii de pe deciziile privind adoptarea pensiei de invaliditate din 29 aprilie 2004 și respectiv 15 iunie 2007, unui cupon de pensie aferent lunii ianuarie 2009 și a cărții de muncă (filele 53 - 59 dosar apel).
Pe baza acestor documente, instanța de apel, considerând întemeiată solicitarea părții vătămate, a putut calcula diferența dintre salariul pe care partea vătămată l-a avut în funcția de electrician până în decembrie 2003 și pensia de invaliditate pe care a primit-o pe diferite intervale de timp, până când a constatat că la 1 ianuarie 2009 pensia de invaliditate depășit acest salariu.
Curtea constată că față de dovezile prezentate de partea vătămată constituită parte civilă, suma acordată de instanța de apel cu titlu de prestație periodică a fost corect calculată, în cuantumul acestei sume reflectându-se și faptul că în cauză s-a constatat că de producerea prejudiciului este culpabilă și partea vătămată, în egală măsură cu inculpatul.
Cum nici cu ocazia judecării recursului, partea civilă nu a prezentat dovezi suplimentare față de care să se poată stabili dacă ar fi îndreptățită și pe viitor la prestația periodică, calculată de către tribunal până la data de 1 ianuarie 2009, Curtea constată că sub acest aspect, hotărârea instanței de apel nu se impune să fie reformată.
În ce privește suma acordată cu titlu de daune morale, Curtea consideră că tribunalul a apreciat în mod judicios că acest prejudiciu nepatrimonial, constând în suferințele provocate părții vătămate și în faptul că a rămas cu o infirmitate fizică permanentă, se ridică la suma de 30.000 lei din care părții vătămate, care a provocat incidentul, i se cuvine J și anume 15.000 lei.
În concluzie, pentru toate aceste considerente, în conformitate cu disp. art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul acestei părți.
2. Cu privire la recursul inculpatului, care a contestat acordarea de către tribunal a sumei cu titlu de prestație periodică, susținând că în cauză ar fi trebuit să se rețină și o culpă medicală, Curtea apreciază că acesta este nefondat.
Într-adevăr, ultimul raport medico-legal nr.5/14961/2007 întocmit în cursul judecării cauzei la prima instanță, conchide și faptul că "restul consecințelor legate de gamba dreaptă se datorează unor deficiențe de atitudine terapeutică a medicului curant de la Spitalul Județean P - Secția chirurgie plastică"
Această culpă medicală evidențiată în cuprinsul actului medico-legal nu duce însă la exonerarea de responsabilitate civilă a inculpatului, deoarece există legătură de cauzalitate între acțiunea sa de lovire a părții vătămate cu ciobul de sticlă ce i-a secționat vasele de sânge și mușchiul gambei drepte și rezultatul produs, anume infirmitatea părții vătămate, la care într-adevăr a concurat și un tratament post operator deficitar.
Așa fiind, Curtea apreciază că instanța de apel a rezolvat în mod corect latura civilă a cauzei, acordând părții vătămate constituite parte civilă și aceste despăgubiri, pe măsura dovezilor produse de aceasta.
În concluzie, Curtea consideră că nu se impune nici înlăturarea și nici reducerea despăgubirilor acordate părții vătămate, iar recursul inculpatului urmează a fi respins ca nefondat în conformitate cu disp. art.385/15 pct.1, lit.b pr.penală.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.penală, ambii recurenți vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă, domiciliat in Scăieni,-, jud. P și de inculpatul, fiul lui si, născut la 6 august 1973, domiciliat in P,-,.6,.B,.23, jud., împotriva deciziei penale nr. 57/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și împotriva sentinței penale nr. 123/16.06.2008 pronunțată de Judecătoria Vălenii d Munte.
Obligă pe fiecare dintre recurenți la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.05.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Gabriela Diaconu Georgescu
Grefier,
Red. DG/
2ex/27.05.2009
f- Judec.
dosar apel -- Tb.
jud. apel -
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Gabriela Diaconu Georgescu
