Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 414/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința publică de la 23 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 2: Elena Scriminți
JUDECĂTOR 3: Mihaela Chirilă
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 414
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpatul și partea civilă împotriva deciziei penale nr. 84/24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea vătămarea corporală gravă (art. 182).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul asistat de av. apărător ales și partea vătămată asistată de av. - a - avocat ales, lipsă părțile civile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
-. arată că în ceea ce privește excepția de tardivitate recursului, nu are dovezi de depus, recursul nefiind declarat în termen atât din culpa inculpatului cât și a apărătorului dar depune la dosar înscrisuri în contradovada motivelor de recurs formulate de partea civilă, respectiv copii de pe contracte de credite bancare perfectate de inculpat și adeverințe eliberate de unitățile școlare la care sunt înscriși cei doi copii ai inculpatului. Solicită acordarea unui termen pentru a depune și alte acte pentru a face dovada situației financiare a familiei, respectiv copia unui alt contract de credit bancar și înscrisuri cu privire la veniturile realizate prin magazinul sătesc pe care îl deține soția inculpatului.
-. pentru partea civilă se opune la acordarea unui nou termen de judecată, având în vedere că recursul a fost declarat de inculpat la data de 13.03.2009 și că inculpatul a fost asistat în fața instanței de apel d e același avocat.
-. insistă în acordarea unui nou termen pentru a depune și alte înscrisuri, față de motivele de recurs formulate de partea civilă.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune la acordarea termenului solicitat, pentru a da posibilitatea inculpatului să și formuleze probe în apărare mai ales că acesta și-a pierdut deja calitatea de recurent.
Instanța, consultându-se, respinge cererea formulată de inculpat, prin apărător privind acordarea unui nou termen de judecată, apreciind că înscrisurile pe care acesta dorește să le depună nu sunt utile cauzei.
Interpelate fiind, părțile arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
-. - solicită admiterea recursului formulat de partea civilă, care vizează modul de soluționare a laturii civile a cauzei. Astfel, cuantumul despăgubirilor civile acordate este prea mic, față de probatoriul administrat în cauză. Tribunalul Iași s-a limitat doar în a face aprecieri despre corecta stabilire a situației de fapt de către Judecătoria Pașcani și reținerea ca incidentă circumstanței atenuante legale a provocării, deși potrivit disp. art. 62 și următoarele Cod de procedură penală instanța era obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe. În mod greșit a fost respinsă cererea privind obligarea inculpatului la plata unei rente viagere, motivând că nu s-au produs dovezi în sprijinul acestei cereri. Actele medicale depuse dovedesc că a fost redusă cu 30% capacitatea de muncă a părții vătămate, dar instanța a apreciat că nu s-a făcut dovada ca prin reducerea capacității de muncă a fost afectată activitatea pe care partea o desfășoară. Atât instanța de fond cât și Tribunalul Iași nu au primit ca dovedit transportul pe ruta Lespezi -R, reținând că nu rezultă necesitatea efectuării acestor deplasări, dar ambele instanțe au ignorat faptul că partea vătămată este înscrisă la un medic de familie din R și că desele drumuri făcute s-au datorat stării de sănătate necorespunzătoare, raportat la lovitura puternică primită. În mod greșit s-a reținut că în cauză este incidentă circumstanța atenuantă legală a provocării, respectiv prevederile art. 73 lit. b din Codul penal, atâta timp cât actul provocator a constat în adresarea unor cuvinte jignitoare inculpatului, respectiv "venetic, deștept". A fost respinsă și cererea privind prestația periodică, deși din concluziile certificatului medico-legal rezultă că a fost afectată capacitatea de muncă a părții vătămate. De asemenea, Tribunalul Iași a ignorat în mod surprinzător înscrisul existent la fila 48 dosar apel, din conținutul căruia rezultă că partea vătămată primea bonuri de masă în valoare de 523, 27 lei.
În ceea ce privește recursul declarat de inculpat, pune concluzii de respingere ca fiind tardiv formulat.
-., pentru inculpatul, lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei cu privire la excepția de tardivitate și solicită respingerea recursului declarat de partea civilă. Sumele acordate cu titlu de despăgubiri civile sunt suficiente, deoarece chiar dacă partea vătămată a suferit o infirmitate permanentă nu s-a făcut dovada ca acesteia i -a fost afectată capacitatea de muncă. În ceea ce privește cheltuielile ocazionate de deplasările în municipiului R, în mod corect s-a apreciat că nu sunt justificate, partea putea să și aleagă medic de familie și din B și atunci cheltuielile ar fi fost și mai mari. În apel a solicitat emiterea unei adrese către Spitalul Municipal P pentru a comunica o copie de pe fișa întocmită de către partea vătămată cu ocazia înscrierii la școala de șoferi, fișa din care rezultă că partea nu are probeleme de sănătate fiind declarat pentru urmarea cursurilor.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca fiind tardiv și de admitere, în parte, a recursului declarat de partea civilă, în sensul majorării cuantumului daunelor morale acordate. Partea vătămată a reiterat aceleași critici ca și în fața instanței de apel, care a analizat și a apreciat că nu poate fi acordată renta viageră, deoarece nu s-a stabilit modul în care a fost afectată capacitatea de muncă a părții vătămate. Cu privire la cheltuielile de transport, s-a apreciat că atâta timp cât partea vătămată era angajat la o farmacie din municipiul R nu se justifică decontarea sumei solicitate. Față de gravitatea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului și de suferințele cauzate părții vătămate, deși nu pot fi acordate toate despăgubirile solicitate de acesta s-ar putea găsi o compensare în majorarea cuantumului despăgubirilor morale.
-. solicitând cuvântul în replică, arată că la dosarul cauzei au fost depus dovezi cu privire la transportul la medic și o copie după contractul individual de muncă al părții civile.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării
INSTANȚA
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 366 din 6 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Pașcanis -a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 26 august 1968 domiciliat în Lespezi, jud. I, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art.182 al.2 CP, cu aplic.art.73 lit. b, 76 lit. d CP, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art.182 al.2 CP.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit. a,b CP, în condițiile art.71 CP.
În temeiul art.81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și s-a stabilit un termen de încercare de 3 ani. S-a atenționat inculpatul asupra disp.art.83,85 CP.
În temeiul art.71 al.5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
A fost admisă în partea acțiunea civilă formulată de partea vătămată și obligat inculpatul la plata către acesta a sumelor de 3.032,17 lei, reprezentând despăgubiri materiale și 8.000 lei, cu titlu de despăgubiri morale.
S-a respins cererea părții vătămate privind acordarea unei rente viagere.
S-a admis în parte cererea formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. Treime"I și inculpatul a fost obligat la plata către acesta a sumei de 292,66 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
Au fost admise în parte cererile formulate de părțile civile: Spitalul Municipal P și obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de 181,34 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare; Spitalul clinic de Recuperare I și obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de 238,76 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare; Serviciul de Ambulanță Județean I și obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de 217,5 lei, reprezentând despăgubiri materiale.
În temeiul art.193 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata către partea vătămată a cheltuielilor judiciare în sumă de 1.500 lei, reprezentând onorariu apărător.
În temeiul art. 192 al.1 Cod procedură penală inculpatul și partea vătămată au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 200 lei fiecare, din care 100 lei - onorariu apărător din oficiu (deleg.nr.679/2007).
Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut următoarele:
La data de 7.04.2007, orele 7,45, prin dispeceratul 112, numita sesizat organele de poliție despre faptul că în seara de 06.04.2007, soțul său, fost agresat fizic de către inculpatul. Ulterior, fost înregistrată și plângerea părții vătămate prin care se arată că în seara de 06.04.2007, în jurul orelor 19,00, după o discuție cu inculpatul care se afla sub influența alcoolului, a fost lovit cu o sticlă de bere, după care a căzut jos, cu capul de beton. Partea vătămată mai arată că s- aflat un timp în stare de inconștiență, fost transporta acasă de alte persoane și doua zi a fost spitalizată, întrucât starea de sănătate se agravase. Mai arată că în prezent urmează un tratament medical foarte strict și merge regulat la controale medicale. Susține că nu-și poate menține echilibrul și în urma unor controale medicale ulterioare a fost diagnosticat ca prezentând și hemipareză.
Instanța a reținut că în cursul urmării penale partea vătămată solicitat cercetarea inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 20, raportat la art. 174 Cod penal. Având în vedere această solicitare, Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani și- declinat competența Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectua cercetări sub acest aspect. La data de 08.05.2007 Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcania confirmat începerea urmării penale față de inculpatului privind săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal.
Din declarațiile martorilor, și, instanța a reținut că aceștia se aflau în fața imobilului lui consumând câte sticlă cu bere și au văzut cum între partea vătămată și inculpat izbucnit o discuție contradictorie. Astfel, martorii susține că inițial partea vătămată i- adresat cuvinte jignitoare inculpatului ("venetic", "deștept"), atât la adresa sa, cât și la adresa familiei sale, folosind totodată cuvinte vulgare. Deși inculpatul încercat să liniștească partea vătămată, aceasta a continuat să- vorbească în același mod, adresându-i din nou cuvinte jignitoare și înjurându- În aceste condiții inculpatul a lovit partea vătămată cu sticla cu bere pe care o avea în mână pe partea vătămată în zona maxilarului, Aceasta a căzut jos pierzându-și cunoștință.
Și martorii, cunosc despere acest incident, în sensul reținut, aflându-se în apropierea locului unde acesta avut loc, sau fiindu-le relatat de către alte persoane.
Instanța a reținut cu certitudine împrejurarea provocării inculpatului de către partea vătămată, care i- adresat inițial cuvinte jignitoare, insultându- atât pe el cât și familia acestuia, fapt care rezultă din declarațiile mai multor martorilor oculari și, declarațiile lor coroborându-se în acest sens cu susținerile inculpatului. Rezultă fără dubiu, că în condițiile in n car e atât martorii cât și cele două părți au confirmat faptul că anterior incidentului partea vătămată și inculpatul se aflau în relații bune, doar împrejurarea creierii inculpatului a unei stări de enervare prin conduita insultătoare la a dresa sa din direcția părții vătămate, a fost de natură aod etermina pe acesta să o lovească.
Agresarea fizică a părții vătămate astfel cum fost reținută, este confirmată și prin certificatul medico-legal nr. 3966/26/04.2007 din care rezultă că aceasta a prezentat hematom intracerebral profund, contuzie dilacerare hemoragică cerebrală, excoriații, fracturi corono-radiculare, leziuni care s-au putut produce prin loviri cu corpuri contondente la data menționată, și care necesită pentru vindecare 35 - 38 de zile îngrijiri medicale. Totodată se mai menționează că leziunile prezentate au fost de natură să-i pună viața în pericol.
De asemenea, prin expertiza medico-legală efectuată în cauză se confirmă împrejurarea agresiunii suferită de partea vătămată, reținându-se că aceasta prezintă hemipareză stânga secundară postraumatism craniocerebral acut, algoparestezii lombo-crurale, leziuni ischemice cerebrale postraumatism craniocerebral, spațiu edentat 21, 22, sechele consecutiv agresiunii din 06.04.2007. se maia arată că acestea reprezintă o infirmitate fizică permanentă cu reducerea capacității de muncă în proporție de 30%, definitiv. Nu s-a putut stabili însă legătură de cauzalitate între hipoacuzia reținută și traumatismul incriminat.
În ceea ce privește pe inculpat, a instanța a reținut că acesta a recunoscut că lovit cu sticla partea vătămată în zona gurii, fiind provocat de atitudinea părții vătămate care anterior i- adresat în mod repetat cuvinte pornografice și alte insulte, la adresa sa și membrilor familiei sale.
Coroborând probele astfel reținute, instanța a constatat dovedită vinovățio inculpatului privind să infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin. 2 Cod penal, pentru care va dispune condamnarea s ala pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
La individualizarea pedepsei s-a reținut circumstanța atenuată a provocării prev. de art. 73 lit. Cod penal, precum și împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale și a avut o poziție sinceră în timpul cercetărilor.
Având în vedere circumstanțele susmenționate, instanța apreciat că scopul pedepsei poate fi îndeplinit și fără executarea efectivă a acesteia și în temeiul disp. art. 81 Cod penal va dispune suspendarea condiționată executării, stabilind un termen de încercare de 3 ani.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut că partea vătămată a solicitat acordarea unor despăgubiri materiale care au fost probate prin declarațiile martorelor - și care arată că fie au împrumuta soției părții vătămate suma de 1.000 lei necesare pentru cheltuieli medicale, fie au primit sume de bani pentru face părții vătămate tratamente medicale. Susținerile celor două martore sub acest aspect se coroborează cu chitanțele depuse la dosar din care rezultă contravaloarea cheltuielilor medicale efectuate de partea vătămată în sumă de 918,33 lei. De asemenea, solicitarea părții vătămată privind acordarea unor cheltuieli de transport este dovedită prin chitanțele și bonurile fiscale depuse la dosar, în sumă de 2.245 lei.
De asemenea, instanța a acordat părții vătămate și despăgubiri în sumă de 2.365 lei reprezentând plata a două persoane care i-au lucrat în gospodărie în timpul celor 43 de zile de spitalizare, luând în considerare declarația martorei - care arată că plata pe zi este de aproximativ 25-30 de lei și reținând medica acestor sume.
Instanța a respins cererea părții vătămate privind acordarea venitului nerealizat, nefăcându-se nici dovadă în acest sens, precum și contravaloarea unui aparat auditiv și a unui deviz dentar, nici aceste cereri nefiind dovedite.
Din expertiza medico-legală întocmită, precum și din celelalte acte medicale administrate, rezultă că nu se poate preciza o legătură de cauzalitate între agresiunea provocată părții vătămate și cercetată în prezenta cauza și hipoacuzia reținută acestuia.
În ceea ce privește reducerea capacității de muncă cu 30%, definitiv, datorită infirmității fizice permanente reținută părții vătămate prin expertiza medico-legală, instanța a constatat că în cauza, aceasta nu făcut dovada că în acest mod îi este afectată activitatea pe care o desfășoară în prezent.
De altfel aceasta nu a făcut dovada veniturilor realizate și nici nu a precizat cu certitudine ce activitate desfășoară, fapt care duce la imposibilitatea instanței de dispune asupra unei rente viagere. Pentru aceste considerente a fost respinsă această cerere ca fiind nedovedită.
Reținând provocarea inculpatului de către partea vătămată, instanța redus la cuantumul despăgubirilor material e dovedite în cauză, urmând ca inculpatul să plătească părții vătămate suma de 3.032,17 lei, cu acest titlu.
În ceea ce privește cererea părții vătămate privind acordarea unor despăgubiri morale, instanța a apreciat că aceasta este justificată (reținând însă și în acest caz circumstanța provocării), având în vedere că partea vătămată suferit un traumatism puternic, vindecabil într-un număr mare de zile de îngrijiri medicale și care determinat ulterior agravarea stării de sănătate a părții vătămate, precum și necesitatea spitalizării acesteia timp de 43 de zile, în mai multe unități de profil. Pentru aceste considerente, a apreciat că suma de 8.000 lei este în măsură a acorda părții vătămate o echitabilă satisfacție morală, urmând a obliga inculpatul la plata acesteia.
Instanța a constatat dovedită legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului și spitalizarea ulterioară a părții vătămate și reținând circumstanța provocării din partea acesteia, a obligat inculpatul la plata către Spitalul Clinic de Urgență Sf. Treime, Spitalul Municipal P, Spitalul Clinic de Recuperare I și Serviciul Județean de Ambulanță Iau nei jumătății din sumele cu care acestea s-au constituit părți civile, urmând ca restul să fie suportat din asigurările de sănătate ale părții vătămate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, partea vătămată și inculpatul.
În motivarea apelului, partea vătămată a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțate de prima instanță, arătând că în mod greșit s-a reținut incidența, în favoarea inculpatului, a circumstanței atenuante legale a provocării, iar că, în mod nejustificat, instanța de fond a respins cererea sa privind obligarea inculpatului la plata unei rente viagere exprimându-și nemulțumirea și cu privire la cuantumul daunelor morale ce i-au fost acordate, apreciind ca neîntemeiată hotărârea de reducere a sumei de bani solicitate cu acest titlu.
În motivarea apelului promovat de către inculpatul acesta a invocat lipsa intenției sale în săvârșirea infracțiunii sub aspectul căreia a fost condamnat, respectiv de "vătămare corporală gravă" arătând că, cu prilejul derulării conflictului între el și partea vătămată intenția sa reală a fost doar de aos tropi pe aceasta cu berea din sticlă și u de a-l lovi cu aceasta.
De asemenea, a arătat apelantul, că se află în imposibilitate de plată a sumelor de bani stabilite prin hotărârea apelată cu titlu de despăgubiri civile, acordate părții vătămate, deoarece singurul său venit constă într-o pensie în cuantum de 82 lei iar în întreținerea sa se află doi copii minori.
A apreciat totodată apelantul - inculpat ca neîntemeiată cererea părții vătămate de acordare a unei sume de bani raportat la constatarea unei infirmități fizice permanente cu reducerea capacității de muncă în proporție de 30 % arătând că aceasta se datorează unei probleme medicale anterioară altercației.
Tribunalul, examinând sentința apelată prin prisma criticilor aduse dar și sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, a constatat nefondate apelurile declarate de către partea vătămată și de inculpatul, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a administrat în cauză toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapta sub aspectul căreia a fost cercetat inculpatul, împrejurările în care a fost săvârșită aceasta și persoana făptuitorului, în conf. cu disp. art. 62 și urm. din Codul d e procedură penală.
Pe baza acestor probe, respectiv a declarațiilor părții vătămate, înscrisurile medicale ce o privesc pe aceasta coroborate cu declarațiile martorilor, -, -, precum și declarațiile inculpatului, situație de fapt a fost stabilită corect, concluzionându-se corespunzător asupra vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii de "vătămare corporală gravă", prev. și ped. de disp. art. 182 al. 2 Cod penhal, constând în fapta acestuia care, în seara zilei de 6.04. 2007, în jurul orelor 18,00, provocat fiind de comportamentul părții vătămate care, aflat în stare de ebrietate, i-a adresat cuvinte și expresii indecente, l-a lovit pe acesta în față cu o sticlă de bere, în urma loviturilor primite partea vătămată având nevoie pentru vindecare, conform analizelor certificatului medico - legal nr. 3966/ 26.04.2007, de un nr. de 35- 38 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Reținerea ca incidentă a circumstanței atenuante legale a provocării, criticată de către partea vătămată, este una justificată prin prisma declarațiilor martorilor oculari, și, martori care au declarat că în urma injuriilor repetate aduse de către partea vătămată inculpatului, inițial, acesta din urmă i-a solicitat acesteia să plece, după care peste fața părții vătămate, aceasta dezechilibrându-se și căzând jos la pământ.
Reținând în mod temeinic atât vinovăția inculpatului dar și împrejurarea provocării acestuia, prima instanță a dispus în sensul condamnării acestuia la o pedeapsă legală, corect individualizată prin prisma criticilor prev. de art. 72 Cod penal și bine dozată, menită a asigura îndeplinirea rolului pedepsei, respectiv de reeducare a inculpatului și prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
Cu privire la hotărârea instanței de fond de respingere a cererii părții vătămate privind obligarea inculpatului la plata unei rente viagere, în mod corect s-a apreciat că nu s-au produs dovezi în sprijinul acestor cereri, atât referitor la aspectele care privesc desfășurarea unor activități fizice și modul de afectare a unei normale derulări a acestora în prezența constatării unei reduceri a capacității de muncă cu 30% cât și cu privire la veniturile realizate de către aceasta înainte de producerea acestei reduceri, dovezi care nu au fost relevate nici în fața instanței de apel.
Cu privire la modul de soluționare a laturii civile a cauzei, în mod corect prima instanță a constatat întrunirea tuturor condițiilor necesare antrenării răspunderii civile delictuale a inculpatului, respectiv a faptei ilicite a prejudiciului atât material cât și moral produs părții civile, a legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu precum și a culpei reținută din perspectiva elementului intențional al faptei, dispunând obligarea inculpatului, proporțional cu întinderea culpei sale, la plata de despăgubiri civile atât părții civile dar și unităților spitalicești care au oferit părții vătămate îngrijiri medicale.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor materiale acordate părții civile prima instanță avut în vedere atât înscrisurile depuse la fila 128 dosar dar și declarațiile martorilor audiați nemijlocit, cu privire la întinderea daunelor morale aprecierea sumei de 8000 lei ca fiind o justă și echitabilă reparație morală dovedindu-se justificată.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul, apreciind că sent. pen. nr. 366/ 6.10.2008 pronunțată de Judecătoria Pașcani în dos. nr- este legală și temeinică, în baza disp. art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală a respins ca nefondate apelurile declarate de partea vătămată și de inculpatul și a menținut hotărârea apelată.
Văzând și disp. art. 192 al. 2 și 193 al. 6 Cod procedură penală;
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de partea civilă pentru motive de nelegalitate și netemeinicie ce vizează atât latura penală, cât și latura civilă a cauzei.
În latură penală se critică greșita apreciere a instanțelor în reținerea circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b cod penal în lipsa unei comportări culpabile a victimei care ar fi fost de natură a crea inculpatului o puternică stare de tulburare sub imperiul căreia acesta a comis infracțiunea.
Sub aspectul modului de soluționare a laturii civile se susține că instanțele, ignorând gravitatea vătămărilor produse și intensitatea suferințelor cauzate, au stabilit incorect întinderea daunelor materiale și morale acordate.
În raport cu probatoriul administrat în cauză și urmările reale suferite de partea vătămată, sumele acordate cu titlu de despăgubiri sunt insuficiente și nu acoperă decât o parte foarte mică din despăgubirile ce s-ar fi cuvenit, având în vedere toate problemele cu care se confruntă partea vătămată.
Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și în rejudecare să se dispună acordarea despăgubirilor civile în cuantumul solicitat, inclusiv a despăgubirilor periodice ca urmare a diminuării capacității de muncă.
Împotriva deciziei penale pronunțate de tribunal a declarat recurs și inculpatul pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Anterior analizării criticilor invocate, verificând din oficiu conform prevederilor art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală actele și lucrările dosarului și hotărârea recurată, curtea constată că recursul este tardiv pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 385 ind. 3 alin. 2 raportat la art. 363 alin. 3 Cod procedură penală termenul de recurs este de 10 zile și pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare curge de la pronunțare.
În speță, inculpatul a fost prezent în fața instanței de apel la termenul de judecată din data de 10 februarie 2009 când au avut loc dezbaterile în fond, pronunțarea fiind amânată la data de 24 februarie 2009.
Cum apelantul a fost prezent la dezbateri, chiar dacă nu a fost prezent la pronunțare, termenul de recurs curge de la pronunțare.
În concluzie, cererea de recurs a fost înregistrată cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile legale, la data de 13 martie 2009, și în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 385 ind. 3 alin. 2 raportat la art. 364 Cod procedură penală privind repunerea în termenul de recurs.
Examinând hotărârile recurate în raport de criticile invocate de partea civilă ce vor fi analizate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 14 și alin. 2 Cod procedură penală precum și din oficiu pentru cazurile enunțate în art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
Instanțele de fond și de apel apreciind materialul probator administrat în cauză au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la o justă încadrare în drept a faptei comise.
În cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. 2 Cod procedură penală referitoare la aprecierea probelor în sensul că anumitor împrejurări faptice privind contribuția inculpatului sub aspectul intenției urmărite în săvârșirea faptei le-a fost dată o corectă încadrare juridică.
Din ansamblul materialului probator administrat rezultă că în seara zilei de 6 aprilie 2007 inculpatul, provocat fiind de comportamentul părții vătămate, care, aflată în stare de ebrietate, i-a adresat cuvinte și expresii indecente, i-a aplicat o lovitură în față cu o sticlă de bere, cauzându- leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 35-38 de zile de îngrijiri medicale.
Așadar, atitudinea părții vătămate de a adresa inculpatului în mod repetat și insistent injurii și expresii indecente, a creat acestuia o stare de puternică tulburare și emoție, care a fost determinantă în declanșarea agresiunii.
Reținerea ca incidentă a circumstanței atenuante legale provocării este justificată prin prisma declarațiilor martorilor oculari - și care au relatat că manifestarea violentă a inculpatului a constituit o ripostă la actul provocator al părții vătămate.
Sub acest aspect, susținerile recurentului privind greșita apreciere a instanțelor în reținerea circumstanței atenuante a provocării, prevăzute de art. 73 lit. b Cod penal, nu sunt fondate.
În soluționarea laturii civile a cauzei, raportat la criticile formulate de partea civilă cu privire la justețea sumelor acordate cu titlu de despăgubiri civile, instanțele de fond și de apel au reținut că partea civilă este îndreptățită la despăgubiri reprezentând daune materiale și daune morale.
În cazul infracțiunilor care au avut ca urmare vătămarea integrității corporale sau a sănătății există posibilitatea reparării prin echivalent a prejudiciului produs; cu prilejul rezolvării laturii civile nu se pot acorda despăgubiri, decât cele care rezultă în mod direct din acțiunea inculpatului, calificată ca infracțiune și pentru care este condamnat.
Cu privire la prejudiciul material suferit de partea civilă, reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizare, transport, tratamente medicale ulterioare spitalizării, munca prestată în gospodărie de alte persoane pe perioada spitalizării, mijloacele de probă care au oferit criterii de evaluare a sumelor cheltuite sunt înscrisurile depuse la dosar, precum și declarațiile martorilor - și, însă s-a omis adeverința eliberată de Farmacia R-N din care rezultă contravaloarea bonurilor de masă pe care partea vătămată nu le-a primit pe perioada concediului medical, omisiune ce urmează a fi îndreptată de către instanța de recurs prin majorarea cuantumului daunelor materiale.
Totodată partea civilă - victimă a infracțiunii de vătămare corporală gravă - are dreptul și la repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat, constând în suferințele fizice și psihice pe care le-a suportat de pe urma faptului ilicit.
în spital, conștiința de a fi bolnav, suferința de a fi privat de o viață normală corespunzătoare vârstei, implică și o suferință psihică ce presupune, de asemenea, o compensație, și anume, sub forma unor daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial ce i s-a cauzat și care în cuantumul de 8000 lei stabilit este justificat.
În raport cu gravitatea suferințelor fizice și morale produse părții vătămate, obligarea la plata de despăgubiri cu titlu de daune materiale și morale, sume stabilite prin coroborarea datelor oferite de înscrisurile depuse la dosar și depozițiile martorilor audiați, corespunde unei juste și integrale despăgubiri în sensul prevederilor art. 14 din Codul d e procedură penală și ale art. 998 și următoarele din Codul civil, între aceste cheltuieli și infracțiune existând legătură cauzală.
Referitor la cheltuielile pretins a fi efectuate de partea civilă cu transportul pe ruta R - Lespezi și retur, în mod just nu au fost acordate, întrucât, necesitatea lor nu a rezultat din cauză.
De asemenea în ceea ce privește reducerea capacității de muncă în proporție de 30 % datorită infirmității fizice permanente pe care o prezintă partea vătămată, instanțele au fost în imposiblitatea de a dispune asupra unei prestații periodice (renta viageră) reținând în mod corect că din probele administrate nu rezultă criterii de evaluare a acesteia.
În temeiul considerentelor expuse este fondată doar critica formulată de partea civilă privind neacordarea contravalorii bonurilor de masă pe care nu le-a primit pe perioada concediului medical urmând ca în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală să se admită recursul promovat și să se caseze în parte, în latura civilă, hotărârile recurate.
Procedând la rejudecarea cauzei, în limitele menționate, se va majora cuantumul daunelor materiale la plata cărora a fost obligat inculpatul către partea civilă.
Se vor menține toate celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
Totodată, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. cod procedură penală va fi respins ca tardiv recursul promovat de inculpatul .
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În baza art. 193 Cod procedură penală recurentul inculpat va fi obligat să plătească părții civile cheltuieli judiciare reprezentând onorariu de avocat.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului declarat de partea civilă vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 84/24.02.2009 a Tribunalului Iași.
II. Admite recursul formulat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 84/24.02.2009 a Tribunalului Iași și sentinței penale nr. 366/06.10.2008 a Judecătoriei Pașcani - hotărâri pe care le casează în parte, în latură civilă.
Rejudecând cauza:
Majorează cuantumul despăgubirilor materiale la plata cărora a fost obligat inculpatul către partea civilă de la 3032,17 lei la 3555,44 lei.
Menține toate celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
Obligă recurentul-intimat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 200 lei, iar părții civile recurente suma de 2500 lei reprezentând onorariu avocat.
Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului părții civile rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - -, - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
09.07.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Gabriela ScripcariuJudecători:Gabriela Scripcariu, Elena Scriminți, Mihaela Chirilă
