Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 448/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.448/R/2009
Ședința nepublică din 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Rus Claudia
JUDECĂTOR 3: Țarcă Gabriela
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 alin.1 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații recurenți, domiciliat în,-, județul B și, domiciliat în comuna, sat, nr.185, județul B, împotriva deciziei penale nr.268/A din 29 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie prin care s-a desființat în parte sentința penală nr.192/P din 20 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș, inculpații fiind trimiși în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.182 alin.1 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpații recurenți și lipsă, apărătorul ales al acestora avocat -, în baza împuternicirilor avocațiale nr. 54 și 55 din 11.03.2009, emise de Baroul Bihor - Cabinet Individual, partea civilă intimată G asistată de avocat, în baza delegației emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind părțile responsabile civilmente și, partea civilă intimată Spitalul Clinic de Urgență " " O, Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria comunei și Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, instanța acordă părților cuvântul în susținerea recursurilor formulate de către inculpați.
Apărătorul ales al inculpaților recurenți susține recursurile penale declarate de către inculpați și solicită instanței admiterea acestora, casarea și modificarea hotărârilor recurate ca nelegale și netemeinice în sensul de a se dispune achitarea inculpaților în baza dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, deoarece din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpații au săvârșit fapta pentru care au fost trimiși în judecată și apoi condamnați. Totodată solicită respingerea cererii de acordare a despăgubirilor civile solicitate de partea vătămată și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată suportate de inculpați la judecarea pe fond a cauzei, în apel, judecarea după casare, în apel și în prezentul recurs. Învederează instanței că în lipsa unor probe concludente nu se putea ajunge la concluzia vinovăției inculpaților, sens în care solicită instanței de recurs să procedeze la o analiză temeinică a probațiunii și să dea o soluție legală în cauză.
Apărătorul părții civile intimate depune la dosarul cauzei copia facturii seria - nr.771 din data de 23.12.2008 și chitanțele nr.143/21.11.2008, 137/13.10.2008, 142/21.11.2008 și 136/13.10.2008 reprezentând onorarii avocațiale și solicită obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare în favoarea părții civile.
Solicită instanței respingerea recursurilor formulate de către inculpați ca fiind nefondate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate. Arată instanței că starea de fapt și vinovăția inculpaților a fost corect reținută, partea vătămată a necesitat un număr de 55 zile de îngrijiri medicale și a făcut 5 operații până în prezent, nu a recurat hotărârea deși pedeapsa aplicată inculpaților a fost prea blândă, iar sub aspectul laturii civile, despăgubirile au fost corect acordate.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursurilor formulate de către inculpați ca fiind nefondate și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor recurate, având în vedere că în mod corect s-a reținut vinovăția inculpaților, probele administrate conducând la concluzia că prezumția de nevinovăție a fost răsturnată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.192/2008 pronunțată de Judecătoria Beiușs -a dispus în baza art.182 al.1 cod penal, condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, față de partea vătămată
În baza art.71 alin.1 și 2 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev de art.64 lit.a, Teza a-II-a,b Cod penal pe durata pedepsei principale.
În baza art.81, art. 82 Cod penal, și art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre, și s-a fixat un termen de încercare a acestuia pe o durată de 4 ani și 4 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 cod penal.
În baza art.182 al.1 cod penal cu aplicarea art. 99 al.3 cod penal și art.109 al.1 cod penal a fost condamnat inculpatul, minor la data săvârșirii faptei, la o pedeapsă de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, față de partea vătămată
În baza art.71 alin.1și 2 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev de art.64 lit.a, Teza a-II-a b, Cod penal pe durata pedepsei principale.
În baza art.110 Cod penal, cu aplicare art.71 alin.5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii aplicată inculpatului și fixează un termen de încercare de 2 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
Au fost obligați inculpații și părțile responsabile civilmente și în solidar să plătească părții civile, Spitalul Clinic Militar d e Urgență, " O suma de 914,78 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate.
Au fost obligati inculpații și părțile responsabile civilmente și în solidar să plătească părții civile G suma de 8.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, pentru daunele morale suferite și suma de 963,10 lei, cu titlu de despăgubiri civile, pentru daunele materiale suferite.
S-a respins cererea formulată de către partea civilă G privind obligarea în solidar a inculpaților și a părților responsabile civilmente la plata unor despăgubiri civile sub forma unei rente lunare.
Au fost obligați inculpații și părțile responsabile civilmente și în solidar să plătească părții vătămate G suma de 4.380 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost obligat Ministerul Justiției să plătească din fondurile sale suma de 100 lei, onorariu de avocat din oficiu, pentru avocat, suma de 100 lei pentru, suma de 100 lei pentru și suma de 100 lei pentru iu din cadrul Baroului
Au fost obligați inculpații și în solidar cu părțile responsabile civilmente și să plătească statului suma de câte 700 lei RON cheltuieli judiciare fiecare, din care suma de 187 lei se va vărsa în contul Institutului de Medicină Legală
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În seara zilei de 21 mai 2005 inculpatul minor se afla împreună cu numitul în orașul și la un moment dat s-au întâlnit cu inculpatul și martorul și probabil cu toții intenționau să ajungă la un bar situat în incinta stației de la intrarea în oraș.
Pe lângă grupul celor patru tineri a trecut partea vătămată G împreună cu o femeie.
Partea vătămată era sub influența băuturilor alcoolice și a cerut o țigară lui și a început să discute cu acesta. A fost refuzat de către acest tânăr, iar inculpatul a intervenit și din acel moment între partea vătămată și grupul de tineri s-a creat un incident, în care în primul rând partea vătămată și inculpatul se înjurau reciproc.
În seara respectivă partea vătămată a fost însoțită de către o femeia cu numele de, care văzând ce se întâmplă a fugit din locul respectiv.
Pe fondul acestor discuții neprincipiale inculpații au agresat-o fizic pe partea vătămată, lovind-o cu pumnii, aceasta căzând la pământ, după care au continuat să o lovească cu pumnii și cu picioarele și în timp ce era căzută la pământ.
Partea vătămată a susținut cu ocazia audierii sale că la acest incident au fost de față 5 tineri, respectiv cei arătați mai sus precum și și că toți 5 au lovit-o, în condițiile în care primul care a lovit-o a fost inculpatul cu pietre în cap, pentru ca în final să fie lovită peste mâna cu o bucată de lemn sau de metal, și această lovitură i-a produs lovitura de cubitus.
Femeia care o însoțea pe partea vătămată în seara respectivă, a fost audiată de către lucrătorii de poliție, dar fiindcă nu știe să scrie și să citească declarația sa a fost scrisă de către un lucrător de poliție.
Cu ocazia primei judecăți, s-a încercat audierea sa, dar fiindcă avea un intelect extrem de redus nu s-a putut colabora în nici un fel cu aceasta, astfel că neputându-se proceda la luarea unei declarații cu respectarea dispozițiilor legale, în final s-a omis audierea sa.
În urma acestei agresiuni partea vătămată s-a internat în spitalul din B la 23 mai 2005 și s-a stabilit existența unei fracturi de cubitus stâng dislocat prin agresiune, traumatism cranio-cerebral acut, contuzie toraco-abdominală și contuzie de braț drept.
După externarea din spital partea vătămată a fost examinată și de un medic legist și s-a stabilit că prezintă leziuni posttraumatice, care pot data din data de 21 mai 2005, s-au produs prin lovire cu corp dur și necesită 40 de zile de îngrijiri medicale.
La 7 noiembrie 2005 partea vătămată a fost examinată din nou de un medic legist după o operație de extragere a materialului de osteosinteză.
În urma acestei noi examinări s-au majorat numărul de zile de îngrijiri medicale la 45, socotite de la data agresiunii.
Partea vătămată s-a internat și în Spitalul Militar Oradea la 19 iulie 2006 pentru o hernie musculară care are lătură cu fractura de cubitus stâng.
Ca urmare a acestei internări partea vătămată a solicitat să fie din nou examinată medico-legal pentru a se stabili starea de sănătate actual și o eventuală incapacitate de invaliditate.
Lucrarea a fost întocmită de către Serviciu de Medicină Legală B și s-a stabilit că partea vătămată prezintă diagnosticul stabilit anterior, dar că în raport cu toate internările medicale și operațiunile medicale care s-au realizat, leziunile pe care le-a suferit rezultând un număr de 55 de zile de îngrijiri medicale socotite de la data agresiunii și nu și nu se încadrează în grad de invaliditate.
Partea vătămată a fost nemulțumită de concluziile acestei lucrări de expertiză și a solicitat efectuarea unui nou raport de expertiză medico-legală, cerere care a fost acceptată de către instanță.
Lucrarea a fost întocmită de către Institutul de Medicină Legală T și care a stabilit că partea vătămată a avut nu număr de 70 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor suferite și că prezintă un deficit motor mediu, prin tulburări în realizarea gestualității și a mediului și are o incapacitate adaptativă de 50% care presupune un grad de invaliditate, respectiv gradul III.
Apărătorul inculpaților a solicitat, în raport cu concluziile celor două rapoarte medico-legale avizarea acestor lucrări de către comisiile de avizare medico-legale și care au fost întocmite de către o comisie din cadrul Institutului de Medicină Legară
Comisia de control și avizare a actelor medico-legale a precizat că membrii săi sunt de acord cu concluziile din raportul de nouă expertiză medico-legală nr.217/2077 întocmită de către
În raport cu concluziile acestei expertize medico-legale, susținute și de către Comisia de Avizare și Control, la cererea apărătorului părții vătămate s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpații sunt trimiși în judecată, respectiv din infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art.181 al.1 cod penal în acea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 al.1 cod penal.
După ascultarea pozițiilor părților și a reprezentantului parchetului, instanța a dispus la termenul de judecată din 8 octombrie 2007 schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, ținând seama de numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea părții vătămate în raport cu agresiunea suferită la 21 mai 2005, respectiv 70 de zile.
Astfel a făcut aplicarea disp.art.334 pr.pen. și a schimbat încadrarea juridică indicată în rechizitoriu din art. 181 al.1 cod penal în art. 182 al.1 cod penal pentru ambii inculpați, cu aplicarea art. 99 al.3 cod penal pentru inculpatul ținând seama de faptul că acesta era minor, în vârstă de peste 16 ani la data de 21 mai 2005.
Apărătorul părții vătămate a solicitat la termenul de judecată din 13 noiembrie 2006 extinderea procesului penal, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală și față de numiții, și, apreciind că din probele administrate rezultă că și aceștia au participat la agresarea fizică a părții vătămate în seara zilei de 21 mai 2005 însă, potrivit art.336 pr.pen. cererea de extindere a procesului penal aparține numai procurorului care o poate face din oficiu s-au prin însușirea unei cereri formulată de către părți,iar în cazul de față reprezentantul parchetului a arătat că nu-și însușește cererea formulată de către apărătorul părții vătămate privind extinderea procesului penal și cu privire la alte persoane, respectiv la cele arătate mai sus solicitând doar continuarea procesului față de inculpații trimiși în judecată. A precizat și faptul că partea vătămată a și formulat o plângere împotriva soluției parchetului de netrimitere în judecată a numiților.
Instanța nu a putut reține în favoarea inculpaților circumstanța atenuantă a scuzei provocării, prev. de art.73 lit.b cod penal, chiar dacă partea vătămată a concurat la cererea acestui incident prin faptul că i-a înjurat pe inculpați și în special pe inculpatul cu care, se pare, un conflict mai vechi și le-a adus cuvinte jignitoare prin aluzia unor raporturi intime cu mamele lor, cu mulți ani în urmă.
Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat apel inculpații și precum și partea civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia penală nr.268/A din 29 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, s-a admis apelul penal declarat de partea civilă G împotriva sentinței penale nr. 192 din 20.06.2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș, care a fost desființată, în sensul că s-au majorat daunele morale acordate acestuia de la 8000 lei la un cuantum de 20.000 lei.
S-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații și.
Au fost obligați inculpații la plata a câte 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului, menținându-se restul dispozițiilor sentinței apelate.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate dar și din oficiu, tribunalul a apreciat că aceasta este în parte netemeinică.
Cu privire la reținerea stării de vinovăție a celor doi inculpați, soluția instanței de fond este în acord cu materialul probatoriu administrat în cauză.
Agresarea părții vătămate de către cei doi inculpați a fost dovedită prin probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în cel al cercetării judecătorești și sub acest aspect, tribunalul a apreciat ca fiind temeinică soluția de condamnare a acestora la pedepse just individualizate.
De asemenea, instanța de apel a apreciat că, hotărârea primei instanțe este însă netemeinică sub aspectul acordării unor daune morale într-un cuantum relativ redus față de prejudiciul real suferit de partea civilă A rezultat din actele medicale depuse la dosar că starea de sănătate a părții civile a fost în mod grav afectată de agresiunea la care a fost supusă, fiind în mod evident că trebuie și este necesară o compensare a acestei suferințe. În consecință, instanța de apel va dispune majorarea cuantumului daunelor morale de la 8.000 lei, la 20.000 lei, cu acest titlu, cei doi inculpați urmând a fi obligați în solidar la plata întregii sume.
Cu privire la criticile formulate de partea civilă în privința acordării unei rente, acestea s-au apreciat ca fiind nefondate, prima instanță făcând o corectă apreciere a situației sale, cu privire la acest aspect.
În consecință, a fost admis apelul părții civile în limitele anterior arătate și respinse ca nefondate apelurile declarate de către inculpați.
Inculpații au fost obligați și la plata a câte 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestor hotărâri, în termenul prevăzut de lege au declarat recurs inculpații și solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și rejudecând cauza a se dispune achitarea lor în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod penal și înlăturarea celorlalte consecințe ale acestei condamnări, deoarece din probele administrate în cauză nu rezultă că ei au săvârșit fapta pentru care au fost trimiși în judecată și apoi condamnați. Totodată au solicitat în temeiul art.346 al.3 Cod procedură penală respingerea cererii de acordare de despăgubiri civile (morale și materiale) solicitate de partea vătămată intimată G și obligarea părții vătămate intimate la plata cheltuielilor de judecată suportate de ei la judecarea pe fond a cauzei, în apel, judecarea după casare, în apel și în prezentul recurs, cheltuieli care se compun din onorariile avocațiale înscrise pe delegație.
În motivarea recursurilor inculpații arată că nu pot fi de acord cu considerentele hotărârilor judecătorești, deoarece din probele existente în dosar nu rezultă vinovăția lor și nici nu avea cum să rezulte atâta timp cât ei nu au săvârșit fapta pentru care au fost trimiși în judecată. De asemenea, arată că martorii audiați în cauză au declarații contradictorii și nici unul dintre aceștia nu pot confirma că ar fi perceput direct existența unei altercații și toți arată doar că au luat cunoștință de existența incidentului doar de la partea vătămată, care le-a povestit modul de desfășurare a evenimentelor. Mai mult arată că declarația martorului, prin care arată că, aflându-se în incinta locuinței sale l-a văzut pe inculpatul și pe numitul cu niște pari în mână, fapt pe care apoi l-a relatat soției sale, este contrazis chiar de către acesta care nu a confirmat nimic din cele arătate de. Aceasta arată că a fost într-adevăr acasă în seara respectivă și deși avea un geam la locuința sa care oferea vizibilitate spre locul unde se susține că ar fi avut loc incidentul, nu a văzut nimic. Totodată, declară în continuare că nici, fostul său soț în acea perioadă nu i-a povestit nimic, așa cum acesta a susținut în fața instanței iar martorul nu a venit în acea noapte acasă așa cum a susținut martorul. În ciuda nevinovăției lor, inculpații arată că instanța de apel nu doar că nu a menținut cuantumul daunelor morale la care au fost obligați prin hotărâri anterioare ci mai mult le-a majorat substanțial cu o motivare sumară care nu reflectă în mod real prejudiciul moral suferit de partea vătămată ca efect al unei astfel de agresiuni, indiferent de către cine ar fi fost săvârșită. Aceeași problemă se regăsește și în modul de calcul al despăgubirilor materiale care sunt mai mari decât ceea ce rezultă din probațiune.
Curtea, examinând hotărârile atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.385/9 al.3 Cod procedură penală, combinate cu art.385/6 al.1 și art.385/7 al.1 Cod procedură penală constată că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpaților pe baza unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză, dând faptelor săvârșite de aceștia încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acestora, cât și ca modalitate de executare fiind respectate criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal.
Astfel, inculpatul era elev la data săvârșirii faptei, neîncadrat în muncă, inculpatul, ambii cu trecut nepedepsit, iar instanța de fond a evaluat în mod judicios atât aceste aspecte cât și fapta și mai ales gradul de pericol ridicat al unei asemenea fapte.
Infracțiunea de vătămare corporală gravă reținută în sarcina inculpatului are un grad ridicat de pericol social, iar pedepsele aplicate de către instanțe contribuie în mod judicios la reeducarea inculpaților.
Criticile formulate de către inculpați în recurs nu pot fi însușite de către instanță. Materialul probator administrat este în măsură a întări convingerea instanței că inculpații se fac vinovați de săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor.
Cât privește daunele acordate, le apreciem a fi de natură a satisface partea civilă, din acest punct de vedere neexistând nici un motiv pentru a fi reduse.
Pentru aceste motive Curtea constată că o reducere a cuantumului pedepselor aplicate inculpaților nu ar fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art.72 și art.52 Cod penal și creând o disproporție între scopul și rezultatul acestora.
Față de cele menționate, Curtea în conformitate cu dispozițiile art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGEca nefondate recursurile penale declarate de inculpații recurenți și, împotriva deciziei penale nr.268 din 29 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor - O, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți, inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente și, să plătească statului suma de câte 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
În baza art.193 din Codul d e procedură penală obligă inculpații, inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata sumei de câte 595 lei cheltuieli judiciare în favoarea părții civile G, reprezentând onorarii de avocat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 20 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
red.dec.- /28.10.2009
jud.apel,
jud.fond
tehnored.2ex./28.10.2009
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Rus Claudia, Țarcă Gabriela
