Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 464/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 464
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Anton Dan
JUDECĂTOR 3: Tatiana Juverdeanu
GREFIER: - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
La ordine fiind pronunțarea recursului penal, având ca obiect " vătămare corporală gravă " formulat de partea vătămată, împotriva deciziei penale nr.73 din data de 18 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 11 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie.
Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 1931 din 28 iunie 2007 Judecătoriei Iași inculpatul - a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal.
S-a aplicat pedeapsa accesorie, interzicându-se inculpatului dispozițiile art. 64 lit. "a și b" Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
Inculpatul a fost obligat să achite părților civile suma de 5.905,10 lei către Spitalul Clinic de urgențe nr. 1 "Sf. " I, cheltuieli de spitalizare și respectiv 209 lei cheltuieli de transport efectuate cu partea vătămată.
În baza art. 14, 15 și 346 Cod procedură penală s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată și inculpatul - să achite părții vătămate suma de 61.100 lei despăgubiri materiale, 1.100 lei - daune materiale și 60.000 lei daune morale raportat la art. 998-999 Cod civil.
Inculpatul a fost obligat să achite părții vătămate suma de 263 lei cheltuieli judiciare și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele:
În luna octombrie 2005 au venit la magazinul numitei
doi lucrători ai inculpatului - ( - își construia un imobil) care i-au propus lui să cumpere niște ciment de la ei. Aceasta a refuzat, cei doi muncitori au plecat, iar pe drum s-au întâlnit cu partea vătămată, care a fost de acord să cumpere ciment. În seara respectivă, în jurul orelor 23,00, deoarece la poarta lui este telefon public l-a auzit pe inculpatul - dând telefon, la un moment dat a trecut și o ambulanță și atunci când l-a întrebat pe unde se duce salvarea, inculpatul a răspuns "cred că se duce la, că l-am bătut eu, că l-am prins ducându-se la ciment".
Cu câtva timp înainte, în jurul orelor 22,00 martorii au auzit zgomot în stradă, și au văzut doi bărbați care "se trăgeau de piept -, au căzut, s-au rostogolit". L-au văzut pe care nu se deplasa normal (locul era luminat), și întrebându-l ce s-a întâmplat a răspuns că a fost o încăierare între el și inculpat. Deoarece partea vătămată se simțea foarte rău a fost chemată ambulanța.
Principalele apărări ale inculpatului au fost acelea că el nu l-a lovit
pe vătămat, a fost o încăierare, în urma căreia partea vătămată a căzut și s-a lovit, și că avea tot dreptul să-i apere proprietatea, deoarece conflictul a avut loc pe proprietatea sa. În principiu, inculpatul - nu existența unui conflict, ci doar intenția depășită în lovirea părții vătămate, și că avea tot dreptul să se apere. Cu privire la ultimul aspect, conflictul nu a avut loc pe proprietatea sa, locul nu era delimitat prin nici un semn distinct în acest sens, incidentul având loc pe un drum public. Lovirea părții vătămate de către inculpat este parțial recunoscută de către acesta, ce arată în declarația sa că l-a lovit cu mâinile în, după care i-a băgat mâinile între picioare și l-a aruncat într-o râpă de două ori. Deoarece nimeni nu a asistat la conflictul dintre cele două părți, existând doar martori indirecți, adică persoane ce au relatat evenimente conexe conflictului ce conturează o situație de fapt, prin expertiza medico-legală solicitată s-a solicitat a se răspunde și la obiectivul constând în aceea dacă leziunile suferite de vătămat sunt provocate de o cădere, în urma căreia s-a lovit de obiecte contondente, sau prin lovire activă cu mijloace contondente. Astfel, în raportul de expertiză medico-legală nr. 2274/352/OF din 05.06.2007 se concluzionează în urma unei reexaminări a părții vătămate că leziunile au fost produse prin lovire cu mijloace contondente. Acest aspect nu lasă nici o urmă de îndoială nici în ceea ce privește exprimarea medicală, și conduce instanța la concluzia, coroborând acest aspect cu celelalte mijloace de dovadă, că inculpatul l-a lovit pe cu destul de multă violență, agresivitate, provocându-i mai multe leziuni ce au necesitat 39-44 zile îngrijiri medicale. Pentru a susține acest argument în pct. 5 al raportului de expertiză medico-legală medicii specialiști arată că ipoteza producerii leziunilor prin cădere este foarte puțin probabilă întrucât localizarea leziunilor pledează pentru lovirea activă.
În drept, fapta inculpatului - care, în data de
05.10.2005 a lovit partea vătămată, cu forma intenției depășite (praeterintenție), cauzându-i acestuia leziuni ce au necesitat 39-44 zile îngrijiri medicale pentru vindecare și care au fost de natură să-i pună în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "vătămare corporală gravă", prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. 2 Cod penal.
Împotriva sentinței penale, partea vătămată și inculpatul - au declarat apel criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie raportat la probatoriul administrat.
Partea vătămată critică cuantumul pedepsei aplicate inculpatului care este prea blândă în raport de natura faptei și urmarea produsă și critică și nivelul despăgubirilor materiale acordate de prima instanță, prea mici în raport de prejudiciul efectiv suferit.
Datorită leziunilor suferite nu a mai putut lucra și a fost nevoit să angajeze alte persoane pentru a putea finaliza o lucrare de construcție începută la locuința sa. Soția sa care realiza în Italia venituri substanțiale a fost nevoită să se întoarcă în țară pentru a-l îngriji.
Inculpatul critică modalitatea de apreciere a probatoriului testimonial. Inculpatul susține că se afla în legitimă apărare, că l-a surprins pe la terenul său în timp ce sustrăgea ciment și a fost lovit de acesta.
Inculpatul solicită înlăturarea dispozițiilor privitoare la plata daunelor morale față de conduita culpabilă a părții vătămate.
Prin decizia penală nr. 73 din 18 februarie 2008 Tribunalului Iași, a fost admis apelul inculpatului, împotriva sentinței penale nr. 1931/28.06.2007 a Judecătoriei Iași, care a fost desființată în parte în latură penală și civilă în sensul că reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, face aplicarea art. 81-83 Cod penal, s-au înlăturat dispozițiile privind obligarea inculpatului la plata daunelor morale.
Reduce de la 2 ani la 1 an și 6 luni închisoare, pedeapsa aplicată
inculpatului -, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 182 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 74, 76 lit. "d" Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal suspendă executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe o durată de 3 ani și 6 luni, ce reprezintă termen de încercare, conform art. 82 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
S-a respins cererea părții civile de acordare a daunelor morale.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
S-a respins ca nefondat apelul formulat de partea civilă
împotriva aceleiași sentințe.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului inculpatului rămân în sarcina statului.
Partea civilă a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a pronunța decizia, tribunalul a reținut următoarele:
Astfel fiind, tribunalul constată că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și a administrat întreg probatoriul testimonial și cu înscrisuri necesar soluționării cauzei, probe ce au stabilit, fără echivoc, existența faptei de vătămare corporală gravă atât sub aspectul laturii obiective cât și cu privire la vinovăția inculpatului.
Susținerile inculpatului privind comiterea faptei în stare de legitimă apărare nu pot fi reținute ca fiind corespunzătoare realității și nu pot conduce la exonerarea de răspundere penală a făptuitorului, în cauză nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 44 Cod penal.
Astfel, pentru reținerea legitimei apărări ca și cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei este necesar a fi întrunite cumulativ mai multe condiții referitoare la atacul comis de partea vătămată precum și la riposta inculpatului.
Ori, din împrejurările concret în care s-a comis fapta relevate de depozițiile martorilor audiați în mod nemijlocit de instanța de fond coroborate cu susținerile părților implicate în conflict se reține că actele de violență exercitate de inculpat asupra victimei au avut loc la o distanță de 50 față de imobilul aflat în stare de construcție al inculpatului și au fost determinate de împrejurarea că partea vătămată se deplasa la locul respectiv pentru a ridica mai mulți saci cu ciment ce aparțineau inculpatului.
Din nici una din probele administrate nu rezultă că victima ar fi lovit inculpatul și acesta din urmă ar fi ripostat pentru a înlătura un atac material și direct îndreptat împotriva sa. Chiar dacă susținerile inculpatului privind lovirea sa ar fi fost confirmate de probe nu ar fi justificat o ripostă de o gravitate mult mai mare și vădit disproporționată față de atacul inițial. În aceste condiții în care existența legitimei apărări nu este dovedită prin probele administrate, Tribunalul reține ca fiind corespunzătoare realității numai împrejurarea că partea vătămată a intenționat să ridice mai mulți saci cu ciment ce aparțineau inculpatului printr-o înțelegere prealabilă cu lucrătorii angajați de acesta, situație ce a provocat inculpatului o stare de iritare și de revoltă ce pot fi reținute doar ca circumstanță reală și pot fi valorificate în contextul individualizării judiciare a pedepsei.
În considerarea acestor circumstanțe precum și a celor ce vizează persoana făptuitorului care este tânăr, nu este cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit și are în întreținere doi copii minori, Tribunalul apreciază că pedeapsa aplicată de prima instanță este mult prea asupră.
Raportat la împrejurările concrete în care s-a produs fapte, la urmările acesteia dar și la atitudinea culpabilă a victimei, instanța apreciază că scopul pedepsei de reeducare a făptuitorului și de prevenire a comiterii de noi fapte penale se poate realiza și prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată sub minimul special prevăzut de lege și a cărei executare să fie suspendată condiționat, potrivit dispozițiilor art. 81 Cod penal.
În baza art. 82 instanța va fixa inculpatului termen de încercare și va atrage atenția acestuia asupra dispozițiilor privind revocarea beneficiului suspendării condiționate în cazul comiterii de noi fapte penale.
Cât privește modul de soluționare a laturii civile, Tribunalul apreciază că instanța de fond a apreciat în mod corect cuantumul despăgubirilor materiale față de dovezile prezentate de partea vătămată și care confirmă doar împrejurarea că pe perioada incapacității de muncă aceasta a fost ajutată de două persoane la ridicarea unui gard. Solicitarea părții vătămate de plată a folosului nerealizat de aceasta sau de soția sa nu poate fi primită de instanță întrucât din certificatul medico-legal rezultă că victima s-a aflat în incapacitate temporară de muncă doar pe perioada celor 44 de zile de îngrijiri medicale, perioadă în care aceasta nu a făcut nici o dovadă că ar fi avut angajate lucrări pentru care ar fi urmat să încaseze sume de bani. Aceeași situație se susține și în cazul soției sale care s-a întors în țară pentru a-l îngriji, dar fără a face dovada că în tot acest timp ar fi lucrat cu contract de muncă în Italia și care ar fi fost suma de bani pe care urma să o obțină prin prestarea activității sale.
În ceea ce privește costurile lucrării executate de martorul și fiul acestuia la ridicarea unui beci, Tribunalul apreciază că acestea nu pot fi puse în sarcina inculpatului, lucrarea fiind angajată înainte de comiterea faptei ceea ce conduce la concluzia fiecăreia că între existența faptei ilicite și prejudiciul pretins de partea vătămată nu există legătură de cauzalitate. În condițiile în care partea vătămată nu a făcut dovada realizării unor venituri suplimentare anterior comiterii faptei de către inculpat de care a fost lipsită ulterior, soluția instanței de fond de acordare parțială a despăgubirilor materiale apare ca fiind pe deplin justificată.
Cât privește cererea de obligare a inculpatului la plata daunelor morale, Tribunalul apreciază că atitudinea părții vătămate de luare a unor bunuri din patrimoniul inculpatului cunoscând că aparțin acestuia și care a determinat reacția psihică de revoltă a inculpatului creând într-o oarecare măsură contextul exercitării cotelor de agresiune asupra victimei nu poate constitui - izvor de acordare a unor despăgubiri morale.
Tragerea la răspundere penală a făptuitorului pentru exercitarea actelor de violență asupra părții vătămate constituie o satisfacție compensatorie suficientă pentru prejudiciul moral suferit. Întreaga conduită a victimei nu justifică acordarea unei sume suplimentare în vederea reparării suferințelor fizice și a înlăturării disconfortului creat, cu atât mai mult cu cât fapta produsă nu a provocat părții vătămate o traumă permanentă ci doar o incapacitate temporară pe perioada vindecării leziunilor fizice.
Împotriva deciziei penale a declarat recurs partea vătămată, partea civilă criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Sub aspectul pedepsei, pedeapsa aplicată este prea blândă raportat la fapta, situația de fapt, circumstanțe reale agravante. Leziunile produse i-au pus viața în primejdie.
Respingerea cererii de acordare a daunelor morale este nelegală motivată pe atitudinea părții vătămată, de a lua unele bunuri din patrimoniul inculpatului.
În cauză nu există nicio dovadă și nu s-a susținut că partea vătămată ar fi luat vreun sac de ciment din patrimoniul inculpatului încât acesta să fie exonerat de plata daunelor morale care se justificau având în vedere suferințele fizice și psihice, stresul pe care partea vătămată l-a suferit.
Daunele materiale i s-au acordat în cuantum modic.
Recursul este parțial fondat.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, de scopul și funcțiile pedepsei prevăzute de art. 52 Cod penal, fapte circumstanțe reale de săvârșire, modalități de comitere, prejudiciul creat și date personale ce țin de persoana inculpatului.
Pedeapsa pronunțată este proporțională cu fapta și persoana inculpatului și asigură prevenția generală și prevenția specială.
În ce privește soluționarea laturii civile, despăgubirile materiale acordate de instanță sunt în cuantumul în care acestea au fost dovedite iar evaluarea juridică a instanțelor pe acest temei este legală și fondată.
În ce privește înlăturarea răspunderii inculpatului pentru plata daunelor morale, soluția luată prin decizia penală este nelegală și netemeinică. Toate condițiile răspunderii civile delictuale sunt întrunite în cauză iar partea vătămată a suferit un prejudiciu moral constând în suferințele date de gravitatea leziunilor suferite, de modalitatea de producere a leziunilor, a fost lovit în zona inghinală, punându-l în imposibilitate de a se apăra.
Atitudinea părții vătămate de luare a unor bunuri din patrimoniul inculpatului care a determinat reacția psihică de revoltă a inculpatului nu poate constitui motiv de înlăturare a răspunderii civile a inculpatului întrucât în sarcina părții vătămate nu se poate reține nicio culpă de nicio natură, partea vătămată dorind să cumpere cimentul de la muncitorii care lucrau la casa inculpatului.
Activitatea materială infracțională este integral săvârșită de inculpat, activitate agresivă care a produs consecințe directe prin leziuni cauzate părții vătămate ce au determinat crearea de prejudiciu material și moral.
Instanța constată că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile, că partea vătămată a suferit prejudiciu moral existând legătura de cauzalitate între faptă și rezultatul produs.
Instanța constată o recuperare integrală a prejudiciului, se poate cuantifica la o sumă de 6.000 Ron reprezentând o satisfacție compensatorie suficientă pentru prejudiciul moral suferit, sens în care decizia penală atacată va fi modificată.
Așa fiind, conform art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală va admite recursul formulat de partea vătămată împotriva deciziei penale nr. 73 din 18 februarie 2008 Tribunalului Iași, care va fi casată în parte în latura civilă și rejudecând va admite cererea părții civile de acordare a daunelor morale și va obliga pe inculpat să achite părții civile suma de 6.000 lei daune morale în baza art. 998, 999 Cod civil.
Vor fi menținute toate celelalte dispoziții ale deciziei.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 73 din 18 februarie 2008 Tribunalului Iași, pe care o casează în parte în latură civilă și rejudecând admite cererea părții civile de acordare a daunelor morale și obligă inculpatul - să achite părții civile suma de 6.000 lei daune morale.
Menține toate celelalte dispoziții ale deciziei.
Obligă pe inculpat să achite părții civile suma de 1.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
25.09.2008
2 ex.-
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Anton Dan, Tatiana Juverdeanu
