Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 48/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 48/ DOSAR NR-
Ședința publică din 21 ianuarie 2009
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Alexandru Vasiliu
JUDECĂTOR 2: Alexandru Șerban
JUDECĂTOR 3: Manuela Barbu
Grefier - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 189/Ap din 09 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul inculpat, apărător ales, avocat -, intimatul parte civilă, asistat de apărători aleși, avocat și avocat, lipsă fiind intimata parte civilă Spitalul Județean de Urgență
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Instanța constată cauza în stare de judecată și, în temeiul art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat - pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului declarat de inculpat în temeiul art. 3859pct.14 și 17 Cod procedură penală, casarea hotărârii atacate și în temeiul art. 38515pct.2 lit.d Cod procedură penală să se dispună rejudecarea cauzei în limitele motivelor de recurs invocate.
Un prim motiv de recurs în reprezintă faptul că, instanța de apel în mod eronat a interpretat criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de dispozițiile art. 72 Cod penal referitoare la gardul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Instanța de apel a înlăturat circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit.a și art. 76 lit.d Cod penal, deși la instanța de fond în mod corect s-a reținut că inculpatul a luat hotărârea infracțională în urma unei discuții contradictorii cu sora sa și cu partea vătămată pe fondul unor neînțelegeri vechi de aproape 10 ani. De asemenea, s-a menționat că instanța a avut în vedere faptul că numărul mare de îngrijirii medicale se datorează nu unei intensități deosebite sau multitudinii loviturilor aplicate ci zonei în care a fost lovită partea vătămată cu o vindecare lentă datorită vârstei și a unor complicații.
S-a avut în vedere, de asemenea, faptul că inculpatul este o persoană cu o vârstă înaintată, respectiv 63 ani, fără antecedente penale, integrat pe deplin în societate și care conform martorilor audiați nu a creat probleme în cadrul comunității. Singurele conflicte în care a fost angrenat fiind cele cu rudele sale determinate de neînțelegerile referitoare la folosința locuinței părților, în rest inculpatul având o comportare exemplară.
În consecință consideră că instanța de fond a apreciat și a interpretat în mod corect și legal criteriile generale de individualizare aplicând largi circumstanțe atenuante pe care le consideră justificate situație față de care solicită menținerea pedepsei aplicate de prima instanță, aceasta în condițiile în care scopul pedepsei poate fi atins chiar și prin minimul general.
În raport de cele menționate, solicită admiterea recursului pe acest temei, casarea deciziei pronunțate în apel, respingerea apelurilor formulate de parchet și partea civilă, fiind o soluție mai apropiată de realitatea în concordanță cu principiile legale în materie.
Al doilea motiv, vizează aplicarea dispozițiilor art. 73 lit.b Cod pebal, referitoare la starea de provocare în condițiile în care inculpatul a săvârșit această faptă sun stăpânirea unei puternice tulburări și emoții determinată de către partea vătămată prin atingerea deosebit de gravă adusă demnității persoanei când partea vătămată a confirmat și susținut că inculpatul ar fi sustras cartofi din beciul gospodăriei părinților lor iar aceasta pe fondul unir mai vechi neînțelegeri între părți concretizate în plângeri penale, reclamații la poliție. Această afirmație făcută de partea vătămată a fost recunoscută ca fiind proferată la adresa inculpatului atât de partea vătămată, de soția acestuia, de fiica acestora și de ginerele lor prezent la incident. Relațiile între părți erau extrem de deteriorate și pe fondul unor sensibilități majore create de relațiile de dușmănie și în condițiile în care atât inculpatul cât și partea vătămată evitau pe cât posibil să se întâlnească iar prezenta acestora în 4 septembrie 2005 la locul producerii incidentului, pe fondul relațiilor de dușmănie, afirmație făcută de partea vătămată, împreună cu soția sa care este sora inculpatului, au putut crea o puternică tulburare atât prin afirmația făcută cât și prin cuvintele neprincipiale adresate inculpatului au determinat o puternică tulburare.
Consideră atingerea demnității ca fiind gravă, prin afirmațiile cu caracter jignitor la adresa inculpatului pe fondul sensibilității create între părți ca urmare a relațiilor de dușmănie de aproape 10 ani a proceselor și reclamațiilor reciproce, toate acestea fiind de natură să justifice starea de provocare prevăzută de art. 73 lit.b Cod penal.
Apreciază ca necesară și justificată, perfect legal aplicarea scuzei provocării în condițiile în care aceiași violență exercitată în partea a doua incidentului de către martorul prin care a provocat inculpatului leziuni ce au necesitat 180 de zile îngrijiri medicale s-a considerat a fi săvârșite din culpă și în mod inexplicabil legitimă apărare, soluție adoptată prin actul de sesizare al instanței, respectiv rechizitoriul. Inculpatul a nu a atacat măsura dispusă de procuror deoarece s-a îmbolnăvit grav după incident, fiind diagnosticat cu cancer de ficat, a fost internat prin mai multe spitale din B și B, unde a fost operat, iar în situația lui medicală nu l-a mai interesat să facă demersurile necesare pentru a i se face dreptate.
Cu privire la dispozițiilor art. 3859pct.17 Cod procedură penală - în favoarea inculpatului operează prezumția de nevinovăție însă aceasta nu trebuie interpretată în mod tranșant, esențial, fundamental, în sensul achitării sau condamnării inculpatului. În cazul de față se poate pune în discuție în considerarea acestui principiu, altă stare de fapt pe baza aceluiași probatoriu administrat în sensul atenuării răspunderii penale în concret reținându-se o altă infracțiune decât cea pentru care inculpatul a fost condamnat.
Apreciază că instanța ar fi trebuie, în baza rolului activ și în considerarea principiului mai sus menționat să analizeze și să stabilească numărul de zile de îngrijiri medicale numai cu privire la leziunile constatate și descrise în certificatul medico - legal la nivelul capului și al cotului stâng, mai puțin leziunea constatată la nivelul gambei piciorului stâng. Chiar partea vătămată a declarat în faza de urmărire penală că după ce a fost lovit la nivelul capului și antebrațului mâinii stângi nu a mai știut nimic ce s-a întâmplat, cum a căzut sau dacă a mai fost lovit cu furca peste picior și că nu poate să dea detalii cu privire la leziunile suferite la piciorul stâng.
Numărul mare de zile îngrijirii medicale nu au fost date pentru echimozele constatate ci pentru fractura constatată la piciorul stâng a părții vătămare care nu s-a produs datorită acțiunii directe pretins săvârșite de inculpat ci datorită căderii părții vătămate pe treptele casei.
Este adevărat că inculpatul afirmat că nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunii însă această afirmație se refera la infracțiunea reținută prin rechizitoriu respectiv art. 182 Cod penal, făcând referire în afirmația sa sub aspectul nevinovăției la consecințele produse prin fractura gambei piciorului stâng al părții vătămate. Consideră că aceste leziuni produse, mai puțin fractura piciorului stâng nu pot să necesite îngrijiri medicale mai mari de 20 de zile ceea ce demonstrează că infracțiunea ce trebuie reținută este cea prevăzută de art. 180 al. 2 Cod penal, situație față de care ar trebui să se dispună schimbarea încadrării juridice.
Pentru celelalte leziuni de la piciorul stâng ar trebui să se rețină, dacă este cazul și în măsura în care inculpatul este vinovat, infracțiunea de vătămare corporală din culpă. În mod greșit s-a reținut de instanță infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin.1 Cod penal numai pe baza declarațiilor sorei inculpatului și soția părții vătămate și a ginerelui acesteia, persoane care sunt interesate în cauză, relația lor de dușmănie fiind recunoscută.
Solicită efectuarea unei noi expertize medico - legale ca urmare a rejudecării cauzei pentru stabilirea numărului de zile îngrijiri medicale, separat pentru fractura gleznei piciorului stâng și separat pentru celelalte leziuni.
Este de subliniat în mod general că starea de fapt reținută se bazează pe un probatoriu care se compune pe de o parte din actele medicale depuse la dosar atât ale inculpatului cât și ale părții vătămate și declarațiile inculpatului pe de o parte iar pe de altă parte declarațiile familiei părții vătămate. Împotriva declarațiilor și susținerilor inculpatului se opun declarațiile date de membri familiei părții vătămate iar aceasta în condițiile unor relații de dușmănie de aproape 10 ani. În această situație ce credibilitatea pot să aibă asemenea declarații și pe baza cărora să se rețină o asemenea stare de fapt care să înlăture prezumția de nevinovăție. Numai faptul că aceste declarații se coroborează între ele nu este suficient. De ce nu sunt reținute în conturarea stării de fapt și declarațiile inculpatului. De fapt, instanța nici nu motivează de ce sunt înlăturate. Aceste lucru este necesar în condițiile în care inculpatul pe de o parte și familia părții vătămate pe de altă parte, au fost și sunt și în prezent în relații notorii de dușmănie. Declarațiile acestora sunt mai mult decât subiective de natură să determine a se reține o altă stare de fapt decât cea reală.
Avocat pentru intimatul parte civilă, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, menținerea hotărârilor pronunțate în cauză. Apreciază că în mod corect instanța de apel a reținut circumstanțe agravante și a majorat pedeapsa aplicată de instanța de fond, având în vedere că fapta săvârșită este foarte gravă. Partea vătămată a coborât 2 scări și a fost lovită cu furca de către inculpat, astfel că nu se poate reține că acesta a fost provoca, și toate leziunile și numărul mare de zile îngrijiri medicale sunt o consecință a acestei căzături. Faptul că, inculpatul a avut și el nevoie de zile de îngrijiri medicale, acest lucru este o consecință a propriei lui fapte, a fost nevoie de membrii familiei pentru a-i despărți și a împiedica moartea părții vătămate. Atât instanța de fond cât și instanța de apel au sesizat poziția nesinceră a inculpatului.
Legat de despăgubirile civile, acestea au fost dovedite atât prin înscrisuri cât și cu declarațiile martorilor.
În legătură cu faptul că ar trebui schimbată încadrarea, că se mai impune administrare de probe pe latură penală, este evident că aceste cererii trebuie respinse, având în vedere că pe latură penală nu a existat apel și numai pe latură civile, iar în procesul penal legea permite audierea martorilor, rude cu părțile și sentințele sunt foarte des de condamnare și nu trebuie să schimbe starea de fapt reținută care de altfel este corectă.
Avocat pentru intimatul parte civilă arată că își însușește concluziile puse de către colega lui, și consideră că instanțele au manifestat foarte multă blândețe față de acest inculpat, pentru că leziunile pe care partea vătămată le-a prezentat și le prezintă de la antebrațul stâng, sunt leziuni care trebuiau să ducă la o altă încadrarea juridică, respectiv la tentativă la omor și nicidecum la art. 182 alin.1 Cod penal. Între inculpat și partea vătămată au mai fost și alte incidente, având la bază violență din partea sa numai că au fost tratate cu foarte multă înțelege din perspectiva relației de rudenie existentă. A i se reține inculpatului în calea de atac a recursului circumstanțe atenuante, prev de art. 73 lit.b Cod penal și de art. 74 lit. a și c Cod penal, nu au nici un fel de justificare, pentru că inculpatul este cel care a acționat.
În raport de cele menționate, apreciază că se impune respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de apel, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat, menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Brașov, apreciază că în cauză nu pot fi reținute prev. art. 73 lit.b Cod penal, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul este cel care a generat acest incident. Atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut o corectă stare de fapt și în mod corect instanța de apel a înlăturat circumstanțele atenuante reținute de către instanța de fond și a majorat pedeapsa aplicată inculpatului, având în vedere că fapta săvârșită de către acesta prezintă un grad de pericol social concret deosebit, este o infracțiune de violență, în urma căreia partea vătămată a necesitata un număr mare de zile îngrijiri medicale iar inculpatul trebuie să fie tras la răspundere penală în raport de vinovăția acestuia.
În ceea ce privește cererea de schimbare de încadrare juridică, solicită respingerea acesteia, având în vedere că din actele medicale rezultă că din actele medicale rezultă că partea vătămată a suferit diverse leziuni pe suprafața corpului și acestea nu pot fi defalcate ca unele fiind cu intenție și altele din culpă.
1. Constată că prin sent pen nr 476/1.04.2008 Judecătoria Brașov dispus in baza art 182 al 1 CP, cu aplic 74 lit a,76 lit CP condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare pentru savarsirea infracțiunii de vătămare corporală gravă; în baza art 81,82 CP a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei,stabilind un termen de încercare de 3 ani; a reținut art 13 CP privind neaplicarea art 71 al 1,5 CP; a obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile:1732,08 lei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență B, 6679,5lei daune materiale și 13000lei daune morale către partea civilă.
2. Pentru pronunța aceasta hotărâre prima instanța reținut următoarea stare de fapt:
În data de 04.09.2005, inculpatul se afla la locuința mamei sale, în localitatea. În jurul orelor 19.00 au venit în vizită, sora inculpatului, soțul lui, fiica acestora, martora și soțul ei, martorul, au intrat în casă și au discutat cu numita în bucătărie, în timp ce inculpatul a rămas în șură.
După aproximativ 10 minute, martora a ieșit din casă, rămânând pe scările din fața bucătăriei de unde l-a strigat pe inculpat pentru a discuta cu acesta. Inculpatul a ieșit din șură și între cei doi a izbucnit o ceartă, pe fondul unor vechi conflicte între familia și inculpatul, relațiile fiind tensionate de o lungă perioadă de timp, fiind marcate și de existența unor procese între cele două părți.
Auzind cearta, partea vătămată a ieșit din casă, rămânând în spatele soției sale, pe treapta a treia a scărilor și a început la rândul lui să se certe cu inculpatul în legătură cu depozitarea cartofilor în beciul locuinței mamei sale.
Enervat de cursul discuției, inculpatul a reacționat agresiv, spunând că "trebuie să moară cineva" și a luat din magazie o furcă cu care a încercat să lovească pe cei doi. Partea vătămată a coborât o treaptă urmărind să o protejeze pe soția sa, primind lovitura în zona pieptului și apoi a capului. În urma loviturii primite, partea vătămată a căzut la pământ, pierzându-și cunoștința iar inculpatul i-a aplicat alte două lovituri cu furca în piciorul stâng. Martorul, care ieșise și el din casă, a intervenit, angajându-se într-o altercație cu inculpatul pentru a-i lua furca, fiind sprijinit și de ceilalți membrii ai familiei sale.
În urma violențelor exercitate asupra sa, inculpatul a suferit la rândul lui leziuni importante, necesitând un număr de 180 de zile de îngrijiri medicale.
3. Împotriva acestei hotărâri au formulat apel in termenul legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, partea civilă si inculpatul criticând- pentru netemeinicie.
Procurorul susținut ca este nejustificată reținerea circumstanței atenuante prev de art 74 lit a si fata de natura infracțiunii și modul de săvârșire nu se justifica reducerea pedepsei atât de mult sub minimul special, solicitând înlăturarea acesteia și majorarea pedepsei.
Partea vătămata a criticat hotărârea atât pe latura penala sub aspectul individualizării judiciare si a modalității de executare a pedepsei cat si sub aspectul laturii civile.
Inculpatul criticat hotărârea pentru netemeinicie doar sub aspectul laturii civile arătând ca sora sa si familia au provocat incidentul. A solicitat reducerea despăgubirilor.
Prin decizia penală nr. 189/A/2008 Tribunalul Brașova admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov și partea vătămată împotriva sent. pen. nr. 476/1.04.2008 Judecătoriei Brașov sub aspectul individualizării judiciare și a modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului și rejudecând în aceste limite a înlăturat circumstanțele atenuante prev. de art 74 lit a,76 lit d Cod penal și a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 1 ani la 2 ani închisoare. În baza art 86/1 Cod penal a dispus suspendarea sub supraveghere pedepsei.
A respins apelul formulat de inculpatul.
4. Inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel și invocând motivul de casare prevăzut de art. 3859alin.1 pct. 14 și 17 Cod procedură penală a solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 182 în art.180 alin.2 Cod penal, cu reducerea pedepsei, respectiv menținerea pedepsei aplicate de către prima instanță, cu aplicarea prevederilor art. 73 lit.b Cod penal.
5. Recursul este nefondat.
Sub aspectul încadrării juridice curtea constată că încadrarea juridică reținută de prima instanță și menținută de instanța de apel este legală și temeinică, în concordanță cu probele administrate în cauză.
Pe de altă parte, cu ocazia dezbaterilor din apel si in motivele de apel inculpatul a criticat doar latura civilă a cauzei, ceea ce, din punct de vedere al limitelor devolutive ale recursului declarat, în condițiile art. 3851alin.4 Cod procedură penală duce la concluzia că inculpatul nu mai poate critica modul de soluționare a laturii penale a cauzei decât în măsura în care sentința a fost modificată de instanța de apel, în defavoarea inculpatului.
Instanța de apel a înlăturat circumstanțele atenuante prev. de art 74 lit a,76 lit d Cod penal și a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 1 ani la 2 ani închisoare.
Sub acest aspect critica formulată de inculpat și solicitările de reținere a arft. 73 lit.b Cod penal și de reducere a pedepsei, respectiv a menținerii pedepsei de 1 an sunt nefondate.
Inculpatul a invocat faptul că partea vătămată a încercat să-l lovească cu piciorul, s-a dezechilibrat și a căzut la pământ, negând că i-ar fi aplicat vreo lovitură cu furca.
Aceste susțineri nu se coroborează însă cu nici un alt mijloc de probă aflat la dosarul cauzei. Din certificatul medico-legal și raportul de constatare medico-legală rezultă faptul că părții vătămate i-au fost create leziuni în mai multe zone ale corpului, prezentând o cicatrice în zona frontală mediană, o alta în zona cotului stâng precum și o echimoză în zona spatelui. Instanța apreciază că aceste leziuni confirmă versiunea prezentată de către partea vătămată conform căreia a fost lovit în zona pieptului și totodată în braț la momentul în care a încercat să oprească lovitura aplicată de către inculpat, contrazicând și afirmațiile inculpatului că partea vătămată a căzut fără a fi atins.
De asemenea, actele medico-legale, coroborate cu declarațiile martorilor demonstrează că inculpatul a lovit partea vătămată cu furca și zona membrelor inferioare și că atacul nu a încetat decât ca urmare a intervenției altor persoane.
Nici o probă nu susține teza unei provocări.
Consecințele cauzate prin aplicarea loviturilor sunt deosebit de grave, fiind necesare 180 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, iar modul în care s-a săvârșit fapta îi conferă un pericol social destul de ridicat.
Circumstanțele care caracterizează pe inculpat nu au nici consistența și nici relevanța juridică a unor circumstanțe atenuante judiciare, așa încât în mod corect instanța de apel a înlătura aplicarea prevederilor art. 74 și art. 76 Cod penal, ceea ce a determinat și majorarea cuantumului pedepsei aplicate la minimul special prevăzut de lege, fiind respectate cerințele art. 72 Cod penal.
6.Așa fiind, în temeiul art. 38515cpt.1 lit. b Cod procedură penală recursul inculpatului urmează să fie respins.
7. Potrivit art. 192 alin.2 Cod procedură penală curtea va obliga pe inculpat la 150 de lei cheltuieli judiciare către stat și la 500 lei cheltuieli de judecată câtre partea civilă .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 189/A/2008, pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care o menține.
Obligă pe inculpat la 150 lei cheltuieli judiciare către stat și la 500 lei cheltuieli judiciare către partea civilă.
Pronunțată în ședință publică azi 21 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 4.02.2009
Dact. 5.02.2009
4 ex
Jud apel,
Președinte:Alexandru VasiliuJudecători:Alexandru Vasiliu, Alexandru Șerban, Manuela Barbu
