Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 521/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 521/
Ședința publică de la 30 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă
JUDECĂTOR 3: Mița
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - -din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului penal promovat de inculpatul trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art.182 Cod penal, împotriva deciziei penale nr. 91/19.03.2008 a Tribunalului Vrancea pronunțată în dosar nr- (sentință fond nr. 851/18.04.2007 a Judecătoriei Focșani ),
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.09.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 25.09.2008, respectiv la 30.09.2008.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Examinând actele și lucrările dosarului,constată următoarele:
Prin sentința penală nr. nr. 851 din 18 aprilie 2007 Judecătoriei Focșani, inculpatul fost condamnat la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 al.2 pen. cu aplicarea art. 73 lit b pen.și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a,b,c pen și cu suspendarea acestei pedepse, conform art.81,82 Cod penal.
Inculpatul a fost obligat să plătească părții vătămate 3136,21 lei daune materiale și 1500 lei daune morale.
În fapt, s-a reținut că la data de 5 noiembrie 2005, în timp ce se afla cu prietenii săi pe terasa Clubului din Focșani, inculpatul a intervenit să-l înlăture din local pe partea vătămată,motivând că acesta ar fi avut un conflict cu fratele său,. În timp ce partea vătămată s-a smucit și l-a lovit pe inculpat, acesta i-a aplicat părții vătămate numeroase lovituri cu pumnul în zona feței, suferind avulsie dentară 21, fractură coronară parțială 41, astfel cum au fost reținute în certificatul medico-legal, pentru care au fost necesare 12-14 zile de îngrijiri medicale.
Situația de fapt a fost stabilită pe baza depozițiilor martorilor, declarația părții vătămate și recunoașterea parțială a inculpatului în faza de urmărire penală, actul medico-legal și expertiza medico-legală.
Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani, partea vătămată și inculpatul.
În critica sa, Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșania susținut că greșit s-a reținut scuza provocării în declanșarea incidentului între părți. Opinia instanței privind atitudinea violentă a victimei anterior acțiunii inculpatului s-a bazat pe depoziția martorului - agent de pază și coleg cu inculpatul, declarație care este subiectivă și care nu se coroborează cu declarațiile celorlalți martori care au asistat la incident.
Se argumentează că din depozițiile celorlalți martori rezultă că partea vătămată a fost lovită de inculpat fără o discuție prealabilă și doar în timp ce-l lovea îi reproșa că ar fi existat anterior un incident între acesta și fratele său.
Chiar dacă ar fi existat anterior un astfel de conflict, se susține că acesta nu justifică reținerea unei puternice emoții sau tulburări, respectiv a unei provocări la care face referire instanța, deoarece în raport de probele dosarului nu s-a făcut această dovadă.
A solicitat, de asemenea, majorarea pedepsei, ținând seama de severitatea cu care legea pedepsește astfel de fapte, de condițiile concrete în care s-a comis infracțiunea, de traumatismul produs, durata tratamentului și nevoile de vindecare ale victimei.
În apelul declarat de partea vătămată a fost criticată reținerea scuzei provocării, reducerea pedepsei prin aplicarea art. 73 lit.b pen. și s-a solicitat majorarea pedepsei prin înlăturarea art. 73 lit.b pen.
Inculpatul a declarat apel și a susținut în continuare că fratele său ar fi lovit partea vătămată și că din probele administrate nu rezultă vinovăția sa și că s-ar fi produs o sluțire. A solicitat achitarea pe temeiul prevăzut de art. 11 pct.2 lit.a și art. 10 lit.c pr.pen.
În cursul soluționării apelului s-a solicitat declarația martorului,audiat la procuror ca urmare declanșării urmăririi penale privind fapta de mărturie mincinoasă și fiind trimisă la dosar se constată că acesta și-a retras afirmațiile făcute în cursul procesului, susținând că revine asupra primelor declarații în care nu a spus adevărul deoarece a dorit să-l ajute pe inculpat. De asemenea, arată că în realitate l-a văzut pe inculpat cu leziuni în zona feței.
Audiat în cursul judecății apelului, același martor revine la această declarație,menținând pe cele date la urmărirea penală și la judecata de fond. Soluția dată în ceea ce privește fapta de mărturie mincinoasă în care este cercetat martorul nu este definitivă, astfel că Tribunalul luat în considerație la analiza probelor declarațiile acestuia date în prezenta cauză.
Prin decizia penală nr.91/19.03.2008, Tribunalul Vranceaa admis apelurile declarate de Parchet și de partea vătămată, a desființat în parte sentința cu privire la latura penală și, în rejudecare:
A înlătură aplicarea disp. art. 73 lit.b
A majorat pedeapsa aplicată inculpatului la 3 ani închisoare.
A modificat pedeapsa accesorie aplicată și a menținut interzicerea drepturilor numai pentru art. 64 lit.a ip.a II-
A menținut restul dispozițiilor sentinței.
A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul și l-a obligat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a considerat, în esență, că în mod greșit prima instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art.73 lit.b Cod penal, deoarece din probele administrate în cauză rezultă că acesta a lovit pe partea vătămată fără a fi provocat.
Împotriva celor două hotărâri declarat recurs inculpatul, criticându-le ca nefondate pentru motivul că instanțele au omis să se pronunțe asupra cererii sale, de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.182 alin.2 Cod penal în infracțiunea prev. de art.180 alin.2 Cod penal.
Pentru acest motiv solicitat casarea deciziei pronunțate de Tribunalul Vrancea și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru rejudecarea apelului.
În subsidiar, inculpatul invocat motivul că partea vătămată nu a fost lovită de el, ci de fratele său, martorul,astfel că s-ar impune să fie achitat în temeiul art.11 pct. 2 lit. b în referire la art.10 lit.c din Codul d procedură penală.
Recursul este nefondat.
Examinând mai întâi hotărârile atacate în raport cu al doilea motiv al recursului, care vizează nevinovăția inculpatului, Curtea constată că această critică este neîntemeiată.
Deși inculpatul nu recunoscut săvârșirea faptelor pentru care fost cercetat și trimis în judecată, vinovăția sa este dovedită prin coroborarea declarațiilor părții vătămate cu concluziile raportului de expertiză medico-legală precum și cu declarațiile martorilor, și.
Din aceste probe rezultă în mod indubitabil că în noaptea de 5/6.11.2005, inculpatul, care își desfășura activitatea ca agent de ordine la clubul "", din municipiul Focșani,a lovit în mod repetat cu pumnii în zona feței pe partea vătămată, cauzându-i leziuni care au avut drept consecință avulsie dentară 21 și fractură coronară parțială 41, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale.
Apărările inculpatului, în sensul că intervenția sa a fost determinată de faptul că partea vătămată a avut un comportament agresiv față de martorul, fratele său, au fost în mod corect înlăturate de către instanța de apel, reținându-se, în baza probelor mai sus menționate, că singurul incident care avut loc între partea vătămată și martor a constat în aceea că, în timp ce trecea pe lângă martor, partea vătămată l-a atins din greșeală cu umărul, datorită aglomerației din club-împrejurare care, în mod evident, nu justifică reacția, deosebit de violentă a inculpatului și nu constituie temei pentru reținerea în favoarea acestuia circumstanței atenuante prev. de art.73 lit. din Codul penal.
De asemenea,susținerile inculpatului, precum și cele ale martorilor și - în sensul că partea vătămată nu ar fi fost lovită de inculpat, ci de primul dintre martori, care i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona umărului - au fost în mod judicios considerate ca nesincere, deoarece sunt în vădită contradicție cu situația de fapt care rezultă din ansamblul materialului probator și nu oferă o explicație plauzibilă pentru leziunile suferite de partea vătămată în zona feței.
În consecință, este neîntemeiată critica formulată de inculpat, în sensul că s-ar impune achitarea sa în temeiul art.11 pct. 2 lit. a în referire la art.10 lit. c din Codul d e procedură penală.
Este, de asemenea, neîntemeiată critica formulată în primul motiv de recurs, în sensul că cele două instanțe au omis să se pronunțe asupra unei cereri de schimbare a încadrării juridice a faptei, împrejurare care ar atrage incidența cazului de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct. 10 din Codul d procedură penală.
Din conținutul părții introductive a hotărârii pronunțate de prima instanță nu rezultă că inculpatul ar fi solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art.182 alin.2 Cod penal în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art.180 alin.2 Cod penal.
Nici în fața instanței de apel inculpatul nu a formulat în mod expres o astfel de cerere, ci doar a invocat motivul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice -deși, așa cum s-a arătat, o astfel de cerere nu a fost formulată în fața instanței de fond.
În aceste condiții, nu li se poate imputa celor două instanțe faptul că nu s-au pronunțat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice de vreme ce o astfel de cerere nu a fost formulată în mod explicit.
Pe de altă parte, se reține că cele două instanțe, argumentând reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunii de vătămate corporală gravă, prev. de art.182 alin.2 din Codul penal, s-au pronunțat implicit asupra motivelor pentru care fapta acestuia nu ar putea primi o altă încadrare juridică.
Curtea apreciază că încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului este în concordanță cu dispozițiile legale, pentru următoarele considerente:
Din actele medico-legale aflate la dosarul cauzei rezultă că, urmare actelor de violență exercitate de inculpat, i s-au cauzat părții vătămate avulsia dintelui 21 (incisiv, frontal situat pe maxilarul superior) precum și fractură coronară parțială (41).
Este de notorietate că lipsa unuia sau mai multor dinți frontali, mai ales din cei fixați pe maxilarul superior -așa cum este cazul în speța de față-modifică esențial fizionomia celui lezat, dându-i un aspect respingător, sau poate avea efecte negative ireversibile asupra funcției fiziologice a masticației-consecințe care se regăsesc în conținutul art.182 alin. 2 din Codul penal.
La evaluarea gravității acestor consecințe trebuie avut în vedere că la data săvârșirii asupra sa a actelor de violență, partea vătămată avea vârsta de numai 18 ani.
Totodată, la evaluarea consecințelor suferite de partea vătămată trebuie avute în vedere, cu prioritate, gravitatea concretă a rezultatului imediat produs prin actul de violență, iar nu situația atenuată prin înlocuirea dinților smulși sau rupți ori prin protezare.
Această interpretare-care se desprinde din argumentația Deciziei nr. II din 28 octombrie 2002, pronunțată de fosta C Supremă de Justiție într-un recurs în interesul legii - se impune nu numai pentru că recurgerea la procedee artificiale nu poate asigura redarea totalității însușirilor anatomice și fiziologice ale dintelui, ci și datorită lipsirii celui lezat, cel puțin pentru o anumită perioadă, de înfățișarea sa firească.
Pentru aceste considerente, Curtea reține că motivele de recurs invocate de inculpatul sunt neîntemeiate.
Întrucât nici după reformarea din oficiu a hotărârilor recurate, în limitele prevăzute de art.3859alin.3 Cod procedură penală, nu se constată motive care să atragă casarea acestora urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul, conform dispozițiilor art.38515pct. 1 lit.b din Codul d e procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 15.12.1983 în, cu același domiciliu,--.6, județ V,CNP -,împotriva deciziei penale nr. 91/19.03.2008 a Tribunalului Vrancea (sentință fond nr. 851/18.04.2007 a Judecătoriei Focșani ).
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul-recurent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Conform art.193 alin. 1 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul-recurent la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea vătămată (domiciliat în Focșani, Bd.-, bloc 6,.21,județ V).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.09.2008.
PREȘEDINTE, Judecător, Judecător,
--- - - - -
Grefier,
Red.-
Tehnored./ 2 ex/02.10.2008
Jud. apel--
Jud.fond-
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate, Constantin Cârcotă, Mița
