Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 552/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 552/2008
Ședința publică de la 21 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Stanca Ioana Marcu
JUDECĂTOR 3: Monica Farcaș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul
împotriva deciziei penale numărul 136/A/5.05.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat partea civilă intimată asistat de avocat și avocat - apărător ales al inculpatului recurent, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care nefiind cereri prealabile, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și rejudecând, avându-se în vedere întreg ansamblul probator administrat, în temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit. c Cod pr. penală, aducerea unei soluții de achitare a inculpatului, întrucât fapta a fost săvârșită de altă persoană.
Avocatul părții civile intimate solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate ca temeinice și legale. Solicită a se observa că inculpatul a avut o atitudine nesinceră, nu a regretat fapta comisă și nu l-a căutat niciodată pe partea civilă. Solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariu de avocat.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea celor două hotărâri pronunțate ca temeinice și legale. Instanțele au făcut o corectă apreciere a probelor în baza cărora au reținut corect starea de fapt. Solicită a se observa că în mod corect a fost înlăturată apărarea inculpatului, luându-se act de probele care conduc la vinovăția inculpatului, aplicând inculpatului o pedeapsă just individualizată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 318 din 15 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosarul nr-, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art. 182 al. 1 Cod penal.
În baza art. 81, 82 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani plus durata pedepsei aplicate și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea beneficiului suspendării condiționate.
I s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a,b și c Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal.
Inculpatul a fost obligat la 8000 lei daune morale către partea civilă și la 3276,77 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, cu dobânda legală, calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului către partea civilă Spitalul municipal Dr. din
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat și către partea vătămată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în data de 18 aprilie 2006, inculpatul administrator al SC AE SRL H, intrigat de faptul că partea vătămată care se afla pe terasa barului situat în zona Dunărea din municipiul H, a început să deranjeze alți consumatori, a intervenit și a început să se certe cu partea vătămată, ceartă care a degenerat în bătaie, inculpatul lovind-o pe aceasta cu pumnii, iar apoi, după ce partea vătămată a căzut la pământ, inculpatul a călcat-o pe piciorul drept, pe care i l-a fracturat,
În urma fracturării piciorului, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 110-120 de zile de îngrijiri medicale.
Constatând vinovăția inculpatului, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă și l-a obligat la plata despăgubirilor civile.
Împotriva sentinței penale nr. 318/2997 a Judecătoriei Hunedoara, a declarat apel în termen și motivat inculpatul, care a solicitat achitarea sa pentru temeiul prev. de art. 11 pct. 2 lit. a Cod proc. penală rap. la art. 10 lit. c Cod proc. penală, susținând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, autorul faptei fiind numitul, care a agresat-o pe partea vătămată.
Prin decizia penală nr. 136/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara a fost admis apelul introdus de inculpatul împotriva sentinței penale nr.318/2007 pronunțată de Judecătoria Hunedoara, județul H, pentru temeiul prev.de art.379 al.1 pct.2 lit."a" pr.pen. a fost desființată parțial sentința atacată stabilind la 2 (doi) ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev.și ped.de art. 182 al.1 pen.
A fost înlăturată aplicarea disp.art.64 lit."c" pen. reținută in sarcina inculpatului.
În motivare, instanța de apel a arătat că prima instanță a stabilit corect starea de fapt, raportându-se la probele administrate în cauză, a căror apreciere s-a făcut în condițiile art. 63 al. 2 Cod proc. penală, iar încadrarea juridică a faptei în dispozițiile art. 182 al. 1 Cod proc. penală este legală.
Susținerile inculpatului că nu el este autorul faptei nu au suport probator, întrucât probele existente la dosar confirmă că autorul faptei este inculpatul, care a exercitat acte de agresiune asupra părții vătămate.
Astfel, din declarațiile părții vătămate, certificatul medico legal, depozițiile martorilor, G, și, rezultă că inculpatul a avut un incident cu partea vătămată, soldat cu lovirea acesteia de către inculpat.
Având în vedere împrejurările concrete în care s-a săvârșit fapta, determinată fiind și de conduita părții vătămate care deranja clienții de pe terasa barului administrat de către inculpat, lipsa antecedentelor penale ale acestuia, instanța de apel apreciază că o pedeapsă de 2 ani închisoare corespunde scopurilor pedepsei și criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, astfel că va stabili pedeapsa în acest cuantum, cu aplicarea dispozițiilor art. 81, 82 Cod penal.
La examinarea din oficiu a sentinței apelate, tribunalul constată că hotărârea instanței de fond este nelegală sub aspectul aplicării pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. c Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal.
Potrivit dispozițiilor art. art. 71 al. 2 Cod penal, condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a și b Cod penal și, după caz, de art. 64 al. 1 lit. c Cod penal, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei.
Raportat la faptul că inculpatul nu are o ocupație, nu ocupă o funcție, nu exercită o profesie și nu desfășoară o activitate de care să se fi folosit pentru săvârșirea infracțiunii, nu se justifică aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. c Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatului, solicitând a fi achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, fapta fiind săvârșită de o altă persoană, și anume.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanțele au stabilit corect starea de fapt, identificând fără dubiu inculpatul ca fiind numitul.
Împrejurarea că inculpatul este cel care a provocat leziunile părții vătămate rezultă din probele administrate, respectiv declarațiile martorilor oculari care se coroborează cu cele ale părții vătămate.
Astfel, fiul părții vătămate, a declarat că a văzut când inculpatul l-a călcat pe picior pe tatăl său, provocându-i leziunile descrise în certificatul medico-legal. De asemenea, soția părții vătămate, l-a auzit pe soțul său strigând către inculpat să nu-l mai lovească pentru că i-a rupt piciorul. Martorul Gad eclarat că l-a văzut pe partea vătămată căzut la pământ, plângându-se că îl doare piciorul și acuzându-l pe că i l-a rupt. Martorul mai declară că oamenii care au fost de față spuneau că a fost cel care l-a lovit pe partea vătămată.
Declarația martorului G nu a fost avută în vedere la stabilirea stării de fapt întrucât acesta nu a văzut personal ce s-a întâmplat, deși din câte relatează ar fi fost chiar păgubit, partea vătămată sustrăgându-i portofelul. Declarația sa este chiar în contradicție cu cea a inculpatului, în sensul că martorul declară că nici inculpatul și nici ginerele acestuia nu l-au lovit pe partea vătămată, cu toate că atât inculpatul, cât și ginerele acestuia, recunosc că l-au agresat pe, însă nu și aplicarea loviturii care a cauzat fracturarea piciorului.
În consecință, recursul declarat de inculpat este nefondat, motiv pentru care, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat cu consecința obligării la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs și la plata cheltuielilor judiciare reprezentând cheltuieli judiciare în recurs părții vătămate.
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 136/A/5.05.2008 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, părții civile.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact- LS/2ex/7.11.08
Jud.fond:
Jud.apel:,
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Stanca Ioana Marcu, Monica Farcaș
