Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 565/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 565 /

Ședința publică din 29 mai 2008

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: Marian Bratiș

JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan

JUDECĂTOR 3: Anca Nacu

GREFIER: - -

Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.

Pe rol este judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 48 din 07.02.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă pentru inculpatul recurent, apărător din oficiu, avocat, din cadrul Baroului T, pentru partea civilă intimată, lipsă, se prezintă avocat, lipsă fiind și partea civilă intimată.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte probe de administrat ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.

Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent solicită admiterea recursului.

Reprezentantul părții civile intimate solicită respingerea recursului declarat de inculpat, menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică. Din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei, pe care a și recunoscut- Arată că pedeapsa aplicată inculpatului este corect individualizată. Sub aspectul laturii civile solicită respingerea recursului declarat de inculpat. Depune la dosar note de ședință. Solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței.

Procurorul, pune concluzii de admiterea recursului declarat de inculpat, casarea ambelor hotărâi și în rejudecare, înlăturarea interdicției exercitării dreptului de a alege prevăzut de art. 64 lit. a Cod penal și a celui prevăzut de lit. al aceluiași articol, aplicată inculpatului.

R A

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.143 din 27.11.2007, pronunțată în dosar penal nr-, Judecătoria Ineu, în baza art.182 al.2 penal a condamnat pe inculpatul

-la 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.

Au fost interzise inculpatului drepturile prev de art.64 lit.a,b,c penal în condițiile art.71 penal.

In baza art.14 pr.penală art.998 civil, art.346 C-.pr.penală a fost obligat inculpatul să plătească părții civile minorului prin 1855 lei cu titlul de despăgubiri civile.

In baza art.14 pr.penală, art.998 civil a fost obligat inculpatul să plătească aceleiași părți civile prin tatăl său 20.000 lei despăgubiri civile cu titlul de daune morale.

In baza art.193 pr.penală, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile minorului prin 600 lei cheltuieli judiciare.

In baza art.191 al.1 pr.penală la obligat pe inculpat să plătească statului 200 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanța a reținut că: în data de 20.06.2007, fiica inculpatului în vârstă de 9 ani, i-a comunicat inculpatului că a fost împinsă de pe bicicletă de minorul în vârstă de 9 ani și de 10 ani, și cunoscând că cei doi minori la momentul respectiv se aflau la domiciliul martorului și împreună cu alți minori vizionau un program de desene animate la televizor, inculpatul s-a deplasat martorului, a intrat în cameră, i-a comunicat martorului cele întâmplate după care a intrat în camera unde erau minori s-a îndreptat spre patul unde se afla partea vătămată minorul, căruia i-a aplicat lovituri cu pumnii în zona abdomenului, l-a lovit concomitent cu ambele mâini în zona toracelui și urmare loviturilor primite, minorului i s-a făcut rău, a început să-i curgă sânge din gură și a vomat.

Au fost sesizate organele de poliție care s-au deplasat la fața locului, a fost luat minorul și transportat inițial la dispensarul iar de aici a fost transportat de urgență la Spitalul Județean A,unde a fost internat la Secția chirurgie și ortopedie pediatrică cu diagnosticul de traumatism abdominal hemiperitoneu, ruptură de splină, s-a intervenit chirurgical efectuându-se spenectomie respectiv extirparea splinei constituind totodată și pierdere de organ, leziunile traumatice punându- și viața în primejdie și necesitând pentru vindecare 30- 35 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel inculpatul care a solicitat a se dispune suspendarea executării pedepsei. Aceleași concluzii le-a pus și apărătorul inculpatului desemnat din oficiu.

Prin decizia penală nr. 48 din 07 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a respins apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.143 din 27.11.2007, pronunțată de Judecătoria Ineu în dosar penal nr-.

A obligat inculpat să plătească statului suma de 140 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare în recurs.

Pentru a decide astfel, ribunalul examinând apelul de față prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu potrivit art. 371 alin.2 Cod procedură penală a constatat că acesta este nefondat.

Prima instanță a reținut o stare de fapt corectă și ținând seama de probatoriul administrat, a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Raportat la împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta și consecințele acesteia, fapta prezintă pericol social ridicat, iar pedeapsa aplicată a fost bine individualizată.

Împotriva deciziei penale nr. 48/07.02.2008 pronunțată de Tribunalul Arada declarat recurs, în termenul legal, inculpatul .

Inculpatul nu a motivat recursul în scris și nici oral conform art. 385¹⁰.C.P.P. neprezentându-se în fața instanței de recurs.

Analizând recursul din oficiu conform art. 385⁹alin. 3.C.P.P. instanța de recurs constată că acesta este fondat numai în ce privește interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a - dreptul de a alege și lit. c Cod Penal, în rest hotărârile instanțelor de fond fiind legale și temeinice, pentru următoarele considerente:

Starea de fapt reținută de prima instanță și menținută de instanța de apel este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală, respectiv certificatul medico-legal nr. 625/A/11.07.2007 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală A, certificat medico-legal nr. 721/625/A/01.08.2007 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală A, declarațiile martorilor, precum și declarația inculpatului.

Încadrarea juridică dată faptei este corectă, având în vedere că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 2.Cod Penal

În ce privește cuantumul pedepsei principale și modalitatea de executare, instanța de recurs apreciază că instanțele de fond au făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72.pen. respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei.

Potrivit dispozițiilor art. 52.Cod Penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Astfel, inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, iar gravitatea leziunilor cauzate părți vătămate în vârstă de 9 ani la data agresiuni, mobilul faptei - aplicarea unei corecții, comiterea ei în prezența mai multor minori, conturează o periculozitate ridicată a acestuia. Astfel, instanța de recurs apreciază că pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului, cu executarea în regim de detenție este în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52.pen. respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale. Se reține că o altă modalitate de executare a pedepsei nu ar fi adecvată în cauză, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 al. 1 lit. c și Cod Penal art. 86¹alin. 1 lit. c Cod Penal, neputându-se aprecia că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia. În acest sens, se rețin gravitatea faptei, condițiile în care a acționat inculpatul, antecedentele penale ale acestuia.

Analizând dispozițiile instanțelor de fond în ce privește pedeapsa accesorie, se constată că inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c pe Cod Penal durata executării pedepsei principale. În ce privește pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, instanța constată că prin hotărârea pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii/06.10.2005, Curtea Europeană a drepturilor Omului a decis că interzicerea generală și nediferențiată a dreptului de vot al deținuților, dacă este aplicabilă de drept tuturor deținuților condamnați ce se află în executarea pedepsei, indiferent de durata pedepsei principale și independent de natura sau gravitatea infracțiunii pe care au comis-o și de situația lor personală, este incompatibilă cu articolul 3 din protocolul 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Obligativitatea aplicării cauzei menționate de către autoritatea judecătorească română rezidă din aceea că prin Legea nr. 30/1994 a fost ratificată Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și, în plus, prin art. 20 alin. (2) din Constituție se prevede că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

În același sens, se rețin și dispozițiile deciziei nr. LXXIV/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, care a statuat că dispozițiile art. 71.Cod Penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c nu Cod Penal se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3.Cod Penal Prin urmare, instanța de recurs apreciază că în raport cu infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, natura acesteia și ceea ce denotă ea despre personalitatea inculpatului, se impune a se interzice numai exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a - de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și lit. b ca Cod Penal pedepse accesorii.

În același timp, instanța constată că potrivit art. 64 lit. c proc.pen. interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie presupune ca inculpatul să se fi folosit pentru săvârșirea infracțiunii de o anumită funcție sau profesie, neputându-se aplica automat, indiferent de circumstanțele cauzei. În speță, instanța de recurs constată că nu sunt îndeplinite condițiile expuse anterior, respectiv la săvârșirea infracțiunii, inculpatul nu s-a folosit nici o funcție sau profesie.

Față de cele anterior expuse, de natura și împrejurările cauzei, instanța de recurs constată că în mod greșit a fost interzisă exercitarea dreptului de a alege prevăzut de art. 64 lit. a și dreptului prevăzut de art. 64 lit. c.Cod Penal Astfel fiind, în temeiul prevederilor art. 385¹⁵alin.1 pct. 2 lit.d p Cod Penal va admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 48/07.02.2008 pronunțată de Tribunalul Arad, va casa decizia penală și sentința penală nr. 143/27.11.2007 a Judecătoriei Ineu și va înlătura interzicerea drepturilor menționate, inculpatului fiindu-i interzisă în baza art. 71.Cod Penal numai exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice prevăzut de art. 64 lit. a și Cod Penal dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat prevăzut de art. 64 lit. b

Cod Penal

Va menține în rest dispozițiile hotărârilor instanțelor de fond și în baza art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 385¹⁵, pct. 2, lit. d Cod procedură penală, admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 48 din 07.02.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.

Casează decizia penală recurată și sentința penală nr. 143 din 27.11.2007 pronunțată de Judecătoria Ineu și rejudecând:

Înlătură interdicția exercitării dreptului de a alege prevăzut de art. 64 lit. a Cod penal și a celui prevăzut de lit. al aceluiași articol, aplicată inculpatului.

Menține în rest dispozițiile hotărârilor penale atacate.

În temeiul art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 29.05.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

Dr.- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. LB /04.06.2008

Tehnored. AA

Ex. 2/ 04.06.2008

Prima instanță:

Instanță apel:,